Anunţ

johannis-hollande2

Urmăriţi emisiunea:

Xpress- Sabin Orcan

11/Sep/2016

18:30-20:00

 

http://inregistrari.b1.ro/view-11_Sep-2016-x_press-108.html

Astăzi, duminică, 11 septembrie 2016, mă voi afla, între orele 18:30 şi 20:00, la B1 TV, în emisiunea lui Sabin Orcan, X-Press. Vom aborda, împreună, dimensiunea reală a modului în care suntem reprezentaţi în lume, la cel mai înalt nivel, de cei mai buni “securişti” dintre noi (în sens de oameni buni, care se ocupă de securitatea noastră, nu de ciraci ai epocii Ceauşescu, formataţi după vechile canoane ale Securităţii, nu, nu!)! Sigur, orice asemănare cu “valori naţionale”, de genul Klaus Iohannis sau Lazăr Comănescu, este pur întâmplătoare. După emisiune, acest anunţ va fi înlocuit, probabil, cu un text bazat pe documentele prezentate în emisiune, pe care îl voi scrie în zilele următoare. Starea de spirit necesară pentru vizionarea emisiunii cu pricina este o combinaţie bine proporţionată între râs isteric şi plâns contagios. Mândria de a fi român este obligatorie!

Summit-ul NATO de la Varşovia! Analiza de pe 10 iulie, imediat după eşec, video!

asa ma duc-johannis2

Am făcut primul evaluarea corectă a evenimentului, duminică, 10 iulie, pe B 1 TV, imediat după consumarea lui, în mijlocul unei extravaganţe de neimaginat, în materie de omagiu adus „conducătorului iubit”, pentru „măreţele realizări” de la Varşovia! Incredibil că România mai există, în noianul acesta de slugărnicie fetidă şi manipulare tipică Securităţii lui Ceauşescu! Faptul că, în momentele Summit-ului, toată presa română vorbea la superlativ de „ctitoriile lui Iohannis”, nu mai lasă loc niciunui suspin!

Doar Băsescu, posesor, el însuşi, de omagii similare, la vremea lui, a venit pe România TV (unde trimisul special de la Varşovia era o adevărată simfonie de elogii la adresa „Cârmaciului” în funcţie), aproape suprapunându-se cu finalul emisiunii noastre de pe B 1 TV, pentru a critica prestaţia lamentabilă a lui Iohannis! Abia după aceste reacţii, „brava” presă română a început să se trezească timid, pe ici şi acolo! Penibil! Voi reveni, probabil, şi cu o evaluare scrisă. Nu mă întrebaţi când!

http://inregistrari.b1.ro/view-10_Jul-2016-x_press-108.html

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/daca-te-iei-dupa-iohannis-toate-virgulele-summit-ului-de-la-varsovia-le-am-pus-noi-valentin-stan-suntem-atat-de-penibili-incat-avem-impresia-ca-putem-sa-ne-echilibram-cu-altii-care-sunt-destepti-video-155338.html

“După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat!”

ciolos-mussolini

E drept, n-am reuşit să mă achit de obligaţiile liber asumate de a vă furniza, prin intermediul acestui blog, toate datele impotenţei politice şi instituţionale ale unui preşedinte zidit în penibil, amalgamat cu roadele indecenţei crase şi rapid înghiţit de prăpastia propriilor eşecuri. Românii au uitat, deja, că l-au ales ca să nu ajungă Ponta preşedinte! Tot ce îşi aduc aminte, când nu votează pentru primarii aruncaţi în penal de egocentrista Kövesi (desfiinţând, astfel, ideea că susţin DNA), este că Iohannis are case dovedite a fi achiziţionate prin fals, că doamna Carmen seamănă izbitor cu tovarăşa Elena (nu Udrea), iar guvernul Cioloş, adus de preşedinte sub sigla “tehnocraţi”, a semănat deja dezastrul la cote de neimaginat.

Prostia? O afacere între noi şi Dumnezeu!

Carenţele în materie de Judecată, a doua parte, ca importanţă, a Logicii, după Petru Ramus (secunda Petri), par a fi parcursul fatidic al unor politicieni români, născuţi în paradigma eternă a servirii propriilor interese în detrimentul binelui public. Dincolo de diatribe, fraze sforăitoare şi promisiuni factice! Ajungem la discuţia cu privire la calitatea intelectuală, cea atât de bine creionată de filosoful Immanuel Kant! Neamţul scria în nemuritoarea sa Critica Raţiunii Pure:

“Lipsa de judecată este, propriu-zis, ceea ce se numeşte prostie, şi o astfel de infirmitate nu poate fi remediată. Un cap obtuz sau mărginit, căruia nu-i lipseşte decât gradul convenabil de intelect şi de concepte proprii acestuia, poate ajunge foarte bine, prin instrucţie, chiar până la erudiţie. Dar, fiindcă, de obicei, în acest caz, lipseşte şi judecata (secunda Petri), nu este neobişnuit să întâlneşti bărbaţi foarte instruiţi, care, în folosirea ştiinţei lor, lasă să se întrevadă, deseori, această deficienţă iremediabilă”. (Immanuel Kant, Critica Raţiunii Pure, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 166).

Sigur, nu vreau să sugerez, prin citatul din Kant, că domnii Iohannis şi Cioloş ar fi “foarte instruiţi”. Departe de mine aşa ceva! Şi departe de ei că ar fi lăsat, fie şi o clipă, să se întrevadă o astfel de posibilitate. În ceea ce priveşte imensa, incomensurabila prostie de care vorbeşte Kant, deh, e o afacere personală între români şi Dumnezeu! În definitiv, nimeni nu poate reproşa românilor că votează aşa cum votează. Problema este ce fac românii, după ce se adevereşte că au învestit, prin vot, pe tâmpiţi, ticăloşi sau infractori. De regulă, îi mai votează o dată! Şi, până la momentul când îi mai votează o dată, dacă dispreţul celor pe care i-au votat îi loveşte în faţă, se mulţumesc să se învelească în noroiul şi aluviunile stihiilor care le-au spulberat casele şi să-şi caute alinarea în respiraţia de mucegai a moaştelor. Sau, dacă nu i-a lovit potopul, să râgâie în faţa televizorului, la meciurile răsuflate ale unei naţionale după chipul şi asemănarea lor, recent eliminate ruşinos de la Europenele de fotbal.

Între timp, de-alde Cioloş şi ai lui se lăfăiesc în vilele de protocol ale lui Ceauşescu, urmând călătoriei după cai verzi pe pereţi, prin Canada, unde, cică, s-a bătut pentru ridicarea vizelor impuse românilor care călătoresc pe cele meleaguri. Iohannis, turistul grotesc al destinaţiilor exotice, îşi face veacul prin Bulgaria vecină (mai puţin exotică), unde vorbeşte despre flote NATO la Marea Neagră, fără să-şi dea seama că e vorba de ele şi tăgăduind, apoi, că s-ar fi referit la aşa ceva. Asta, spre deliciul bulgarilor, care, din ce în ce mai fericiţi că sunt alţii mult mai proşti ca ei prin Balcani (sigur, mă refer la autorităţi, altfel am tot respectul pentru poporul bulgar), ne dau cu tifla, aşa cum a făcut premierul lor faţă de preşedintele nostru. Între timp, mii de români îşi duc destinul în palmă, după ce stihiile i-au lovit necruţător, fără ca Iohannis sau vreun membru al guvernului să fi arătat, în vreun fel, că ar putea să-i ajute (abia pe 21 iunie a convocat Cioloş oarece la guvern, în legătură cu potopul care înghiţea, de vreo două săptămâni, România).

Ah, am uitat! Ştiaţi că doamna Cristina Spătar (nu-mi cereţi să vă spun cine este această doamnă!) căuta soluţii la vrăjitoare ca să-şi salveze căsnicia, alături de un domn al cărui nume îmi scapă? Ei, asta a fost preocuparea numărul unu a românilor, timp de câteva zile, şi eu cred în televiziunile de ştiri care furnizau, în “neştire”, acest “breaking news”, fiindcă sunt televiziuni comerciale. Trăiesc din rating, aşa că ştiu ce “ştiri” consumă neamul lui Mihai Viteazul şi Zorro la un loc, vorba filosofului antilopelor gnu, marele gânditor Zgonea, coleg cu primul şi întruchiparea vie a celui de-al doilea (conform propriei evaluări)! Adică, român de-al nostru, până de curând în a treia funcţie ca importanţă ierarhică în stat. Să mai zică cineva că Securitatea lui Ceauşescu nu a învins în lupta cu vicisitudinile vremii! Mă scuzaţi, n-am zis nimic de domnul Coldea! Şi, nici nu vreau să zic că, în ţara asta, toţi tâmpiţii ajung în funcţii importante în stat, pentru simplul motiv că îl consider pe Zgonea un geniu! Este aidoma multor români, cam toţi cei care ne conduc! Genii, nu tâmpiţi! Fiindcă, atâta putem noi! Să găsim tot timpul genii care să ne conducă! De unde puteţi conchide că poporul e blagoslovit!

De aceea, astăzi nu voi scrie lucruri grave! Nu vă voi informa cât de nefericită ne este viaţa. Vă voi arăta doar cât de inteligenţi sunt cei care ne conduc! Cât de dedicaţi cauzei democraţiei. Ca să înţelegem mai bine cine suntem noi, cei conduşi de ei! Sigur, pe altă planetă, când te conduce un prost, nu se prea cheamă că tu eşti un geniu! Noroc că pe noi ne conduc geniile! Să-l luăm, bunăoară, pe Klaus Werner Iohannis! La izbucnirea scandalului cu privire la dezinfectanţii din spitale, diluaţi spre apă chioară de firma Hexi Pharma şi despre auto-ucisul fără faţă Condrea, SRI ne-a livrat o tolbă de minciuni arătând cum informaseră securiştii neamului pe toate cumetrele şi precupeţele din fruntea ţării despre dezastrul respectiv. Deşi puţea, de la o poştă, a minciună fetidă (putea fi şi adevărat), Klaus a sărit în apărarea găştii lui Coldea şi a anunţat solemn naţia, pe 19 mai 2016:

Jurnalist: Faptul că SRI a trimis aceste informări este contestat de mulţi demnitari. Pe ce anume vă bazaţi când spuneţi că SRI şi-a făcut cu certitudine datoria şi practic firul s-a rupt în momentul când s-a ajuns la aceşti demnitari?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Fiindcă acesta (sic!) este experienţa mea că SRI îşi face treaba şi sunt anumite instituţii, care, în anumite momente, nu-şi fac treaba. Eu vorbesc din propria experienţă (subl. mea)”. (http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratie-de-presa1463654832).

“Experienţa” lui Iohannis alias Omul Invizibil

Sigur, acestui izomorf politic, îndelung întârziat pe lângă gineceul doamnei Carmen, nu i-a explicat nimeni că, în democraţie, singurele instituţii, care pot depune mărturie că serviciile secrete nu mint, sunt comisiile specializate ale parlamentului, doar ele abilitate să controleze activitatea acestor servicii. Preşedintele este doar beneficiarul informaţiilor furnizate de serviciile secrete, nu şi controlorul acestor informaţii. Cum Comisia SRI din parlamentul României nu controlează nimic, iar Iohannis nici măcar nu face parte din ea, cade total varianta în care Iohannis ştie, din “proprie experienţă”, ca parlamentar în Comisia cu pricina, că SRI nu minte. Mai rămâne doar o singură variantă. Cineva, care ar spune că ştie din “proprie experienţă” că SRI nu minte, nu poate fi decât un lucrător SRI, căci doar experienţa unui astfel de lucrător îl poate face să ştie, fără de tăgadă, că informaţia furnizată de Serviciu este corectă. A vrut Iohannis să ne facă o destăinuire cu privire la adevăratul său loc de muncă? L-a luat gura pe dinainte? Este, cumva, în imposibilitatea de a înţelege la ce trebuie să se limiteze “propria experienţă” a unui preşedinte? Puteţi încerca un răspuns.

Oricum, experienţa domniei sale în nu ştiu care materie, posibil securistică, a fost destul de “acoperită” public, de vreme ce una dintre cele mai strălucite minţi ale ştiinţei politice americane îl consideră “invizibil”. Robert Kaplan remarca, într-un interviu pentru Hotnews, din 23 mai 2016, că Iohannis, “din nefericire, nu prea e văzut deloc!” Şi că “preşedintele nu a lăsat o impresie solidă, într-un fel sau altul. Este încă invizibil” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21014853-robert-kaplan-intr-interviu-pentru-hotnews-despre-cum-este-perceput-klaus-iohannis-washington-pesedintele-nu-lasat-impresie-solida-intr-fel-sau-altul-este-inca-invizibil.htm).

OK, Klaus Werner Iohannis, omul “invizibil”, nu prea ştie care trebuie să fie experienţa unui preşedinte în funcţie şi se dă cu serviciile secrete împotriva altor “anumite instituţii, care, în anumite momente, nu-şi fac treaba”. Toate, cică, din democraţie!

Oricât de miraţi aţi fi, să ştiţi că se poate şi mai rău de atât, deşi e incredibil!

“Fidelitatea” Ministrului Educaţiei, care este, de fapt, Ministrul Justiţiei. Sau, mai scurt spus: “Care este”, punct!

 Uite, ce te faci cu Raluca Prună, un ministru în guvernul lui Iohannis, care nu ştie ce portofoliu deţine? Astfel, pe 30 mai 2016, într-un interviu pentru Europa FM, avea impresia că este ministrul educaţiei (ascultă file audio*):.

Reporter: Ştiţi dacă mai urmează şi alte dosare importante de judecat în urma plângerilor, sesizărilor de neconstituţionalitate…

Prună: Nu, nu am cunoştinţă despre aşa ceva, însă sigur că şi aici, şi vorbesc ca jurist, nu neapărat ca ministru al educaţiei, faptul că în doi ani…al, pardon, al ministru…al, al justiţiei, îîî, deci, ca jurist vorbesc…”

 Sigur, mulţi dintre românii care citesc aceste rânduri vor fi înclinaţi, pe linia  fundamental reprezentativă pentru poporul român, despre care scriam mai sus, să creadă că madam Prună a greşit în exprimare. Nicio problemă! Mai ales că a greşit, în exprimare, constant, până pe 1 iunie 2016, când le-a spus elevilor şi studenţilor: “Cred că educaţia civică, mai ales cea non-formală, este extrem de importantă, pentru că toate valorile pe care o astfel de educaţie le promovează, cum ar fi responsabilitatea, fidelitatea, onoarea, civismul, nu sunt nişte concepte pe care le putem scrie într-o lege. Acestea sunt valori care se învaţă întâi acasă, apoi în şcoală (subl. mea) şi sunt valori fără de care nu ar fi posibilă o societate (…)”.

Personal, nu am auzit în viaţa mea că educaţia civică se referă la fidelitate şi onoare! Eu am auzit, din “experienţă personală”, că educaţia civică se referă la educaţie prin şi pentru democraţie, în sensul apărării drepturilor individuale si libertăţilor fundamentale, pe care se bazează orice societate democratică. E drept, am auzit şi despre fidelitate şi onoare, în raport cu societatea, dar nu la capitolul educaţie civică, ci în raport cu un anume jurământ:

“Eu, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândurile forţelor armate, jur să fiu devotat poporului muncitor, patriei mele şi conducerii de stat a Republicii Socialiste România.” (vezi http://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/document-inedit-ura-din-juramantul-securistilor-jur-sa-urasc-din-adincul-fiintei-mele-pe-toti-dusmanii-patriei-si-ai-poporului-muncitor?pdf).

Aşa începea jurământul lucrătorilor de la Securitate, în România lui Ceauşescu. Că acestea sunt valori pe care Prună le-a “învăţat acasă” sau din “propria experienţă”, după modelul lui Iohannis, nu eu sunt cel chemat să se pronunţe, este suficient ce declară ea singură, ca jurist sau “ministru al educaţiei”, după cum îi place să se prezinte. Probabil, ca ministru al educaţiei, fiindcă “acestea sunt valori care se învaţă întâi acasă, apoi în şcoală (subl. mea)”.

Apoi, ce “frumos” sună Programul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care subliniază, cu ardoare: “Partidul susţine codul moral al constructorului comunismului, care trebuie să includă următoarele principii: devotamentul (subl. mea) faţă de cauza comunismului (…)” (vezi George H. Knoles, Rixford K. Snyder, Readings in Western Civilization, Stanford University, New York, 1968, p. 556).

Teoria sacrificiului permanent şi doctrina statului călare pe cetăţean

Nici Cioloş, pupilul lui Iohannis, şeful cu acte al guvernului domnului preşedinte, nu stă mai prejos cu “propria experienţă”. Pe 9 iunie 2016, de Ziua Eroilor, domnul Cioloş a grăit, din “proprie experienţă”, următoarele:

“Îi cinstim astăzi pe eroii României de ieri şi de azi, pe toţi cei care au avut crezul că binele comun este deasupra binelui propriu, că libertăţile semenilor sunt mai importante decât libertatea individuală, că drepturile personale se circumscriu drepturilor fundamentale ale societăţii (subl. mea).” (vezi http://gov.ro/ro/stiri/mesajul-premierului-dacian-ciolo-pentru-ziua-eroilor-astazi-9-iunie&page=1).

Wow! Nici în cele mai negre coşmaruri ale unei “proprii experienţe” democratice, nu veţi întâlni conceptul de “drepturi ale societăţii”, care să circumscrie “drepturile individuale”. În fapt, nu veţi întâlni conceptul de “drepturi ale societăţii” de niciun fel! De ce? Simplu! Pentru că acest concept a fost “inventat”, sub licenţă, de Comunism! Care Comunism l-a “cumpărat” de la fascism! Adică vorbim de regimuri totalitare, care plantează concepte din “proprie experienţă” direct în gura “democratului” Cioloş! Uite ce frumos au colaborat Benito Mussolini şi Giovanni Gentile ca să-l înveţe pe Cioloş despre “drepturile societăţii”, care “circumscriu” libertatea individuală, în Doctrina Fascismului, din 1932:

“And if liberty is to be the attribute of living men and not of abstract dummies invented by individualistic liberalism, then Fascism stands for liberty, and for the only liberty worth having, the liberty of the State and of the individual within the State (subl. mea)”. (vezi http://www.worldfuturefund.org/wffmaster/Reading/Germany/mussolini.htm).

Adică:

“Şi, dacă libertatea trebuie să fie atributul oamenilor vii şi nu al unor momâi abstracte, inventate de liberalismul individualist, atunci Fascismul reprezintă libertatea şi numai acea libertate care merită trăită, libertatea Statului şi a individului în cadrul Statului (subl. mea)”.

Sau:

“We were the first to state, in the face of demo liberal individualism, that the individual exists only in so far as he is within the State and subjected to the requirements of the state (…) (subl. mea)”.

Adică:

“Noi am fost primii care am declarat, în faţa demo individualismului de tip liberal, că individul există numai în măsura în care este în Stat şi se supune comandamentelor Statului (…) (subl. mea)”.

“Superbă” este şi întâlnirea în doctrină sau, poate, doar în exprimare, a domnului Dacian Cioloş cu domnul Adolf Hitler. Vedeţi intervalul dintre minutele 2:52 şi 3:03:

“When you sacrifice for your community (subl. mea), then you can walk with your head held up high! Our belief in Germany is unshakeable! And our will is overwhelming!”

Adică:

“Atunci când te sacrifici pentru comunitatea ta (subl. mea), atunci poţi să mergi cu capul sus. Credinţa noastră în Germania este de neclintit. Şi voinţa noastră este copleşitoare”

Şi comuniştii ne-au tot învăţat că trebuie să ne sacrificăm pentru binele societăţii, aşa s-au întemeiat “generaţiile de sacrificiu”! Personal, am făcut parte din una! Că o fi Mussolini, Hitler, Ceauşescu, sau idolul tinerilor frumoşi şi liberi, Cioloş, pe mine, unul, vă rog să nu contaţi! Eu nu mă mai sacrific! Vă las pe voi!

“Ca în statele europene democratice”, cu securistul la chioşcul de ziare

Sigur, presa română nu s-a ocupat deloc de aceste panseuri “geniale” ale băiatului cu agricultura, Cioloş, cum nu a văzut nici “experienţa” lui Iohannis şi nici “civismul” lui Prună. Evident, asta nu din cauză că Maior (băiatul de la SRI, care e acum ambasador în SUA, ca răsplată că e de la SRI, că altă motivare n-am primit de la securişti) ar avea dreptate în materie de cum controlează SRI presa! Şi, evident, nici din cauză că ăştia trei, Cioloş, Iohannis, Prună, ar fi colegi cu colegii lor din presă (ascultă file audio*):

25 ianuarie 2015

Reporter: Îîî, cum staţi cu ofiţerii acoperiţi din presă?

George Maior: Îî, cum stau toate statele, îî, democratice…

Reporter: Adică, bine…

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene. Ofiţerul acoperit este o latură specială, o armă specială a oricărui serviciu de informaţii. Sarcina lui este ca, folosind această, îîî, situaţie, această calitate, să aducă informaţii de securitate naţională, îî, pentru stat (subl. mea), şi cu asta basta (subl. mea)!”

Reporter: Şi vom afla vreodată?

George Maior: Păi, asta e ideea, că nu, hîîî!”

Observaţi că “informaţia de securitate naţională” este “pentru stat”? Nu pentru cetăţeni şi promovarea libertăţilor constituţionale, nu pentru apărarea indivizilor prin pavăza statului democratic! Nu, “pentru stat” şi atât! Păi, citiţi materialul precedent de pe acest blog, Securişti şi Comunişti (…), coroboraţi cu afirmaţia lui Maior de aici şi veţi înţelege cine i-a făcut lui Iohannis Strategia de Apărare Naţională! Vedeţi ce simplu e? Totul este să citim! Dar şi să vorbim între noi! Şi “cu asta basta”, cum ar zice poetul securist al neamului! Ba, nu! Încă nu! Cum era cu “fidelitatea” lui Prună? Dar, cu “drepturile personale se circumscriu drepturilor fundamentale ale societăţii” a lui Cioloş (fraza)? Cum se potrivesc astea cu “să aducă informaţii de securitate naţională, îî, pentru stat” a lui Maior? Ei, abia acum şi cu asta basta!

Aşa ştie Maior, că, în “statele democratice europene”, şefii serviciilor secrete se laudă public cu ofiţerii lor acoperiţi din presa liberă!!! Presupun că de-aia l-a trimis Iohannis în America! Să-i înveţe şi pe americani cum e cu Securitatea la europeni, prin New York Times sau Washington Post! Bun băiat! Iohannis, nu Maior! Şi Cioloş! Şi…era să zic Prună! Nu, Prună nu e bun băiat! Dar e “fidelă”, ca să nu zic “fidea”. Vorba lui Conu’ Iancu, din “D’ale carnavalului”: “(…) i-am fost întotdeauna fidea”. Evident, civismului! Purtatul diagonalei pe sub cămaşă nu mai e de actualitate, pe canicula de afară!

Apropo, oameni buni! Luaţi-o pe asta de la mine! Ce Nostradamus?  Conu’ Iancu să trăiască! Ia, ziceţi aici! Câţi ani au trecut de la Marea “Revoluţie” din Decembrie 1989? Vreo 27, nu-i aşa? Adică, aproape 30! Au ocupat, cumva, ruşii, Crimeea? Păi, au cam ocupat-o, acum doi ani! Zău? Atunci luaţi-o pe asta de la mine:

Caţavencu : Fraţilor! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram, acuma câtva timp, înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!” (Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, 1884). “Curat constituţional”, coane Klaus! Tare?

Mai ştiţi cum a venit domnul Cioloş să ne spună ce mult a făcut el pentru poporul român? Cum s-a bătut el, pe vremea când era Comisar european, ca să ne înfruptăm şi noi, mai cu sârg, din mălaiul fondurilor europene pentru agricultură! Cum a pus el stavilă hrăpăreţilor francezi şi germani, care înghiţeau tot şi ne lăsau flămânzi şi mioritici! Eeeee, aţi uitat, nu-i aşa? Ia uite ce frumos spunea, pe 22 noiembrie 2015 (ascultă file audio*):

Cioloş: (…) Inclusiv ideea că, de fapt, nu am lucrat pentru România, acolo, ci pentru alţii, eu ştiu, pentru Franţa sau pentru Germania. Atâta timp cât nu ştiu câtă lume ştie că, de fapt, pentru prima dată de când există Politica Agricolă Comună, Franţa, Germania şi celelalte ţări occidentale, începând din 2014, pierd bani pe politica agricolă comună, altfel spus, bugetul alocat li se reduce de la un an la altul, şi, pe de altă parte, România şi alte ţări din Europa de Est câştigă bani, deci alocarea bugetară creşte. Sigur că există această diferenţă de subvenţii, încă, dar ceea ce am putut să fac este să încep să schimb tendinţa. Ei, aceste lucruri, din păcate, nu se spun sau se ascund”.

Pe bune, nici Cioloş nu minte, exact ca SRI!

Aşa este, domnule Cioloş, poate, se ascund. Dar nu de către băieţii cu Dunărea Albastră în priviri, ai domnului Maior. Exact cum dumneavoastră ascundeţi (sau mai grav, nu ştiţi?) că ANNEX I, PERCENTAGES OF THE GUARANTEE THRESHOLD PER MEMBER STATE OR SPECIFIC REGION FOR THE RECOGNITION OF PRODUCER GROUPS, din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, prevede foarte clar că alocările bugetare pentru România urmau să crească în mod constant, cu 5%  până la 10%,  începând cu 2008 până în 2016, când s-ar fi ajuns la nivelul subvenţiei la care România era îndreptăţită prin tratatele constitutive (vezi pp. 87-88, https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/273249/6657.pdf).

 

159-tratat aderare-cote crescute

Adică, România câştiga bani, prin Tratat, încă din 2008, nu abia din 2014, când v-aţi pus această creştere în contul personal, ca o contribuţie exclusivă a Comisarului pentru Agricultură Cioloş la bunăstarea patriei. Înţeleg că v-aţi sacrificat, nu-i aşa? Minciuna sau Ignoranţa este sacrificiul  dumneavoastră?

Acum, ori Comisarul Cioloş minte, de vreme ce Tratatul de aderare spune altceva decât susţine el, ori are dreptate, dar, atunci, înseamnă că nu s-a respectat Tratatul de aderare, în ceea ce priveşte România, iar asta s-a întâmplat în chiar mandatul Comisarului comunitar pentru Agricultură Cioloş (2010-2014). Nici nu ştii cum e mai grav!

Sau, poate e altceva! Uite, Cioloş a făcut o vizită la Paris, în ianuarie 2016, prilej cu care a ţinut o conferinţă la Sciences Po, l’École des affaires internationales de Sciences Po. Ei, ditamai fost Comisarul pe Agricultură a lăsat impresia că nu ştie câte ţări sunt membre ale Uniunii Europene. Nefiind sigur de număr, avansa aproximaţii de tipul “Europa de azi e o Europă din 28-29” sau din “27-28”. Vezi intervalul dintre minutele 31:12 şi 31:54.

OK, m-am gândit că, poate, se referea la dezvoltarea Europei instituţionalizate, de aceea vorbea în grupe de cifre, nu putea să nu ştie Comisarul pe Agricultură că sunt 28 de ţări membre în Uniunea Europeană, mi-am zis eu, conciliatorist. Căci, în chiar mandatul său, în 2013, Croaţia devenise al 28-lea stat membru UE. Numai că domnul Cioloş a revenit la Paris în iunie, prilej cu care a dat un interviu doamnei Arlette Chabot, pe 9 iunie 2016, pentru LCI – MYTF1. Da data asta, lucrurile au fost perfect clare . Iată extrasul din transcriptul oficial, pus pe site-ul guvernului român:

“Deci, există mai multe Europe şi mie asta nu-mi pune probleme, este normal, suntem 27 de ţări (subl. mea), dar trebuie să găsim calea de a trăi împreună, chiar dacă avem acest multiculturalism şi perspective diferite de a privi lucrurile.” (http://gov.ro/ro/stiri/interviul-premierului-dacian-ciolos-acordat-postului-francez-lci-mytf1&page=1).

Wow! Pentru aşa prestaţie, Marele Comisar, că o fi el Miclovan, Roman sau Cioloş, ar fi picat cu brio examenul la cursul meu de Istoria Integrării Euro-Atlantice. Aşadar, în ianuarie, era exact ca acum, în iunie şi acum era exact ca cel din ianuarie. Superb! Pentru conformitate, vezi intervalul dintre minutele 9:24 şi 10:01 (“on est vingt-sept”)

http://lci.tf1.fr/videos/la-matinale-lci/l-invite-d-arlette-chabot-dacian-ciolos-8749701.html?xtmc=ciolos&xtcr=1

Totul este bine! Nu s-a întâmplat nimic! Dormiţi liniştiţi!

Acesta este omul care, cică, a prestat pentru România în postul de Comisar european, un personaj care nici măcar nu ştie numărul statelor membre UE. În esenţă, asta este România şi acesta e poporul ei! Cu guvernanţi de teapa unui Iohannis, unui Cioloş şi unei Prună! Cu “fidelităţi” suspecte, cu “experienţe” stranii şi “drepturi personale circumscrise drepturilor societăţii” scandaloase. Şi, evident, cu expertize de Comisar European care ştie că sunt 27 de ţări membre UE în loc de 28 şi cu “ofiţeri acoperiţi în presă” şi “cu asta basta” securistică la vârful ţării şi la ambasada României din SUA!

Aţi observat că n-am zis nimic de domnul Coldea sau de doamna Kövesi, exact cum nu zice presa lui Maior nimic serios despre…hm…cum să le zic eu ăstora? A, experimentaţii! Pssss! Procurorii ne “aude”!

Practic, cam tot ce mai putem face este să strigăm cu băieţii de mai jos: “All is well”! Şi să vă convingeţi apropiaţii să nu se spânzure, încă, fiindcă, ghici ce? Se mai întâmplă chiar şi acolo unde All is well! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Securişti şi Comunişti! Ghici Ciupercă ce-i… Iohannis! Un Demoooocrat Conviiiins!

johannis-ceausescu 3

Ştiu, am promis să vă spun cum performează Klaus Iohannis, ce a făcut la Paris sau la Berlin, atunci când a mers, spre nefericirea noastră, să spună lumii libere unde zace esenţa egocentrismului găunos şi a fermentului de disoluţie a minimei decenţe! Sigur, însoţit de Carmen Iohannis, această vestală a superbităţii vetuste, multiplicată la nesfârşit de tivul unei fuste situate la mii de ani lumină de linia genunchilor, liman şi galaxie îndepărtate, unde se odihnesc rămăşitele ultimului indice de inteligenţă mioritic şi privirile opace ale Noului Lider în Absolut…ism! Marele Tăcut Klaus! Deh, sunt milioane de români care încă suspină, transportaţi, după această pereche de “vis” Klaus-Carmen. Eu zic aşa: Să le fie de bine!

Eu însumi am votat cu Klaus, dar am scris pe acest blog, înainte de turul doi, că urmează dezastrul! E drept, Tornada Tăcută ar fi trebuit să producă mai puţine daune decât impetuosul nostru Victor Viorel! Daune? A produs deja un cataclism! Paris, Berlin? Toate la timpul lor, s-au întâmplat lucruri foarte grave şi vor fi prezentate în textele care urmează! Este, cum am anticipat aici, atât de dramatic, aplicat şi fără ieşire, încât, privind la acest munte de incompetenţă crasă, Klaus Werner Iohannis şi la gaşca lui de impostori penibili, îmi vin, invariabil, în minte, versurile unui vrăjitor al sensurilor, Ion Minulescu:

“Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”

Iohannis? Un român de-al nostru…

Nu, Klaus nu este ce pare a fi şi nu este ce vrea să ne facă să credem că este! Dacă ar fi bun creştin, nu ştiu, deşi m-aş juca un pic cu termenul de “creştin”, în ceea ce-l priveşte, pierzând intenţionat o literă! Vi se pare un democrat? Bun, mai corectă este întrebarea: credeţi că poporul român are nevoie de un democrat în fruntea sa? Adică, felul de a fi al românilor indică radiografia unei societăţii democratice, cu şefi de partid (PNL), ca Gorghiu, năimiţi pe formula “pohta ce-am pohtit”, tocmai de cel care zicea că luptă pentru democraţie, însuşi Iohannis? Bineînţeles, nu despre doamna Gorghiu, cu această cacofonie personalizată a societăţii de tranziţie (ascultă file audio*), vom povesti în materialul de faţă.

Dar, trebuie să ne asumăm că suntem un popor descris mai bine în scrierile secolului al XVIII-lea, decât în proiectele de legi ale Noului Mileniu.

Mă fascinează diagnosticul găsit de Jean-Jacques evident Rousseau popoarelor de un anume gabarit istoric (limitat spre auto-anulare), condamnate să-şi epuizeze energia telurică a semnificaţiilor identitare în insignifiant, anost şi tern! În prejudecată stupidă şi stereotip amorf, învelite cu zeamă de moaşte şi coapte la jarul habotnicismului tutelar ortodox, în spoiala trădărilor convenabile şi a abandonului fetişizant şi fatalist, ca o boală congenitală.

Wow! Aproape că am definit poporul român cu nemţii lui cu tot şi ce-o mai fi pe acolo! Dar tot Jean-Jacques absolut Rousseau spune, mai bine, în Contractul Social: “Odată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este primejdios şi zadarnic să vrei să reformezi; poporul nu poate suferi nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea indivizilor stupizi şi lipsiţi de curaj, care se înfioară la vederea medicului”. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 146).

Sigur, românii sunt prea săraci şi prea călcaţi în picioare ca să-şi permită un Chanson de Roland al modernităţii, în biografia lor naţională! Dar, dacă sunt prea săraci, de la Burebista încoace, ar trebui să ştie, măcar, ceea ce ştiau Siger de Brabant şi Boetius din Dacia, încă la 1277: “Quod pauper bonis fortunae non potest bene agere in moralibus” (“că cel sărac în bunuri materiale nu poate acţiona bine în domeniul moralei”)! (Despre eternitatea lumii, Bucureşti, Editura IRI, 2007, p. 223).

Vedeţi? Ce paradox! Ai putea crede că românii fură de sting, nu pentru că destinul le-a hărăzit karma de hoţ, ci doar pentru a-şi face culoar spre Maxima Moralia! Eliberându-se, prin furt, de sărăcie! Deh, tot ce-au putut produce a fost o Minima Moralia şi aia un titlu folosit de altul, Adorno, înaintea celui care l-a consacrat, patetic, pe malul Dâmboviţei! Sper că aţi observat că nu am spus încă nimic despre prostie şi proşti! Uf! Ştiţi ce greu este?

Pe 22 iunie 2015, Klaus Iohannis a prezentat parlamentului României Strategia Naţională de Apărare a ţării. Înţelenită în intrigi mărunte, amalgamată în gesturi de o heraldică frivolă şi îndoielnică, această futilă şi anecdotică înşiruire de aberaţii şi incongruenţe logice a fost votată, la limită, de un parlament slugarnic şi eminamente românesc în deprinderi şi apucături. Iohannis ne-a anunţat că această mizerie euristică a fost redactată la cel mai înalt nivel de competenţe, de către ciracii săi cei mai calificaţi: “(…) procesul elaborării şi definitivării Strategiei a inclus consultarea cu specialişti şi cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic şi partidelor politice.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Şi a anunţat, atunci: “Peste câteva zile voi participa la Consiliul European, unde voi promova angajarea fermă a României în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate. Avem oportunitatea de a merge la aceste discuţii cu un document propriu, nou şi comun asumat de întreagă clasă politică”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi). Ei bine, a participat la acel Consiliu European! Şi mi se pare corect să vă arăt cu ce s-a dus în faţa Europei, pentru a se angaja ferm “în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate”!

Nicolae Ceauşescu, marele nostru contemporan

Acum, să lămurim un lucru! Strategia Naţională de Apărare şi Strategia Naţională de Securitate nu au o valoare majoră în România. Sunt simple enunţuri principiale de doctrină pentru apărare şi proiecţie a mediului de securitate în sfera ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii ŢĂRII. Nicio legătură cu cetăţeanul, în jurul căruia sunt construite aceste elaborări, în democraţiile funcţionale şi în societăţile care imită democraţia sau ambiţionează să o sintetizeze “original”.

Chiar dacă  Strategia Naţională de Securitate şi Strategia Naţională de Apărare sunt documente separate, cu o compartimentare specifică, ele se suprapun conceptual, în mod esenţial, dezvoltând o doctrină unitară cu privire la obiective şi factori de risc, în proiecţiile de securitate şi apărare la nivel naţional şi global. Să ne explicăm! În comunism, sub bunul nostru “colaborator”, Nicolae Ceauşescu, statul trebuia apărat şi atât! Statul, ca noţiune abstractă, ai putea spune că trebuia protejat, deşi nu prea înţelegeai ce este acel stat! Lucrurile deveneau mai clare, când noţiunea de stat se concretiza extrem de palpabil, sub Ceauşescu. Statul era ceea ce apărai împotriva propriilor cetăţeni. Este definiţia eternă a oricărei dictaturi!

Comunismul a reinventat conceptul de “suveranitate” a statului, concept fără niciun conţinut în afara drepturilor cetăţeanului. Comunismul trebuia să apere şi el ceva! Nu putea apăra pe cetăţeanul supus oprimării chiar de către dictatură! Aşa că şi-a construit un subiect de apărat! “Suveranitatea” statului, adică puterea dictatorului asupra libertăţii individuale, căci asta era statul la comunişti. E simplu!

În Carta ONU, există adjectivul “suveran”, dar lipseşte termenul de “suveranitate” a statului, o ciudăţenie pentru limbajul juridic al vremii. Sub regimul comunist mondial, “suveranitatea” statelor se va impune în spaţiul juridic, prin militantismul noilor ţări “eliberate” de “imperialismul” american sau european, găsindu-şi locul în instrumentele de drept internaţional. Nu o vom găsi, însă, în documente de tipul Strategiei de Apărare sau Securitate, într-o ţară ca America, unde Strategiile cu pricina se referă la “suveranitate” doar atunci când este vorba de alte ţări (Irak sau Afganistan), niciodată de Statele Unite. Căci, SUA se reclamă, în orice strategie de securitate, de la nevoia de a apăra pe cetăţeanul american, ca fundament al statului, ca valoare supremă a fiinţării de stat!

Pentru pedanţi şi falşi cunoscători în ale “suveranităţii”, trebuie precizat că nu mă interesează istoria conceptului ca atare, de la accepţiunea westphalică, trecând prin dihotomia “internă/externă” şi poposind în lucrările lui Jean Bodin, Thomas Hobbes sau ale bunului nostru sfătuitor, Jean-Jacques Rousseau! Mă interesează, exclusiv, valoarea de întrebuinţare a acestui concept în epoca modernă, când apare codificat în instrumente de drept internaţional, ca instrument politic desprins total de lumea drepturilor omului şi folosit, pe plan intern, de statele comuniste, chiar împotriva drepturilor, ca atare.

Pentru americani, nu există “suveranitatea” statului, ca valoare conceptuală, de sine stătătoare, există “felul de viaţă american”, definit prin cetăţean, cel care trebuie apărat, statul existând şi fiind apărat doar prin protejarea individului şi a libertăţilor sale fundamentale.

Francezii, care, spre deosebire de americani, lucrează intens cu acest concept, “suveranitate”, îl plasează în documente de tipul celui descris mai sus, dar ca o derivaţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. Uniunea Europeană nu cunoaşte, nici ea, termenul abstract de “suveranitate”, axându-se, în Agenda sa de Securitate, pe cetăţean şi drepturile lui, ca obiective şi principii esenţiale ale apărării spaţiului comunitar. Până şi ruşii, în documentele lor similare, nu apără, în primul rând, statul şi “suveranitatea” sa, ci pe cetăţean şi drepturile sale fundamentale.

Moştenirea “suveranităţii” statului, ca principal obiectiv de apărat în România, ne vine pe filiera comunismului desăvârşit, în varianta “democratică mai superioară” a lui Nicolae Ceauşescu Integral.

Cetăţeanul însuşi este contrapus conceptului de suveranitate şi integritate a statului şi, de aceea, Ceauşescu se referea întotdeauna la apărarea “suveranităţii” statului, a independenţei şi integrităţii sale teritoriale, niciodată la cetăţean (ascultă file audio*):

(urale) “(…) pentru triumful socialismului şi comunismului în România, pentru întărirea continuă a independenţei şi suveranităţii patriei noastre, pentru o politică de pace, progres social şi colaborare în întreaga lume” (urale).

În plină reprimare a revoltelor de la Timişoara, în decembrie 1989, Ceauşescu se adresa poporului român prin intermediul televiziunii naţionale informându-l că armata română a avut prea multă răbdare cu protestatarii din oraşul erou. Armata apăra “suveranitatea” statului împotriva propriilor cetăţeni! (ascultă file audio*).

“Doresc să declar, cu toată răspunderea, că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare”.

America, Europa, Franţa şi doctrina democraţiei “mai inferioare”

Chiar şi atunci, sub comunism, era un nonsens să vorbeşti despre apărarea statului, a “suveranităţii” de stat, prin înfrângerea cetăţenilor săi, sau despre valoarea supremă, “suveranitatea” statului, ignorând total libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Dar, vă întreb, cum este ca astăzi, în documentul lui Iohannis, să avem exact aceeaşi filosofie ceauşisto-securistă a “suveranităţii” de stat, în contradicţie totală cu doctrina drepturilor omului practicată de americani, francezi, întregul sistem comunitar, cu toate ţările sale, Canada şi chiar Rusia lui Putin? Cum e posibil ca un parlament, în România Noului Mileniu, să voteze o asemenea mizerie securisto-ceauşistă, de cea mai joasă speţă, la cererea lui Iohannis? Cine au fost “specialiştii şi reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic” cu care s-a consultat preşedintele ţării, în elaborarea Tâmpeniei Secolului? Căci, veţi vedea imediat, textul  e “Ceauşescu” absolut, de la cap la coadă! Hai să trecem în revistă documentele menţionate!

Mai întâi, să poposim în Statele Unite şi să vizualizăm rapid un scurt extras din Strategia Naţională de Securitate 2015 a Americii, p. 8 (https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf).

1-us national security strategy-amenintare cetatean

“SUA vor folosi forţa militară, unilateral dacă este necesar, când interesele noastre de durată o cer; când oamenii noştri sunt ameninţaţi; când felul nostru de trai este în cumpănă; şi când securitatea aliaţilor noştri este în pericol”.

Ce poate fi mărturie mai vibrantă a angajamentului pentru cetăţean, pentru valorile democratice, pe care este clădit destinul individului uman, într-o societate în care drepturile sale definesc statul şi nu invers?

Agenda de Securitate a Uniunii Europene este la fel de relevantă, p. 3 (http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf).

5-eu-primul principiu-drepturile omului

La subcapitolul: Să lucrăm mai bine împreună pentru securitate, documentul european anunţă “cinci principii cheie”, dintre care, primul sună aşa: “Mai întâi, avem nevoie să asigurăm deplina îndeplinire a drepturilor fundamentale”! Nicio vorbă despre “suveranitatea” naţională! Asta este securitatea UE! În primul rând, drepturile omului. Aşa cum scrie în Titlul V al tratatului de la Maastricht, unde este definită Politica Externă şi de Securitate Comună a UE (PESC).

Francezii nu fac excepţie, deşi, spre deosebire de America şi de doctrina comunitară de securitate, vorbesc şi scriu abundent despre “suveranitatea” statului în Cartea Albă cu privire la Apărarea şi Securitatea Naţională, p. 19! Dar, care “suveranitate”? A cui? Cea a lui Ceauşescu? (http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/pdf/le_livre_blanc_de_la_defense_2013.pdf).

2-livre blanc-france-stat de drept defineste suveranitatea

“Suveranitatea”, la francezi, derivă din “respectul” faţă de statul de drept!

3-livre blanc-france-Declaration des droits de l Homme-suveranitate

Mai mult, “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului subliniază că menţinerea suveranităţii naţionale este o responsabilitate esenţială a puterii politice”. Practic, “suveranitatea” de stat este un subprodus al monumentalei Declaraţii, care a pus cetăţeanul, în civilizaţia modernă europeană, la începutul şi sfârşitul lumii!

Între Vest şi România, Putin “vrea” democraţia

Oricât ar fi de paradoxal, Rusia lui Putin este foarte tare înscrisă, conceptual, pe această linie a democraţiilor occidentale. Adică, la nivel de documente, aşa cum apare cu evidenţă din Strategia Naţională de Securitate a Rusiei până în 2020. Sigur, modul în care respectă Putin drepturile omului, în varianta occidentală, nu prezintă nicio taină pentru noi, dar e spectaculos că, pe hârtie, filosofia este exact aceeaşi. (http://rustrans.wikidot.com/russia-s-national-security-strategy-to-2020).

8-russia-national security strategy-titlu

Principalele Direcţii ale Politicii Naţionale de Securitate a Rusiei se traduc în Priorităţi Naţionale Strategice.

9-russia-national security strategy-drepturile omului first-suveranitate dupa

Iar Priorităţile Naţionale Strategice sunt înţelese prin a “crea condiţii sigure pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor ruşi, dezvoltarea stabilă a ţării şi prezervarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii statului”. După cum se vede, întâi sunt drepturile cetăţenilor şi, abia apoi, “suveranitatea” naţională.

10-russia-national security strategy-protectia individului-suveranitate dupa

La fel, când vine vorba despre “conceptul” de “securitate naţională”, care se defineşte, în primul rând, prin “protejarea individului”, prin “calitatea vieţii cetăţenilor”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială se plasează, din nou, pe ultimul loc, derivând din primele.

11-russia-national security strategy-amenintari-individul-suveranitate dupa

Şi mai relevant este conceptul rusesc de “ameninţare la adresa securităţii naţionale”, vom vedea, total diferit de cel din gândirea lui Iohannis! În accepţiunea rusească, acest concept presupune “posibilitatea directă sau indirectă de a afecta drepturile şi libertăţile constituţionale”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială venind după aceea.

13-russia-national security strategy-interese-individul-suveranitate dupa

Este de reţinut ordinea de precădere, în doctrina rusească, atunci când se definesc interesele naţionale ale Federaţiei Ruse: “individul, societatea, statul”.

Iohannis, un om pentru eternitate…a lui Ceauşescu

Strategia Naţională de Apărare a României emisă de Iohannis este un coşmar, comparată cu doctrina ceauşisto-securistă şi cu documentele prezentate, deja, din spaţiul democratic NATO-UE, ca şi din Federaţia Rusă. Încă de la început, ce poate fi mai traumatizant, decât să aşezi ordinea de precădere rusească, în materie de preocupare cu privire la securitate, “individul, societatea, statul”, lângă următoarea frază, din discursul rostit de Iohannis, la livrarea Strategiei Naţionale de Apărare a României către parlament?

“Este o declaraţie pe care România o face. Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Ordinea este inversată perfect, parcă Iohannis s-ar fi vorbit cu Putin cum să arate România mai prost! Şi, avem pretenţia, cu un asemenea preşedinte, să le dăm lecţii de democraţie ruşilor! Gândiţi-vă că Iohannis se plimbă cu Strategia lui prin Europa comunitară şi, probabil, se laudă cu ea! Nu ştiu dacă Putin îi dă atâta importanţă, încât să râdă de el, în timp ce Hollande strâmbă din nas! Dar, să vedem prestaţia lui Iohannis!

14-strategia nationala de aparare romania-titlu

Este incredibil că Ceauşescu este atât de viu, în reflexele comunistoide ale acestui domn, indiferent dacă a fost sau nu membru de partid!

15-strategia nationala de aparare romania-interese securitate-individ

Exact ca pe vremea Marelui Cârmaci, interesele naţionale de securitate se traduc, după cum se vede, prin “suveranitatea” statului, în primul rând. “Drepturile omului” vin abia pe locul al patrulea. Ceauşescu redivivus!

16-strategia nationala de aparare romania-amenintari-nu individ

Spre deosebire de americani şi ruşi, la care ameninţările vizează, în primul rând, pe cetăţean, în Strategia lui Iohannis, la subcapitolele Ameninţări, Riscuri, Vulnerabilităţi, nu există deloc referire la drepturile omului!

17-strategia nationala de aparare romania-obiective-individ loc doi

Iată, imediat mai sus! La Obiective Naţionale de Securitate, “suveranitatea” tronează înaintea “drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.

Acesta este “democratul” Klaus Iohannis! Înţeleg, de la dumneavoastră, că nu a lucrat pentru Securitate! Oare? Şi nici membru PCR n-ar fi fost! Că la băut cu Ceauşescu, precis nu a mers! Deşi vrea să ne convingă că gândeşte occidental, “democraţia” promovată de domnia sa pare cu “mult mai superioară” decât a americanilor, a francezilor şi a Uniunii Europene! I-a “tăiat” până şi pe ruşi, cu tot trecutul lor stalinist şi congenitala tulpină ţaristă în comportament.

Iohannis practică un balet pe cu totul altă muzică decât libretul democratic original. E drept, mişcările par aceleaşi, perfect adaptate la muzică! Doar că nu e muzica din libret! Ce nu înţelegeţi? Cu zâmbetul spre Washington şi cu Securitatea în suflet! Trăiască Suveranitatea Statului! Da, se poate, chiar la interval atât de mare în timp! Zău, şi Rita Hayworth a dansat pe Stayin’ Alive de Bee Gees! E drept, Rita călătorea în viitor, pe muzica celor de la Bee Gees! Iohannis merge în trecut, pe refrenele dogite ale lui Ceauşescu! “Prietenii ştiu de ce”! Eu n-am zis nimic de Coldea, vă rog frumos! Coldea e băiat tânăr, sensibil, necontaminat de Securitatea lui Ceauşescu, terminaţi cu prostiile! Şi obişnuiţi-vă cu ideea că Ceauşescu a murit! Dacă mai puteţi! Cum? Trăiască Băsescu? OK! Aşa mai merge! Ceauşescu Is Stayin’ Alive!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Ţara Proştilor şi a Procurorilor! Pardon, eu n-am zis nimic de SRI!

coldea-kovesi

Frenezia adunatului cu japca în spatele zăbrelelor, cu sau fără probe solide, pentru un denunţ sau o interceptare, doar pentru că prostimea jubilează la mascarada procurorilor, e un dat cotidian reprezentativ pentru o ţară primitivă şi stupidă. Cu un popor abulic, marcat de afazie la vârful puterii, fără fibră democratică, izomorf în conştiinţă şi gregar în manifestare. Într-un fel, o abominaţie a firii, pervertită în serbare câmpenească, tip Sâmbra Oilor, în care tembelii zbiară din toţi bojocii “Noi suntem români/Noi suntem aici pe veci stăpâni”, fără să sesizeze că singura stăpânire, care le este permisă, este aceea de a se lăsa furaţi! Şi conduşi ca oile! Şi de a-i omagia, până la epuizare, pe şmecherii care le dau iluzia că îi bagă la răcoare pe ăia care au furat, manipulând denunţurile altor suspecţi în cătuşe! Fără să recupereze mare lucru din furt, evident! Şi fără să se atingă de marii vinovaţi, cu certitudine!

În rest, zăngănit de cătuşe la vedere, arestări preventive în cascadă şi toată recuzita penibilă a actului de “justiţie” aglutinat în spectacol, specific manipulărilor liniare şi revolute, pe care nimeni nu le mai practică, nici măcar în regimurile totalitare. Fiindcă până şi acolo, proştii au încetat să mai alcătuiască majoritatea absolută a populaţiei! Nu mă voi ocupa de conţinutul dosarelor din vitrină, în acest text. Clienţii procurorilor sunt din ce în ce mai numeroşi, ultimele achiziţii numărându-i pe Darius Vâlcov, Marian Vanghelie şi Dan Şova. “Trofeul Calităţii” este, indubitabil, Elena Udrea!

Poporul e fericit! Se zgâieşte neghiob, cu faţa lipită de ecranul televizorului, la circul arestărilor pe bandă, cu sau fără probe, şi-şi împărtăşeşte hulpav din “triumful” procurorilor, ca şi cum le-ar fi slobozit o nouă porţie de mahorcă gratis, pe care s-o mestece tâmp şi satisfăcut că s-a făcut dreptate! Nişte jertfe ritualice, de tip Udrea, îl încântă într-atât, încât aproape nu mai observă că pe Băsescu nu-l cheamă nimeni la procuratură, deşi sunt grămezi de denunţuri cu privire la banii negri care au mers în campania sa electorală din 2009. Va fi chemat la procurori doar în legătură cu litigiul de aşa-zis şantaj, în care se confruntă cu Gabriela Firea! Brrrr! Îmi tremură genunchii!

Mai greşesc şi americanii! Tocmai în New York Times

Din când în când, prin corul inept de panegirice şi ditirambi la adresa trupei despletite a lui Kövesi, vărsate cu ghiotura prin presa internă sau externă, sub oblăduirea unor ambasade mai mult sau mai puţin interesate să stimuleze “furia” “justiţiară” în Ţara Proştilor, apar note disonante. Cum ar fi articolul din New York Times, “Romania’s Anti-Corruption Mania” (Mania Anti-Corupţie a României), din 4 martie 2015, sub semnătura lui Patrick Basham, cel care cataloghează atmosfera de beţie justiţiară din Bucureşti drept “domnie legală a terorii” (legal reign of terror). (http://www.nytimes.com/2015/03/05/opinion/romanias-anti-corruption-mania.html?_r=0).

Marele Conducător Klaus Iohannis se consideră că a câştigat alegerile pe o “platformă populistă-anticorupţie” (populist, anti-corruption platform). Mai mult, cică bătălia anticorupţie, dusă de “bravii” procurori ai lui Kövesi, “a fost o unealtă politică”, “pentru domnul Băsescu”, “pentru a-şi ataca opozanţii, la fel de bine o modalitate de a-i linişti pe criticii americani şi europeni ai sistemului politic din România” (for Mr. Băsescu, it was a useful political tool to attack opponents, as well as a way to appease American and European critics of Romania’s governance).

Articolul vorbeşte despre “ridicarea statului procurorilor” (the rise of the prosecutorial state). În ceea ce-i priveşte pe proşti (termenul de “proşti” îmi aparţine), articolul precizează foarte pertinent: “Oricine din politică şi afaceri este presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor recunosc că nu-i prea interesează neajunsurile procedurilor judiciare sau dacă probele procurorilor sunt atât de subţiri că devin rizibile, ori că aceştia îi tutelează pe judecători” (Everyone in politics and business is presumed guilty of something. Most Romanians admit that they care little about shortcomings of due process, whether it’s laughably thin evidence or prosecutors’ tutoring of judges in verdicts).

În ţara proştilor (deşi, termenul de “idiot” mi se pare mult mai adecvat), New York Times indică tactica “genială” a năimiţilor procurori ai lui Kövesi: “Este lucru obişnuit ca suspecţii să fie presaţi să livreze nume (adică, denunţuri-nota mea), pentru a obţine indulgenţă. Se practică, de asemenea, şi arestarea membrilor familiei, ca argument suplimentar pentru procurori. O anume măsură Orwelliană este folosirea ‘arestului preventiv’”. (It’s commonplace for suspects to be pressured to name names in exchange for possible leniency. It’s also routine for family members to be arrested as additional leverage for the prosecutors. One particularly Orwellian measure is the use of “preventive arrests”…).

Nu pot să cred! Cum, scrie aşa ceva în New York Times? De parcă asta ar fi tot! Luaţi de aici: “Campania anti-corupţie din România a trecut în metastaza unei cruciade neliberale. Pofta neostoită a publicului (a se citi “a proştilor”-nota mea) pentru justiţie a reuşit doar să amplifice pericolul la adresa viitorului democratic al ţării.” (Romania’s anti-corruption campaign has rapidly metastasized into an illiberal crusade. The public’s insatiable appetite for justice only exacerbates the threat to the country’s democratic future).

Cum lesne ne putem imagina, presa băsisto-macovisto-kövesistă a sărit ca arsă. Ba că articolul a fost cumpărat, ba că autorul este un derbedeu, ba că bla şi bla şi bla! Nici nu mă obosesc să dau citate sau să-i numesc pe penibilii ăştia. Fie şi pentru simplul motiv că au tot dreptul din lume să considere că New York Times bate câmpii! Care New York Times a publicat adevărate articole lirice despre inegalabila doamnă Kövesi şi lupta ei anticorupţie. Alea erau bune, evident, fiindcă o lăudau!

Învăţăturile lui Udrea către Ţara lui Coldea

Acum, cât de idiot să fii ca să crezi că există justiţie în România sub Kövesi, de vreme ce, pe când aceeaşi Kövesi era şefa tuturor procurorilor din România, doamna Udrea, cea aruncată la WC turcesc, în 2015 (după propria exprimare), o sfida în faţă, refuzând să se prezinte la audierile unde era convocată de procurori? Se întâmpla în 2009! Şi, de atunci, până în 2015, lui Udrea nu i s-a clintit un fir de păr din cap! Şi Kövesi era procuror general al României! Dar, oare, ce s-o fi întâmplat, ce este diferit, faţă de perioada 2009-2015, în perioada începând cu 2015? Nu cumva, faptul că nu mai este Băsescu preşedinte? Cum, a refuzat Udrea să meargă la procurori? Luaţi de aici:

“Haideţi să ne punem în situaţia unui simplu cetăţean, căruia un membru al parchetului, un procuror, care are dreptul să facă dosare penale, asta-i meseria lui, încearcă, cu orice preţ, să-i creeze, să-i fabrice un dosar penal şi cetăţeanul află! Ce face acel cetăţean? Se mai prezintă în faţa procurorului? Nu! Face o plângere şi se adresează celor care sunt în măsură să-i apere drepturile. Asta am făcut şi eu, am formulat plângere penală împotriva tuturor celor care au participat la discuţie şi ca orice cetăţean cer (…)” (ascultă file audio* 9udrea-a3-1exemplul cu procurorul-nu ma mai duc19aug) (vezi şi http://psnews.ro/audio-elena-udrea-dezvaluiri-din-2009-lectiile-fostului-ministru-despre-cum-sa-scapi-de-un-procuror-care-te-ancheteaza/).

Poftim? Dar, Udrea spune şi acum că este nevinovată! De ce nu a refuzat şi acum să meargă în faţa procurorului şi nu i-a făcut plângere conform învăţăturilor sale către cetăţeni, din anul 2009?  Păi, fiindcă au înşfăcat-o ăia, i-au luat sutienul (ascultă file audio* 15udrea-parlament-7arestata-sutien-dus-8doua detinute-10dna reformeaza clasa politica23feb) şi au aruncat-o la beci cu WC turcesc (după propria litanie, din Parlament, la 23 februarie 2015):

“Am fost dusă în arestul poliţiei capitalei, verificată la sânge şi dezbrăcată. Mi-au luat sutienul şi am fost dusă într-o cameră cu dimensiunea de trei pe trei metri, în care erau patru paturi, câte două suprapuse. Apă caldă era doar dimineaţa şi noaptea, iar WC-ul era de tip turcesc.”

Conform principiului: “Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?” Păi, tot voi, procurorilor, dar de ce abia acum şi nu în 2009? Fiindcă slugile lui Băsescu nu pot lovi în oamenii de încredere ai lui Băsescu, atunci când Băsescu e preşedinte? Hm! Ce întrebare stupidă, nu-i aşa?

Aceeaşi Udrea a adus acuzaţii grave şefului SRI, Coldea. Dar şi şefei DNA, Kövesi. Acum! Deputat fiind! Cum că ei controlează ocult România! În interviul de pe Hotnews, în 30 ianuarie 2015:

“(…) constatând toate acestea, se află un om care deţine în acest moment toate aceste secrete, pentru că le are de la mii de oameni, de ofiţeri care le adună. Este şeful actual al Serviciului Român de Informaţii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, în acest moment, deţine această putere, pentru că pe de o parte deţine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de altă parte are o foarte bună relaţie cu dna Kövesi.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19243479-elena-udrea-anunta-depus-dna-denunt-impotriva-sefului-sri-florian-coldea-coldea-cerut-lui-dorin-cocos-dea-500-000-euro-lui-sebastian-ghita-pentru-rtv.htm).

Aţi auzit despre vreo reacţie a “statului de drept” la aceste acuzaţii grave ale unui deputat român? Că, slavă Domnului, denunţurile tuturor derbedeilor şi hoţilor mărunţi, în detenţie deja, sunt imediat folosite de DNA, pentru a agăţa numele mari din politica şi economia României! Dovediţi sau nedovediţi ca hoţi! Denunţul lui Udrea de ce nu este bun? Căci, este vorba şi de un denunţ, care a apărut în spaţiul public şi care conţine acuzaţii concrete de o gravitate excepţională la adresa lui Coldea (vezi http://www.luju.ro/static/files/2015/februarie/15/denunt_udrea_coldea.pdf).

Culmea, parte din acuzaţii fac referire la Traian Băsescu, pe care nimeni nu l-a convocat să îl întrebe măcar dacă ce zice Udrea e adevărat!

Sigur, SRI-ul s-a auto-anchetat! Aşa-zisa comisie din parlamentul României, care, cică, se ocupă de controlul serviciului, condusă, penibil şi slugarnic, faţă de Securitatea de “tip nou”, de un oarecare Georgian Pop, s-a convocat pentru a executa, întocmai şi la timp, reflecţiile lui Coldea! Şi gata! Pa! A ieşit Coldea de la comisie şi şi-a trimis înapoi un subordonat, să le spună parlamentarilor cum e cu adevărul! Sigur, ca să facă asta, genialul, excepţionalul, profesionistul şef interimar al SRI, aliatul americanilor, super-Bond-ul planetelor româneşti, salvatorul securităţii naţionale şi al dropiei cu cap de zimbru, nu a fost în stare să bălmăjească nici măcar două cuvinte liber!

A citit, ca ultimul repetent, de pe o foaie, câteva fraze de absolvent de curs primar, înghiţind în sec şi poticnindu-se pe alocuri, ca să spună cum SRI s-a auto-anchetat şi a descoperit că eclipsa solară e la locul ei şi nu a furat-o nimeni, el fiind soarele neprihănit al românismului tutelar. Inutil să vă spun că, în nicio ţară din lume, nu există o procedură prin care comisia de control al serviciilor secrete, din parlament, să-şi bazeze propria anchetă pe auto-controlul Serviciilor, pe care le supraveghează! Numai într-o ţară a proştilor, Parlamentul poate accepta aşa-ceva! Asta spune clar şi cine se află, de fapt, sub controlul cui!

Transparentă ca cristalul, duios Codruţa trecea…

Dar, să revenim la imparţiala şi dedicata Kövesi, idolul românilor în sondajele de opinie. Doamna despre care mult hulita Udrea spunea, în interviul de pe Hotnews, că fusese adusă de la Bruxelles, pentru şefia DNA, la propunerea lui Coldea: “Am spus că propunerea ca dânsa să se întoarcă de la Bruxelles a venit de la dl Coldea.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19243479-elena-udrea-anunta-depus-dna-denunt-impotriva-sefului-sri-florian-coldea-coldea-cerut-lui-dorin-cocos-dea-500-000-euro-lui-sebastian-ghita-pentru-rtv.htm).

Pe 11 iulie 2012, doamna Kövesi, colaboratoarea apropiată a lui Coldea (de la Udrea citire), ne învăţa importanţa criteriilor transparente în numirea şefilor procurorilor, ea fiind exact în acea poziţie de şef:

“Cred că este important pentru toţi procurorii din România, care, în ultimii şase ani, au depus un efort constant şi continuu, pentru a transforma instituţia ministerului public într-o instituţie activă şi profesionistă, să aibă parte de un procuror general şi de un procuror-şef al DNA ales (sic!) pe criterii de transparenţă. Cred că sunt cea mai în măsură să vorbesc despre acest lucru, în primul rând, pentru că mandatul meu de procuror general va expira în scurt timp. Nu mai am dreptul să ocup această funcţie, am condus această instituţie şase ani şi cred că sunt în măsură să fac acest comentariu”(ascultă file audio* 12kovesi-012criteriile sunt totul11jul).

Bun, dincolo de nepotrivirea substantivului cu adjectivul, “infracţiune” minoră faţă de tâmpeniile de sens şi gramatică pe care le citesc în comunicatele DNA, doamna Kövesi are mândria să ne vorbească de “criterii de transparenţă” în alegerea şefilor procurorilor! Cum vă explicaţi, atunci, că această colaboratoare a lui Coldea (indicată, ca atare, de Udrea), livra popoarelor următoarea evaluare, cu privire la criteriile propriei numiri în fruntea parchetului general, la 9 ianuarie 2007?

Nu cunosc motivele exacte pentru care am fost aleasă sau ce criterii s-au avut în vedere, însă, cred că tinereţea nu este un handicap în această funcţie”! (transcriere RADOR, BBC: “Interviul zilei”-invitat: procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi-partea I; BBC-9 ianuarie, ora 18:30-realizator Mircea Zamfir).

Acum, cu siguranţă, nu tinereţea părea să fie handicapul doamnei Kövesi, asta este clar! În ceea ce priveşte criteriile pentru alegerea procurorului general, se pare că distinsa doamnă nu le prea ştia, deşi tocmai fusese aleasă în onoranta funcţie. Sigur, a aflat ceva despre ele mai târziu, prin 2012, abia când pleca din funcţie. Din câte ştiu eu, alegerea pe o anume poziţie ierarhică, fără criterii cunoscute public, câteodată necunoscute chiar şi celui ales, se practică în serviciile secrete. Evident, Ministerul Public din România nu este o anexă a SRI! Evident, Udrea minte când vorbeşte de relaţia ocultă Kövesi-Coldea! Categoric, comisia de control al SRI din Parlament controlează la sânge serviciul! Sau îi zice comisia de control a SRI?

Un bilanţ pentru eternitate! Regula de trei simplă la “peste” pătrat

Păi, nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm de rezultatele muncii DNA, expuse cu acribie de doamna Kövesi, cea care nu are nicio legătură ocultă cu SRI, la bilanţul din 24 februarie 2015. Să ne concentrăm pe următoarea evaluare:

Peste 1100 de inculpaţi au fost trimişi în judecată în anul 2014, iar numărul persoanelor juridice trimise în judecată s-a dublat. În anul 2014 a fost urmărită exercitarea eficientă a competenţelor procurorului în faza de judecată. Activitatea judiciară a fost desfăşurată de 28 de procurori care au participat în şedinţele de judecată la peste 10.200 cauze penale.

Peste 1130 inculpaţi au fost condamnaţi definitiv, soluţiile pronunţate de instanţe confirmând caracterul obiectiv şi profesionist al cauzelor instrumentate de DNA. Pe de altă parte, procentul de achitări s-a menţinut ca şi în anii anteriori la 9 %, sub media europeană, dar trebuie continuată preocuparea pentru creşterea standardelor de calitate.” (vezi http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5982).

Tare, nu? Ce ne spune onorabila? Că a trimis “peste 1100 de inculpaţi” “în judecată în anul 2014”! Şi că “peste 1130 inculpaţi au fost condamnaţi definitiv”! Acum, deşi “peste 1100” poate fi orice număr de la 1100 la plus infinit, ar fi o aberaţie, chiar şi “peste” “posibilităţile” doamnei Kövesi, de a ne informa că, din “peste 1100 inculpaţi”, ar fi fost condamnaţi definitiv “peste 1130”, în 2014!  Aşadar, ca să o salvăm, să presupunem că acei 1130 de condamnaţi definitiv provin din dosare care nu au fost trimise în judecată numai în 2014, ci şi în anii anteriori!

Dar, dacă este aşa, cum putea calcula Kövesi procentul de 9% achitări, dintr-un număr total de cazuri pe care nu îl cunoaştem, ştiind doar aproximativ numărul de condamnări definitive? Căci, 9% este o cifră exactă, referitoare strict la anul 2014 (se face precizarea la “anii anteriori” în text, raportat la 9%, de unde rezultă că anul vizat pentru 9% este 2014), iar numărul de condamnări, “peste 1130” nu mai este o cifră exactă, ci una aproximativă, cu “peste” înainte! Iar numărul total de dosare nu îl ştim şi nici perioada de timp pentru care s-a calculat numărul de achitări.

Pe scurt şi mai simplu, dumneavoastră puteţi calcula un procent, prin regula de trei simplă, folosind cifre cu “peste” înainte, în aşa fel încât să vă iasă un 9% întreg şi frumos ca însăşi DNA? Cum ziceţi?

Aşa, de pildă: Dacă “nu se ştie câte dosare s-au trimis în judecată, în nu se ştie cât timp”, reprezintă 100%, atunci “peste 1130 inculpaţi condamnaţi definitiv” reprezintă X”. Aşadar  X este egal cu “peste 1130” înmulţit cu 100 şi împărţit la “nu se ştie câte dosare s-au trimis în judecată, în nu se ştie cât timp”, adică egal exact cu cifra faţă de care putem calcula “9% achitări”, adică fix “sub media europeană!!!

Dumneavoastră realizaţi că nimeni din presă sau societatea civilă, în Ţara Proştilor, nu a reacţionat la această mizerie de bilanţ? La această manipulare ordinară! Pe care o vom regăsi, fără tăgadă, şi în rapoartele MCV!

Foaie verde ametist, m-a făcut mama jurist!

Ajunşi aici, aş vrea să fac o precizare. Am considerat, întotdeauna, că judecătorii din România trebuie protejaţi şi susţinuţi! Chiar dacă există printre ei judecători corupţi! Chiar dacă unele soluţii date de instanţă sunt motivate politic. Adevărul este că, într-o societate cât de cât normală, o soluţie greşită dată de un judecător, în instanţă, nu poate fi îndreptată decât tot de o soluţie dată în instanţă, de un judecător. Altfel, e haos!

Am comentat soluţii date de judecători, cu care nu eram de acord, dar, niciodată, nu am respins o soluţie dată de instanţă. Am considerat că soluţia trebuie, întotdeauna, respectată. Dar eu sunt un simplu cetăţean. Nu sunt om politic ales sau numit în funcţie de demnitate publică, nu sunt funcţionar public şi nici nu sunt parte a sistemului judiciar. Căci, dacă aş fi aşa ceva, simplul fapt de a comenta negativ o soluţie dată de instanţă m-ar pune în afara statului de drept.

Nicio problemă, Kövesi poate! Procurorii domniei sale, împreună cu mascaţii, l-au adunat dintr-un spaţiu public pe mult controversatul primar al Constanţei, Radu Mazăre. Cu cătuşe la mâini, by the book. Reţinut şi propus judecătorului pentru arest preventiv! Ghici ce! Judecătorul a respins arestul preventiv! Cum explică Kövesi, poticnindu-se în vorbe, pe 1 iunie 2014, la B1TV, soluţia dată de judecător:

“A motivat (judecătorul-nota mea) îîî… îîî… hotărârea deeee…privind cercetarea arestării preventive, ca să folosesc termenul prevăzut în codul de procedură îîî… penală, prin aceea că nu există suficiente probe. Dar, în acelaşi timp, există suficiente probe pentru controlul judiciar. Deci, practic, era o contradicţie de natură procedurală, interpretare diferită. Nu poţi să ai probe pentru o măsură preventivă, dar să nu ai probe pentru altă măsură preventivă”. (ascultă file audio* 14kovesi-1234nu poti avea probe pt o masura preventiva si nu pentru alta1jun).

Adică, dacă ai probe pentru control judiciar, no problemo, merge şi arestarea preventivă!!!

Codul de Procedură Penală specifică la articolele 202 şi 203:

ART. 202

    Scopul, condiţiile generale de aplicare şi categoriile măsurilor preventive

(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

(4) Măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauţiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.”

ART. 203

    Organul judiciar competent şi actul prin care se dispune asupra măsurilor preventive

(1) Măsura preventivă prevăzută la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luată faţă de suspect sau inculpat de către organul de cercetare penală sau de către procuror, numai în cursul urmăririi penale.

(2) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către procuror şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.

(3) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. d) şi e) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.”

Aşadar, măsurile preventive se stabilesc de către judecător şi parţial de procuror, art. 203 (2). În cazul “arestării preventive”, numai de judecător, art. 203 (3)! Dar, alegerea măsurii preventive depinde de nevoia de a fi “proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”. Numai un analfabet juridic poate emite următoarea tâmpenie: “Nu poţi să ai probe pentru o măsură preventivă, dar să nu ai probe pentru altă măsură preventivă”.

Căci, dacă poţi spune, extrapolând, că probele pentru arestare preventivă pot acoperi, întotdeauna, şi o măsură de control judiciar, ei bine, reciproca nu e valabilă! Dacă există, proporţional vorbind, indicii pentru control judiciar, văzut ca suficient, de ce aş da arestare preventivă? Doar fiindcă mă cheamă Kövesi?

Aşa grăit-a Vladimir!

Asta este regina Justiţiei din România! Nu şi a Dreptăţii! Ea vorbeşte despre interpretarea diferită a judecătorului, pe care o desfiinţează. Sigur, şi eu îi pot spune, asemenea părintelui libertăţii americane, Patrick Henry, în celebrul său discurs din 23 martie 1775, rămas în istorie sub numele de “Dă-mi Libertate sau dă-mi Moarte” (Give Me Liberty or Give Me Death):

“Dar, oameni diferiţi văd, adesea, acelaşi subiect în lumini diferite; şi, de aceea, sper că nu se va considera lipsă de respect faţă de acei domni, dacă, exprimând opinii opuse celor expuse de ei, după cum o fac, voi vorbi deschis conform sentimentelor mele, liber şi fără reţinere” (But different men often see the same subject in different lights; and, therefore, I hope it will not be thought disrespectful to those gentlemen if, entertaining as I do opinions of a character very opposite to theirs, I shall speak forth my sentiments freely and without reserve.)

Mă tem, însă, că doamna Kövesi s-ar putea să nu-l înţeleagă bine pe Patrick Henry, evident, nu din cauza handicapului tinereţii! Aşa că am să încerc cu Titu Maiorescu (“Critice”, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 186):

“Pe noi, românii, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei şi ne-a pus în faţa Europei. Odată cu gurile Dunării, ni s-au deschis şi porţile Carpaţilor şi prin ele au intrat formele civilizaţiei din Franţa şi din Germania şi au învălit viaţa publică a poporului nostru. Din acest moment, am pierdut folosul stării de barbari, fără a ne bucura, încă, de binefacerea stării civilizate”.

Cam pe aici se află doamna Kövesi, în starea descrisă de Maiorescu! Adică, undeva între barbari şi Codul de Procedură Penală, varianta pentru analfabeţi juridic. În ceea ce vă priveşte pe voi, dragii mei, ei bine, cu voi este altă poveste! Starea voastră (a se citi “a noastră”) este cel mai bine descrisă nu de Patrick Henry, nici de Titu Maiorescu! Cel mai bine este descrisă de Vladimir Putin, care a pus punctul pe “i” stârnind dezaprobarea Angelei Merkel, în ceea ce vă priveşte. Ştiu, însă, că voi veţi fi de acord cu Vladimir! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Când Prostia şi Domnia s-au Unit în România! Iar Minciuna-i Veselia!

iohannis-sima4

Din nou, acest text va fi scurt (by my standards, adică nu chiar scurt). Explicaţii puţine. Preşedintele României, surprinzător, nu mai trebuie explicat! La nici câteva zile după ce ne-a marcat destinul, prin preluarea puterii politice, deriva spre zările fulgurante ale incompetenţei a atins orizontul propriei neputinţe! Ştiu sloganul: să-l lăsăm pe Preşedinte să înveţe să fie Preşedinte! Mă scuzaţi! Pardon! “Il est Charlie”! Ştie precis cum este cu libertatea! Mai ales cu a lui! Libertatea de a greşi în numele şi pentru nenorocirea a milioane de români! Sigur, nu la nivelul la care a greşit administraţia socialistă de la Paris, în infernul terorist stimulat de incompetenţa crasă şi falimentul instituţional al guvernării Hollande! (vezi http://www.newsmax.com/Headline/France-attacks-Charlie-Hebdo-US/2015/01/09/id/617672/) (vezi http://www.algemeiner.com/2015/01/09/responding-to-paris-terror-outrages-us-jews-highlight-centrality-of-anti-semitism-to-islamist-ideology/).

Este drept, anunţam încă din 17 noiembrie că domnul Iohannis va face toate greşelile din manual! Nu ştiam, atunci, că domnul Iohannis îşi conspectează nenorocirile din cu totul alt manual decât cel ştiut de mine! Pentru avansaţi! Mai amplu! Mai bogat! Mai încăpăţânat în modelarea paginilor după arhetipurile mono-îngheţate în culoarea gerului iohannist. Năprasnic! Şi implacabil ca o glumă proastă!

C’est vrai, je suis Charlie, mais on sait rien sur MCV…

Scriu aceste rânduri pe 12 ianuarie 2015. În câteva zile, începând cu astăzi, Iohannis va acumula o deja nouă incredibilă paletă de erori şi nenorociri. Astăzi, urmează să discute cu liderii politici ai ţării despre bugetul armatei, “cu scopul asigurării, în anul 2017, a unui prag minimal de 2% din PIB pentru apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15407&_PRID=lazi).

Are propuneri: “Mai mult, propun tuturor factorilor politici, atât de la guvernare, cât şi din opoziţie, să-şi asume clar menţinerea acestui minim obiectiv pentru cel puţin 10 ani”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15407&_PRID=lazi).

Ei bine, această discuţie va fi dusă mai departe, de acelaşi Iohannis, în întâlnirile cu preşedintele Comisiei Europene: “(…) alocarea suplimentară de 0,3% din PIB pentru Ministerul Apărării. Acest subiect se va afla, în curând, pe agenda discuţiilor la nivelul Uniunii Europene” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15396&_PRID=lazi).

No problemo! România se va face de râs! Klaus nu va afla de ce, decât după, dacă va afla! E un început “bun”, pentru primul Consiliu European la care va participa! Vom comenta împreună, când va veni sorocul!

Nu l-am prea văzut în cadrele postate pe site-ul Palais de lElysée, după participarea la marşul de la Paris. La cât de “important” este mesajul sec, pe care ni l-a transmis, până şi ăla citit, pe aeroport, aseară, la sosirea acasă, mă aşteptam să fie mai omniprezent în conştiinţa fotografică a francezilor! Ne-a spus cu cine a vorbit, cu “doamna cancelar Merkel, cu preşedintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, cu premierul Olandei, cu preşedintele Ucrainei, cu premierul Israelului şi mulţi alţii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15424&_PRID=lazi).

Presupun că domnul Cameron se încadrează perfect la “mulţi alţii”! Fiind pe Axa aia pe care zicea că a luat-o de la Băsescu. Sau nefiind pe nicio axă, decât pe cea a minimei bune creşteri protocolare, unde Iohannis nu poate pătrunde nici cu ordinul Procuraturii! Nu, că e genial Klaus! Nu explic nimic. Epoca în care scriam de ce nu are ce căuta doamna Carmen Iohannis în dreapta şoferului a trecut! E timpul să-l lăsăm pe Klaus să fie “puternic”! Pentru România! Şi milioanele de români care îl iubesc!

Înţeleg că este foarte criticat de foştii sau actualii ciraci ai lui Băsescu, de “imaculata” justiţiară Macovei şi de savantul “neprihănit” al luptei anticomuniste Tismăneanu! Nu ştiu ce le-a promis Iohannis, dar cred că sunt supăraţi mai ales pentru ce nu le-a promis, dar le oferă acum, spre stupefacţia tuturor celor care înţeleg ceva! Nu şi a presei române, care îl idolatrizează şi îi sfâşie în bucăţi pe “detractori”! E bine! Trăiască România!

Într-un fel, la început, mi-era milă de Iohannis. Garabet Ibrăileanu avea o vorbă, în Privind viaţa: “o nenorocire venită din propriile greşeli e tot atât de fatală ca şi una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita!” (Garabet Ibrăileanu, Privind viaţa…, Bucureşti, 2009, p. 28). M-am scuturat, însă, repede, de milă. Nu e cazul! Omul nu greşeşte! Şi e bine că nu greşeşte! N-are ce regreta! NICIODATĂ! Fie vorba între noi, cum ar putea greşi, la cât de încăpăţânat este, ceea ce reprezintă marca “inteligenţei” infinite şi rafinate, după cum zice şi cântecelul? Lasă, că e bine! Fiindcă, negreşind, nu are nevoie să mintă! Oare?

Mai ţineţi minte Mecanismul pentru Cooperare şi Verificare (MCV)? Jucăria aia convenită la Comisia Europeană şi despre care Iohannis ştie că s-ar fi stabilit în negocierile de aderare a României la UE (informaţie greşită, evident, dar pe care el o crede bună)! Şi care este folosită acum drept hârtie de turnesol de câtre Germania, pentru a ne da sau nu acordul pentru intrarea în spaţiul Schengen! Psst! Nu pot să vă spun nici ce înseamnă MCV, nici când s-a stabilit! Klaus are un fost comisar european în suită şi un ambasador all seasons la butonieră, aşa că ştie el mai bine să vă spună! Uite, ce frumos a zis în discursul, citit, bineînţeles, de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pe 6 ianuarie 2015:

Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Gata cu Minciuna! De Astăzi, spunem numai Adevărul (adică, la Adevărul

Genial, nu? Aproape că nu mai contează cine l-a învăţat! Reaua aia de Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi, fără ruşine şi minimă adoraţie faţă de Geniul Interplanetar al iubirii noastre fără zăgăzuire, uite ce a putut spune (ascultă file audio* 15stanciu-2mcv trebuie mentinut fiindca nu s-au indeplinit obiectivele6jan):

“Din punctul meu de vedere, încă se impune menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, pentru că sunt încă multe obiective care nu sunt finalizate”. (http://www.mediafax.ro/politic/livia-stanciu-se-impune-mentinerea-mcv-pentru-ca-sunt-inca-multe-obiective-nefinalizate-13751264).

Ruşine, doamna judecător! Adică, ce vreţi să spuneţi cu “sunt multe obiective care nu sunt finalizate”? Nu vă daţi seama că negaţi afirmaţia Iubitului Conducător care spune clar că “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”? Uf! Şi, totuşi! Cine este blasfematorul ăla de profesie, care a zis că Iohannis este încăpăţânat? Cine-i caută nod în papură? Iohannis e genial, domne’! Ştie că are dreptate! Dar nu vrea să o intimideze, în adoraţia ei măruntă, pe Livia Stanciu. Se repliază rapid, pregăteşte busuioc, prima întâi, de calitate, pentru dres, şi merge la lustragiii băsişti (altminteri, perfect respectabili, aşa, simpluţi, cum sunt ei) de la Adevărul, chiar a doua zi, pe 7 ianuarie, ca să ne dea lumină. Uite ce frumos a zis (ascultă file audio* 15johannis-adevarul-mcv-4in anii 2016-2017-56indeplinite azi7jan):

Iohannis: Să ajungem în acest punct, atunci când actualul Parlament şi actualul CSM îşi încheie mandatul. Păi, actualul Parlament îşi încheie mandatul la sfârşitul lui 2016 şi actualul CSM la începutul lui 2017. Deci, implicit, am dat un orizont de timp, care mi s-a părut rezonabil.

Jurnalist: Dar, consideraţi că azi suntem pregătiţi?

Iohannis: Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi!”

Sigur, Genialul a îngăimat ceva şi la CSM, cu privire la orizontul de timp 2016-2017 (“atunci când actualul CSM şi actualul Parlament îşi termină mandatele, să putem bifa împreună această reuşită”). (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Dar, a afirmat, fără putinţă de tăgadă, că: “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”! Păi, cum se potriveşte asta cu “Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi”?

Cum nu v-aţi referit la ASTĂZI, domnule Preşedinte? Cum, MINCIUNĂ ORDINARĂ? Sigur, ne minţea şi Băsescu, la fel, a doua zi! Dar, hăhăia, şi ce dacă, poporul îl iubea, Băse era cool! Genialul Klaus nu are stilul ăsta! Zice scurt şi fără să citească, de data asta: “Nici nu m-am referit”! Deşi, chiar aşa zisese, cu doar o zi înainte! Adică, te minte în faţă, cu zâmbetul metalic pe buze!

Sigur, apostolii noii religii iohanniste mă vor întreba unde-i nenorocirea? Pe bune? N-o vedeţi? Hai, să v-o arăt! Preşedintele Iohannis a dat un interviu în presa germană: “Klaus Iohannis a declarat Märkische Allgemeine Zeitung că va face eforturi pentru ca aderarea României la acest spaţiu să aibă loc anul acesta.” (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).

Schengen în 2015? Se ocupă Herr Iohannis! 

Poftim? Cum, Preşedintele României dă un interviu presei germane, care se adresează populaţiei Germaniei, nefavorabilă aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, fără să se consulte cu cancelarul Merkel? Adică, el, etnic german şi nou ales Preşedinte al României, se adresează direct, prin intermediul presei germane, poporului german, informându-l despre intenţii pe care germanii nu le agreează? Şi, “ce dacă?”, or să zică apostolii iohannişti! “Foarte bine a făcut”, vor clama! Şi, de unde ştiu eu, Stan, că nu a vorbit cu Merkel? Păi, ştiu! Fiindcă, imediat, a apărut în presa germană, şi nu oriunde, în Der Spiegel, citat de Mediafax, pe 5 ianuarie, o reacţie extrem de dură a preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach, creştin-democrat şi apropiat consilier al cancelarului Merkel: “Îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă (…) (România) nu-şi va atinge acest obiectiv în 2015 (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).

Wolfgang-Bosbach

Wolfgang Bosbach

Ce se întâmplase? Intempestivul, aberantul şi stupidul interviu dat de Iohannis, doar pentru imaginea sa penibilă, a pus administraţia de la Berlin într-o situaţie dificilă faţă de propriul electorat. Reacţia lui Bosbach s-a adresat germanilor şi nu românilor, de aceea a venit din partea preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, şi nu a Comisiei de relaţii externe. Practic, Iohannis i-a obligat pe oficialii de la Berlin să închidă anul 2015 pentru aderarea României la Schengen! Asta, în condiţiile în care Germania nu zisese nimic despre 2015, până în prezent. Şi erau bune premise ca, în baza unui raport MCV mai bun, să putem obţine o aderare care să înceapă, în 2015, măcar cu frontierele aeriene şi maritime. S-a ales praful! 2015 devine imposibil, de vreme ce Germania a spus, deja, NU! Forţată de Iohannis!

Mai mult, situaţia creată de Klaus cel Înţelept va vulnerabiliza raportul MCV, care va arăta prost, ca să poată oferi argumente pentru decizia Germaniei! Mă veţi verifica în următoarele zile! Ia ziceţi! E suficient de mare nenorocirea asta, la numai câteva zile după preluarea mandatului de către Klaus cel Întreprinzător? Sunteţi mândri? Dar, staţi că nu e tot! Merkel a zis, chiar şi aşa, cu 2015 închis, că se va uita la raportul MCV: “Întrebată dacă va sprijini aderarea Bulgariei la Schengen, în martie 2015, Angela Merkel a declarat că Guvernul german aşteaptă raportul MCV, pentru a lua o decizie.” (vezi http://www.romanialibera.ro/politica/uniunea-europeana/wolfgang-bosbach–romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-362838).

Şi, în condiţiile astea, dumneavoastră, ditamai Preşedintele României, după gafa monumentală din presa germană, mergeţi în CSM şi anunţaţi ritos că:

Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Toate religiile reunite ale mapamondului nu au mai înregistrat asemenea demonstraţie de “inteligenţă” mistică, menită a mântui şi mirui, în acelaşi timp, sufletul magilor de la televiziunile iohanniste (cam toate)! Topite, evident, după ghiersul de aur, în cuvinte puţine şi citite, constant, după acelaşi petic de supremă învârtoşare a minţii Marelui Strateg!

Care Legionari? Că aveau toţi trei ani, pe vremea lor…pe urmă au crescut

Dar, cel mai tare mi-a plăcut cum a justificat Iohannis, tot la Adevărul, pe 7 ianuarie, decorarea lui Octav Bjoza cu cea mai înaltă distincţie a României. Domnul Bjoza precizase, încă din 2009, care e relaţia sa cu “morala” şi “credinţa” legionare.

Domnia sa a subliniat, cu multă sinceritate (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov), cum l-au educat legionarii”, precizând că nu este legionar, dar asta doar pentru că este prea târziu” să mai fie! Aferim, bre!

“Nu sunt legionar, n-am fost şi-i prea târziu să mai devin. Dar, norocul meu a fost ca, la vârsta de 19 ani, să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Ne-au marcat tot restul vieţii!”

Ce să-i spui lui Iohannis, la aşa ceva? Să-i spui că educaţia antisemită şi crima pentru Căpitan erau baza educaţiei legionare? Să-i spui că cea mai teribilă formă de terorism continuă să fie incendierea sinagogilor, peste tot în lume, inclusiv în Franţa lui Hollande? Bjoza continuă cu mărturisirile (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov_1):

“De la ei am învăţat, pentru totdeauna, că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi, mai e ceva, băiatule! Fără credinţă, nimic nu se va putea realiza! Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate. Şi, din cauza asta, îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea!”

Ei, “fiule”, ce crezi că a invocat Iohannis, la Adevărul, pe 7 ianuarie 2015, ca să justifice decorarea domnului Bjoza, cel educat de legionari, în “morala” şi “credinţa” Căpitanului, după propriile confesiuni? Pentru a arunca în derizoriu acuzaţiile cu privire la afilierea lui Bjoza la crezul legionar! Nu o să-ţi vină să crezi, “băiatule” (ascultă file audio* 15johannis on bjoza-6acuzatii nefondate-7nu e legionar fiindca avea 3 pe vreme lor-discutie fortata7jan):

Acele acuzaţii nu mi se par fondate! Şi, cred că e foarte uşor de terminat discuţia. Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar? Nu, nu, lucrurile nu se leagă! În afara de asta, nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”.

Chiar aşa! “Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar?” Conform acestei viziuni, practic, mişcările neonaziste din Germania, ai căror membri, în majoritatea lor, nici nu erau născuţi pe vremea lui Hitler, nu există! Propagandă! Antisemitismul nu mai există, fiindcă îmi vine greu să cred că mai sunt prea mulţi oameni pe Terra care aveau mai mult de trei ani pe vremea lui Hitler! Şi, apoi, chiar “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”, cum nu putem bănui de aşa ceva pe nimeni care recunoaşte că a primit “morala” şi “credinţa” prin educaţie legionară, chiar de la legionari! Pe care îi va purta “în minte şi în suflet” “câte zile” va avea! Categoric, “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”!

Ce ar mai fi de adăugat, “fiule”? Să ai “noroc”, nu “ghinion”, ca la vârsta de 19 ani să fi fost educat de legionari, după filosofia lui Bjoza, cel decorat de Geniul Carpaţilor! Iar domnului Iohannis îi recomand să-şi ia consilieri pe fraţii Nicholas, căci are nevoie de consiliere în jocul de glezne! După cum a început, în curând, va dansa pe mese!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Iohannis! Ceva mai Bine decât Ponta! Un Dezastru!

la bulivar

Inspiraţia şi prezenţa de spirit ale cuplului Iohannis nu încetează să mă uluiască! Inflexibilitatea garderobei Primei Doamne, chiar şi în exerciţiul complicat al învestirii Preşedintelui, arată “consecvenţă”! Şi “aplicabilitate”! Şi “decenţă instituţională”! Dumnezeul ortodox, atotputernic, Cel care le vede pe toate, a aranjat cu Dumnezeul protestant al americanilor incidentul dedicat doamnei Carmen Iohannis! Incident de la graţierea curcanilor, la Casa Alba, de Thanksgiving, când Preşedintele Obama şi-a exercitat prerogativele constituţionale pentru a salva de la deces doi curcani! Au participat la eveniment şi fetiţele sale, Malia şi Sasha, doi copii adorabili de 16 şi 13 ani. Ele nu au fost prea impresionate de solemnitatea salvării curcanilor! În plus, erau îmbrăcate ca nişte fete de vârsta lor, cu fustiţe ce păreau uşor prea scurte pentru seriozitatea ceremonialului de la reşedinţa tăticului prezidenţial.

obama and daughters

Curcanul, Barack, Sasha şi Malia

Cele două fetiţe au fost aspru criticate în presa americană, în ciuda vârstei fragede (vezi http://www.bbc.com/news/world-us-canada-30265373). Se întâmpla pe 30 noiembrie 2014! Cele două fetiţe au fost acuzate de “lipsă de respect şi clasă” (disrespect and lacking “class”)! Şi din cauza fustelor scurte (short skirts), dar nu numai. Credeţi că profesoara de limbă engleză Carmen Iohannis a catadicsit să înţeleagă ceva din povestea de mai sus? Mă scuzaţi, întrebarea era greşit formulată! Mai încerc o dată! Credeţi că profesoara Carmen Iohannis are vreo legătură cu limba engleză, ca expresie a culturii anglo-saxone? Ceea ce ar presupune, dincolo de speak-uitul de rigoare, în engleză, să mai citeşti o carte, să mai vezi un film, să mai priveşti la nişte ştiri din lumea anglo-saxonă! Să îţi mai însuşeşti nişte coduri de îmbrăcăminte sau, pur şi simplu, să mai înveţi câte ceva despre garderoba Reginei Regatului Unit sau a Primei Doamne a Americii! Despre protocol, respect şi clasă! Chestiune de minimă cultură generală pentru o profesoară de limba engleză! Doamna Carmen Iohannis a dovedit cu prisosinţă că este mult sub “clasa” şi “respectul” pentru instituţii ale doamnei Maria Băsescu! Priviţi fotografia de mai jos şi ascundeţi-vă în munţi!

carmen-iohannis-maria-basescu

Ghici, ghicitoarea mea! Cine-i Carmen Iohannis?

Locul meu, lângă şofer

O, da! Ştiu! Presa din România e cucerită de “farmecul” doamnei Iohannis! Şi preocupată, la greu, să lustruiască anumite părţi din corpul domnului Iohannis, părţi care s-ar aşeza, conform proverbului românesc, în “două luntri”! “Două luntri” pentru presa română, care l-a desfiinţat în campania electorală pe Iohannis, divinizându-l pe Ponta! Ghici la ce parte a corpului lui Iohannis ne referim! Din acest motiv, de “două luntri”, nu s-a prea agitat presa română de apariţia fulgurant năucitoare a Primei Doamne la “conacul” unde cuplul prezidenţial a petrecut revelionul. Apariţie în care Carmen Iohannis a “strălucit” din nou, de data asta pe locul din faţă al limuzinei prezidenţiale, în dreapta şoferului.

carmen iohannis-ok

Exact aşa cum, probabil, au văzut ea şi presa română cea relaxată şi subit iubitoare de Iohannişi că ar călători Michelle Obama! Iată!

Barack_and_Michelle_Obama_wave_from_the_presidential_limousine

Michelle+Obama+Barack+Obama+Attends+Daughter+-XGBnXCWizJx

După cum stă Carmen Iohannis în dreapta şoferului, putea la fel de bine să stea pe capra căruţei din grafica ce deschide postarea noastră. Având în vedere “vasta” cultură a Primei Doamne, perfect reprezentativă pentru România, care s-ar putea supăra (doamna, nu România) că induc opinia publică în eroare, folosesc acest prilej pentru a preciza că grafica la care mă refer este un fotomontaj! Nu vreau să sugerez că Doamna Iohannis ar fi, în realitate, în fotografia cu pricina! Nici vorbă! Mai mult, o asigur pe doamna Iohannis că nu am vrut să transmit nicio clipă că acele cuvinte, desenate acolo, ar fi fost rostite de domnia sa! “La bulivar, birjar” au fost grăite, deja, de mam’ mare, mamiţa şi tanti Miţa, rudele domnului Goe, eroul lui Caragiale, cu voia dumneavoastră, Madam President!

Iar cuvintele “Iată-mă-s isprăvniceasă” aparţin Chiriţei nemuritorului Alecsandri! Aşadar, nu dumneavoastră le-aţi rostit! Pace! Peace! Sper, cu umilinţă, să nu mă daţi în judecată pentru defăimare! Să-mi fie permis să nu mai explic de ce, never ever, o Primă Doamnă nu va sta pe locul din faţă, în dreapta şoferului, în maşina oficială, oriunde ar merge, chiar şi la revelion, din raţiuni de securitate, protocol şi ghici ce, encore? Bună creştere, oare? Ceva de genul: unde stă o doamnă, care se urcă în taxi? Lângă şofer? Poate, la Bucureşti! Dar şi la Sibiu? Şşşşt! Să nu ne audă presa română!

Vor fi unii care îmi vor reproşa că am votat cu Iohannis, mai ales după ce vor citi acest material şi plecând de la postarea mea din 11 noiembrie 2014, cu titlul “Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…”, în care anunţam că am votat în turul întâi cu sibianul, ceea ce urma să fac şi în turul doi! Exact asta am şi făcut!

Atenţie, eu nu l-am recomandat pe Iohannis, în materialul din 11 noiembrie, ca fiind o valoare în scaunul de preşedinte! Am arătat doar de ce Iohannis este o variantă mai bună decât Ponta sau de ce rasismul, fie el şi limitat la raţiuni electorale, nu are ce căuta în fruntea României. Mai mult, în comentariile la postarea menţionată, scriam încă din 17 noiembrie, pe acest blog: „Personal n-am nicio reţinere să afirm, după ce l-am susţinut pe Iohannis, că nu voi lăsa trecute cu vederea eventuale mici exerciţii de adecvare la guvernare, cu orchestraţie necorespunzătoare. Semnalele, în prezent, nu sunt favorabile, după părerea mea. S-a văzut în aiuritoarea non-campanie electorală a candidatului Iohannis, în care a “strălucit” doamna Alina Gorghiu! Cu asemenea competenţe, dacă Ponta nu greşea, singur, fatal, Iohannis ar fi fost acum istorie!”

Iar pe 2 decembrie precizam, tot pe acest blog, în comentarii:  “Că Iohannis va comite toate greşelile din manual, era de aşteptat (eu mă aşteptam; nu l-am declarat, niciodată, un mare lider sau super-cunoscător în relaţii internaţionale), dar, oricum, este de o mie de ori varianta mai bună, nu răul mai mic! În rest, îl aştept, cu mici speranţe, să se facă bine!” Într-adevăr, foarte mici, spre nule! Apropo de doamna Gorghiu! Preşedintele mi-a confirmat temerile cele mai sumbre, atunci când a impus-o în fruntea PNL, destructurând acest partid istoric, pentru a-l fragiliza în faţa ciracilor lui Băsescu, abil conduşi de Blaga, în interiorul Partidului Naţional Liberal! Practic, un liberal autentic şi dedicat, de talia lui Ludovic Orban, omul care a făcut totul pentru ca Iohannis să fie astăzi preşedinte, a fost înlăturat brutal de la şansa de a conduce legitim partidul!

Alina-Gorghiu-600x400-7

Alina Gorghiu

Presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban

Ludovic Orban

Un “Socrate” al “lucrului bine făcut”

Au urmat momente penibile! “Recepţia privată”, de la Cotroceni, pentru rubedenii politice şi ciraci de campanie electorală, culmea, menţionată exact ca atare pe site-ul oficial al Preşedinţiei (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15384&_PRID=lazi). Sau “vizita secretă”, de un populism greţos, de care a ştiut toată presa (exact ca în epoca Băsescu), la o fetiţă ai cărei părinţi muncesc în afara ţării, pentru a-i aduce un cadou, care să-i faciliteze comunicarea cu ei (vezi http://www.romaniatv.net/klaus-iohannis-a-daruit-o-tableta-unei-fete-de-14-ani-a-carei-mama-e-la-munca-in-strainatate_191838.html). Ce să mai zicem despre decorarea unui domn cu simpatii legionare, pe motiv de luptă anticomunistă şi suferinţă în temniţele epocii, în prima zi de “domnie”, care a pus capac la “noul început”? (vezi http://antisemitism.ro/wp-content/uploads/2014/12/2014-12-23-MCA-Comunicat-de-Presa-Administratia-Prezidentiala-decoreaza-un-sustinator-al-Miscarii-Legionare.pdf).

Dar, să privim mai atent la Preşedinte! La modul cum gestionează principalele sale prerogative constituţionale, politica externă şi securitatea naţională! Nu vom insista acum, pe larg, în ceea ce priveşte “excepţionala” activitate a Preşedintelui. Vom face doar o scurtă trecere în revistă a “vastelor” cunoştinţe şi abilităţi ale legendarului, deja, Iohannis în ale conducerii de stat! Urmărindu-l pe Preşedinte, în zilele din urmă, şi modul cum învaţă, din mers, funcţia prezidenţială, mi-am adus aminte de superbul dialog platonician “Menon (sau despre virtute)”.

Menon: În ce chip vei cerceta, Socrate, un lucru pe care nu-l ştii deloc cum este? Ce lucru, între atâtea necunoscute, vei lua drept temă de cercetare? Sau, chiar presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?

Socrate: Înţeleg, Menon, ce vrei să-mi spui. Vezi în ce discuţie euristică mă vâri; în discuţia după care omul nu poate cerceta nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu cercetează ce ştie, fiindcă, dacă ştie, n-are nevoie de o cercetare a celor ce ştie; nu cercetează ce nu ştie, întrucât nu ştie ce să caute.” (Platon, Dialoguri, după traducerile lui Cezar Papacostea, Bucureşti, 1968, p. 92).

Ei? Ce credeţi că cercetează Iohannis? Ce ştie sau ce nu ştie? Hai să vă arăt! Să mergem mai întâi în programul său prezidenţial, “România lucrului bine făcut” (vezi http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-09-29-18205568-0-programul-prezidential-klaus-iohannis.pdf), la pagina 21. Acolo unde este vorba despre “O politică externă sinergică: naţională, europeană şi euroatlantică”. Unde declară sus şi tare că:

“(…) sunt adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile şi interesele noastre la nivel european, dar numai în cadrul solidarităţii şi valorilor împărtăşite cu aliaţii şi partenerii noştri euroatlantici şi europeni.”

Ce bine zicea Socrate! Nu merge nici, nici, cu Iohannis! Păi cum să fii “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE” şi să ai pretenţia că poţi fi preşedintele unei ţări membre a Uniunii? De vreme ce Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE se constituie în Titlul V al Tratatului de la Maastricht, adoptat încă pe 7 februarie 1992! Aşadar, este acquis comunitar sau, pe înţelesul tuturor, are valoare de lege pentru ţările membre UE! (vezi http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf).

Adică, Iohannis ne spune că este adeptul Tratatelor constitutive ale UE? Ar putea la fel de bine să spună că este adeptul Constituţiei României! Sau adeptul Sistemului Solar! Sau galaxiei Calea Lactee! Sau adeptul limbii germane în relaţia dintre el şi el însuşi! Ca profesor de fizică, meditator de forţă, presupun că ştie măcar ce este aia o lege a fizicii, dacă legea, ca sistem de organizare juridică a societăţii, pare să-i scape! De pildă, merge să zici că eşti adeptul Legii lui Arhimede? Sau al gravitaţiei? Tiii! Vorba lui Socrate! Uite în ce “discuţie euristică” mă vârâi singur!

Reînvierea lui Lazăr, apostolul “siglelor”

Ştiţi ceva? Eu cred că exagerez, domne’! Îi caut nod în papură lui Socrate de Sibiu, acest geniu imobiliar cu fraza scurtă şi apăsată, atotcuprinzătoare şi “genială”, prin lipsa acută de cuvinte! Păi, când şi-a scris programul prezidenţial, s-o fi consultat cu Lazăr Comănescu, consilierul său de politică externă, acest model de investigaţie “euristică”, diplomat din Epoca de Aur, perfect aplicat proiectului prezidenţial al “lucrului bine făcut”, fost ministru de externe al lui Băsescu şi ambasador la NATO, la UE, peste tot unde contează România, un “gigant” exact de valoarea şi priceperea lui Iohannis însuşi. Iată-l, în plenitudinea forţei sale de persuasiune, într-un interviu la TVR 1, pe 31 mai 2008, când se referea la instituţii europene de care era legată şi România (ascultă file audio* 8comanescu-tvr 1-01confuzie eujust lex=eulex31may):

Realizator: Avem şi irakieni care vin în România, la şcoală?

Lazăr Comănescu: În ceea ce se cheamă un program EUJUST…EULEX…pardon, EUJUST, dacă nu mă înşel. Nu mai ţin minte, că sunt atât de multe sigle înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…

Realizator: În terminologia…

Lazăr Comănescu: În terminologia aceasta!”

ambasadorul-romaniei-la-berlin-pentru-tagesspiegel-18446854

Lazăr Comănescu

EUJUST Lex era o misiune civilă a UE în Irak, pe probleme de cooperare juridică, sub egida Politicii Europene de Securitate şi Apărare. Misiunea UE pentru statul de drept în Kosovo, EULEX Kosovo, presupunea desfăşurarea de forţe de poliţie şi civile în recent, la vremea aceea, independentul stat kosovar. Comănescu, ale cărui uşurinţă în exprimare şi elocinţă le-aţi putut admira, în pasajul de mai sus, confunda EUJUST cu EULEX, că prea sunt multe acronime în Uniunea asta Europeană! Uniune în care Iohannis este adeptul Politicii Externe şi de Securitate Comune, adică al PESC! Încă un acronim, adică “o siglă”, în “terminologia aceasta”. Păi, are dreptate Comănescu, îţi vine să-ţi iei lumea în cap, nu se poate, domne’, cu atâtea de-astea “înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…”? “Sigle”, domne’, “sigle”! Care, de fapt, sunt acronime sau prescurtări, necunoscute limbajului domnului Comănescu!

Vorba lui Menon, care tot la “sigle” cred că se referea, când spunea: “presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?” Corect! Dar geniul lui Iohannis rezolvă tot, inclusiv pe domnul Comănescu! E „simplu”, domne’, cu politica externă! Uite aici, încă de pe 20 octombrie 2014 (ascultă file audio* 14johannis-12abordarile de politica externa destul de simple20oct):

“Abordările de politică externă sunt destul de simple şi am constatat că mai toţi candidaţii au aceeaşi abordare, lucru pe care îl salut, fiindcă, pentru România, există numai o cale în această situaţie geopolitică complicată. Să fii un partener serios, credibil şi de lungă durată. În NATO, în Parteneriatul Strategic cu Statele Unite şi în Uniunea Europeană”.

Tiii, vedeţi ce “simplu” e totul? Chiar şi încărcat cu unele cacofonii de etapă! Şi când mă gândesc că unii dintre studenţii mei mai pică încă examenul de Istoria Integrării Euro-Atlantice! Când totul e atât de “simplu”! Parcă mi s-a luat o perdea de pe ochi, zău aşa! Înţelegeţi acum de ce este musai să fie “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE”? Hai, că e clar! Adică, “simplu”! Şi să ştiţi că nu numai ceilalţi candidaţi gândeau la fel ca Iohannis! Chiar şi Băsescu gândea la fel! Uite ce zicea Băsescu, pe 20 decembrie 2014, în conferinţă de presă, la Cotroceni, cu privire la Parteneriatul Strategic cu SUA:

“Parteneriatul de care eu vorbesc este parteneriatul agreat la nivel de şef de stat între preşedintele Barack Obama şi mine, care este un parteneriat ce vizează nu numai securitatea, cooperarea militară, ci vizează dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice – o paletă extrem de largă şi acela trebuie pus în practică până la ultima lui consecinţă.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15381&_PRID=lazi).

Pe 21 decembrie 2014, în Parlament, la învestire, Iohannis venea cu ceva… parcă luat tot de acolo:

Doresc să facem chiar mai mult. Să aprofundăm Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Păi, domnul Preşedinte Iohannis, am înţeles că vă coordonaţi cu domnul Băsescu, că e foarte “simplă” politica externă, dar chiar aşa, cu copy-paste? Şi pe urmă, vorba lui Socrate, dacă domnul Băsescu zice că Parteneriatul ăsta strategic este şi pe “dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice” şi “acela trebuie pus în practică”, atunci, domnul Iohannis, de ce vreţi aprofundare “nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale”? Că doar asta se face, deja! Când aţi copiat de la Băsescu, aşa “simplu”, n-aţi observat că nu merge să ziceţi chiar acelaşi lucru? Adică, să “aprofundaţi” ceea ce este deja “aprofundat”? Că e o singură “siglă” şi aia consumată? Sigur, eu nu vreau să spun că sunteţi mână în mână cu domnul Băsescu, Doamne fereşte! Doamne ortodox, nu luteran! Că zicea domnul Băsescu, menajându-se pe sine, aşa, “simplu”, cum îl ştiţi, pe 21 noiembrie 2014:

Iohannis şi noul Băsescu – nicio “limită”, dar, absolut, niciuna…

“Am constatat, în două mandate, deci într-un interval de 10 ani, că se vor găsi întotdeauna în societatea românească, în mass-media românească, germenii pasului înapoi şi, uneori, trebuie să forţezi la limită Constituţia pentru a te opune” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15325&_PRID=lazi).

Adică, nu încălcarea Constituţiei, ci, un pic, aşa, “simplu”, mersul la “limita” ei! Bravo, domnule Băsescu! Cine mai zice asta?

“Problema a constat în faptul că am avut preşedinţi care au mers până la ultima limită, la ce permite limita Constituţiei, ignorând spiritul Constituţiei.” (vezi http://adevarul.ro/news/politica/klaus-iohannis-adevarul-live-candida-indiferent-intampla-nu-exista-niciun-motiv-cred-pierde-procesul-ani-1_542912120d133766a883b4db/index.html).

Cine zice asta, aşadar? Chiar Klaus Iohannis, pe 29 septembrie 2014! Adică, povestea cu “limita Constituţiei” a luat-o Băsescu de la Iohannis! Cea cu Parteneriatul Strategic o luase Iohannis de la Băsescu! Ei, înţelegeţi, boieri dumneavoastră, cam cum vine cu lucrurile “simple”? Că se miră băieţii ăştia din diasporă de ce este Ungureanu consilierul lui Iohannis! Păi, din aceleaşi motive pentru care Parteneriatul strategic cu SUA are şi valenţe economice, iar unii preşedinţi au mers până la limita Constituţiei! Ce nu e clar aici? Sau, “simplu”, mă rog! E la fel de “simplu” ca statul în dreapta şoferului! N-am nicio îndoială că va fi cum zice Iohannis şi vom fi pregătiţi “ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Transformarea adevărată! Cu Băsescu, cu Ungureanu, cu Lazăr Comănescu şi cu toate “siglele”: “stat de drept”, “stat în dreapta şoferului”, “Statu’-Palmă-Barbă-Cot” etc. Dar, în primul rând, cu Băsescu! Că era păcat de Dumnezeul luteran, care este din ce în ce mai ortodox! Iată-l pe Iohannis anunţându-se la liturghia duminicală de la Catedrala mitropolitană ortodoxă cu hramul Sfânta Treime din Sibiu, pe 4 ianuarie! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15401&_PRID=lazi). Alături de bravul mitropolit Laurenţiu Streza, cel în a cărui catedrală îi plăcea lui Băsescu să-şi rostească discursurile politice preacuvioase! Probabil, Klaus vrea să se introducă în poza de mai jos, alături de Traian! Aferim, bre!

basescu-bor-mediafax-marcovici

Să te ţii, acum, tirade pe facebook despre odăjdiile vetuste ale preoţilor ortodocşi, posibil susţinute de doamna Tatiana Niculescu-Bran, această conştiinţă vie şi literată a comunicării publice cu care ne învăluie creştinul de profesie universală Iohannis! Never mind! Se dă ea pe brazdă! Important este că românii îl iubesc pe Klaus, care devine din ce în ce mai ortodox! Ca ei! Cu sinceritate şi drag devine aşa, fără nici un morb al populismului, cum ar spune detractorii fără inimă! Şi, cu maximă apropiere de felul evlavios ortodox de a fi al lui Băsescu, învăţătorul şi mentorul iubit al noului Mesia ot Sibiu! Îmi place! Învaţă tot ce este de ştiut omul acesta, vlăstar de teuton ortodox! Că tot ne-a anunţat în L’Express, din 23 decembrie 2014, că vrea două mandate de preşedinte (je souhaite rester au pouvoir durant deux mandats) (vezi http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/klaus-iohannis-les-roumains-aspirent-au-changement_1635150.html). Cum nu a îndrăznit niciun şef de stat de pe Terra să anunţe în primele zile de la învestire! Dar Klaus ştie! El îi adună pe românii ortodocşi şi dezbinaţi pentru două mandate întregi! Exact ca Băsescu, tot două mandate! Este atât de „simplu”! Ca în cântecelul de mai jos, pe care s-a lansat şi Ponta!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…

ponta-adolf 1

Acest text va fi spectaculos de scurt. Nefiresc, pe acest blog! Alfred Grosser are o superbă reflecţie cu privire la păcatele originare ale unei umanităţi filtrate până la epuizare de propria cădere din paradisul ideilor revolute, dar perfect funcţională în societatea românească. El nu vorbeşte despre români, dar spune că: “este regretabil că creştinismul nu a trecut prostia printre păcatele capitale” ( “Il est même regrettable que le christianisme n’ait pas fait figurer la bêtise parmi les péchés capitaux”, Le sel de la terre, Pour l’engagement moral, Seuil, Paris 1981, pp. 164-165).

Din păcate, prostia nu explică chiar totul…

Ştiu, ar fi prea simplu! Ai putea explica orice prin prostie. Dezastrul guvernărilor politice, apocalipsa votului imbecilizat prin prosternare şi ignoranţă, jaful dezinvolt prin pasivitatea mioritică a celui jefuit, spasmele cromatice ale ecranelor TV, cumpărate atât de ieftin, în campania electorală şi câte alte găuri negre din conştiinţa colectivă a românilor! Nu aştept nimic de la acest popor! Ideea că poţi trăi spiritul Magna Carta, pe care englezii îl aşezau în istorie la 1215, la 25 de ani după ce te-ai despărţit de Ceauşescu şi după 2000 de ani de Burebistare asezonată cu mici improvizaţii penibile, de tipul Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare, e absolut derizorie. Noi ne-am alungat Regii (da, da, ştiu, e din cauza sovieticilor, tiens!), ca să votăm pe Iliescu preşedinte şi să ajungem acum la Ponta prin Băsescu! Apropo, aţi văzut cum arată stema României? Comparativ cu stema Regatului şi Regilor Noştri Întemeietori! Uite aşa!

stema regala a romaniei

Stema Regală a României

stema romaniei

Stema României de azi

Vedeţi vreo Coroană în această stemă? Vreo Coroană lăsată de Regii noştri, care ne-au dat Demnitate, Independenţă şi Ţară? Ne lamentăm că au venit bolşevicii ruşi şi ne-au adus comunismul pe cap! Nu, zău! Dar ruşii ăştia, bolşevicii ăştia, de îi înjurăm noi, “patriotic”, prin toate crâşmele televizate, începând cu Palatul Cotroceni şi terminând cu Palatul Victoria, cum se face că au Coroana ţarilor şi a împăraţilor bizantini pe capetele vulturului lor bicefal? Nu una, ci trei! Ei, comuniştii galactici!

russia eagle

Stema Rusiei de azi

Iar noi, în veacul renăscut al “libertăţii”, continuăm să siluim simbolistica devenirii noastre naţionale! De ce? De-aia! Vă spune asta ceva, dragi urmaşi ai lui Burebista, ăla de distrugea viile ca să nu se îmbete supuşii (după cum ne învaţă Strabon în Geografia,VII, 3, 11)?  Adică, strămoşii noştri, ăia care nu i-au putut bate pe romani, deşi erau de zece ori mai numeroşi ca ostaşii Romei, pe câmpul de luptă, nu cum vă învaţă manualele de istorie trucate, adică viceversa! Nu vreţi să ştiţi ce “romani” a trimis după aceea Traian în provincia cucerită, Dacia, pentru colonizare! E OK! Suntem români astăzi şi avem un loc sub soare, la egalitate cu toate popoarele lumii! Nu insist, nu am timp şi nici chef să mă lungesc să vă învăţ arborele genealogic al naţiunii. Să trecem la subiect!

Poporul român nu a avut nicio reacţie semnificativă la un anume gest al premierului Victor Ponta, acum, în campania pentru funcţia de preşedinte! Deşi, pentru acel gest, oriunde în lumea civilizată, Ponta ar fi înfundat rigola fetidă a istoriei, cu PSD cu tot. Aici, a reacţionat relevant doar Centrul de Resurse Juridice, o organizaţie neguvernamentală, cu mult curaj şi lipsă de adecvare la laşitatea şi stupizenia supuşilor lui Ponta! (vezi http://www.crj.ro/*articleID_1509-articles).

Liberalii Renate Weber şi Ludovic Orban au fost singurii oameni politici, din opoziţie, care au înţeles ce a făcut Ponta şi au reacţionat ca atare! În rest, tăcere! Presa, mai ales, noapte şi stele! Mediul academic, delir oniric despre orice altceva! Poporul, genunchi în praf şi aplauze la PSD! PNL plus PDL egal dragoste de ţară şi popor, cu al lui conducător! Iar Ponta e bine, mersi, îl înjură copios pe Iohannis, contracandidatul său neamţ şi neortodox şi se lăfăie în milioane de voturi româneşti şi ortodoxe, mai puţin voturile ălora de şi-au luat lumea în cap şi au plecat din ţara Meşterului (a se citi Şmecherului) Manole de atâta “bine”! Şi, care, de acolo de unde au ajuns, votează atât de anti-Ponta, încât fecioru’ politicii ponteşti le-a dat atâtea secţii de vot cât puteau duce! Adică, mai deloc!

Doar nişte “cuvinte teribile”

Pe 4 noiembrie 2014, Victor Ponta a lansat către alegători următoarea reflecţie “generoasă”, cu privire la  Klaus Iohannis, adversarul său politic în lupta pentru scaunul de preşedinte:

“(…) că proiectul nostru este un proiect pentru toată România şi un proiect pentru oameni. Domnul Iohannis se adresează lucrurilor, eu mă adresez oamenilor, românilor; domnul Iohannis este un lucru, eu sunt om, un român, ca toţi cei din Transilvania, din Moldova, din Oltenia, din Bucureşti şi vreau să facem o ţară pentru oameni, nu pentru lucruri. Deci, ştiţi foarte bine ceea ce aveţi de făcut în continuare!” (ascultă file audio* 14ponta-1johannis e un lucru-ponta e om si roman4nov) (vezi şi http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18458205-victor-ponta-iohannis-este-lucru-sunt-roman-nu-vreau-mai-primim-ordine-din-afara-tarii-noi-stim-mai-bine-romania.htm).

Este adevărat, Ponta vărsase şi alte lături pe neamţul de la Sibiu, tot amintind românilor de etnia sa românească şi ortodoxia la purtător, spre deosebire de urmaşul teutonilor, pe pământul sacru al Neamului Şoimăreştilor!  „Fantomele lacului” strecuraseră în  plicul trimis de Poşta Română, cu pensia seniorilor traşi la odihna trupului şi a minţii, fluturaşi cu informaţia năucitoare că neamţul, odată ales în scaunul Basarabilor, le va reteza din temelii pensia, deşi acest lucru a fost tranşat de mult, ca imposibil, de Curtea Constituţională! Că sasul a traficat copii pentru organe, că nu are copii fiindcă are case multe sau că militează pentru ruperea Ardealului de România, că uite cum îl sprijină  duhul rău, Tőkés László, sunt deja ştirile expirate ale fiecărei dimineţi de toamnă, în ţara eternei Mioriţe! Totul este OK la români, no sweat, cum ar spune chinezii! Dar, povestea cu „domnul Iohannis este un lucru” depăşeşte chiar si imaginaţia pestilenţială a rigolei.

În anul 1935, Adolf Hitler dădea istoriei legile rasiale de la Nürnberg, în concordanţă cu care evreii erau excluşi de la cetăţenia Reich-ului, fiindcă erau „rasă inferioară”. Nu mai puteau să se căsătorească sau să aibă relaţii sexuale cu cei „de sânge german”! Ulterior, Hitler i-a exterminat sistematic pe evrei, promovând „soluţia finală”, şi generând cea mai neagră etapă din istoria umanităţii: Holocaustul! Ei bine, dictatorul nazist nu i-a numit, niciodată, pe evrei, ”lucruri”! Erau „inferiori” ca rasă şi au fost exterminaţi din acest motiv! Dar erau oameni!

Nu a existat, de la ororile celui de-al Treilea Reich, asemenea discurs politic în Europa! Cu o excepţie! Perioada războiului dus de sârbi în Kosovo, pentru exterminarea populaţiei de origine albaneză de acolo, ceea ce a dus la intervenţia militară a NATO! Iată ce relata CNN, pe 29 aprilie 1999, cu declaraţii de interviu, între ghilimele, referindu-se la folosirea pe scară largă a violului, ca armă de război, de către paramilitarii sârbi, împotriva femeilor albaneze din Kosovo:

„U.N. workers now say at least 25 women have described to them how they were assaulted by Serb paramilitary troops and police.

At least one victim said the Serbs said they were also demanding money for Vojislav Seselj, a deputy prime minister in the Yugoslav government who has been associated with paramilitary groups.

Asked about that, Seselj said Thursday, ‘I hope that no one now accuses me of rape. Once you take a look at those who left their shacks, you can see that only a blind person could rape things like that.’” (vezi http://edition.cnn.com/WORLD/europe/9904/29/kosovo.refugees.01/).

Adică:

„Oficialii ONU spun că cel puţin 25 de femei le-au descris cum au fost atacate de trupele paramilitare sârbe şi de poliţie. Cel puţin una dintre victime a spus că sârbii cereau, de asemenea, bani pentru Vojislav Šešelj, vice-prim-ministru al guvernului iugoslav (al Serbiei, în realitate-nota mea), care era asociat cu grupurile paramilitare. Întrebat în legătură cu aceste acuze, Šešelj a răspuns, joi, ‘Sper că nimeni nu mă acuză pe mine de viol. Este suficient să te uiţi la astea, care şi-au părăsit bârlogul, ca să vezi că numai un orb ar putea viola asemenea lucruri!’”

„Lucrurile” noastre, de fiecare zi…

Aceste cuvinte au oripilat întreaga comunitate internaţională. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a înregistrat un adevărat blocaj mental, fiind incapabil să reproducă teribilele cuvinte produse de acest descreierat, care aşteaptă, astăzi, verdictul Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, pentru crime împotriva umanităţii. James Rubin a arătat, pe 30 aprilie 1999, că tocmai cuvintele rostite de Šešelj indică identitatea unui regim care trebuie confruntat cu forţa militară pentru a opri crima de masă şi curăţirea etnică în mijlocul Europei:

„Can you imagine saying that he thought that these people were too ugly to rape? This kind of perverse lack of understanding of human nature and immorality is the logic behind this brutal campaign in Kosovo by one of its leaders. Nothing could be a greater testament to why we’re conducting this military operation than those terrible words he spoke. ” (vezi http://usembassy-israel.org.il/publish/press/state/archive/1999/may/sd4503.htm).

Adică:

„Vă puteţi imagina pe cineva spunând că aceşti oameni sunt prea urâţi pentru a fi violaţi? Această perversă lipsă de înţelegere a naturii umane şi imoralitate este logica din spatele acestei campanii brutale din Kosovo, din partea unuia dintre liderii săi. Nimic nu poate fi o dovadă mai grăitoare a motivului pentru care acţionăm militar, decât aceste teribile cuvinte, pe care le-a rostit!”

Vojislav-Seselj0903

Vojislav Šešelj

Jamie-Rubin

James Rubin

Rubin este incapabil să redea exact cuvintele lui Šešelj. Americanul se referă la „oameni”, care „sunt prea urâţi pentru a fi violaţi”, pe câtă vreme Šešelj vorbea, în realitate, de „lucruri”. Pur şi simplu, Omul de pe malul Potomacului nu înţelegea! Eu înţeleg! Fiindcă trăiesc pe malul Dâmboviţei, la doi paşi de Serbia şi în mijlocul poporului român! Care îl votează cu sârg pe Ponta, după ce acesta a rostit „teribilele cuvinte”! Sigur, Ponta nu se referă la niciun viol şi nu face pe nimeni „urât”! Mai mult, acoliţii săi au avut tupeul să explice „teribilele cuvinte” printr-o aşa-zisă referire la sloganul de campanie a lui Iohannis, „România lucrului bine făcut”! O explicaţie pentru imbecili, aşa cum îi şi consideră pe români oricine ar veni cu aşa-ceva!

Formularea lui Ponta este fără echivoc: „domnul Iohannis este un lucru, eu sunt om, un român, ca toţi cei din Transilvania, din Moldova, din Oltenia, din Bucureşti”! Nu numai că Iohannis este un lucru, dar este ce este pe criteriu rasial, de vreme ce cel care nu este lucru, ci om, Victor Ponta, este aşa pentru că este român! Culmea, la Šešelj, „lucrurile” erau doar implicit albaneze, extremistul sârb nu foloseşte apelativul albanez, când se referă la femeile violate. La Ponta, etnia necesară pentru a nu fi lucru, pentru a fi om, este enunţată explicit, cu claritate: „eu sunt om, un român”!

Ai putea crede că mai sunt multe de spus despre România, Victor Ponta şi această campanie electorală! În fapt, nu mai e nimic de adăugat! Am votat în primul tur cu Klaus Iohannis şi voi vota şi duminica următoare tot aşa! Sincer, însă, le doresc românilor pe Ponta ca preşedinte! Cred că aşa e corect faţă de istorie şi destinul fatidic al acestui popor! Reprezentativ! Şi pentru igienizarea noastră istorică! Îmi pare rău doar pentru studenţii mei! Sper, însă, că majoritatea dintre ei vor merge pe meleaguri unde oamenii nu sunt lucruri! Şi vor trăi acolo, cu altă Românie în suflet, decât cea pe care le-o oferă astăzi majoritatea celor care au votat cu Ponta. Adică părinţii, fraţii, bunicii lor!

Există, paradoxal, şanse ca Iohannis să câştige, totuşi, alegerile! Pentru mine, ar fi doar o bucurie tristă! Chiar şi aşa, sunt prea multe milioane de români, care nu au tresărit la cuvintele lui Ponta! Deşi ar fi trebuit! Fie şi pentru simplul motiv că dor!  Ca în filmuleţul de mai jos, care, evident, nu a fost făcut pentru noi!

În rest, le-aş recomanda tuturor să se gândească, înainte de a pune buletinul în urna de vot, dacă şi-ar găsi, ca oameni, vreun rol în filmul care urmează! Căci au mari şanse să fie doar „lucruri” în Republica cea fără de Coroană şi Dumnezeu a lui Ponta!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Cu Minciuna şi Prostia, Mare sunt în România! Nu mi-e Frică de Rusia!

obama-basescu-tupolev

Cât de mare? Cât de mare vrei! Poţi chiar candida la funcţia supremă în stat! Tocmai a început campania electorală. Nu, nu voi scrie despre asta! Avem timp! Şi nervi! După o pauză aşa de lungă, vreau să vă spun o poveste! Despre noi şi puterea noastră! Noi, românii!

Ruşii potriviţi la locul potrivit

Tocmai s-au descoperit, la Lukoil România, o evaziune şi o spălare de bani şi nu mai ştiu ce alte “blestemăţii” de vreo 230 miliarde euro! Tare, nu? Cică informaţiile au venit de la “serviciilii” alea, româneşti şi „patrioate”! Mândria noastră! Într-o zi, i-au şi “reperat” pe ruşi! Şi le-a pus statul român, drăguţul de el, poprire pe vreun miliard de lei, ca să recupereze furtişagul (sigur, nu pentru mult timp, că “şi-au dat seama” şi le-au deblocat conturile)! Păi! Asta, după ce izbucnise scandalul Microsoft! Ăla cu hoţii noştri şi atât, cu mită, milioane multe de dolari, spălare de bani şi alte “spălături”! Tot “serviciilii” i-au depistat şi pe ăia! Doar că Microsoft era de la americani! Sigur, sigur, nu americanii au dat mită, ci intermediarii, dar, totuşi! Păi, nu suntem aliaţi cu americanii? Dăm în mită cu ăştia? Iar ruşii fură de sub nasul nostru şi nu-i vede nimeni? Care ruşi îi supără groaznic pe americani! Nu merge! Vă spun eu că nu merge, nu se potriveşte cu statutul nostru de ţară democrată şi vigilentă la evaziune fiscală! Şi la mită! Şi la spălarea banilor!

Până şi Ponta cel recunoscut, peste hotare, pentru neamestecul în “treburili” justiţiei, a observat că sunt, totuşi, peste 3000 de oameni care s-ar putea să aibă de suferit din înfăptuirea justiţiei la Lukoil. Evident, nu era niciun amestec în “treburili” justiţiei, ci doar o simplă „observaţie judicioasă”, de fost procuror, cu privire la starea naţiei în campania electorală şi la închiderea unei rafinării! (vezi B1TV, “Lukoil opreşte rafinăria de la Ploieşti”, 6 octombrie 2014; http://www.b1.ro/stiri/eveniment/lukoil-opreste-rafinaria-de-la-ploiesti-dupa-sechestrul-impus-de-parchet-masura-luata-pana-la-solutionarea-contestatiei-depuse-92989.html).

Era o simplă evaluare metafizică a inflexiunilor astrale, din seria “îmi pasă de voi, dragi români”, pe care Victor Viorel a lăsat-o să curgă în eter, la sediul Ministerului Economiei, pe 6 octombrie 2014, conform site-ului oficial al guvernului:

Reporter: O întrebare pentru dl. premier, cât şi pentru dl. ministru: Lukoil, cea de-a treia mare companie distribuitoare de carburanţi, este acuzată de spălare de bani. Care vor fi efectele în piaţă, în perioada următoare?
Victor Ponta: Din păcate, nu vă poate răspunde ministrul economiei. Eu am fost informat, atât cât am acces – evident, nu cunosc detaliile dosarului. Sunt nişte decizii luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova şi procurorul este suveran. Procurorul nici nu cred că e foarte interesat că Lukoil are 3500 de angajaţi, şi de faptul că, de exemplu, Oltchimul cumpără doar de la Lukoil, şi de faptul că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi pe la Conpet (subl.n.), că nu ştie procurorul şi  nici nu cred că e treaba… sau, mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete (subl.n.) şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim, totuşi, ca vineri să poată să plătească salariile (subl.n.) şi ne dorim ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea. Vreau să precizez că nu e vorba de nici un fel de conotaţie politică, nu contează că e vorba de o companie din Rusia sau din altă parte, dovadă că şi noi, toţi, am aflat din presă despre această anchetă (subl.n.). Însă îmi exprim speranţa – şi mi-am exprimat speranţa – ca, fără a interfera în nici un fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3500 de oameni, şi e vorba despre nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală (subl.n.). Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici, să indisponibilizezi conducte… bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România (subl.n.). Dar justiţia este independentă, îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, repet, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer… (subl.n.) Acea chestie cu ‘Fiat Justitia Pereat Mundi’ (n. red. ‘Să se facă dreptate şi dacă ar fi să piară lumea’) eu sper să fie doar cu ‘Fiat Justitia’, fără să piară şi lumea numai din asta (subl.n.). Dar, repet, vreau să fie foarte clar: fiind vorba despre un dosar penal, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Prahova, nu avem nici un fel de competenţă şi nici un fel de intenţie să intervenim, sau de a întreba în vreun fel (…)”. (http://gov.ro/ro/stiri/premierul-victor-ponta-a-participat-la-prezentarea-oficiala-a-programului-quot-prima-masina-quot-la-sediul-ministerului-economiei&page=1).

Dar nici justiţia nu s-a lăsat! Ooops! Am uitat să vă spun! Ştiţi ce se poate citi într-un comunicat Lukoil, după evenimentele legate de blocarea conturilor companiei şi pericolul încetării lucrului la rafinăria Petrotel? Uite: „În urma audierilor avute în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, Ploieşti, audieri desfăşurate în ziua de 06.10.2014, măsurile asiguratorii (sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale societăţii), dispuse în data de 02-03.10.2014, au fost ridicate, prin urmare Rafinăria Petrotel-Lukoil începe procedurile de pregătire pentru pornire normală a instalaţiilor tehnologice”! (http://www.ziare.com/lukoil/romania/veste-buna-pentru-rusi-rafinaria-petrotel-lukoil-isi-reia-activitatea-sechestrul-a-fost-ridicat-1326210).

Poftim? Vorba lui Ponta, “Fiat Justitia Pereat Mundi”! Să mai zică cineva că nu stăm drepţi în faţa istoriei şi că nu-i aducem chiar şi pe ruşi în faţa altarului dreptăţii, sigur, cum zice Ponta, “fără să aruncăm în aer…”! Ce să aruncăm în aer? Nu contează, omul a zis clar, “nu are competenţă şi niciun fel de intenţie să intervină”! Şi nici nu a intervenit…doar că s-a întâmplat cum e bine! Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat şi el, cum se cuvine:

“Având în vedere solicitările unor reprezentanţi ai mass media cu privire la poziţia Consiliului Superior al Magistraturii faţă de declaraţiile publice ale Premierului României din data de 6 octombrie 2014, Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media este abilitat să aducă la cunoştinţa publicului faptul că aceste aspecte vor fi puse în discuţie în şedinţa Plenului CSM din data de 9 octombrie 2014, urmând a se lua o hotărâre cu privire la necesitatea sesizării Inspecţiei Judiciare asupra unei eventuale atingeri adusă independenţei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în efectuarea urmăririi penale în dosarul Lukoil”! (vezi http://www.realitatea.net/csm-s-a-sesizat-dupa-declaratiile-lui-ponta-in-cazul-lukoil_1541911.html). Cine zice că n-avem o ţară şi un popor?

Cioran, niciodată mai adevărat ca acum!

Mă tot întreb de ce-i urăsc românii pe ruşi! Ştiu, ştiu, fiindcă ne-au furat Basarabia şi i-au bătut pe turcii pe care noi n-am reuşit să-i batem niciodată, nici sub Mihai, nici sub Ştefan! Chit că manualele ne învaţă despre victoriile de la Călugăreni şi Vaslui! I-am bătut pe turci doar sub Carol I, care nu era român şi, care, pentru prima oară de la facerea neamului, nu i-a oprimat şi înjosit pe români, aşa cum au făcut toţi voievozii lor „glorioşi”, din acelaşi sânge! Culmea, Carol I a redat demnitatea românilor şi i-a bătut pe turci, aliat tocmai cu ruşii! La 1877! Dar, de atunci, s-au întâmplat multe! Ruşii ne-au bătut de mai multe ori! După care noi ne-am bătut singuri şi ne-am alungat Regii, care ne-au dat independenţa şi ţara! Şi, când ruşii ne-au lăsat de capul nostru, am continuat să ne înjosim Regii! Ca acum! A, să nu uit! Nu numai ruşii ne-au bătut! A fost şi Dumnezeu pe-acolo!

Stând eu acum, după o prelungită şi imprevizibilă vacanţă şi uitându-mă, intens, în hăul irizat al televizorului, la cele două figuri emblematice ale devenirii noastre naţionale, Victor Viorel Ponta şi Traian Băsescu, încep, din ce în ce mai mult, să-mi înţeleg poporul. E drept, din când în când, mă ajută la asta şi domnul Emil Cioran : „Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înţelepţi. Dacă individual, înţelepciunea poate atinge culmi, ea este inerţie ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înţelept popor din Europa; dar nu din spirit, ci din lipsă de curaj şi de afirmare” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, pp.63-64).

Hm! OK, dacă este aşa şi Cioran are dreptate (e corect, a abjurat ceva mai târziu de la profesiunea de credinţă, dar ce să facă de atâţia “patrioţi” ai neamului!), atunci ne-am prăjit! Nu de alta, dar comunismul ne-a lăsat fără ţărani! După Cioran, ţăranii erau singurul  lucru original cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu! Parcă mai era ceva, dar, deh, ce să mai faci astăzi, în epoca internetului, cu arta populară? „România nu are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă)” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p.50).

Apropo, după 1990, s-a ales praful şi de peisaj, de care, oricum, România nu era responsabilă! Ceea ce mă intrigă, însă, la Cioran, este că ne trimite la ruşi: „Dacă România vrea, cu adevărat, să-şi croiască un drum în istorie, ţara de la care poate învăţa cel mai mult este Rusia” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 17).

Cum, domne’, nu de la America? Păi, democratul Băsescu de unde şi-a tras seva? Sigur, nu prea ştia el politică după prăbuşirea comunismului, fiindcă delfinii nu dau cursuri la fără frecvenţă, după cum remarca însuşi Comandantul Suprem, la 27 septembrie 2014: „(…) noi am învăţat politica la fără frecvenţă, după ce ne-am trezit, spre exemplu, cum am fost eu, dintr-un comandant de navă m-am trezit ministru. Ce politică ştiam atunci? Delfinii nu-mi predau politică nici în Atlantic, nici în Pacific”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15243&_PRID=lazi).

Aţi înţeles? Românii care şi-au alungat Regii, şi le-au refuzat revenirea în ţară, chiar şi după prăbuşirea puterii bolşevice de la Moscova, îşi aleg astfel de conducători! De la fără frecvenţă! Nici măcar la fel de erudiţi ca delfinii, care, nici ei nu au pierdut vremea să-l mediteze pe Băsescu, după propriile sale mărturisiri! Atât de inteligent era! Exact potrivit cu poporul lui! Şi ce? Democraţia învinge! Trăiască poporul român, în frunte cu iubiţii lui conducători! Cei doi! Evident, Ponta şi Băsescu!

Deh, Cioran avea, aici, o oarecare incongruenţă cu alegătorul democrat român, care a supt de la America democraţia alături de Nedelfinul! Zicea Cioran, referindu-se la români: “Popoarele fără osatură istorică nu pot face salturi într-un regim de libertăţi necontrolate. Democraţia, asigurând libertatea tuturora, sfârşeşte nu în anarhie, ci într-un sclavaj colectiv, vreau să spun în deficienţă naţională”! (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 146).

Wow! Credeţi că veţi găsi, vreodată, o definiţie mai bună decât „deficienţă naţională” şi „sclavaj colectiv” pentru românul abrutizat, sărăcit şi dezabuzat, care populează majoritar secţiile de vot, pentru un papuc de plastic, o găleată cu orez rânced sau o bere răsuflată? Sau pentru acel bolnav, imobilizat în patul târât de rude la întâlnirea cu Ponta Tămăduitorul, într-un alai habotnic, de bigoţi depersonalizaţi stupid în drumul lor spre întâlnirea supremă cu moaştele vreunui sfânt autohton? Vă daţi seama de ce delfinii s-au ferit ca de Ucigă-l Toaca să-l înveţe pe Băsescu Politică?

ponta tamaduitor 2

Şi totuşi, Cioran avea dreptate când ne îndrepta spre Rusia! Sigur, el nu a precizat care Rusie! Pentru pro-americanii Băsescu şi Ponta (la Ponta nu sunt foarte sigur), acea Rusie e pericolul suprem, răul absolut, în niciun caz imaginea noastră în efigie! Oare? Vorba lui Dostoievski, în Idiotul: „De câte ori nu auzi lamentându-se lumea de pe la noi, cum că nu prea avem oameni cu spirit practic; politicieni, de pildă, avem cu prisosinţă; şi nici de generali nu ducem lipsă – dai de ei la tot pasul; cât despre administratori găseşti berechet de tot felul, oricât de mulţi s-ar cere; când e vorba, însă, de oameni energici, înzestraţi cu spirit practic – ia-i de unde nu-s, să-i cauţi cu lumânarea!” (Dostoievski, Idiotul, Editura pentru literatură Universală, Bucureşti, 1962, p. 439).

Ooops! Idiotul s-a publicat la ei prin 1868. Cam pe-acolo suntem! În acea Rusie! Căci pe Putin îl poţi acuza de multe, dar nu că n-ar avea spirit practic! Fie şi în dispreţul cu care ne gratulează, aşa cum suntem noi, membri NATO şi înfricoşători pentru toţi delfinii şi caracatiţele din oceanele lumii. Mai puţin pentru caracatiţa corupţiei de pe malul Dâmboviţei!

Băsescu, armele letale şi ruşii din Nagorno Karabakh

Sigur, e bine că suntem aliaţi cu americanii, şi nu cu ruşii! Mai ales că delfinii din Marea Neagră sunt pe cale de dispariţie, din cauza braconajului şi a submarinelor româneşti în stare de „funcţionare”! Sau or fi fregatele alea achiziţionate la a XV-a mână, fără înzestrare şi a căror forţă de luptă stă în capacitatea lor de a pluti, cu condiţia să nu tragi cu praştia în ele! Adevărul este că situaţia de securitate la Marea Neagră s-a deteriorat puternic, după anexarea Crimeei de către Rusia.

Practic, flota rusă staţionată în portul Sevastopol, din Crimeea, este mult mai aproape de ţărmurile româneşti, faţă de cum era înainte să fie anexată Crimeea! Poftim? Cum? Ziceţi că este fizic şi geografic imposibil? Adică, aveţi impresia că Sevastopolul nu s-a mutat pe hartă spre ţărmul românesc, după anexarea Crimeei? Măi, copii, măi! Luaţi de la Traian Băsescu, emulul delfinilor şi conducătorul ales de noi, până la epuizare şi tăierea salariilor! Uite, zise la 27 septembrie 2014: „(…) în urma anexării Crimeei, flota de la Sevastopol, a Federaţiei Ruse, o flotă uriaşă, se află la numai 160 de mile marine de coasta României!” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).

Vă daţi seama în ce pericol mortal ne aflăm dacă, acum, după anexarea Crimeei, flota rusă e la 160 mile de coasta României, ceea ce indică extrem de clar că, înainte de anexare, Sevastopolul era la altă distanţă de coasta României? Wow! S-a produs o wormhole! Sau spaţiul şi timpul s-au lovit de-o gaură neagră! Războiul psihotronic a început! Dar nu vă fie frică! Îi batem pe ruşi şi singuri, fără americani, numai să îndrăznească să tragă Sevastopolul fie şi cu doar una milă marină mai aproape de apa sfântă, dar împuţită, ce-i drept, a litoralului pontic românesc, unde vibrează istoria neatârnării noastre!  Sau, mă rog, a non-atârnării noastre la catargul crucişătorului Moscova!

Ştiu, nu vă vine să credeţi, dar, întrebat pe 4 mai 2014, la B1TV, în legătură cu speculaţiile neavenite, privitoare la intenţiile ostile ale Rusiei, Liderul Delfinilor din Cele Două Oceane Planetare a răspuns apoteotic şi mobilizator! Iată, mai întâi, întrebarea:

„În acelaşi timp, am avut un articol pe Vocea Rusiei, bănuiesc că l-aţi citit, nu ştiu dacă nu e scris chiar de un fost comandor al aviaţiei militare româneşti, care spune că România nu ar rezista decât o jumătate de oră în faţa forţei militare ruseşti”! (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may).

Ce tunete olimpiene, ce vifor al demnităţii şi onoarei naţionale a stârnit infama întrebare! Iată răspunsul tranşant al Geniului Carpatin răsărit din Marea Neagră a Spiritului Românesc (ştiu, a nu se confunda aici Marea cu Mareea sau cu Gaura Neagră, căci „Neagră” mă încurcă teribil, n-are fior):

„Astea sunt provocări. Eu vă spun un lucru simplu. Ultima dată când armata rusă a mai fost antrenată în condiţii reale a fost până acum 15 ani, când au fost goniţi, pur şi simplu, din Afganistan! Au plecat cu coada între picioare! România are armata care de 11 ani e pe frontul din Irak şi pe frontul din Afganistan. Şi va face parte dintre ţările care au reuşit să pună sub control Afganistanul!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_1).

Ei, ştiaţi că ruşii au plecat acum 15 ani din Afganistan, adică în 1989? Exact 15 ani au trecut de atunci, calculat cu abacul inginerului de delfini Traian! Sigur, rămâne pentru istoricii militari să vă spună când au pierdut ruşii o singură bătălie în Afganistan (ştiu saga, cum i-au bătut mujahedinii, bla, bla, bla), mai ales că ei şi-au propus să stăpânească politic şi militar ţara, nu să ocupe grotele din munţi, iar regimul impus de ei acolo a supravieţuit retragerii din 1989, până în 1992! Regimul actual din Afganistan pare a se prăbuşi în fiecare zi, cu americanii la faţa locului! Şi, aşteptaţi să vedeţi ce controlat va fi Afganistanul, după retragerea americanilor, exact aşa cum este controlat astăzi Irakul! Mare „izbândă” pentru administraţia Obama, mai ales după ce Statul Islamic zburdă nestingherit prin toată ţara lui Saddam! Dar, all in all, astea sunt „detalii nesemnificative”! Important este că armata română este mai bună, mai instruită şi mai eficace ca ruina aia de armată rusă. Cum, n-a zis asta El Grande Comandante despre armata română? Luaţi de aici:

„Deci este o armată instruită! Exerciţiile astea sunt doar în aşteptarea unor dispute (se referă la articolul din Vocea Rusiei-nota mea) între…provocări cărora nu le dăm atenţie, dar eu am vrut să le spun românilor, pentru că ruşii ştiu foarte bine nivelul de pregătire al militarilor români!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_2). Ei, asta este ţara dumneavoastră, dragii mei, aliata Americii! Îi batem pe ruşi singuri!

Aş vrea să fiu bineînţeles. Dacă este vreo componentă a societăţii româneşti care îmi impune respect, acea componentă este armata română! Chiar dacă unii ofiţeri ai armatei române, trecute prin purgatoriile comuniste, au uitat că tradiţia ei stă în valoarea şi spiritul de sacrificiu al oştirii înfiinţate de primul nostru Rege. O armată care a dat totul în momentele de cumpănă ale ţării şi care şi-a făcut, întotdeauna, datoria pe câmpul de onoare, chiar dacă armele pe care i le-a pus în mână ţara au fost slabe, hrana insuficientă şi ordinul de luptă imposibil de urmat! Dar este o insultă în obrazul armatei române să sugerezi că poate opri, cu resurse şi mijloace precare, o forţă de 100 de ori mai numeroasă ca potenţial uman şi infinit mai puternică în tehnologie militară, cum este armata rusă! Încă o insultă venită de la cel care a rupt epoleţii armatei române atunci când a sponsorizat politic desfiinţarea pensiilor ocupaţionale existente pentru toate armatele NATO! Încă o ruşine, pe lângă atâtea altele!

Şi, chiar dacă nu avem cu ce-i opri pe ruşi, avem Strateg, care ştie exact unde sunt forţele ruseşti la Marea Neagră! Măcar ştim unde sunt ruşii ăştia! Uite cum îi vede comandantul Ochi de Şoim Marin, care-l învăţa pe Secretarul General NATO, la 4 mai 2014, unde sunt ostaşii prăfuitei armate ruseşti, „cu coada între picioare”, după ce Rusia anexase Crimeea:

„După Nagorno-Karabakh, Osetia, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, iată un nou punct, pe harta Mării Negre, unde se află concentrate forţe militare ale Federaţiei Ruse, care creează instabilitate şi dezechilibre în raportul de forţe din Marea Neagră, dezechilibre care vor trebui compensate!” (ascultă file audio* 14basescu-2nagorno-karabah dupa pauza lunga-trupe rusesti acolo16may_1).

Pardon? Care forţe ruseşti în Nagorno-Karabakh, care este o enclavă armenească pe teritoriul Azerbaijanului? Dumneavoastră vedeţi forţele alea ruseşti pe Google Earth? Vă daţi seama că asta i-a spus Secretarului General NATO şi era a nu ştiu câta oară când spunea tâmpenia cu forţele ruseşti din Nagorno-Karabakh?

Omul este impetuos, cum le place şi americanilor! Care ruşi? Le-arătăm noi lor! Şi le dăm şi arme letale lui de-alde Poroshenko, să omoare cât mai mulţi ruşi cu ele! Uite-aşa, pe 29 august 2014, în faţa diplomaţilor români, Traian cel Instruit în Afganistan şi Împrejurimi tuna:

„Cred că armata ucraineană s-a săturat de câte căşti şi câte arme neletale le-au fost trimise, este timpul, dacă vrem să ajutăm democraţia din Ucraina, dacă vrem să dăm o şansă poporului ucrainean să-şi continue drumul spre Uniunea Europeană, trebuie să acţionăm la fel ca şi Federaţia Rusă, adică să punem la dispoziţia armatei ucrainene orice mijloace pot fi disponibilizate pentru a-i ajuta în această luptă care poate deveni inegală.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15202&_PRID=lazi).

Sigur, în ciuda comentariilor din presă, a proiectelor de hotărâri votate prin mai ştiu eu ce comisii din Congresul SUA, pentru bravadă sau propagandă sau, pur şi simplu, din ignoranţă, Poroshenko nu a obţinut şi nu va obţine ever de la americani sau europeni (mă refer la guverne) arme letale să se bată cu ruşii! Fiindcă nimeni nu e căzut în cap, pe scări, să ducă Europa sau America în război deschis cu Rusia! De altfel, cu o zi înainte de formularea din discursul Luminii Poporului Român, pe 28 august, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Jen Psaki, precizase pentru toţi proştii şi imbecilii Planetei Terra, aia din Calea Lactee:

„Well, our focus remains on nonlethal assistance.” (vezi http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2014/08/231125.htm).

Adică „Da, preocuparea noastră rămâne centrată pe asistenţă neletală”! Evident, forţele ruseşti din Nagorno Karabakh nu apucaseră să-i transmită şi Porumbelului Păcii cu Mitraliera în Cioc, de la Bucureşti, că nu merge cu armele letale la naţionaliştii ucraineni!

Actul Fondator şi uite baza, nu e baza!

Dacă Ponta tămăduieşte bolnavii întinşi pe pat, la defilarea moaştelor, delirul mistic al Spiritului Nepereche al Poporului Român atinge constelaţii de nebănuit! Iată-l venind cu o idee forţă la recentul Summit NATO de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Pătruns de zeama mesianică a mega-pătrunjelului autohton, vârât până la macerare în pesmetul cerebral al minţii sale iscoditoare, Ghidul Stelar al Românilor a propus, după şedinţa CSAT, pe 3 septembrie 2014, următorul punct pe agenda NATO:

„De asemenea, trebuie să ţinem cont dacă mai vrem sau nu mai vrem să avem un parteneriat cu Federaţia Rusă, adică NATO – Federaţia Rusă. Aici este un punct de discuţie. Printre altele, în acest document, statele membre NATO se angajează să nu instaleze baze militare permanente mari la frontiera de est a NATO. Şi cu asta, cred că am răspuns acelora care prooroceau baze militare mari, permanente şi aşa mai departe.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Bietul Ponta Tămăduitorul propusese baze NATO permanente în România, care, evident, nu puteau fi luate în considerare de Alianţă, aşa că Predestinatul îşi bătea joc de el! Se referea, practic, la Actul Fondator NATO-Rusia din 1997, pe care voia să-l pună în discuţie, fiindcă aşa vuia presa proştilor din Europa, inclusiv în sensul că Actul Fondator interzicea baze NATO în apropierea Rusiei, ceea ce trebuia modificat! Bun, acum, prima remarcă! În Actul Fondator nu este vorba de baze militare NATO mai aproape sau mai departe de frontierele Rusiei! Nici nu mă obosesc să scriu pe larg despre ce este vorba acolo, de pildă despre instalaţii nucleare pe teritoriul noilor intraţi în NATO! (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_25468.htm).

A doua remarcă! Mă mulţumesc să precizez că, pe 1 septembrie 2014, cu două zile înainte ca Neostenitul să glăsuiască, Secretarul General NATO, Anders Fogg Rasmussen precizase fără echivoc:

NATO sticks to the NATO-Russia Founding Act, and all the measures that we’re going to take to enhance our collective defense will be in full accordance with the NATO-Russia Founding Act.”. (http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_112238.htm?selectedLocale=en).

Adică: „NATO respectă Actul Fondator NATO-Rusia şi toate măsurile pe care le vom lua pentru a întări apărarea noastră colectivă vor fi în concordanţă cu Actul Fondator NATO-Rusia”.

Cum este posibil să te duci cu aşa ceva la Summit-ul NATO, în condiţiile în care era clar că ăia se vor uita la tine ca la Nosferatu’? Uite că e posibil! Aceste aspecte nu sunt expresia unui abur de alcool, la masa din colţ a unui birt pentru muncitori agricoli sezonieri, în vreun colţ colbit de pe măreaţa întindere a patriei. Este vorba de poziţia oficială a României, la cea mai importantă reuniune a securităţii euro-atlantice! Poziţie în care sunt implicaţi sute de oficiali de vârf ai României, de la preşedinte până la tot personalul Ministerului Afacerilor Externe, cu ministru cu tot! Băsescu s-a întors de acolo declarând că a obţinut îndeplinirea tuturor obiectivelor cu care s-a dus! Ei bine, niciuna dintre tâmpeniile cu care s-a prezentat la Summit nu s-a îndeplinit! Tot ce era legat de România se planificase cu mult înainte, prin contribuţia aliaţilor la efortul de proiecţie şi analiză strategică!

Pe 5 septembrie 2014, Băsescu, aflat încă la Summit-ul NATO, la final de lucrări, a făcut o conferinţă de presă, în care a anunţat „măreţele” realizări ale României la discuţiile cu omologii săi. S-a lăudat că a obţinut o bază NATO în România. Nu voi întra în toate detaliile realităţii din teren şi ale rezultatelor Summit-ului. Concomitent cu declaraţia sa de presă, m-am aflat în studioul B1TV, unde am desfiinţat proiecţia făcută de preşedinte cu privire la ce a obţinut acolo (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).

A fost singura reacţie negativă publică, din România, la aberaţiile livrate de Băsescu poporului român, la revenirea din  Ţara Galilor. Extrem de relevant, Băsescu a promis în conferinţa de presă din 5 septembrie o dezbatere pe documentele NATO, după revenirea acasă! Şi a anunţat că şi-a atins toate obiectivele! Am arătat, deja, cum a atins punerea în discuţie a Actului Fondator sau nevoia de a livra arme letale Ucrainei! Iată cele două afirmaţii de forţă ale preşedintelui:

În ceea ce ne priveşte, am avut un set de obiective – şi o spun fără nicio reţinere – toate au fost atinse”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Şi: „Intenţionez ca, săptămâna viitoare, în colaborare cu Ministerul de Externe, să deschidem dezbateri pentru corecta interpretare a întregii declaraţii a summitului.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Inutil să precizez că dezbaterea nu a mai avut loc niciodată! Coincidenţă, Băsescu a făcut doar o nouă conferinţă de presă, pe 7 septembrie, la care a dat înapoi faţă de afirmaţiile hazardate lansate pe 5 septembrie! Între cele două momente nu se întâmplase nimic relevant… cu excepţia emisiunii de la B1TV, unde desfiinţasem aberaţiile preşedintelui! Evident, nicio dezbatere nu a urmat celei de a doua conferinţe de presă, aşa cum promisese Nu Prea Mult Iubitul, pe 5 septembrie. Să vă dau o mostră! Iată extrase din declaraţia din 5 septembrie, cu privire la o pretinsă bază NATO pe teritoriul României, pe care ar fi obţinut-o Marele Timonier:

Vom avea o structură de comandament NATO, deci în documentele care nu sunt destinate publicităţii, România figurează ca fiind stat care a oferit facilităţi pentru un comandament NATO de dimensiuni acceptabile. (…) În documente, România figurează ca făcând oferta, dar noi ştim că unul din comandamente va fi pe teritoriul României. Deocamdată nu veţi găsi niciun document că s-a stabilit. Veţi găsi că România a făcut o ofertă pentru a pune la dispoziţie infrastructura pentru un comandament. Noi ştim însă că va fi cu Statele Unite, deci în plan bilateral. Este o ofertă directă a Statelor Unite, făcută în summit de preşedintele Obama, crearea unui centru de antrenament şi exerciţii navale la Marea Neagră, exerciţii şi antrenamente care se vor face împreună cu flota României şi a Bulgariei” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Ba e în documente, ba e într-un document secret, ba ştie Băsescu precis că e pe undeva! Ba e comandament NATO, ba e „în plan bilateral” cu SUA, ba i-a promis Obama! E aşa pentru că nu există acest comandament nici aşa, nici aşa, stabilit ca atare, la Summit! Explicaţia succintă, dar suficientă, am dat-o în emisiunea cu pricina, care poate fi urmărită pe site-ul B1TV (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).

Dar, foarte interesant, iată cum vindea acelaşi Băsescu, aceeaşi marfă, două zile mai târziu, pe 7 septembrie, după emisiunea de la B1TV, când desfiinţasem prima sa variantă:

“Sigur, nu vreau să fiu critic, dar am văzut că toată presa a reţinut un singur lucru, care i s-a părut extraordinar – un comandament. Deci, vreau să înţelegem foarte bine: nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre. Comandamentul, este foarte bine că va fi un comandament NATO pe teritoriul României, dar el are rolul de a conduce în primul rând aplicaţiile, exerciţiile comune şi, doar în caz de război, va avea rolul de a conduce şi lupta, dar, coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia. Deci, nu comandamentul este cheia. Acolo o să fie 50, 100, 200 de ofiţeri, care americani, care britanici, italieni, români, francezi, ştiu eu ce va decide NATO din punct de vedere al dotării comandamentului. Eu cred, totuşi, că va fi un comandament condus de un ofiţer al Statelor Unite. Dar nu comandamentul este cheia.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).

Ooops! Păi, cum, aşa, deodată, “nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre”? Cum, este “coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia”? Păi, atunci, ce comandament mai este? Şi cum a rămas treaba cu Obama, povestea bilaterală, promisiunea, Marea Neagră, bla, bla, bla? Of, of, of! Uite-aşa o să devin maliţios! Doar din cauza unei biete emisiuni la B1TV, domnule Genial Strateg? Că, altceva nu a fost, decât ode şi imnuri, pe la toate televiziunile, chiar şi la anti-băsista Antena 3, unde super-analistul militar de serviciu era în toiul extazului legat de rezultatul Summit-ului pentru România!

Dar, hai să remarcăm concluzia lui Băsescu, din 7 septembrie: “Aş spune că a fost un succes major al României, un succes interinstituţional, pentru că aici a lucrat mult şi Ministerul Apărării, şi Ministerul de Externe, şi Serviciile Secrete, şi, bineînţeles, obiectivele, toate, aşa cum le-am prefigurat, au fost atinse.” Ce aflăm de aici? Cine a lucrat la succes! Vă daţi seama ce amar de muncă şi salarii plătite pe bani grei, din buzunarul public, doar ca să ne facem de râs? Şi, mai ales, cum vă explicaţi că atâta amar de instituţii, cu mii de oameni în personal, nu au fost în stare să vă arate ce vă arăt eu acum?

Iată unele dintre obiectivele derizorii ale României la Summit-ul de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Aş vrea să fiu bine înţeles! Eu nu spun că nu au fost şi alţi proşti în comunitatea NATO! Printre jurnaliştii străini, care au dreptul să nu se priceapă (mult mai rar ca la noi, ce-i drept) sau printre experţii lor, chiar decidenţi politici, din mai ştiu eu ce ţară uşor depăşită de evenimente! Nu o să vă spun care erau aceia, deşi îi ştiu! Mai mult, nu o să vorbesc despre erorile americanilor în toată povestea (sper să reuşesc), din motive binecuvântate! Pe blog-ul meu, am dreptul să fiu pro-american până la o limită autoimpusă. Eu decid când ridic limita. Sigur, am scris pro-american, nu idiot! Nici măcar de Dostoievski! Reţineţi asta, pentru că, în România, din nefericire, există tendinţa, la nivelul conducătorilor, de suprapunere a celor două concepte!

Pe mine mă interesează românii mei! Ce vă spun eu aici, şi puteţi verifica uşor urmărind emisiunea de la B1TV, al cărei link e furnizat mai sus, este că, la momentul difuzării ei în direct, documentele NATO, emise la Summit, abia fuseseră puse pe site-ul Alianţei. Aşadar, erau aproape necunoscute publicului. Eu le-am procesat doar parţial, în drum spre B1TV. Băsescu, însă, le avea integral în conferinţa lui de presă din 5 septembrie şi le avea “desfăcute” şi “răscitite” (căci erau documente de lucru pentru cei care le adoptaseră, cu Băsescu la masă). Colosal de surprinzător, eu ştiam ce conţineau documentele pe care le văzusem în pripă, în proporţie de 10%, iar Băsescu, la masă, cu ele în mână, habar n-avea ce scrie în ele! Explicaţia e simplă! Eu ştiam ce nu se poate adopta acolo! În consecinţă, puteam conchide cu privire la ce s-a adoptat, dacă aveam datele premergătoare Summit-ului. Şi le aveam! Le avea şi Băsescu! Doar că Băsescu, în fruntea unei armate de oficiali, experţi, diplomaţi şi asistenţi, nu ştia să le citească! Cu documentele noi, adoptate la Summit, în faţă! Hai să vedem ce îşi propunea Băsescu să obţină de la NATO, în legătură cu “omuleţii verzi” (tulai, Doamne!), pe 3 septembrie, enunţând un obiectiv de bază al României, la Newport:

“Omuleţii verzi” şi joaca de-a războiul

“De asemenea, am dori ca acest summit să clarifice abordarea aliaţilor atunci când discutăm despre un război hibrid, ca acela care se desfăşoară acum în estul Ucrainei sau cel care s-a desfăşurat în Crimeea. Adică un stat care nu recunoaşte îşi trimite forţe fără însemnele statului sau ale armatei din care fac parte, aceşti oameni coordonează ocuparea unui teritoriu, punerea sub control militar şi politic a unor ţări sau a unor spaţii dintr-o ţară, dar asta nu justifică aplicarea Articolului 5. Punctul nostru de vedere este că într-adevăr fiecare stat trebuie să facă faţă la astfel de provocări, trebuie să aibă capacitatea să facă faţă la astfel de provocări, dar în momentul în care asupra lui se fac presiuni cu armate regulate la frontiere, care reprezintă un sprijin direct sau indirect pentru cei care au apărut ca omuleţi verzi în estul Ucrainei sau în Crimeea, atunci intervenţia NATO împotriva forţelor care se află la frontiera unui stat NATO este obligatorie, pentru că un stat mai mic nu poate face faţă şi unui război intern generat de omuleţi verzi, să spunem, şi unei presiuni cu armate ostentativ masate la frontiera statului şi care indirect sau direct constituie un sprijin major pentru insurgenţă. Deci sperăm într-o definire şi o înţelegere a modului de aplicare a Articolului 5 în astfel de situaţii, pe care Rusia a arătat că le poate crea.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Ce zice Băsescu aici? “Omuleţii verzi” sunt, practic, agenţi în uniformă, fără însemne militare, care operează pe teritoriul unui stat, posibil cetăţeni ai acelui stat, în favoarea unei armate străine, masate la frontiera statului cu pricina. Aşa s-a întâmplat în cazul grupurilor de insurgenţi, etnici ruşi, care au acţionat împotriva guvernului central de la Kiev, susţinuţi de Rusia. Acesta este ceea ce se numeşte “un război hibrid”, adică un război cu faţete multiple, în care ţara nu este atacată propriu-zis de o armată inamică, din afara ei, ci este destabilizată în interior de agenţi autohtoni, care lucrează în acest sens, cu susţinerea puterii străine! Băsescu a vrut să introducă acest pericol, în cazul unei ţări NATO, în gama pericolelor pentru care se activează articolul V din Tratatul de la Washington, care guvernează Alianţa Nord-Atlantică şi care presupune apărare comună, cu forţa armată, împotriva lui! Ca să înţelegem exact ce înseamnă asta, hai să vedem ce zice articolul V din Tratatul de la Washington:

“The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all and consequently they agree that, if such an armed attack occurs, each of them, in exercise of the right of individual or collective self-defence recognised by Article 51 of the Charter of the United Nations, will assist the Party or Parties so attacked by taking forthwith, individually and in concert with the other Parties, such action as it deems necessary, including the use of armed force, to restore and maintain the security of the North Atlantic area.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm).

Adică: “Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.

Aşadar, ca o ţară NATO să fie ajutată cu forţă militară, pentru apărare comună, prin Alianţă, de un aliat, este nevoie ca ajutorul să fie în concordanţă cu articolul 51 din Cartă. Ce-i cu acest articol? După al doilea Război mondial, Carta ONU a scos războiul în afara legii internaţionale! Este interzis prin Cartă. Documentul a ţinut, însă, seama de faptul că pot fi ţări care nu respectă dreptul internaţional şi, în ciuda interdicţiei impuse de Cartă, pot deveni agresoare şi ataca alte ţări. De aceea, s-a făcut o derogare de la interdicţia de a face război, permiţându-se să facă război doar acele ţări care sunt atacate şi numai pentru a se apăra în faţa atacului! Acesta este sensul articolului 51 din Cartă:

„Nothing in the present Charter shall impair the inherent right of individual or collective self-defence if an armed attack occurs against a Member of the United Nations, until the Security Council has taken measures necessary to maintain international peace and security. Measures taken by Members in the extiuneercise of this right of self-defence shall be immediately reported to the Security Council and shall not in any way affect the authority and responsibility of the Security Council under the present Charter to take at any time such action as it deems necessary in order to maintain or restore international peace and security.” (http://www.un.org/en/documents/charter/).

Adică: „Nimic din prezenta Cartă nu va împiedica dreptul inerent, individual sau colectiv de auto-apărare, dacă un atac se produce asupra unui Membru al Naţiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru a menţine pacea şi securitatea internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de auto-apărare vor fi imediat raportate Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în niciun fel autoritatea şi responsabilitatea Consiliului de Securitate, sub prezenta Cartă, de a lua, în orice moment, asemenea măsuri, după cum crede de cuviinţă, pentru a menţine sau restabili pacea şi securitatea.”

Ei bine, NATO este o organizaţie de apărare colectivă şi nu poate face război, în baza Cartei, decât pentru a se apăra, conform articolului 51, adică atunci când este sub atac! În înţelesul dreptului internaţional public actual,  atacul este un atac teritorial. Aşadar, invocarea articolul V, din Tratatul de la Washington, pentru a declanşa procedurile de ajutorare pentru o ţară NATO, în baza articolului 51 din Cartă, nu se poate face decât în cazul unui atac teritorial asupra acelei ţări. Războiul hibrid, adică destabilizarea internă, chiar şi susţinută, din afară, de prezenţa, la frontieră, a unor forţe militare ale unei puteri străine, nu se încadrează în înţelesul termenului de „atac” susţinut de interpretarea articolului 51 din Cartă! Iată de ce textul Declaraţiei Summit-ului NATO din Ţara Galilor (Wales Summit Declaration), din 5 septembrie 2014, nu include războiul hibrid (punctul 13 din Declaraţie), adică „omuleţii verzi” ai lui Băsescu, în gama pericolelor în măsură să activeze articolul V, aşa cum a cerut preşedintele român:

“We will ensure that NATO is able to effectively address the specific challenges posed by hybrid warfare threats, where a wide range of overt and covert military, paramilitary, and civilian measures are employed in a highly integrated design. It is essential that the Alliance possesses the necessary tools and procedures required to deter and respond effectively to hybrid warfare threats, and the capabilities to reinforce national forces. This will also include enhancing strategic communications, developing exercise scenarios in light of hybrid threats, and strengthening coordination between NATO and other organisations, in line with relevant decisions taken, with a view to improving information sharing, political consultations, and staff-to-staff coordination. We welcome the establishment of the NATO-accredited Strategic Communications Centre of Excellence in Latvia as a meaningful contribution to NATO’s efforts in this area. We have tasked the work on hybrid warfare to be reviewed alongside the implementation of the Readiness Action Plan.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).

Adică: „Ne vom asigura că NATO este capabilă să abordeze eficient sfidările speciale reprezentate de ameninţările războiului hibrid, în cadrul căruia este folosită o gamă largă de măsuri deschise şi secrete, militare, paramilitare şi civile într-un plan integrat, bine pus la punct. Este esenţial ca Alianţa să dispună de uneltele necesare şi procedurile solicitate pentru a descuraja şi răspunde eficient la ameninţările războiului hibrid, ca şi de capabilităţile pentru a întări forţele naţionale. Aceasta va include, de asemenea, întărirea comunicaţiilor strategice, dezvoltarea scenariilor de exerciţiu, în lumina ameninţărilor hibride şi întărirea coordonării între NATO şi alte organizaţii, în concordanţă cu deciziile relevante, adoptate pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii, consultările politice şi coordonarea personalului. Salutăm înfiinţarea Centrului de Excelenţă pentru Comunicaţii Strategice cu acreditare NATO din Letonia, ca o contribuţie la eforturile NATO în acest domeniu. Am hotărât ca activitatea cu privire la războiul hibrid să fie reanalizată împreună cu aplicarea Planului de Acţiune Alertă.”

După cum se vede, pe întreg cuprinsul paragrafului vizat nu există nicio referire la catalogarea războiului hibrid ca termen de referinţă pentru activarea articolului V, adică a garanţiilor de securitate ale Tratatului, prin posibilitatea apărării cu forţă armată în faţa unui atac! O astfel de referire nu există în niciun document adoptat la Summit-ul NATO! Aşadar, solicitarea lui Băsescu a fost neglijată de NATO!

Obligaţii care nu sunt obligaţii şi falsa securitate NATO

O minciună uriaşă lansată de Băsescu este legată de cheltuielile de apărare. Încă din 3 septembrie, Băsescu a precizat ca obiectiv al Summit-ului stabilirea cifrei de 2% alocare din PIB pentru apărare: „Sigur, la Summit-ul NATO, cu certitudine, Statele Unite vor atenţiona din nou partenerii din Uniunea Europeană cu privire la obligaţia de a aloca 2% din produsul intern brut pentru cheltuieli de apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Pe 5 septembrie, cu documentele Summit-ului în mână, Băsescu anunţa referitor la Declaraţia Relaţiei Transatlantice: „ (…) declaraţia privind relaţia transatlantică, o declaraţie extrem de importantă care arată angajamentul Statelor Unite pentru Europa şi al Europei pentru parteneriatul cu Statele Unite. În plus, această declaraţie stabileşte şi obligaţia statelor de a reveni la finanţarea cheltuielilor de apărare cu 2% din bugetul de stat şi 20% din acest buget pentru echipament. Deci, 20% din bugetul fiecărui stat trebuie destinat echipării armatei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Declaraţia invocată de Băsescu nu stabilea nicio obligaţie şi nici nu avea cum! NATO nu poate obliga ţările membre să aloce anumite procente din PIB pentru apărare. Sigur, există anumite angajamente politice ale ţărilor cu pricina spre cifra de 2%, dar nu pot fi invocate ca „obligaţie”. Documentul „fluturat” de Băsescu, Declaraţia Relaţiei Transatlantice (The Wales Declaration on the Transatlantic Bond) este foarte relevant, în acest sens, la punctul 5:

„We recognise that these steps will take the necessary effort and funding. In light of this, we agree to reverse the trend of declining defence budgets and aim to increase defence expenditure in real terms as GDP grows; we will direct our defence budgets as efficiently and effectively as possible; we will aim to move towards the existing NATO guideline of spending 2% of GDP on defence within a decade, with a view to fulfilling NATO capability priorities. We will display the political will to provide required capabilities and deploy forces when they are needed”. (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112985.htm).

Adică: „Recunoaştem că aceşti paşi au nevoie de efortul şi finanţarea necesare. Din această perspectivă, suntem de acord să inversăm tendinţa de a diminua bugetele apărării şi să ţintim spre creşterea cheltuielilor bugetare în termeni reali, pe măsură ce PIB-ul creşte; vom folosi bugetele apărării pe cât de eficient şi aplicat posibil; vom ţinti să ne îndreptăm spre actuala orientare a NATO de a aloca 2% din PIB pentru apărare, într-un interval de 10 ani, cu scopul de a îndeplini priorităţile NATO în materie de capabilităţi”.

După cum se vede, formularea este extrem de laxă şi precaută, în sensul unei treceri la 2% din PIB, pentru Apărare, doar dacă o permite creşterea PIB-ului şi pe parcursul a 10 ani! Nu există termenul „obligaţie” în textul NATO, aşa cum minţea Băsescu! Acest text este confirmat de paragraful 14 al Declaraţiei Summit-ului (The Wales Summit Declaration (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).

Că americanii au cerut, în repetate rânduri, o creştere a contribuţiei europenilor la bugetul apărării, este adevărat! Dar, niciodată, nu a existat o obligaţie juridică, prin tratat sau alt tip de contract legally binding sau politică, prin desemnarea, ca obligaţie formală, a unui prag de alocare bugetară pentru apărare, la nivel individual, pentru ţările membre. Au existat proiecţii, auto-asumări, mai mult sau mai puţin ferme, dar niciodată obligaţii!

Ajunşi aici, este bine să facem o precizare importantă. Băsescu a susţinut constant că NATO asigură apărarea Ţării în baza articolului V, din Tratatul de la Washington. De unde şi bravada sa constantă la adresa Rusiei. Bunăoară, Băsescu a precizat, în conferinţă de presă, alături de vicepreşedintele SUA, Joseph Biden, pe 21 mai 2014: „Salutăm angajamentul ferm al Statelor Unite pentru Articolul 5 al Tratatului.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15041&_PRID=lazi).

Biden însuşi i-a ţinut isonul afirmând cu tărie: „America’s commitment to the collective defense under Article 5 of the NATO Treaty is absolutely ironclad.  It’s a sacred commitment in the eyes of the President and myself.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/05/21/remarks-vice-president-joe-biden-romanian-civil-society-groups-and-stude).

Adică: „Angajamentul Americii pentru apărarea colectivă, sub articolul V din Tratatul cu privire la NATO, este absolut de nezdruncinat. Este un angajament  sacru în ochii preşedintelui şi ai mei”.

Bravo, bravo! Numai că sacralitatea lui Biden şi încrederea lui Băsescu în angajamentul Americii au exact valoarea pe care le-o dă textul articolul V. Iată-l, din nou!

“Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.

Aşadar, cum vor apăra SUA o ţară aliat din NATO dacă este atacată? “După cum crede de cuviinţă”! Sigur, există şi opţiunea folosirea forţei militare, dar numai dacă crede de cuviinţă! Adică marja de apărare în care te mişti se înscrie între zero şi plus infinit! Cine decide cum vei fi apărat dacă eşti atacat? Fiecare ţară-aliat în parte, căci Tratatul nu le obligă la Nimic! Nada! Rien! Nothing! Niente! Nichts! Ничего!

Este cel mai slab tip de angajament juridic de securitate din istoria alianţelor politico-militare. Şi este aşa tocmai pentru că aşa a fost redactat de americani, ca să permită neimplicarea militară a SUA în apărarea unui aliat, evitând un angajament impus prin obligaţii stipulate în Tratat! Şi iată explicaţia Departamentului de Stat către preşedintele SUA, la momentul redactării Tratatului, în 1949! Aşadar, “sacralitatea” “de nezdruncinat” a Tratatului este foarte lumească! Practic, America nu este obligată să apere pe nimeni prin articolul V, din Tratatul de la Washington, care menţionează în clar că această posibilitate de apărare există! Dar numai dacă vrea America, nu dacă vrea Tratatul!  Iată dovada în documentele americane ale anului 1949, anul redactării Tratatului cu celebrul articol V!

dos-art v-1

dos-art v-2

dos-art v-3

dos-art v-4

Dar, ca să înţelegeţi exact ce înseamnă un angajament puternic de securitate pentru o organizaţie de apărare colectivă, care este o alianţă politico-militară, aşa cum este NATO, voi reproduce articolul V al altui Tratat de apărare colectivă, pentru comparaţie cu articolul V din Tratatul de la Washington. Este vorba de articolul V din Tratatul de la Bruxelles Modificat din 1957, care guverna Uniunea Europei Occidentale (UEO), o organizaţie de apărare colectivă exclusiv europeană. UEO avea o relaţie specială cu Uniunea Europeană, prin prevederile Tratatelor comunitare începând cu cel de la Maastricht! Iată ce spune articolul V din Bruxelles Modificat:

“If any of the High Contracting Parties should be the object of an armed attack in Europe, the other High Contracting Parties will, in accordance with the provisions of Article 51 of the Charter of the United Nations, afford the Party so attacked all the military and other aid and assistance in their power.” (http://www.weu.int/Treaty.htm).

Adică: “Dacă oricare dintre Înaltele Părţi Contractante ar fi obiectul unui atac armat în Europa, celelalte Înalte Părţi contractante îi vor acorda, în conformitate cu prevederile articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, tot ajutorul militar şi de orice altă natură în puterea lor.”

Comparaţi cu formularea din articolul V din Washington, care obligă părţile la Tratat să ajute pe cel atacat “după cum cred de cuviinţă”! Garanţia de securitate este infinit mai slabă juridic în Tratatul de la Washington! Sigur, în ciuda diferenţei de forţă juridică în garantarea securităţii, diferenţă în favoarea Uniunii Europei Occidentale, NATO era infinit mai puternică militar (UEO a încetat să existe odată cu apariţia Tratatului de la Lisabona al UE) pentru că are structuri militare integrate, ceea ce UEO nu avea şi se bazează pe forţa militară a SUA, ceea ce e gigantic!…Pst. Am o veste! Articolul V din Bruxelles Modificat a fost asimilat în Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene! Pst!…Rămâne între noi, nu-i spuneţi lui Corlăţean, că află şi Băsescu şi nu o să mai fim noi cei mai bine informaţi din România! Ba o să ştie şi “serviciilii”!

NATO versus Rusia în Estul Europei

Iar în ceea ce priveşte capacitatea NATO de a se opune Rusiei în Estul Europei şi în zona Mării Negre, ea este egală cu zero! Orice caporal din armata americană vă poate spune asta, la fel de bine ca mereu hâtrul Vladimir Putin. De aceea, publicaţii prestigioase, cum este Spiegel, au reliefat adevărul despre opera bufă a puterii NATO în faţa Rusiei, la porţile Orientului:

If Russia were to engage in military aggression in the Baltics, NATO would be unable to defend the region using conventional means. An internal report highlights weaknesses in the alliance”. (“Unprotected in the East: NATO Appears Toothless in Ukraine Crisis”, May 19, 2014, vezi http://www.spiegel.de/international/germany/ukraine-crisis-shows-up-cracks-in-nato-a-970248.html).

Adică: “Dacă Rusia s-ar angaja în agresiune militară împotriva balticilor, NATO ar fi incapabilă să apere regiunea cu mijloace convenţionale. Un raport intern scoate în evidenţă slăbiciunile alianţei”.

Şi “Russia’s ability to undertake significant military action with little warning presents a wider threat to the maintenance of security and stability in the Euro-Atlantic area. Russia can pose a local or regional military threat at short notice at a place of its choosing. This is both destabilizing and threatening for those allies bordering or in close proximity to Russia.” (“Unprotected in the East: NATO Appears Toothless in Ukraine Crisis”, May 19, 2014, vezi http://www.spiegel.de/international/germany/ukraine-crisis-shows-up-cracks-in-nato-a-970248.html).

Adică “Abilitatea Rusiei de a-şi asuma o acţiune militară semnificativă pe neaşteptate prezintă o ameninţare mai gravă la menţinerea securităţii şi stabilităţii în zona euro-atlantică. Rusia poate să producă o ameninţare militară locală sau regională rapid şi unde vrea. Asta este, în acelaşi timp, destabilizator şi ameninţător pentru aliaţii care se învecinează sau se află în apropierea Rusiei!”

Haida-de! Dar ce, ăştia de la Spiegel n-au auzit de armata română? Aia mai instruită ca armata rusă şi care controlează Afganistanul? Dar de angajamentul “de nezdruncinat” al Americii nu au auzit? Ăla din articolul V, de care se entuziasmează Băsescu? N-aş vrea să vă mai întristez, în plină veselie generată de campania electorală din România! Aşa că nu vă mai traduc titlul ăsta din The Economist, din 6 septembrie 2014: “The sad reality is that Vladimir Putin is winning in Ukraine. The West must steel itself for a lengthy struggle” (vezi http://www.economist.com/news/leaders/21615582-sad-reality-vladimir-putin-winning-ukraine-west-must-steel-itself?fsrc=nlw|hig|4-09-2014|5356c9a3899249e1ccc0764b|EU).

Chiar şi fără traducerea titlului din The Economist, românii din spaţiul consumului de ştiri tipic românesc pot să dea, din când în când, peste americani sinceri, cu pretenţii intelectuale, ca să nu scriu ştaif, de mari specialişti în relaţii internaţionale, care nu au nicio apăsare să ne strice fengshui-ul chiar la Bucureşti. Adică să ne spună adevărul! E cazul domnului George Friedman, şeful corporaţiei private de intelligence Stratfor, ale cărui analize nu prea sunt pe gustul meu, dar care este o personalitate de anvergură în Statele Unite şi, se pare, în sync cu preşedintele nostru! Venit la Bucureşti cu ghiocelul lui 2% pentru apărare, sădit în glastră şi de Măreţul Preşedinte, Friedman ne tot îndeamnă să punem mâna pe arme, în sens să punem banii jos, ca să le cumpărăm (posibil şi de la americani, ceea ce este perfect OK)! Căci, dacă nu le cumpărăm şi nu avem o forţă militară serioasă ei, SUA, nu ne vor putea apăra!

Poftim? E aşa ceva în Tratatul de la Washington? Dacă eşti atacat şi nu ai armată solidă, noi, America, nu te apărăm? Păi, Islanda nu are armată deloc! Înţeleg că pa! Iată afirmaţia din Adevărul.ro, 2 octombrie 2014, absolut incredibilă, dar să le vedeţi pe următoarele:

Jurnalist: Trupe americane în România.

Friedman: Nu, dacă românii nu sunt dispuşi să construiască o forţă echivalentă pentru apărarea lor naţională.” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

O “forţă echivalentă” cu ce? Cu puterea americană? Cu puterea rusă? Altfel, SUA nu ne vor apăra? N-am auzit asta de la Obama! Şi nici de la Biden! Interesant, însă, am auzit ceva similar de la… de la…Băsescu Traian! Chiar pe 3 octombrie! Wow! Ce coincidenţă! Ia să vedem ce ne învaţă Gigantul, gând în gând cu domnul Friedman:

“Sunt lucruri care se fac lipsit de responsabilitate, în detrimentul securităţii naţionale, într-un moment în care cerem tuturor să beneficiem de Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, «Toţi pentru unul, unul pentru toţi», dar ăla unul care le cere la toţi nu îşi ia măsurile minimale să îşi consolideze capacitatea de a face faţă unor riscuri la adresa securităţii naţionale. Şi când vorbesc: nu îşi ia măsuri minimale mă refer şi la alocările pentru creşterea nivelului de capacitate de luptă a Armatei (…)” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15255&_PRID=lazi).

Vă place? Sper să nu găsesc vreo reacţie pe blog de tipul: “Stai, domne’, că omul are dreptate, dacă nu investim în apărare, nu poţi să aştepţi să vină altul să ne apere”! Foarte frumos şi corect, domnule cititor imaginar al acestui text! Asta e logica pentru care s-a făcut NATO! Tu, Europa, arată că faci ceva pentru propria apărare şi eu, America, voi veni în ajutorul tău, la nevoie! Numai că aici, în aceste formulări, pe care vi le-am prezentat, este vorba de angajamente juridice prin Tratat! Angajamente “solemne”! “Ironclad”! Dar, poate, sunt un aliat mai sărac şi n-am arme suficiente, nici bani să le cumpăr! De ce m-ai luat în NATO, dacă nu eşti gata să-ţi asumi apărarea mea? Uite, eu, cu arme puţine, vin să te ajut la nevoie! Că atâtea am! Tu vii cu armele tale, câte ai sau câte vrei, as it deems necessary, să mă ajuţi pe mine? Răspunsul halucinant, dar perfect corect, îl dă Friedman, într-o fabuloasă criză de sinceritate! Admite că, tehnic, putem să ne înarmăm cât Federaţia Unită a Planetelor, SUA oricum nu ar sări în ajutorul nostru dacă am fi invadaţi de ruşi! Ceea ce, repet, este perfect corect şi în logica Tratatului de la Washington! Atenţie la întrebare şi la răspuns, după o afirmaţie a lui Friedman care sună aşa:

Strategia americană în orice situaţie este să ia ţările cele mai vulnerabile şi să le întărim. Şi, abia apoi, le garantăm securitatea în cazul în care au nevoie de asta. Însă strategia SUA nu presupune să-şi preia cea mai mare parte din responsabilitate. Nu vom încerca niciodată să apărăm o ţară europeană care nu este pregătită să se apere singură.” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

Cum, securitatea nu este garantată din momentul semnării Tratatului? Trebuie mai întâi, dar după semnarea Tratatului, să te întăreşti şi abia apoi ţi se garantează securitatea, deşi eşti semnatar al Tratatului, ca şi America? Păi, nu era normal să te întăreşti întâi şi să semnezi Tratatul când ţi se poate garanta securitatea? Cum, semnez ceva şi stau în limbo?

Vă daţi seama ce spune omul ăsta? Confirmă, sută la sută, povestea pe care am scris-o aici referitor la “as it deems necessary” şi face hârtie creponată din toate angajamentele de doi lei, de tip Articolul V este “ironclad”, lansate propagandistic de înalţii oficiali americani şi, evident, de prietenul lui drag, Băsescu Traian! Mai precis, hrana minţii pentru proşti.

Genială este ideea că nu vor apăra niciodată “o ţară europeană care nu este pregătită să se apere singură.” Păi, în Europa, toate ţările puternice sunt în NATO, alături şi de ţări mai slabe militar, evident! Toate democraţii. Aşadar, o ţară capabilă, prin puterea sa militară, să agreseze altă ţară în Europa şi, cumva, nedemocratică (dacă nu foarte antidemocratică) este doar una! Rusia! Aşadar, Friedman ne spune că, dacă o ţară europeană “nu este pregătită să se apere singură” în faţa Rusiei, atunci America nu o va ajuta! Ce articol V, ce NATO, ce angajamente americane prin Tratat, trâmbiţate pe la colţuri? Wow! Dar ştiţi vreo ţară, în Europa, care este pregătită să se bată cu Rusia? Eu nu ştiu! Aşadar, oricât aş cheltui eu, pe apărare, eu, România, nu voi fi niciodată pregătită să lupt cu un colos de talia Rusiei! Ce să înţeleg din asta? Săracul Friedman dă un răspuns fabulos la această întrebare! Ia uitaţi aici mostră de sinceritate hipertrofică! Întrebarea mirată a jurnalistului se referă la faptul că America nu ar veni în ajutorul nostru, la nevoie, cum rezultă din frazele lui Friedman, analizate mai sus:

Jurnalist: Nici în eventualitatea unei agresiuni militare?

Friedman: Nu poţi apăra o ţară în faţa unei invazii. Polonia, în 1939, a picat în şase săptămâni. Cum o aperi? Cum trimiţi forţe acolo?” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

Undeva, cândva, Articolul V!

Omul are perfectă dreptate! Dragi români, n-aveţi decât să construiţi voi forţe pe măsura armatei ruse, că, la o invazie, noi nu prea avem cum să vă ajutăm! Aşa că vă rog să zâmbiţi de câte ori îl veţi auzi pe Băsescu povestind cum avem noi scutul de la Deveselu şi ruşii sunt speriaţi să vină peste noi din cauza asta! Să zâmbiţi când Obama o să vă povestească despre angajamentele “de fier” ale Americii, în articolul V şi fel de fel de oficiali americani vor anunţa ba o dislocare de 100 de militari prin Letonia, alta prin Polonia, ba un Centru de privit stelele în Estonia şi o pălărie de satelit în Bulgaria, ca dovadă că ne vor apăra până la capăt, bla, bla, bla! Capisci? I hope so!

Articolul V din Tratatul de la Washington nu poate apăra pe nimeni în această parte a Europei! Da, îi poate apăra pe francezi sau pe britanici! Nu sunt sigur nici măcar de germani! Dar, în cazul Germaniei, azi, probabil America ar face ceva mai mult decât stargazing. Şi aş vrea să fiu înţeles corect. Poziţia americană asta este şi e conformă Tratatului! Aşa scrie în Tratat! Este “as it deems necessary” Că noi nu ştim să citim Tratatele la care aderăm, e OK! Că America supralicitează, în declaraţii propagandistice, ceea ce ar face pentru apărarea aliaţilor din Estul Europei, iar este OK! Aşa se face! Alianţa cu America este importantă pentru România, fundamentală aş zice! Există oarece reticenţe să ataci o ţară NATO! Aşadar, o oarecare umbrelă de securitate îţi oferă! Fii deştept, profită de ea exact atât cât este, puţină, organizează-ţi relaţiile internaţionale în jurul Americii şi în consens cu America, dar nu miza că America te va apăra mereu, no matter what, fiindcă nu vrea şi nici nu poate! A, să nu uit! Şi nu mai înjura Rusia, ca un penibil resentimentar, de multe ori degeaba, arătându-i peste gard the finger, însoţit de cuvintele: “Dacă te dai la noi, te bat americanii”! Într-o zi, s-ar putea s-o încasezi! Şi n-o să vină nimeni să-i bată pe ruşi pentru asta!

Adevărul este că Rusia nu reprezintă o ameninţare pentru România! Cu excepţia faptului că ne va tăia gazul parţial sau total (se întâmplă, deja) şi ne va survola, fără să ne ceară voie, de câte ori “va considera de cuviinţă”, Rusia nu-şi propune să ne deranjeze prea tare! Dar nu din motivul invocat de Băsescu este reţinută şi anume că ne apără pe noi Planeta Giganţilor din articolul V! Nu! Pur şi simplu pentru că nu au nimic a ne lua din ceea ce nu au deja! Ba chiar dacă ar lua ceva din ce avem noi, nu-i văd bine! Mai ales că, în România, prostia vine cu teritoriul sau viceversa! Nu cred că ruşii au nevoie de aşa ceva!

Şi, hai să vă mai împărtăşesc un lucru legat de cum ar acţiona NATO, dacă vreo ţară membru ar fi atacată! Ştiţi că s-a întâmplat deja? Articolul V a fost activat o singură dată, după înfiinţarea NATO din 1949! După atacurile de la 11 septembrie 2001 împotriva Americii. NATO a hotărât să activeze articolul V pentru a apăra SUA! Mai bine n-ar fi făcut-o, pentru că au demonstrat valoarea de reacţie a Alianţei în baza articolul V! Absolut, penibilă!

Sigur, America nu avea nevoie de forţa militară a aliaţilor ca să se apere! Dar nu i-ar fi stricat deloc! A fost mulţumită că NATO a hotărât să îi acorde asistenţă militară, conform articolului V. Dar, ghici ce! NATO i-a acordat-o by the book, adică “după cum au crezut de cuviinţă” ţările membre! Mai precis, NATO a trimis pe cerul Americii 5 avioane AWACS (Airborne Warning and Control System), adică 5 radare zburătoare pentru monitorizarea spaţiului aerian al Statelor Unite! Tare, nu? Iar SACEUR-ul (Supreme Allied Commander Europe), comandantul suprem al forţelor aliate în Europa a trimis Forţa Navală Permanentă din Mediterană (NATO’s Standing Naval Forces), care e o forţă minusculă comparativ cu flota americană din aceeaşi zonă, să patruleze, doar o descoperi vreun terorist pe marea dintre Africa şi Europa: Operaţiunea Active Endeavour.

Atenţie! SUA şi-au dus războiul singure în Afganistan până în 2003, când NATO şi-a asumat un rol în zonă, dar nici acela la nivel de “combat operations”, pentru momentul cu pricina! Aici trebuie evitată o confuzie! După 11 septembrie, au fost aliaţi ai SUA din NATO care au fost alături de americani în toate teatrele de operaţii. Dar nu organizaţia, ca atare. Acei membri au acţionat individual, nu în calitate de membri NATO, prin NATO, ca organizaţie! NATO a fost lamentabilă!

Să înţeleg din asta că, după episodul cu pricina, dacă ne atacă ruşii, sau Imperiul Klingonian, pe noi sau pe polonezi sau pe baltici, NATO va veni cu toate forţele să ne ajute? Cum i-a ajutat pe americani sau mai abitir ca atunci? Da, da, ştiu, avem militari americani pe teritoriul nostru şi americanii mai dislocă ceva echipamente şi trupe restrânse prin partea asta de Europă, ca să-i liniştească  pe nevricoşii aliaţi est-europeni speriaţi de Rusia! Poftim? Îi vor opri cei câteva sute de militari americani dislocaţi prin miriştea letonă pe băieţii lui Putin? Băieţii lui Putin nici nu-i vor băga în seamă! Vor face ca tancurile lui Guderian, care au depăşit armata franceză în retragere aşa de tare, că ajunseseră în altă ţară, în timpul campaniei Franţei din 1940. Toată trupa americană din partea asta de Europă ar fi extrasă în 48 de ore, dacă Rusia decide să se plimbe la Varşovia! Cu scutul de la Deveselu cu tot! Vorba lui Friedman, mult mai aspră: „Nu poţi apăra o ţară în faţa unei invazii. Polonia, în 1939, a picat în şase săptămâni. Cum o aperi? Cum trimiţi forţe acolo?

Capacitatea NATO de a ne apăra este zero barat şi ideea că America ar face război nuclear cu Rusia, pentru a-l opri pe Putin, este inacceptabilă! Ar fi război NATO-Rusia dacă Putin decide să-şi ducă desantul în Carpaţi sau pe ţărmul românesc? Exclus! Evident, Putin nu va ajunge niciodată aici! De altfel, veţi vedea în 8 luni o Ucraină pacificată, o prietenie reînfiripată între Est şi Vest şi o Crimee consolidată la ruşi! Pst! Nu-i spuneţi şi lui Băsescu!

Sigur, va rămâne doar impresia că liderul român (atunci nu va mai şti nimeni cum îl chema), căci toţi şi-l vor aminti doar ca lider român, a vrut să dea arme letale ucrainenilor ca să-i omoare pe ruşi! Şi asta va conta! Cum a contat în 1940, când Italia, după povestea cu sancţiunile împotriva ei, la care eram campioni, ca acum la ruşi, ne-a retezat cu pixul nordul Ardealului, prin arbitrajul de la Viena, din august! Noi îi zicem Diktat! Căci, prostia se plăteşte întotdeauna când se manifestă la vârf!

Proştilor care se ocupă de Rusia, pe la guvern şi preşedinţie, le-aş transmite un gând al lui Titulescu, sireacu’! Omul făcuse o prostie, atunci când s-a aruncat cu capul înainte, militând primul, şi în numele României, pentru sancţiuni internaţionale împotriva Italiei, la momentul 1935-1936, când Mussolini a atacat Abisinia. Liga Naţiunilor a hotărât să impună sancţiuni economice Italiei şi noi am fost în faţă, cu gura cea mai mare! Sancţiunile economice nu au avut niciun efect de intimidare! Dimpotrivă, au strâns poporul italian în jurul lui Mussolini, aşa cum strâng, acum, poporul rus în jurul lui Putin! Care va să zică, efect în a-l opri pe Mussolini nu au avut! Dar Mussolini nu a uitat! Şi ne-a luat Ardealul când i-a căzut bine!

Sancţiuni economice fără Sancţiuni militare = Nada

Pe vremea lui Titulescu, nu exista economie globală la nivelul de azi, ca să moară fermierii italieni de foame fiindcă s-a ales praful de piaţa rusă pentru produsele lor, după ce Uniunea Europeană, cică, a impus sancţiuni Rusiei, iar Putin le-a întors înapoi! Şi, acum, UE trebuie să scoată milioane de euro în compensaţii pentru livezile de peri (şi multe altele) din Italia, de pildă, cărora le-a trebuit 25 de ani ca să crească pentru piaţa rusească şi se alege praful de tot. Nu exista niciun acord fabulos între cele două puteri nucleare ale lumii, ca Rusia şi China, capabil a pune împreună populaţia planetei cu resursele ei! Şi să lase industrii întregi, în Germania, pe ducă! Şi, bineînţeles, nu existau puteri nucleare. Chiar şi aşa, nea Titulescu şi-a dat seama de o chestiune, domne’, pe care băieţii lui Obama nu au înţeles-o nici azi! Ce să-i ceri lui Băsescu, dacă nu înţelege Obama? Cică, după Titulescu citire:

„L’expérience nous a prouvé que les sanctions économiques non accompagnées de sanctions militaires sont inefficaces.” (DISCURS ŢINUT DE NICOLAE TITULESCU LA SOCIETATEA MEDICALĂ A LITORALULUI MEDITERANEAN, Cap Martin, 11 aprilie 1937).

Adică: „Experienţa ne-a dovedit că sancţiunile economice neînsoţite de sancţiuni militare sunt ineficace.” Iar sancţiunile militare înseamnă, în toate limbile planetei, război!

O avea Titulescu dreptate? Păi, ia să vedem! În ianuarie 1991, în baza rezoluţie 678 a Consiliului de Securitate, s-a declanşat Operaţiunea „Furtună în Deşert”, pentru eliberarea Kuweitului de sub ocupaţia irakiană. Între 1991 şi 2003 au trecut 12 ani, în care Saddam Hussein a fost supus la cel mai crâncen regim de sancţiuni economice, pe care l-a cunoscut, vreodată, istoria, pentru încălcarea a nu mai puţin de 17 rezoluţii ale Consiliului de Securitate, adoptate sub Capitolul VII din Carta. Nu mai putea nici măcar să-si vândă petrolul, decât pentru stricte necesităţi ale populaţiei, spaţiul aerian naţional era interzis aviaţiei irakiene, izolarea internaţională era totală! L-a făcut regimul de sancţiuni economice pe Saddam să dea înapoi? Never! În 2003 l-a dat înapoi intervenţia militară directă a SUA!

Îşi imaginează cineva că, dacă sancţiunile economice nu l-au frânt pe Mussolini şi nu l-au înfrânt pe Saddam, îl vor îngenunchea pe Putin, liderul resurselor mondiale, stăpânul celei de-a două puteri nucleare a lumii, aliatul Chinei, posesorul rezervorului de gaz al Germaniei şi proprietarul City-ului londonez? Sigur, n-am pus la socoteala armata rusă, aia pe care o bate Băsescu şi numai Băsescu, pentru că atât poate Băsescu! A nu se înţelege că sugerez război cald cu Rusia! Cu excepţia cazului că te cheamă Băsescu şi ai mari probleme cu delfinii din două oceane, numai un extraterestru ar putea concepe că armata română este capabilă să se opună armatei ruse. Sau că americanii pot ajunge cu flota în Marea Neagră înainte s-o transforme ruşii în pluta lui Géricault! Şi, categoric, nimeni pe Terra nu şi-ar putea imagina că teribilele probleme din Ucraina, anexarea Crimeei  şi criza de securitate din Estul Europei se pot rezolva printr-un război între NATO şi Rusia! Fie şi pentru simplul fapt că, în Estul Europei, un război convenţional nu se poate încheia decât cu victoria Rusei! Sigur, dacă punem mintea lui Băsescu în acţiune, poate-i rezolvăm pe ruşi cu arma nucleară! Pe care să le-o livrăm băieţilor de pe Maidan, la Kiev!

Aşadar, cum pe aici, prin România, sunt foarte mulţi neaveniţi, unii cocoţaţi sus, sus de tot, cam unde i-a împins poporul suveran, la conducere, atât de sus că până şi America pare departe şi greu de citit printre atâţia ofiţeri acoperiţi sau descoperiţi, luaţi-o pe-asta de la Putin!

Aş mai avea ceva de adăugat! De pildă, că sunt mândru a fi european şi pentru că Europa este, în egală măsură, patria lui Pushkin şi Chadaev. Şi a lui Rachmaninov. Dar, pentru mine, ca român, există o lecţie a demnităţii care este cu atât mai semnificativă, cu cât vine de la un popor mic ca număr, dar uriaş în fibra istorică a întemeierii unui mit! Un mit care a făurit Europa şi care a aşezat în imnul de stat al Americii sintagma „the land of the free”! E bine să ne amintim astăzi, la câteva zile după referendumul pentru independenţa Scoţiei, de patria lui William Wallace şi de mitul Libertăţii, pe care se întemeiază destinul unui popor ce nu a stat în genunchi niciodată!

Şi chiar dacă Scoţia a votat pentru a rămâne în Regatul Unit, la fel de bine cum ar fi putut opta pentru independenţă, e reconfortant să ştii că eşti aliatul unui sunet care a ajuns să fie crainicul libertăţii în toate colţurile planetei! Sunetul cimpoiului scoţian! Este o lecţie pe care românii încă mai au a o învăţa! Aproape că o deprinseseră sub Regi! Dar, libertatea se învaţă greu, atunci când nu o ai în „osatura istorică”, aşa cum ar spune Cioran! Măcar ascultaţi-o, cântată de unul dintre copiii ei, inegalabilul John McDermott, Scotland the Brave! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Mândria de a fi român… sau “idiot”!

ponta-farage

Sigur, vor fi fiind numeroşi “idioţii” palpitând de “patriotismul” propriei infatuări egocentrice, care ar exploda de obidă doar la citirea titlului de mai sus, fără să aştepte să afle ce este sub el! Nu neapărat PSD-işti! În România, au fost alegeri europarlamentare, dar şi parţiale, pentru oarece locuri în parlamentul nefericirii noastre! Aşa cum îl ştim, un întreg electorat pestriţ, adunat prin curţile bisericilor ortodoxe, pentru miluirea prin sarmaua mitei electorale, plus unii neisprăviţi, asezonaţi între o pereche de papuci de plastic şi o doză de bere, livrată la poarta secţiei de votare, s-au îmbulzit la vot! Cu ei şi unii români îngrijoraţi sincer de soarta ţării! Cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri au stat acasă!

România a fost înghiţită de mareea mizeriei roşii, lăbărţate cu scârbă şi ştaif pe pereţii insalubri ai ruşinii şi umilinţei noastre! Un popor menţinut în ignoranţă până la epuizare, cu sărăcia gravată adânc în codul genetic al societăţii gregare, conduse de “nobilimea” jafului şi a minciunii, nu poate vota decât aşa cum a votat! Cu “Mândria de fi Români” tipărită în roşu pe cadavrul demnităţii noastre! E bine! Poporul ăsta mai are un ciclu istoric, nu 20 de ani, până să ajungă la dreptatea funciară a conştiinţei de sine! Până atunci, îl merită pe Ponta!

Poporul nostru este egal cu sine însuşi şi nu are nicio legătură cu egalitatea! Oricât ar părea de paradoxal, românii, dominaţi încă de mirajul moaştelor şi sarmalelor electorale, desprinse din freamătul sutanelor năşite de îndelunga colaborare cu securitatea comunistă, ar avea o şansă simplă! A descoperit-o Robespierre, încă pe la 1794: “De altfel, se poate spune că, într-un sens, pentru a iubi dreptatea şi egalitatea, poporul nu are nevoie de o mare virtute; îi este suficient să se iubească pe el însuşi (il lui suffit de s’aimer lui-même)”!

Ei, aici, Ponta şi baronii lui şi-au luat şansa descoperită de Robespierre ca pe un trofeu, fără să-l citească pe părintele revoluţiei franceze. Ei se iubesc pe ei înşişi cu atâta ardoare, încât sarmaua electorală pare mai vioaie şi alunecă miruită pe gâtul enoriaşilor votanţi, prin curţile bisericilor ortodoxe! Exact acolo unde slujitorii Catedralei Neamului pe bani publici trudesc din greu la sila oamenilor şi a lui Dumnezeu! Poporul, în schimb, se mulţumeşte, deocamdată, să iubească sarmaua electorală şi atât! Căci atât poate! Privindu-l pe Ponta cel lăbărţat pe toate afişele electorale, alături de sloganul “Mândri că suntem Români”, mi-am amintit nişte vorbe ale lui Alexandru Ivasiuc: “Oamenii se împart în două categorii, cei care mor pentru o cauză şi cei care trăiesc cu orice cauză!” Eu aş zice mai plastic, pentru a doua variantă: “se bălăcesc în orice cauză”!

Mândria ca marfă şi Ponta, negustor cinstit

Comuniştii lui Ponta au făcut mare caz de simţămintele naţionale ale unui popor de cetăţeni nenăscuţi încă! Căci, cetăţenia este o stare de spirit educată în democraţie, nu o grămadă de litere negre, scuipate pe o bucată de plastic de maşinăria stricată a unui stat de tip mafiot şi numită pompos Carte de Identitate! Pentru “necetăţeni”, patriotismul este o tâmpenie! O palpitaţie manipulată din rărunchi, fără conştiinţă şi aglutinată la reverul îmbâcsit al dispreţului faţă de ţară, afişat cu nonşalanţă de baronii roşii ai lui Ponta! Pomana lor electorală este o jignire naţională! Şi, dacă e electorală, e adevărata carte de identitate a românilor. Mai bine ar duce perechea de papuci de plastic, sarmaua sau doza de bere la secţia de votare, pentru identificare pe listele electorale. Cetăţenia lor este roşul din afişele electorale ale PSD!

ponta-sloganul-mandri-ca-suntem-romani

Alegerile pentru Parlamentul European au fost spectaculoase în întreaga Europă, unde partidele extremiste, xenofobe, rasiste şi anti-comunitare au crescut în opţiunile electoratului. Aici se află reversul pervers al democraţiei, câteodată de neevitat şi care trebuie acceptat în virtutea celei mai legitime forme de organizare socială!

În România, extremismul a pierdut din intensitate, partide ca România Mare fiind practic şterse de pe hartă de buretele istoriei. În schimb, în Franţa, Marea Britanie, Olanda sau Italia, alegerile europarlamentare au trimis spre inima Europei instituţionalizate forţe extremiste mai puternice ca niciodată! Pentru noi, românii, Europa este o oportunitate deschisă, putem munci şi trăi acolo mai bine ca acasă! Pentru acea Europă, deschiderea porţilor spre România devine riscantă, pe fondul crizelor de tot felul, al apărării beneficiilor sociale pentru cetăţenii acelor state şi al creşterii îngrijorării cu privire la locurile de muncă.

Europa informală înseamnă dezbatere şi reacţie! Occidentalii sunt informaţi, dezbat şi decid! Astăzi, se tem mai mult şi trimit mai mulţi antieuropeni în Parlamentul European! Se apără aşa, cred ei! Chiar şi aşa, majoritatea indiscutabilă din Parlamentul European este una pentru democraţie şi pentru continuarea construcţiei europene. Românii nu au trimis niciun extremist în Parlamentul European, la aceste alegeri! E de bine? Paradoxal, nu prea, fiindcă asta arată că habar nu au de Europa informală! Că nu dezbat nimic! Că sunt ţinuţi constant în întuneric! Şi că nu au nimic de apărat în ţara lor! Le-a spus cineva ceva despre cum se mănâncă sarmaua numită Uniunea Europeană? A existat vreo dezbatere cu privire la Europa printre papucii de plastic ai mitei electorale? L-aţi văzut pe Ponta bălmăjind şi altceva decât cum va candida el la preşedinţia României, dacă îl vor susţine votanţii din Tulcea, Văscăuţi, Vrejul din Deal sau de aiurea? A, să nu uit, era mândru că este român!

În Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP), un partid xenofob, antieuropean şi rasist a câştigat 27,5% din voturi devansând, pentru Parlamentul European, pe principalii competitori de pe scena politică britanică, laburiştii, conservatorii şi liberal-democraţii (vezi http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=26107).

Românii din Regatul Unit au devenit ţinta predilectă a acestui partid condus de un politruc veros, fanfaron, şi rasist, Nigel Farage, cunoscut pentru diatribele pline de venin împotriva instituţiilor europene. Presiunea pusă de aceşti derbedei la cravată pe guvernul de la Londra este imensă! Confruntaţi cu euroscepticismul în creştere din insulele britanice, guvernanţii sunt obligaţi să găsească “soluţii” la temerile conaţionalilor, abil întreţinute de gaşca lui Farage. Victime sigure au devenit românii! Am fi înclinaţi să credem că guvernul lui Ponta a venit pe lume, în primul rând, pentru a-i apăra pe cetăţenii români! Pentru a le garanta respectul pentru munca cinstită, oriunde în lumea comunitară! Mai ales că s-a milogit peste tot pentru voturi, sub stindardul “Suntem mândri că suntem români”! Cât de mândru poate fi unul ca Ponta? De ţara lui furată sau de compatrioţii lui, pe care îi minte, îi umileşte şi îi despoaie de demnitate în fiecare zi?

Nigel Farage şi rasismul în faeton de gală

Nigel Farage a dat un interviu pentru LBC Radio din Londra, pe 16 mai 2014, confruntându-se cu una din cele mai sclipitoare minţi din lumea presei britanice, James O’Brien. Să încercăm a pătrunde în mintea elucubrantă a lui Farage, acest rasist de operetă. Aveţi reluarea interviului relevant imediat aici şi extrase comentate în cele ce urmează.

Penibilul domn Farage resimte un disconfort evident, dacă aude în tren vorbindu-se în altă limbă decât engleza! Hitler însuşi, omul care a inventat soluţia finală şi exterminarea prin gazare a “raselor inferioare”, nu îmi aduc aminte să se fi plâns că aude vorbindu-se în altă limbă decât germana prin trenurile patriei sale. Şi a apucat invazia franceză în zona Ruhr, din anii ’20 ai secolului trecut.

O’Brien: You’ve mentioned your discomfort at listening to foreign languages in a train recently?

Farage: I made the point that I got on a train and went for several stops and there were a lot of people around me and no one spoke English. And I thought, I said, I did not object to it, I felt slightly uncomfortable. I think actually, isn’t that the problem? Isn’t this of all the countries in Europe, the most accepting, the most tolerant…

O’Brien: You said you did not feel very comfortable in that situation. You did say you had a problem.

Farage: I did not feel comfortable, no.

O’Brien: Yes. Your wife is a German speaker

Farage: Well, my children are too, yeah.

O’Brien: Does that make you feel uncomfortable?

Farage: No, cause they can speak English and the whole point

O’Brien: How did you know those people couldn’t?”

O’Brien: Ai menţionat recent disconfortul resimţit când ai auzit vorbindu-se în limbi străine în tren?

Farage: Am precizat că m-am urcat în tren şi am mers câteva staţii şi erau mulţi oameni în preajma mea, dar nimeni nu vorbea în engleză. Şi m-am gândit, am spus, nu am obiectat faţă de situaţie, dar m-am simţit uşor neconfortabil. M-am gândit, în realitate, nu este asta problema? Nu este aceasta, cumva, dintre toate ţările Europei, cea mai primitoare, cea mai tolerantă…

O’Brien: Ai spus că nu te-ai simţit foarte confortabil în acea situaţie. Ai spus că ai avut o problemă.

Farage: Nu, nu m-am simţit confortabil.

O’Brien: Da. Soţia ta este vorbitoare nativă de germană (de origine germană-nota mea).

Farage: Da, şi copiii mei la fel!

O’Brien: Te face asta să te simţi inconfortabil?

Farage: Nu, pentru că ei pot vorbi englezeşte şi întreaga problemă…

O’Brien: Şi de unde ştii că oamenii aceia din tren nu puteau vorbi în engleză?”

Când nu eşti nici rasist, nici idiot

Dialogul este absolut fabulos! Demascarea lui Farage este completă, spre cel mai insidios rasism! Vă puteţi imagina că un englez, ai cărui copii sunt crescuţi ca vorbitori de limbă germană, ca primă limbă (maternă), se poate simţi inconfortabil atunci când aude vorbindu-se într-o limbă străină în tren, pe teritoriul britanic? Căsătorit fiind cu o nemţoaică? Asta îmi aduce aminte de argumentaţia mareşalului Ion Antonescu, cum că nu era antisemit, invocând faptul că era cât pe-aci să ia în căsătorie o evreică! Sau, şi mai relevant, celebrele cuvinte ale primarului antisemit al Vienei, Karl Lueger, care, întrebat  în legătură cu prietenii săi evrei, în contextul autoproclamatei sale aversiuni faţă de aceştia, în general, a replicat: „Eu decid cine este evreu”! În cazul lui Farage, acesta era deranjat de cei care vorbeau în jurul său în alte limbi, dar nu şi de copiii săi, care făceau acelaşi lucru! Sigur, Farage a încercat să se apere trimiţând la politica de porţi deschise a Regatului faţă de forţa de muncă din Uniunea Europeană şi la şcolile din Estul Londrei, unde se învaţă engleza abia ca a doua limbă! Nu a făcut decât să se afunde şi mai adânc în cel mai mizerabil rasism. O’Brien a remarcat acest lucru primind o replică previzibilă:

O’Brien: (…) what the caller asked you was why so many people think you’re racist.

Farage: Yeah, well, I think, yes, we’ve had our idiots”.

O’Brien: (…) întrebarea care ţi-a fost pusă este de ce atât de mulţi oameni cred că eşti rasist.

Farage: Mda, deci, cred, da, avem şi noi idioţii noştri!”

Vechea replică a derbedeului prins cu mâţa în sac!  Cine mă vede aşa cum sunt este “idiot”! Sau, poate, Farage recunoaşte, pur şi simplu, că a avut/are în partid persoane atât de idioate încât să poată fi taxate drept fasciste! Ceea ce ar fi gigantic! De altfel, O’Brien îi atrage atenţia cu privire la percepţia de care se bucură în chiar Marea Britanie:

O’Brien: (…) meet the opinion poll also this week-end that found I think just over 40% of voters who think that your party is racist.”

O’Brien: (…) iată sondajul de opinie din acest week-end care a relevat că peste 40% din electorat, cred, consideră că partidul tău este rasist”.

Farage devine de-a dreptul stupid, ca orice rasist incapabil să lupte cu argumente logice pentru a-şi proba propriile dezvinovăţiri:

O’Brien: And part of the answer would be you talk about children who can’t speak English as a first language without mentioning it includes your own children.

Farage: I mean, what is racism? Is racism between races, I was talking, I was talking

O’Brien: Well, don’t you know? How can you say you’re not something if you don’t know what it is?”

O’Brien: Şi parte a răspunsului ar fi că vorbeşti despre copii care nu se pot exprima în engleză ca limbă maternă, fără să recunoşti că în această categorie se includ şi copiii tăi.

Farage: Acum, ce e aia rasism? E ceva între rase, de care vorbeam…

O’Brien: Cum, nu ştii ce-i rasismul? Cum poţi să spui că nu eşti într-un anume fel, dacă nu ştii ce înseamnă să fii în acel fel?”

Superbă demonstraţia făcută de O’Brien! Încercând să scape de acuzaţia de rasism prin a se dovedi un om tolerant, Farage nu face decât să întărească tocmai impresia pe care doreşte să o estompeze:

O’Brien: (…) you felt uncomfortable about the number of people speaking foreign languages despite the fact that presumably your own wife does when she phones home to Germany.

Farage: Yeah, I don’t suppose that she speaks it on the train, you know? That’s the point I’m making?

O’Brien: Why not? Is she not allowed to? Can’t she speak German wherever she wants?”

O’Brien: Te-ai simţit inconfortabil în legătură cu numărul oamenilor care vorbeau limbi străine, în ciuda faptului că propria soţie vorbeşte o limbă străină când sună acasă, în Germania.

Farage: Mda, dar nu cred că vorbeşte germana în tren, ştii! Asta vreau să spun!

O’Brien: De ce? N-are voie? N-are voie să vorbească germana când vrea?”

Când românii sunt traficanţi fiindcă sunt români

Devastator! Dar şi mai semnificativă este acea parte a interviului unde este vorba despre români! Căci Farage nu poate suporta români în preajmă!

O’Brien: And what about the line not wanting to live next door to Romanians? Is it perfectly acceptable for people not to want to…

Farage: I was asked if a group of Romanians moved in next door to you, would you be concerned

O’Brien: What about if a group of German children did? What’s the difference?

Farage: Why, the difference and you know what the difference is.

O’Brien: No, I honestly do not know and this is where I think the disconnect is between your position and mine.”

O’Brien: Şi în legătură cu afirmaţia că nu vrei să locuieşti lângă români? Este pe deplin acceptabil să nu vrei să…

Farage: Am fost întrebat dacă aş fi îngrijorat că se mută lângă mine un grup de români.

O’Brien: Şi dacă s-ar muta un grup de copii din Germania? Care-i diferenţa?

Farage: Păi, diferenţa, şi tu ştii care e diferenţa.

O’Brien: Nu, sincer, nu ştiu şi tocmai aici intervine ruptura dintre noi…”

Sigur, Farage crede că are o „explicaţie”! „Traficul de persoane”, în care ar fi implicaţi unii dintre românii din Regat! Fără să-şi dea seama, asociază invariabil orice infractor grupului de români, care sunt, astfel, asimilaţi în bloc traficanţilor de persoane, prin simpla enunţare a naţionalităţii:

O’Brien: OK, so when I say Romanian and you start talking about people traffickers, why didn’t  you say: people are perfectly entitled to feel uncomfortable about living next door to people traffickers, wherever they’re from. Why did you say Romanians?

Farage: I didn’t say Romanians

O’Brien: Ohhhh!

Farage: I was asked a question: If a group of Romanian men moved in next to you, would you be concerned and if you lived in London, I think you would be.”

O’Brien: OK, aşadar, atunci când spun Român şi tu începi să vorbeşti despre traficanţi de persoane, de ce nu spui: oamenii au tot dreptul să se simtă inconfortabil dacă locuiesc uşă în uşă cu traficanţi, de oriunde ar proveni aceştia? De ce spui: români?

Farage: Nu am spus români.

O’Brien: Ohhhh!

Farage: Mi s-a pus o întrebare! Dacă se mută un grup de români lângă tine, ai fi îngrijorat, şi, dacă locuieşti la Londra, cred că ai fi!”

Iată-i pe români asimilaţi, ca popor, cu o castă a fărădelegii, în ochii acestui rasist ieftin şi incapabil să-şi disimuleze frustrările, altminteri bine dozate ca venin electoral! Nu e nevoie să mai precizez cât rău poate să facă Regatului Unit şi nouă, ca popor, această propagandă a intoleranţei şi xenofobiei, într-o epocă marcată de marasm economic şi crize sociale în spaţiul comunitar! Nu aş fi zăbovit prea mult asupra lui Farage, dacă afirmaţiile sale nu ne-ar fi condus la „liderul incontestabil” al naţiunii române, Victor Viorel Ponta. Acesta a dat un interviu la CNN, pe 20 mai 2014, sub titlul Romania under Scrutiny, în emisiunea lui Richard Quest.

Când Rasismul este Populism, iar Ponta este încă Mândru

Realizatorul îl întreabă pe Ponta, referindu-se la Farage:

Quest: He talks about not wanting a group of Romanian men to live next door. You’ve seen the comments! How do you answer those comments?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may).

Quest: El (Farage-nota mea) vorbeşte despre a nu dori ca un grup de români să-i fie vecin. Aţi auzit comentariile! Cum răspundeţi la ele?”

Iar Quest revine şi întăreşte sensul întrebării pe care o adresează lui Ponta, extinzând sfera de cuprindere a întrebării spre ceea ce s-ar numi „întrebare cu răspuns servit”! Atenţie la formulare:

Quest: Is it racist in your view for any political party in Europe to launch such a witch-hunt as against a particular country like Romania?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may_1)

Quest: Consideri rasistă, din punctul tău de vedere, pentru orice partid din Europa, lansarea unei astfel de vânători de vrăjitoare de tipul celei lansate împotriva României?”

Quest întreabă cu trimitere directă şi enunţată, ca atare, la termenul “rasist”! Mai mult, pentru a-l ajuta pe Ponta să dea răspunsul “corect”, în sens de “aşteptat”, trimite la toate partidele care ar folosi “recuzita” lui Farage, calificând afirmaţiile sale ca “vânătoare de vrăjitoare”! Dacă vorbim de “vânătoare de vrăjitoare” pe criteriu de rasă, nu putem avea decât rasism clasic! Formularea lui Quest nu lasă nicio umbră de îndoială! Slugarnic până şi faţă de un extremist de duzină, dar cu oarece voturi în spate, într-o ţară puternică a Uniunii Europene, Ponta clachează lamentabil, uluindu-l pe Quest! Premierul român dă un suflu de acceptabilitate “hăitaşilor” rasişti din insulele britanice, motivaţi astfel în a-i hăitui pe români în continuare! Iată răspunsul memorabil al aceluia care ne-a intoxicat cu pateticele sale mormăieli cu privire la “Mândria de a fi român”:

Ponta: I wouldn’t say it’s racist, it’s just populistic!”

Ponta: N-aş spune că este rasist, este doar populist!”

Cam atât a reuşit să spună, pe CNN, viitorul preşedinte al României, din perspectiva PSD, în apărarea românilor agresaţi de rasismul galopant din Marea Britanie şi Europa! La un post de televiziune, unde realizatorul îi oferise o platformă excelentă pentru a reacţiona şi demasca atacurile rasiste declanşate la adresa noastră, a tuturor! Sigur, ne putem întreba, care este deosebirea dintre populistul Ponta şi populistul Farage, dacă ceea ce face Farage rămâne înscris în sfera limitată a populismului, cadrul spiritual de manifestare al lui Victor Viorel însuşi! Probabil că, în aceste condiţii, niciuna!

Ne mai putem întreba dacă un om, incapabil să vadă rasismul manifestat împotriva propriului popor, poate să conducă acel popor în Europa şi în lume! Îi sugerăm lui Ponta şi acoliţilor săi să urmărească atent filmuleţul de mai jos, ar fi primul exerciţiu notabil din cariera lui în a distinge ceva. Poate îl ajută să vadă lucrurile mai bine şi, după exerciţii îndelungate, să se încadreze în categoria “idioţilor” lucizi, de care vorbeşte Farage (în varianta celor care văd şi condamnă fascismul, nu a celor suficient de idioţi pentru a fi luaţi drept fascişti) şi din care îmi place să cred că fac şi eu parte! Nu de alta, dar dacă nu vede rasismul de slugarnic ce e, dacă nu face diferenţa minimală dintre alb şi negru, atunci roşul din slogane şi “mândria” de a fi dispreţuiţi în Europa nu ne vor duce prea departe! Nu că aş avea vreo îndoială cu privire la preferatul la vot al popilor ortodocşi din România, oricât rasism pe pâine ne-ar administra o parte din Europa, fără să-l vadă Victor Viorel!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!