Mândria de a fi român… sau “idiot”!

ponta-farage

Sigur, vor fi fiind numeroşi “idioţii” palpitând de “patriotismul” propriei infatuări egocentrice, care ar exploda de obidă doar la citirea titlului de mai sus, fără să aştepte să afle ce este sub el! Nu neapărat PSD-işti! În România, au fost alegeri europarlamentare, dar şi parţiale, pentru oarece locuri în parlamentul nefericirii noastre! Aşa cum îl ştim, un întreg electorat pestriţ, adunat prin curţile bisericilor ortodoxe, pentru miluirea prin sarmaua mitei electorale, plus unii neisprăviţi, asezonaţi între o pereche de papuci de plastic şi o doză de bere, livrată la poarta secţiei de votare, s-au îmbulzit la vot! Cu ei şi unii români îngrijoraţi sincer de soarta ţării! Cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri au stat acasă!

România a fost înghiţită de mareea mizeriei roşii, lăbărţate cu scârbă şi ştaif pe pereţii insalubri ai ruşinii şi umilinţei noastre! Un popor menţinut în ignoranţă până la epuizare, cu sărăcia gravată adânc în codul genetic al societăţii gregare, conduse de “nobilimea” jafului şi a minciunii, nu poate vota decât aşa cum a votat! Cu “Mândria de fi Români” tipărită în roşu pe cadavrul demnităţii noastre! E bine! Poporul ăsta mai are un ciclu istoric, nu 20 de ani, până să ajungă la dreptatea funciară a conştiinţei de sine! Până atunci, îl merită pe Ponta!

Poporul nostru este egal cu sine însuşi şi nu are nicio legătură cu egalitatea! Oricât ar părea de paradoxal, românii, dominaţi încă de mirajul moaştelor şi sarmalelor electorale, desprinse din freamătul sutanelor năşite de îndelunga colaborare cu securitatea comunistă, ar avea o şansă simplă! A descoperit-o Robespierre, încă pe la 1794: “De altfel, se poate spune că, într-un sens, pentru a iubi dreptatea şi egalitatea, poporul nu are nevoie de o mare virtute; îi este suficient să se iubească pe el însuşi (il lui suffit de s’aimer lui-même)”!

Ei, aici, Ponta şi baronii lui şi-au luat şansa descoperită de Robespierre ca pe un trofeu, fără să-l citească pe părintele revoluţiei franceze. Ei se iubesc pe ei înşişi cu atâta ardoare, încât sarmaua electorală pare mai vioaie şi alunecă miruită pe gâtul enoriaşilor votanţi, prin curţile bisericilor ortodoxe! Exact acolo unde slujitorii Catedralei Neamului pe bani publici trudesc din greu la sila oamenilor şi a lui Dumnezeu! Poporul, în schimb, se mulţumeşte, deocamdată, să iubească sarmaua electorală şi atât! Căci atât poate! Privindu-l pe Ponta cel lăbărţat pe toate afişele electorale, alături de sloganul “Mândri că suntem Români”, mi-am amintit nişte vorbe ale lui Alexandru Ivasiuc: “Oamenii se împart în două categorii, cei care mor pentru o cauză şi cei care trăiesc cu orice cauză!” Eu aş zice mai plastic, pentru a doua variantă: “se bălăcesc în orice cauză”!

Mândria ca marfă şi Ponta, negustor cinstit

Comuniştii lui Ponta au făcut mare caz de simţămintele naţionale ale unui popor de cetăţeni nenăscuţi încă! Căci, cetăţenia este o stare de spirit educată în democraţie, nu o grămadă de litere negre, scuipate pe o bucată de plastic de maşinăria stricată a unui stat de tip mafiot şi numită pompos Carte de Identitate! Pentru “necetăţeni”, patriotismul este o tâmpenie! O palpitaţie manipulată din rărunchi, fără conştiinţă şi aglutinată la reverul îmbâcsit al dispreţului faţă de ţară, afişat cu nonşalanţă de baronii roşii ai lui Ponta! Pomana lor electorală este o jignire naţională! Şi, dacă e electorală, e adevărata carte de identitate a românilor. Mai bine ar duce perechea de papuci de plastic, sarmaua sau doza de bere la secţia de votare, pentru identificare pe listele electorale. Cetăţenia lor este roşul din afişele electorale ale PSD!

ponta-sloganul-mandri-ca-suntem-romani

Alegerile pentru Parlamentul European au fost spectaculoase în întreaga Europă, unde partidele extremiste, xenofobe, rasiste şi anti-comunitare au crescut în opţiunile electoratului. Aici se află reversul pervers al democraţiei, câteodată de neevitat şi care trebuie acceptat în virtutea celei mai legitime forme de organizare socială!

În România, extremismul a pierdut din intensitate, partide ca România Mare fiind practic şterse de pe hartă de buretele istoriei. În schimb, în Franţa, Marea Britanie, Olanda sau Italia, alegerile europarlamentare au trimis spre inima Europei instituţionalizate forţe extremiste mai puternice ca niciodată! Pentru noi, românii, Europa este o oportunitate deschisă, putem munci şi trăi acolo mai bine ca acasă! Pentru acea Europă, deschiderea porţilor spre România devine riscantă, pe fondul crizelor de tot felul, al apărării beneficiilor sociale pentru cetăţenii acelor state şi al creşterii îngrijorării cu privire la locurile de muncă.

Europa informală înseamnă dezbatere şi reacţie! Occidentalii sunt informaţi, dezbat şi decid! Astăzi, se tem mai mult şi trimit mai mulţi antieuropeni în Parlamentul European! Se apără aşa, cred ei! Chiar şi aşa, majoritatea indiscutabilă din Parlamentul European este una pentru democraţie şi pentru continuarea construcţiei europene. Românii nu au trimis niciun extremist în Parlamentul European, la aceste alegeri! E de bine? Paradoxal, nu prea, fiindcă asta arată că habar nu au de Europa informală! Că nu dezbat nimic! Că sunt ţinuţi constant în întuneric! Şi că nu au nimic de apărat în ţara lor! Le-a spus cineva ceva despre cum se mănâncă sarmaua numită Uniunea Europeană? A existat vreo dezbatere cu privire la Europa printre papucii de plastic ai mitei electorale? L-aţi văzut pe Ponta bălmăjind şi altceva decât cum va candida el la preşedinţia României, dacă îl vor susţine votanţii din Tulcea, Văscăuţi, Vrejul din Deal sau de aiurea? A, să nu uit, era mândru că este român!

În Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP), un partid xenofob, antieuropean şi rasist a câştigat 27,5% din voturi devansând, pentru Parlamentul European, pe principalii competitori de pe scena politică britanică, laburiştii, conservatorii şi liberal-democraţii (vezi http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=26107).

Românii din Regatul Unit au devenit ţinta predilectă a acestui partid condus de un politruc veros, fanfaron, şi rasist, Nigel Farage, cunoscut pentru diatribele pline de venin împotriva instituţiilor europene. Presiunea pusă de aceşti derbedei la cravată pe guvernul de la Londra este imensă! Confruntaţi cu euroscepticismul în creştere din insulele britanice, guvernanţii sunt obligaţi să găsească “soluţii” la temerile conaţionalilor, abil întreţinute de gaşca lui Farage. Victime sigure au devenit românii! Am fi înclinaţi să credem că guvernul lui Ponta a venit pe lume, în primul rând, pentru a-i apăra pe cetăţenii români! Pentru a le garanta respectul pentru munca cinstită, oriunde în lumea comunitară! Mai ales că s-a milogit peste tot pentru voturi, sub stindardul “Suntem mândri că suntem români”! Cât de mândru poate fi unul ca Ponta? De ţara lui furată sau de compatrioţii lui, pe care îi minte, îi umileşte şi îi despoaie de demnitate în fiecare zi?

Nigel Farage şi rasismul în faeton de gală

Nigel Farage a dat un interviu pentru LBC Radio din Londra, pe 16 mai 2014, confruntându-se cu una din cele mai sclipitoare minţi din lumea presei britanice, James O’Brien. Să încercăm a pătrunde în mintea elucubrantă a lui Farage, acest rasist de operetă. Aveţi reluarea interviului relevant imediat aici şi extrase comentate în cele ce urmează.

Penibilul domn Farage resimte un disconfort evident, dacă aude în tren vorbindu-se în altă limbă decât engleza! Hitler însuşi, omul care a inventat soluţia finală şi exterminarea prin gazare a “raselor inferioare”, nu îmi aduc aminte să se fi plâns că aude vorbindu-se în altă limbă decât germana prin trenurile patriei sale. Şi a apucat invazia franceză în zona Ruhr, din anii ’20 ai secolului trecut.

O’Brien: You’ve mentioned your discomfort at listening to foreign languages in a train recently?

Farage: I made the point that I got on a train and went for several stops and there were a lot of people around me and no one spoke English. And I thought, I said, I did not object to it, I felt slightly uncomfortable. I think actually, isn’t that the problem? Isn’t this of all the countries in Europe, the most accepting, the most tolerant…

O’Brien: You said you did not feel very comfortable in that situation. You did say you had a problem.

Farage: I did not feel comfortable, no.

O’Brien: Yes. Your wife is a German speaker

Farage: Well, my children are too, yeah.

O’Brien: Does that make you feel uncomfortable?

Farage: No, cause they can speak English and the whole point

O’Brien: How did you know those people couldn’t?”

O’Brien: Ai menţionat recent disconfortul resimţit când ai auzit vorbindu-se în limbi străine în tren?

Farage: Am precizat că m-am urcat în tren şi am mers câteva staţii şi erau mulţi oameni în preajma mea, dar nimeni nu vorbea în engleză. Şi m-am gândit, am spus, nu am obiectat faţă de situaţie, dar m-am simţit uşor neconfortabil. M-am gândit, în realitate, nu este asta problema? Nu este aceasta, cumva, dintre toate ţările Europei, cea mai primitoare, cea mai tolerantă…

O’Brien: Ai spus că nu te-ai simţit foarte confortabil în acea situaţie. Ai spus că ai avut o problemă.

Farage: Nu, nu m-am simţit confortabil.

O’Brien: Da. Soţia ta este vorbitoare nativă de germană (de origine germană-nota mea).

Farage: Da, şi copiii mei la fel!

O’Brien: Te face asta să te simţi inconfortabil?

Farage: Nu, pentru că ei pot vorbi englezeşte şi întreaga problemă…

O’Brien: Şi de unde ştii că oamenii aceia din tren nu puteau vorbi în engleză?”

Când nu eşti nici rasist, nici idiot

Dialogul este absolut fabulos! Demascarea lui Farage este completă, spre cel mai insidios rasism! Vă puteţi imagina că un englez, ai cărui copii sunt crescuţi ca vorbitori de limbă germană, ca primă limbă (maternă), se poate simţi inconfortabil atunci când aude vorbindu-se într-o limbă străină în tren, pe teritoriul britanic? Căsătorit fiind cu o nemţoaică? Asta îmi aduce aminte de argumentaţia mareşalului Ion Antonescu, cum că nu era antisemit, invocând faptul că era cât pe-aci să ia în căsătorie o evreică! Sau, şi mai relevant, celebrele cuvinte ale primarului antisemit al Vienei, Karl Lueger, care, întrebat  în legătură cu prietenii săi evrei, în contextul autoproclamatei sale aversiuni faţă de aceştia, în general, a replicat: „Eu decid cine este evreu”! În cazul lui Farage, acesta era deranjat de cei care vorbeau în jurul său în alte limbi, dar nu şi de copiii săi, care făceau acelaşi lucru! Sigur, Farage a încercat să se apere trimiţând la politica de porţi deschise a Regatului faţă de forţa de muncă din Uniunea Europeană şi la şcolile din Estul Londrei, unde se învaţă engleza abia ca a doua limbă! Nu a făcut decât să se afunde şi mai adânc în cel mai mizerabil rasism. O’Brien a remarcat acest lucru primind o replică previzibilă:

O’Brien: (…) what the caller asked you was why so many people think you’re racist.

Farage: Yeah, well, I think, yes, we’ve had our idiots”.

O’Brien: (…) întrebarea care ţi-a fost pusă este de ce atât de mulţi oameni cred că eşti rasist.

Farage: Mda, deci, cred, da, avem şi noi idioţii noştri!”

Vechea replică a derbedeului prins cu mâţa în sac!  Cine mă vede aşa cum sunt este “idiot”! Sau, poate, Farage recunoaşte, pur şi simplu, că a avut/are în partid persoane atât de idioate încât să poată fi taxate drept fasciste! Ceea ce ar fi gigantic! De altfel, O’Brien îi atrage atenţia cu privire la percepţia de care se bucură în chiar Marea Britanie:

O’Brien: (…) meet the opinion poll also this week-end that found I think just over 40% of voters who think that your party is racist.”

O’Brien: (…) iată sondajul de opinie din acest week-end care a relevat că peste 40% din electorat, cred, consideră că partidul tău este rasist”.

Farage devine de-a dreptul stupid, ca orice rasist incapabil să lupte cu argumente logice pentru a-şi proba propriile dezvinovăţiri:

O’Brien: And part of the answer would be you talk about children who can’t speak English as a first language without mentioning it includes your own children.

Farage: I mean, what is racism? Is racism between races, I was talking, I was talking

O’Brien: Well, don’t you know? How can you say you’re not something if you don’t know what it is?”

O’Brien: Şi parte a răspunsului ar fi că vorbeşti despre copii care nu se pot exprima în engleză ca limbă maternă, fără să recunoşti că în această categorie se includ şi copiii tăi.

Farage: Acum, ce e aia rasism? E ceva între rase, de care vorbeam…

O’Brien: Cum, nu ştii ce-i rasismul? Cum poţi să spui că nu eşti într-un anume fel, dacă nu ştii ce înseamnă să fii în acel fel?”

Superbă demonstraţia făcută de O’Brien! Încercând să scape de acuzaţia de rasism prin a se dovedi un om tolerant, Farage nu face decât să întărească tocmai impresia pe care doreşte să o estompeze:

O’Brien: (…) you felt uncomfortable about the number of people speaking foreign languages despite the fact that presumably your own wife does when she phones home to Germany.

Farage: Yeah, I don’t suppose that she speaks it on the train, you know? That’s the point I’m making?

O’Brien: Why not? Is she not allowed to? Can’t she speak German wherever she wants?”

O’Brien: Te-ai simţit inconfortabil în legătură cu numărul oamenilor care vorbeau limbi străine, în ciuda faptului că propria soţie vorbeşte o limbă străină când sună acasă, în Germania.

Farage: Mda, dar nu cred că vorbeşte germana în tren, ştii! Asta vreau să spun!

O’Brien: De ce? N-are voie? N-are voie să vorbească germana când vrea?”

Când românii sunt traficanţi fiindcă sunt români

Devastator! Dar şi mai semnificativă este acea parte a interviului unde este vorba despre români! Căci Farage nu poate suporta români în preajmă!

O’Brien: And what about the line not wanting to live next door to Romanians? Is it perfectly acceptable for people not to want to…

Farage: I was asked if a group of Romanians moved in next door to you, would you be concerned

O’Brien: What about if a group of German children did? What’s the difference?

Farage: Why, the difference and you know what the difference is.

O’Brien: No, I honestly do not know and this is where I think the disconnect is between your position and mine.”

O’Brien: Şi în legătură cu afirmaţia că nu vrei să locuieşti lângă români? Este pe deplin acceptabil să nu vrei să…

Farage: Am fost întrebat dacă aş fi îngrijorat că se mută lângă mine un grup de români.

O’Brien: Şi dacă s-ar muta un grup de copii din Germania? Care-i diferenţa?

Farage: Păi, diferenţa, şi tu ştii care e diferenţa.

O’Brien: Nu, sincer, nu ştiu şi tocmai aici intervine ruptura dintre noi…”

Sigur, Farage crede că are o „explicaţie”! „Traficul de persoane”, în care ar fi implicaţi unii dintre românii din Regat! Fără să-şi dea seama, asociază invariabil orice infractor grupului de români, care sunt, astfel, asimilaţi în bloc traficanţilor de persoane, prin simpla enunţare a naţionalităţii:

O’Brien: OK, so when I say Romanian and you start talking about people traffickers, why didn’t  you say: people are perfectly entitled to feel uncomfortable about living next door to people traffickers, wherever they’re from. Why did you say Romanians?

Farage: I didn’t say Romanians

O’Brien: Ohhhh!

Farage: I was asked a question: If a group of Romanian men moved in next to you, would you be concerned and if you lived in London, I think you would be.”

O’Brien: OK, aşadar, atunci când spun Român şi tu începi să vorbeşti despre traficanţi de persoane, de ce nu spui: oamenii au tot dreptul să se simtă inconfortabil dacă locuiesc uşă în uşă cu traficanţi, de oriunde ar proveni aceştia? De ce spui: români?

Farage: Nu am spus români.

O’Brien: Ohhhh!

Farage: Mi s-a pus o întrebare! Dacă se mută un grup de români lângă tine, ai fi îngrijorat, şi, dacă locuieşti la Londra, cred că ai fi!”

Iată-i pe români asimilaţi, ca popor, cu o castă a fărădelegii, în ochii acestui rasist ieftin şi incapabil să-şi disimuleze frustrările, altminteri bine dozate ca venin electoral! Nu e nevoie să mai precizez cât rău poate să facă Regatului Unit şi nouă, ca popor, această propagandă a intoleranţei şi xenofobiei, într-o epocă marcată de marasm economic şi crize sociale în spaţiul comunitar! Nu aş fi zăbovit prea mult asupra lui Farage, dacă afirmaţiile sale nu ne-ar fi condus la „liderul incontestabil” al naţiunii române, Victor Viorel Ponta. Acesta a dat un interviu la CNN, pe 20 mai 2014, sub titlul Romania under Scrutiny, în emisiunea lui Richard Quest.

Când Rasismul este Populism, iar Ponta este încă Mândru

Realizatorul îl întreabă pe Ponta, referindu-se la Farage:

Quest: He talks about not wanting a group of Romanian men to live next door. You’ve seen the comments! How do you answer those comments?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may).

Quest: El (Farage-nota mea) vorbeşte despre a nu dori ca un grup de români să-i fie vecin. Aţi auzit comentariile! Cum răspundeţi la ele?”

Iar Quest revine şi întăreşte sensul întrebării pe care o adresează lui Ponta, extinzând sfera de cuprindere a întrebării spre ceea ce s-ar numi „întrebare cu răspuns servit”! Atenţie la formulare:

Quest: Is it racist in your view for any political party in Europe to launch such a witch-hunt as against a particular country like Romania?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may_1)

Quest: Consideri rasistă, din punctul tău de vedere, pentru orice partid din Europa, lansarea unei astfel de vânători de vrăjitoare de tipul celei lansate împotriva României?”

Quest întreabă cu trimitere directă şi enunţată, ca atare, la termenul “rasist”! Mai mult, pentru a-l ajuta pe Ponta să dea răspunsul “corect”, în sens de “aşteptat”, trimite la toate partidele care ar folosi “recuzita” lui Farage, calificând afirmaţiile sale ca “vânătoare de vrăjitoare”! Dacă vorbim de “vânătoare de vrăjitoare” pe criteriu de rasă, nu putem avea decât rasism clasic! Formularea lui Quest nu lasă nicio umbră de îndoială! Slugarnic până şi faţă de un extremist de duzină, dar cu oarece voturi în spate, într-o ţară puternică a Uniunii Europene, Ponta clachează lamentabil, uluindu-l pe Quest! Premierul român dă un suflu de acceptabilitate “hăitaşilor” rasişti din insulele britanice, motivaţi astfel în a-i hăitui pe români în continuare! Iată răspunsul memorabil al aceluia care ne-a intoxicat cu pateticele sale mormăieli cu privire la “Mândria de a fi român”:

Ponta: I wouldn’t say it’s racist, it’s just populistic!”

Ponta: N-aş spune că este rasist, este doar populist!”

Cam atât a reuşit să spună, pe CNN, viitorul preşedinte al României, din perspectiva PSD, în apărarea românilor agresaţi de rasismul galopant din Marea Britanie şi Europa! La un post de televiziune, unde realizatorul îi oferise o platformă excelentă pentru a reacţiona şi demasca atacurile rasiste declanşate la adresa noastră, a tuturor! Sigur, ne putem întreba, care este deosebirea dintre populistul Ponta şi populistul Farage, dacă ceea ce face Farage rămâne înscris în sfera limitată a populismului, cadrul spiritual de manifestare al lui Victor Viorel însuşi! Probabil că, în aceste condiţii, niciuna!

Ne mai putem întreba dacă un om, incapabil să vadă rasismul manifestat împotriva propriului popor, poate să conducă acel popor în Europa şi în lume! Îi sugerăm lui Ponta şi acoliţilor săi să urmărească atent filmuleţul de mai jos, ar fi primul exerciţiu notabil din cariera lui în a distinge ceva. Poate îl ajută să vadă lucrurile mai bine şi, după exerciţii îndelungate, să se încadreze în categoria “idioţilor” lucizi, de care vorbeşte Farage (în varianta celor care văd şi condamnă fascismul, nu a celor suficient de idioţi pentru a fi luaţi drept fascişti) şi din care îmi place să cred că fac şi eu parte! Nu de alta, dar dacă nu vede rasismul de slugarnic ce e, dacă nu face diferenţa minimală dintre alb şi negru, atunci roşul din slogane şi “mândria” de a fi dispreţuiţi în Europa nu ne vor duce prea departe! Nu că aş avea vreo îndoială cu privire la preferatul la vot al popilor ortodocşi din România, oricât rasism pe pâine ne-ar administra o parte din Europa, fără să-l vadă Victor Viorel!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Prostia conduce România! Strategia MAE pentru Rusia şi “Analizele” lui Băsescu!

putin-corlatean

Liberalii s-au retras din USL într-un moment de cumpănă pentru ţară! Sătui să îngurgiteze ifosele de carlingă F 16 ale abisalului Victor Viorel, mai tot timpul răstignit în penibil, l-au lăsat să-şi plaseze biroul în “creierii” vlăguiţi ai ministerului păstorit de Duşa! “Patriotul” Duşa! Una din “minţile strălucite” ale PSD! Vă daţi seama cum sunt PSD-ii, dacă Duşa e printre cei mai mintoşi? Sigur, speriat de propriul abis, Victor Viorel a dat-o cotită! Nu-şi mai mută biroul la Ministerul ScĂpărării Naţionale! Pur şi simplu mai face unul şi acolo, dar biroul lui de suflet rămâne la Palatul Victoria, după cum i-a mărturisit tandru, cu inima la drapel, domnului Gâdea ot Antena 3, pe 17 aprilie 2014! (http://gov.ro/ro/stiri/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-quot-sinteza-zilei-quot-la-antena-3&page=1). Aşa sunt PSD-ii: fac peste tot!

“Colegul” meu Voltaire (mă scuzaţi că nu am fost coleg cu Mihai Viteazul, ca domnul Zgonea, dar cred că aţi observat că am frecventat şcoli diferite sau, mă rog, unii dintre noi au frecventat şi şcoli) îmi spunea în superba sa scriere, Candide ou l’optimisme. La princesse de Babylone et autres contes, un lucru care m-a pus serios pe gânduri: Cică “Erasmus a făcut, în secolul al XVI-lea, elogiul Nebuniei! Voi îmi cereţi să fac elogiul Raţiunii. Această Raţiune nu a fost sărbătorită, în fapt, timp de 200 de ani, după ce inamicul său (Nebunia) fusese, ba, adesea, a durat şi mai mult; şi sunt naţiuni la care încă nu a fost văzută Raţiunea (il y a des nations chez lesquelles on ne l’a point encore vue)!”

Ah, Voltaire, Voltaire! Aşadar i-ai cunoscut pe români! Mă rog, pe valahi, moldoveni şi ce-or mai fi fost pe acolo, în vremea ta! Prietene, sunt tot acolo! Exact aşa cum i-ai cunoscut! Şi i-ai lăsat! Problema este că Elogiul Nebuniei s-a transformat în Elogiul Prostiei, căci nebunia nu se mai vinde aşa bine la electoratul românesc! Chestiune de apetenţă! Şi-au descoperit vocaţia între timp! Şi vorba ta, cam 200 de ani durează de acum încolo! Cam cât va guverna PSD, fiindcă, după cum îi iubesc românii pe pesedei, în sondaje, ar fi păcat să le fure altcineva “elogiul!”

Băsescu şi „anexările” unei minţi „ocupate” de Putin până la epuizare

Adevărul este că singurul contra-candidat serios al PSD, la câştigarea “elogiului”, rămâne tot Traian Băsescu! Eternul combatant al mareelor generoase de inteligenţă marină, din care îşi trage seva şi, numai câteodată, şi ambalajul ei în formă de clondir! Păi, uite, bunăoară, tocmai a izbucnit criza ucraineană! Ce s-ar fi făcut aliaţii noştri americani şi europeni şi klingonieni şi ce-or mai fi, dacă nu venea Băsescu la ei cu “analizele” făcute! Vedeţi, sunteţi prezumţioşi! Nu, nu analizele alea! Analizele de securitate, domne’, să ştie şi americanii cum să se poziţioneze faţă de Rusia, Ucraina şi alte gubernii din zonă, trecute, prezente şi viitoare! Uite, le-a zis-o de la obraz marinarul prezidenţial tuturor aliaţilor, pe 31 martie 2014, chiar în discursul pentru aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO:

“Recentele evenimente din Ucraina, în care independenţa şi integritatea teritorială a unui stat suveran au fost încălcate de Federaţia Rusă, prin utilizarea forţei militare, dovedesc pertinenţa analizelor noastre anterioare şi înscrierea regiunii Mării Negre în prim-planul agendei politico-militare a Alianţei.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14924&_PRID=lazi).

“Im…”Pertinenţa, domne’! Şi nu s-a oprit aici! A reluat pe 1 aprilie, de ziua păcălelilor, în Parlamentul României, tot la aniversarea celor 10 ani bătuţi pe muchie: “Contextul strategic actual, marcat de ameninţările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internaţional, care se suprapun peste provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).

Voltaire, auzi? „Ameninţări asimetrice” , „relaţie complexă cu Rusia”, „context strategic”! Ce vorbeşti, domne’? Dumneata îţi dai seama, cât au lucrat la „analizele” astea MAE, „Serviciilii”, ambasadorii lui Corlăţean şi „patrioţii” lui Duşa? Cohorte întregi! Ce vorbeşti, prietene! Uite, ia de aici, tot din discursul din 1 aprilie 2014:

„(…) conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării gazdă, traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, drept lance şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).

Păi, astea, da „analize”, tată! Să belească americanii ochii, dacă vor să înţeleagă ceva de pe aici! Păi? Ce contează că Rusia nu a anexat niciodată Abhazia şi Osetia de Sud? (Rusia nu a anexat, niciodată, formal, cele două teritorii, aşa cum a făcut cu Crimeea) Las-o aşa, „ce-ş copil”? A intuit Băsescu ce vrea Putin, ce crezi? L-a citit, bre! Ce bine i-a ghicit intenţiile la Digi 24, pe 15 aprilie 2014: „După mine, Crimeea a fost ţinta zero, iar ţinta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odesa şi până la Braţul Chilia.” (http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=25971).

Adânc! Vrea Putin la gurile Dunării, ca pe vremea ta, Voltaire! Păi, nu are Putin toată Marea Neagră? Şi Crimeea? Şi al doilea arsenal nuclear al lumii? Şi trupe în Transnistria? Şi sateliţi strategici? Şi, atunci, ce să facă la gurile Dunării? Să controleze ce, din ce nu poate controla deja? Împerecherea sturionilor? Hai, lasă! Să înveţe americanii! Că am rămas tot în secolele XVIII-XIX, când firul de apă şi lanţul muntos făceau strategia lumii! Aoleu, da’ să vezi întâmplare, Voltaire! Nu ştiu cine i-o fi spus, dar Băsescu şi-a adus subit aminte că Putin doar ocupase Abhazia şi Osetia de Sud! Nu le anexase! Zău! Şi-a adus aminte pe 14 aprilie 2014! Uite-aici:

Doamnă, eu am mai spus, nu sunt un adversar al Moscovei. Nu sunt. Sunt un adversar al unor practici ale Federaţiei Ruse şi dacă Moscova, pentru a nu se supăra, vrea să nu i se spună că are responsabilităţi în conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah, asta nu se poate. Dacă pentru a nu se supăra vrea să nu i se spună că a ocupat Abhazia şi Osetia de Sud, iarăşi nu se poate.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14959&_PRID=ag).

Păi? De la „ocupaţie” la „anexare” nu e decât un pas! Chiar dacă în sens invers, adică de la „anexare” la „ocupaţie”! Căci, Băsescu a descoperit că Putin le-a anexat de-a binelea încă de pe 1 aprilie, cum am arătat deja! Ca pe Crimeea! Aşa zice Băsescu! „A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag). În cele din urmă, pe 14 aprilie, nu mai era vorba de „anexare”, ci doar de „ocupaţie”!

Vă daţi seama, români, ce „analize” are băiatul acesta? E mai sănătos ca Braţul Chilia! Băsescu, domne’, nu Putin, iar le-aţi încurcat! Ştiu, o să ziceţi că nimeni nu e mai tare ca Băsescu la strategie!  „Ocupaţie”, „anexare”, tot aia e! Hai, măi! Ce-aţi zice dacă v-aş spune că pesedeii „e” mai tare? Mult mai tare!

NATO, Corlăţean şi suspendarea suspendării

Pe 1 aprilie 2014, a avut loc reuniunea Consiliului Nord-Atlantic (NAC) la Bruxelles, cu participarea ministrului de externe din ţara “patrioţilor” lui Duşa.  Consiliul a adoptat un document, Statement by NATO Foreign Ministers, care precizează, în paragraful 6:

“Am decis să suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue, după cum este necesar, la nivel de ambasadori sau la nivel mai înalt, pentru a permite schimbul de vederi în primul rând şi cu precădere legat de criză (ucraineană-nota mea). Vom revedea relaţia NATO cu Rusia la următoarea noastră reuniune, în iunie.” (http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_108501.htm).

“We have decided to suspend all practical civilian and military cooperation between NATO and Russia. Our political dialogue in the NATO-Russia Council can continue, as necessary, at the Ambassadorial level and above, to allow us to exchange views, first and foremost on this crisis. We will review NATO’s relations with Russia at our next meeting in June”.

Aşadar, cel mai important canal de comunicare între Alianţă şi statul rus, Consiliul NATO- Rusia, rămânea activat, în mod evident, pentru a se găsi o soluţie negociată la criza din Ucraina, deşi cooperarea, în general, era suspendată. Mai mult, cooperarea NATO-Rusia în Afganistan nu era întreruptă, forţele NATO de acolo (ISAF-International Security Assistance Force), din care face parte şi un contingent românesc având nevoie de susţinerea Rusiei pentru a se menţine în teatrul de operaţii (nu intru în amănunte legate de această cooperare şi necesitatea ei)! Nevoia NATO de a menţine cooperarea cu Rusia în Afganistan reiese, fără tăgadă, din afirmaţiile secretarului general NATO, Anders Fogh Rasmussen, în cadrul conferinţei de presă ţinută cu prilejul reuniunii NAC, pe 1 aprilie 2014:

Reuters: Încercăm să înţelegem, ce înseamnă această suspendare a cooperării, a întregii cooperări practice cu Rusia? Înseamnă asta că Alianţa nu va mai coopera în domenii cum ar fi lupta împotriva traficului de droguri în Afganistan sau proiectul legat de elicoptere sau celelalte domenii de cooperare în Afganistan, de exemplu?

Anders Fogh Rasmussen: Mă aştept ca proiectele legate de lupta împotriva traficului de droguri să continue. Asta implică şi alte ţări, nu numai Rusia. Şi cred că Rusia are un foarte puternic interes în a continua eforturile noastre comune pentru a contracara traficul de droguri. Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre (a NATO-nota mea) în Afganistan”. (http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_108511.htm).

„Q:  (…inaudible…) Reuters.  We’re trying to get a sense of what exactly does this suspension of cooperation, of all practical cooperation with Russia means? Does this mean the Alliance will no longer cooperate in areas such counter-narcotics in Afghanistan or the helicopter project or other areas of cooperation in Afghanistan for example?

Anders Fogh Rasmussen:  I would expect the counter-narcotics projects to continue.  It also involves other countries than Russia.  And I think Russia has a very strong interest in continuing our joined efforts in countering drugs trafficking.

I would also expect the Afghanistan-related cooperation projects to continue.  The transit arrangements as well as the helicopter project, also because we have a joint interest in ensuring success of our mission in Afghanistan.”

Să le luăm pe rând! Aşadar, NATO decide suspendarea cooperării cu Rusia, dar nu şi în Consiliul NATO-Rusia! Conform documentului NATO, adoptat şi sub semnătura ministrului de externe al României, Titus Corlăţean, prezent la NAC: „Am decis să suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue (…)”

Ce au înţeles Ministerul de Externe Român, ministrul Corlăţean, ambasadorul român (nepolitic) la NATO, mult lăudat de Băsescu, şi toţi ciracii lor pesedişti, agăţaţi în politica externă românească, aşa, ca nişte rufe murdare la zvântat? Iată documentul MAE român cu privire la NAC-ul din 1 aprilie:

„În cadrul reuniunii a fost analizat şi stadiul relaţiei cu Federaţia Rusă, fiind decisă suspendarea cooperării civile şi militare în formatul Consiliului NATO – Rusia, precum şi lansarea unui proces de reflecţie aprofundat privind viitorul acestei relaţii, inclusiv în perspectiva viitorului Summit NATO din Marea Britanie.” (http://www.mae.ro/node/25765).

Poftim? Adică, s-a închis cooperarea în „formatul Consiliului NATO – Rusia”, când documentul NATO preciza că „dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue”? Cum, prezent la reuniunea NAC, Titus Corlăţean nu a înţeles nimic din ce s-a discutat acolo? Nici măcar documentele adoptate prin consens, adică şi prin propria contribuţie, nu le cunoaşte? Comunicatul MAE român desfiinţează pur şi simplu esenţa documentelor adoptate la Bruxelles, cu acordul României! Sigur, eu am surprins, pentru dumneavoastră, momentul redactării comunicatului MAE român. Iată-l:

Corlăţean şi relaţia de securitate România-NATO-Rusia ! Conspiraţia alfabetului!

Precizările lui Corlăţean, însă, sunt la fel de abisale ca nivelul de inteligenţă al ghidului său spiritual, Victor Viorel! Pe 13 aprilie 2014, în emisiunea „patriotului” Răducu Tudor, de la Antena 3, a confirmat strălucit evaluarea cuprinsă în comunicatul MAE! Chiar şi-a adus aminte ce a făcut pe 1 aprilie 2013 (participarea la NAC), ceea ce este incredibil pentru un lider pesedist, la 13 zile după întâmplare! Ce memorie! Wow!

„Da, vă aduc aminte că, în urmă cu puţină vreme, la 1 aprilie, 1-2 aprilie, la Bruxelles, am avut reuniunea miniştrilor de externe din cadrul NATO. Şi, la acel moment, în baza informaţiilor furnizate inclusiv de structurile militare, de intelligence, de informaţii ale Alianţei, în baza evaluărilor pe care fiecare stat aliat le-a produs, am luat o serie de decizii importante”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr).

Culmea, în ciuda textului clar al documentului adoptat de NATO, Corlăţean are impresia că s-a “desfiinţat” Consiliul Nato-Rusia:

“Am constatat faptul că Actul Fondator al relaţiei dintre NATO şi Federaţia Rusă, pentru că până acuma a existat şi probabil va mai exista, sperăm, va mai exista o formulă de cooperare, un comitet comun NATO-Rusia, diferite formule de cooperare în plan civil şi militar (…) a fost flagrant încălcat de Federaţia Rusă (…)”(ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_1).

Sigur, Corlăţean îi zice Comitet, nu Consiliu (habar nu are cum îi zice) şi are impresia nu numai că a încetat cooperarea cu Rusia acolo, dar că s-a desfiinţat cu totul, de vreme ce speră să apară ceva similar în viitor! Exact altfel decât spunea comunicatul NATO din 1 aprilie, care confirma menţinerea nivelului de cooperare în Consiliul Nato-Rusia: “Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue (…)”.

Mai mult, „impetuosul” ministru de externe, din „Ţara Patrioţilor”, decide, cu de la sine putere, că NATO a încheiat cooperarea cu Rusia în Afganistan:

„Din păcate, acest tip de proiecte a trebuit să fie stopat, ca şi proiectele de cooperare în plan militar. Nu uitaţi că există, a existat o cooperare în ceea ce priveşte Afganistanul, combaterea terorismului internaţional, combaterea traficului de droguri, deci lucruri pozitive pe fond, ca şi forma de cooperare. Alianţa a fost, însă, obligată să întrerupă aceste formule de cooperare”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_2).

„Exact” ce spunea Rasmussen: „Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre”.

Acestea sunt numai o parte din aberaţiile cu care a rămas în cap Corlăţean, după “traumatizanta” reuniune NAC, în urma căreia s-a ales cu indicele de inteligenţă al lui Victor Viorel, dacă nu cumva l-a avut dinainte, cei doi împrumutându-şi-l unul altuia în mod constant pentru treburi curente! Dar, despre celelalte aberaţii, la timpul cuvenit! Puteţi realiza uşor, dragii mei, cât de bine sunteţi reprezentaţi în lume şi cât de bine este asigurată securitatea naţiei cu asemenea lideri, pe care îi veţi vota cu drag, în continuare! Aşa vă vreau! Aşa vă vrea şi Vladimir Putin!

Iată-l pe Corlăţean exersând relaţia de securitate a României cu Statele Unite. Este cel din spatele tejghelei! Fiţi relaxaţi şi enjoy! Fiţi mândri, români! Victor Viorel şi ai lui, plus Băsescu la pătrat, veghează! Jos Putin!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Dragi USL-işti! La Mulţi Ani! Ştiţi ce-i aia „Puţin La Minte”? Puţin, nu Putin!

basescu-putin-ponta-brucan2

Sigur, nu mă aştept ca USL-iştii să se uite la Dr. House! Nici chiar eu nu mă uit, că nu am timp! Ei au timp! Mai nou, semnează petiţii, după ce au fost 7,4 milioane la vot să-l dea jos pe Băsescu! Şi nu au reuşit! Lasă, că le iese cu petiţia!

Întotdeauna i-am admirat pe USL-işti! Sunt puternici şi inteligenţi! Unde am mai auzit asta? “Puternic şi inteligent”! A, nuuu! Aia era “puternic şi amărui”! V-am spus eu că îmbătrânesc! Am început să le confund! N-am să vă spun nimic, deocamdată, despre vizita Victoriei Nuland la Bucureşti! Doamna despre care spune Ponta că a venit să discute lucruri secrete la Bucureşti! O fi şi asta o justificare că a fugit de ea! Îmi creşte inima de bucurie când văd câţi români îl iubesc pe Ponta şi se vor conduşi de el. Sincer, cred că românii merită ce este “mai bun”! Sigur, Băsescu mătură pe jos cu ce este “mai bun” în poporul ăsta! Evident, Ponta nu îşi dă seama! Doar el! Şi încă vreo nu ştiu câte milioane de români! De-ai noştri! USL-işti de nădejde!

Ponta se hlizeşte şi minte! Românii îl iubesc! Minte, aşa, fără ţintă! Nu mai poate altfel, săracu’! Românii se topesc după el! Şi Crin cu ei! Speră şi el, bietul! Să fie preşedinte pe mâna lui tata-socru! Al lui Ponta, of course!

Simone Weil a scris o carte despre “Oprimare şi Libertate”. E acolo ceva fabulos! Cică “mai binele nu poate fi conceput decât prin raportare la perfect”! Adică, dacă vreţi să trăiţi “mai bine” şi dacă Ponta este “mai binele”, va trebui să găsiţi “perfectul”! Mai ţineţi minte cine vă ura: „Să trăiţi bine”? Vă daţi seama, USL-iştilor, care este nivelul dumneavoastră, dacă “perfectul”, în România, este Traian Băsescu? Căci, ce poate fi “mai perfect” decât acela care nu dă niciodată socoteală pentru nimic din ceea ce face?

Uite, spune Samuel Pufendorf, în “Despre Datoria Omului şi Cetăţeanului Conform Dreptului Natural”! Şi el se referă la “perfect”! La o “promisiune perfectă”. Cică: “Este o promisiune perfectă atunci când nu numai că intenţionez să mă ţin de cuvânt, dar şi acord celuilalt dreptul de a cere ce i-am promis, ca şi cum acel lucru i-ar aparţine”! Vedeţi, USL-iştilor? Pufendorf îl cunoştea pe Ponta! Şi vi l-a dat vouă! De acum încolo, aveţi “mai binele” şi promisiunea lui “perfectă”: să vă scape de Băsescu! Adică, de „Perfect”! Hai, mai semnaţi o petiţie, mânca-v-ar mama de băieţi deştepţi!

Moldova, ca în 2005! Adică, tot acolo!

Dar ce face Băsescu? La începutul mandatelor sale, obiectivul său declarat a fost să bage Moldova în UE! I-am atras atunci atenţia că este imposibil! În 2005, România “profundă” vibra la funambuleştile “panseuri” ale Navigatorului. Într-o emisiune televizată, i-am arătat documentele UE care făceau imposibilă proiectarea unui viitor previzibil pentru integrarea europeană a Moldovei! A fost prima şi ultima oară când Băsescu a simţit nevoia să reacţioneze imprudent la afirmaţiile mele. După aceea s-a înţelepţit şi s-a mulţumit să “copieze” argumentele şi formulele subsemnatului! Câteodată, când îi prindeau bine! Iată ce mi-a transmis, pe 4 februarie 2005, la Sfertul Academic, pe Radio România Actualităţi, conform RADOR:

“Dar voi fi un preşedinte care prima dată va gândi care este interesul românilor. Ăsta este, asta fac, indiferent care sunt convenienţele internaţionale. Care este interesul românilor? Să spun asta. Păi, asta spun. Am văzut, aseară, era un mare analist care stătea cu un calculator în faţă, într-o emisiune de vreo două ore şi, uitându-se el în calculator, nu înţelegea cum e cu Moldova, cum e cu atitudinea … Atâta timp cât Europa a spus că n-o interesează Moldova, cum îşi permite Băsescu să gândească la Moldova. Cred că dacă mai avem vreo trei de ăştia, să ne rugăm numai preşedinţi să n-ajungă, pentru că politica externă a unei ţări se bazează în primul rând pe interesul naţional, ca şi politica internă, de altfel. Şi nimeni nu are dreptul să accepte constrângeri pe care ţi le formulează alţii. Vorbesc la postul dumneavoastră pentru că sunt convins că au văzut mulţi la B1 acel mare analist care invoca un document al Comisiei Europene din 2003, care fusese cu siguranţă elaborat prin 2002 şi care nu ţinea cont de câteva realităţi de dezvoltare ulterioară în Europa de Est şi mai ales nu ţinea cont că, din 2004, vine Băsescu preşedinte al României!”

Am lăsat textul aşa cum l-a enunţat Titanul! Îngrijorat că aş putea candida eu, neica nimeni, la alegerile prezidenţiale! În loc să se fi temut de Geoană! Aşadar, asta spunea Băsescu în 2005, adresându-mi-se direct mie, care îi arătasem că Moldova nu va primi nicio proiecţie legată de aderarea la UE în viitorul previzibil! După cum puteţi observa, Europa trebuia să se închine în faţa lui Băsescu şi să primească Moldova la sânul său, fiindcă aşa voia Marele Cârmaci!

Dar ce spune zilele astea Băsescu, pe 6 ianuarie, de pildă, la aproape 10 ani de atunci, culmea, tot la B 1 TV, acolo unde aflase de la mine, în 2005, că Moldova “stă”? După reuniunea Parteneriatului Estic al UE de la Vilnius, 28-29 noiembrie 2013, Moldova are doar un Acord de Asociere cu UE parafat, nu şi semnat. Şi un Acord de Liber Schimb tot parafat. Păi, Băsescu ne spune cam aşa:

“Vreau să ne înţelegem foarte bine! Republica Moldova, ca stat independent, poate avea parcursul lui (sic!). Parcursul acestei ţări către integrare europeană, deşi Vilnius-ul nu înseamnă nicio promisiune! Repet, nicio promisiune! Doar un Acord de Asociere şi un Acord de Liber Schimb! Am insistat noi, câteva ţări, să se dea o perspectivă europeană. S-a refuzat categoric acest lucru!”. (ascultă file audio* 14basescu-1recunoaste-moldova nu are sanse eu6jan).

Ca să vezi! Eu am avut dreptate şi Băsescu nu! Aşadar, cel mai important obiectiv al lui Băsescu în raport cu Moldova, şi anume aderarea la UE, este încă o himeră! Planul Gigantului a eşuat lamentabil! Credeţi că liderii USL au observat acest „amănunt” al panopliei eşecurilor totale ale lui Băsescu, pentru a-l folosi în lupta cu maestrul schiului nautic prin politică? Nici vorbă! Habar n-au că Băsescu a recunoscut asta! Brava presă autohtonă nu a observat nici ea, căci a trecut prea mult timp din 2005, când eram cam singurul, prin România, care atrăgea atenţia că politicile europene ale lui Băsescu nu vor duce Moldova în Uniune! Mai precis, nu o vor duce nicăieri!

Moldova ca o pradă! Unde-i Ponta să o vadă?

Deşi este în război total cu Băsescu şi are nevoie să puncteze mai ales în faţa Vestului, dar şi a românilor săi, Ponta este incapabil să observe că Băsescu, fără să-şi dea seama, recunoaşte acest eşec teribil. Nu este prima „inadecvare” de proporţii a penibilei găşti de cartier numită USL, care hălăduieşte sus, în preferinţele celui mai bizar electorat din Estul Europei!

Îngrijorat că planurile sale de „reunificare” a pământurilor „româneşti” în interiorul UE s-au dezumflat ca o băşică de săpun, Băsescu nutreşte visuri de „întregitor” de operetă şi aruncă jeturi de cuvinte incandescente, despre unirea cu Moldova, drept în motorul separatist al liderilor de la Tiraspol! Care au folosit fiecare aberaţie a lui Băsescu, de-a lungul timpului, pentru propria propulsie politică şi pentru a mai bate un cui în sicriul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova! Reacţia lui Ponta? Zero!

E cu atât mai interesant, cu cât Ponta e zero barat în ochii americanilor pierzând prin knock down fatal bătălia pentru Washington, în meciul cu Băsescu! Ei bine, tocmai politicile lui Băsescu pentru Moldova sunt prost privite de americani şi, aici, Ponta şi incompetenţii din clasa Corlăţean ar fi putut încerca o manevră de recuperare. Căci, preşedintele tocmai a declarat, pe 16 ianuarie 2014, la întoarcerea de la Bruxelles, unde a încercat să-l convingă pe preşedintele Consiliul European, Herman Van Rompuy, să susţină aventura unirii “principatelor” în varianta Băsescu cel Sfânt:

De aceea am simţit nevoia să atenţionez pe preşedintele Consiliului European că nu ne mai putem ascunde, niciunii din comunitatea europeană sau din lumea democratică, să spunem: lucrurile se rezolvă în formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE + UE şi SUA-nota mea). Nu. Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei, în calitate de forţă de prevenire a incidentelor armate, dar n-aş spune că doar acest rol a fost exercitat de militarii ruşi de pe teritoriul Transnistriei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi)

Asta, după ce ambasadorul american la OSCE, Daniel Baer, precizase pentru Consiliul Permanent de la Viena, pe 21 noiembrie 2013, răspunzând şefului Misiunii OSCE în Moldova, care este tot o americancă, Jennifer Brush:

“Statele Unite rămân angajate pentru a lucra cu ceilalţi parteneri din formatul 5+2, pentru a găsi o rezolvare cuprinzătoare, care să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei şi să ofere un statut special pentru regiunea Transnistria!” (The United States remains committed to working with the other 5+2 partners to find a comprehensive settlement that respects the sovereignty and territorial integrity of Moldova and affords a special status for the Transnistria region.) (http://osce.usmission.gov/nov_21_13_moldova.html).

Coliziune totală între aberaţiile lui Băsescu şi poziţia americană! Ce face Ponta, care are nevoie ca de aer să găsească puncte comune cu Washington-ul, în detrimentul lui Băsescu? Pur şi simplu, nu sesizează! Între două minciuni, molipsit de colegul de pridvor USL-ist, Crin cel Frumos Mirositor a Parfum de Molii, Ministerul de Externe, condus de cea mai strălucitoare “stalagmită” a diplomaţie române, din clasa Corlăţean, tace cu aplomb! Iar Băsescu bâjbâie prin manualele de istorie căutându-şi un profil de Cuza reşapat, în speranţa că a lui Mişcare Populară, moldovenită de prezenţa Tomac-ului în ceaunul cu braşoave, va reuşi să câştige voturi pe ambele maluri ale Prutului!

Doar, doar, s-o sumeţi Băsescu în funcţia de premier “întregitor”, după “ispăşirea” mandatului de preşedinte jucător cu nervii românilor! Iar USL-iştii bocănesc de zor  prin scumpirile de tot felul, prăbuşiţi în adoraţie faţă de minciunile neconforme cu încălzirea vremii ale lui Ponta, singurul om din România care poate îngheţa apele la plus 10 grade Celsius!

Nici mai mult, nici mai puţin, Băsescu vrea unirea cu Moldova acum, că-i expiră mandatul şi vrea ceva dramatic în moţul Europei, capabil să-l propulseze în galeria figurilor de ceară de la Madama Tussauds:

„Ar fi previzibilă o întoarcere către Uniunea Euro-Asiatică! Sau, urmarea unor provocări din Transnistria care sunt şi acum, România are obligaţia să-i dea Republicii Moldova posibilitatea de a-şi continua parcursul european prin Unirea cu România. Este şi o scurtare a drumului, este şi o soluţie certă de continuare a acestui drum”! (ascultă file audio* 14basescu-1234unirea cu moldova-solutie6jan).

Aţi înţeles, „patrioţilor” USL-işti şi băsişti la un loc! România să facă Unirea cu Moldova! Crede cineva că Băsescu sau orice om întreg la cap vrea Unirea cu o Moldovă pe teritoriul căreia se află trupe ruseşti? Adică o unire şi cu Transnistria? Evident că nu! Avem aici de a face cu un vechi plan al securiştilor proşti din MAE, care plănuiau, pe la începutul anilor ,90’, o unire rapidă cu Moldova prin cedarea Transnistriei către Ucraina sau Rusia, doar, doar, ne-o lăsa lumea largă să alipim Moldova! Fără să-i întrebăm şi pe moldoveni, bineînţeles! Aşa cum i-am tratat mereu, inclusiv după Unirea din 1918! Nu mă mir că Băsescu dezgroapă astăzi această mizerie fetidă, mai ales dacă ne gândim la minciunile sale dezonorante pentru România de la începutul mandatului de preşedinte!

Dacă Ponta ar juca în „Dr. House”!

Astfel, ca să lovească în PSD, care deţinuse guvernarea României în timpul războiului civil din Moldova, pentru Transnistria, din anii ‚90’, Băsescu a declarat în 2005 că România lui Adrian Năstase s-a retras singură din formatul cvadripartit de consultări. Consultări la care participa alături de Ucraina, Moldova şi Rusia, pentru rezolvarea conflictului transnistrean! Mai mult, şi-a cerut scuze în numele României, pentru un gest pe care România nu l-a făcut niciodată! Alături era preşedintele Voronin, în conferinţă de presă, la Iaşi, în 25 septembrie 2005, conform RADOR:

Traian Băsescu: România regretă în primul rând că a făcut o mare eroareîn 1992, când s-a retras de la masa tratativelor în problema transnistreană (…) E mai dificil, după ce ai dat o dată cu piciorul şansei, să te întorci, după 13 ani, să-ţi aduci aminte că era interesul României să susţină cu posibilităţi maxime Moldova în rezolvarea acestei probleme. Am pierdut şansa s-o facem direct şi am pierdut-o pentru că aşa am gândit în ’92 – adică prost a gândit diplomaţia noastră de atunci.”

Niciodată Ponta nu a reacţionat corespunzător la aceste afirmaţii grave şi neadevărate. Veţi vedea, însă, că afirmaţiile din 2005 se coroborează cu afirmaţii noi, acum, în 2014, la care Ministerul de Externe al lui Corlăţean este total paralizat! Mai întâi, ceea ce Corlăţean pare că nu mai are, documentele CSCE din anii 1992-1993, care atestă că Băsescu minte şi România nu s-a retras din mecanismul cvadripartit în 1992! Este vorba de raportul din 2 februarie 1993 al reprezentantului personal al preşedintelui în exerciţiu al CSCE, Adam D. Rotfeld:

92osce-transnistria0001

Reiese foarte clar că România a susţinut formatul şi nu a dorit să-l părăsească:

romania-mecanism

Ceea ce a determinat excluderea României din format şi, în cele din urmă, abandonarea totală a formatului celor patru, a fost, de fapt, trecerea Moldovei în negocieri bilaterale cu Rusia. Kremlin-ul dorea desfiinţarea mecanismului de consultări cu participarea României şi semnarea Convenţiei de la Moscova, între Rusia şi Moldova, ceea ce s-a şi întâmplat în 21 iulie 1992:

rusia-rol

Ei bine, după trecerea Moldovei în aranjamente exclusive cu Rusia, în 1992, ceea ce a însemnat eliminarea României din consultări (criticată de Băsescu), în pofida voinţei sale, ce credeţi că propune Băsescu, pe 16 ianuarie 2014? După ce comunitatea internaţională a reuşit cu mare greutate să închege un format de negocieri cu participarea părţilor interesate, dar şi a observatorilor din SUA şi Uniunea Europeană, pentru a nu lăsa Moldova singură în faţa Rusiei! Iată:

Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei (…) Nu aş putea să lansez public către lume soluţiile de negociere, dar cred că cel mai puternic element de negociere este Chişinău-Moscova!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi).

What? Ne întoarcem, de data asta, pe bune, în 1993? Când nici SUA, nici UE nu erau implicate în consultări, despre care Băsescu spunea, în 2005, că au fost părăsite intenţionat de România? Acum vrea negocieri directe Chişinău-Moscova, peste formatul de negocieri 5+2? De ce? Fiindcă Băsescu speră că Moldova va ceda Transnistria, ca să-şi facă el Românie întregită, în pofida intereselor cetăţenilor moldoveni şi români şi a securităţii în întreaga zonă? Iar SUA sau UE nu acceptă cedări teritoriale pe seama Moldovei!

Cum, aliatul de nădejde al SUA, în loc să militeze pentru întărirea rolului Americii în negocieri, vrea dialog direct (a se citi privilegiat) între Chişinău şi Moscova? În ciuda poziţiei americane? În detrimentul integrităţii teritoriale a Moldovei? Şi în tăcerea mormântală a analfabeţilor şi impotenţilor intelectual de la USL? Care, cică, mai au şi un Minister de Externe pe mâna Stalagmitei diplomatice din clasa Corlăţean!

Acum, dragi USL-işti, să vă spun un secret! Din acela, de veni doamna Nuland cu el în traistă! Dacă aveţi probleme cu Băsescu, în sensul că vă domină ca inteligenţă, atunci sfârşitul lumii pentru România voastră este foarte aproape. Şi e greu să nu-ţi cadă mâncarea din gură! Sigur, dacă Băsescu este Dr. House, iar Ponta pacienta, ca în secvenţa de mai jos, atunci România este după chipul şi asemănarea voastră!

Dar, în acest caz, e greu să te pui cu ruşii! Fiindcă ruşii nu sunt ca USL-iştii! Ruşii au alt indice de inteligenţă! Ruşii de azi sunt like that, un pic mai pro-americani ca Ponta. Ştiu să meargă cu Chattanooga choo choo. Nu cred că Titi Aur a apucat să-i explice co-pilotului Viorel ce este aia!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Ponta, America And “When The Saints Go Marching In”!

ponta-biden

Cine ar fi crezut? Victoraş se uită la filme americane! Şi, culmea, reţine replicile personajelor din promo! Mai că nu îţi dai seama dacă a văzut filmul sau promo! Mă rog, are timp omul! Cică dumnealui conduce România! Recent, i-a făcut o confesiune lui Mihai Gâdea! O mărturisire despre filme americane şi filosofie antică! Nu tresăriţi! Era conştient doar de filmul american, fiindcă îl văzuse! Sau văzuse doar promo! Habar n-avea că situaţia are vreo legătură cu filosofia antică! A povestit la Sinteza zilei despre speranţă, pe 28 noiembrie 2013:

Ponta, Tucidides şi “The Hunger Games” – Paşaport pentru Speranţă!

“Este un film, acum, care face furori şi în America şi în Europa şi care are în promo un personaj, care spune: ‘Singurul sentiment mai puternic decât frica este speranţa’. Noi, de nouă ani, am cam trăit cu frică;  frica că (sic!) ce ne mai taie salariile sau pensiile; frica că (sic!) nu ne dau sau nu ne mai primesc în Europa; frică că (sic!) ne pierdem locurile de muncă. Cred că, după aceste trei zile, dincolo de acea mândrie şi încredere, a rămas o speranţă, că, da, putem să avem şi investiţii importante şi, dacă o să avem timp, vorbim despre ele…” (http://gov.ro/ro/stiri/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-sinteza-zilei-la-antena-3&page=1).

“FRICA CĂ”, de mai multe ori, ţine de profilul intelectual al omului şi nu ar trebui să mire pe nimeni pe acest blog! Nici măcar pe FSN-iştii lui tata-socru, dacă nimeresc aici din greşeală! Vă întrebaţi, probabil, în ce constau cele trei zile care au redat speranţa românilor. Ei bine, dealer-ul de speranţă al românilor era premierul chinez, paraşutat la Bucureşti spre deliciul comuniştilor reşapaţi, al revoluţionarilor estropiaţi, al şmenarilor refinanţaţi şi al oportuniştilor reaşezaţi în făgaşul firesc al fesenismului de operetă, cu care Ponta desenează arabescuri pe chipul desfigurat al României! Nici pe vremea lui Dej nu ne-am mai bucurat aşa de tare că au venit chinezii la noi! Americanii nici acum nu au ajuns în România mai consistent, pe plan economic! A, ba nu! A văzut Ponta un film! Sau un promo! American! Ăla cu speranţa!

Ştiţi care era filmul? “The Hunger Games” (Jocurile Foamei)! Acolo, President Snow spune: “Hope, it is the only thing stronger than fear” (sigurul lucru mai puternic decât frica este speranţa). Ponta a tradus aproape corect! Dar, a omis ceva! Mai nimic! Sau, aproape totul! Căci, Snow adăuga: “A little hope is effective, a lot of hope is dangerous”! Adică, “un pic de speranţă este utilă, dar multă speranţă este periculoasă”!

A, să nu uit! President Snow era, în film, un dictator nenorocit! Care-şi înfometa poporul! Îi amăgea pe oameni cu jocurile fatidice şi brutale, pentru a întreţine o minimă speranţă în condiţia umană! Nu prea mare! Doar atât cât să funcţionezi în formula de sclav, care livrează ce i se cere şi se supune! Căci, de îndată ce speranţa ar fi crescut, condiţia umană ar fi prevalat în faţa formulei de sclav şi dictatorul s-ar fi prăbuşit! Sau, cel puţin, aşa credea el. În lumea lui! În mod evident, nu-i cunoştea pe români! De aceea, spunea că prea multă speranţă este periculoasă!

Vă daţi seama ce a înţeles Ponta din filmul acela american sau din promo, mă rog, dacă a dat un astfel de citat? Sau să vă întreb altfel: de ce ar cita Ponta dintr-un dictator, fie el şi fictiv, pentru a vorbi de speranţă românilor minţiţi şi prostiţi de el însuşi, exact la fel cum îi prostea acel dictator pe supuşii săi? Nu credeţi că este riscant? S-ar putea găsi fie şi un singur om în România, unul, Stan, de pildă (până acum n-am mai observat pe nimeni), care să vadă că Ponta nu a înţeles nimic din filmul ăla şi să scrie asta pe blog! Sau pe perete, în Piaţa Universităţii (eu scriu pe blog, do not worry!).

Sau, să vă întreb altfel, altceva: dacă cineva ar fi prost bâtă, s-ar lăuda cu asta? Sigur, dacă şi-ar da seama că este prost, asta l-ar trece automat în categoria oamenilor inteligenţi, iar prostia lui ar fi deja de domeniul trecutului şi nu s-ar mai lăuda cu ea! Sigur, nu este vorba de Viorel în povestea asta! El dă citate “nimerite” din “autori consacraţi”, ceea ce defineşte perfect corect nivelul său de inteligenţă! Partea proastă este cu anticii! Oricât de paradoxal, problema cu speranţa a fost rezolvată de ei cu mult înainte ca Ponta să se fi îmbogăţit cultural cu filmul “The Hunger Games”!

Cu multe sute de ani înainte, un grec, cu numele Tucidides, a scris o lucrare, “Reflecţii cu privire la războiul peloponeziac”! Este o carte foarte importantă pentru istoria umanităţii! Fiindcă nu este doar o carte de istorie! E enorm mai mult decât atât! Ei bine, acolo, în capitolul V, unde este vorba despre cea mai faimoasă dezbatere din teoria relaţiilor internaţionale, cea cu privire la asediul cetăţii Melos, Tucidides ne scrie ceva despre speranţă:

“Dar, speranţa este, prin natura sa, o marfă foarte scumpă şi cei care riscă totul, mizând pe speranţă, descoperă asta doar atunci când sunt cu totul ruinaţi. Căci, speranţa nu îi părăseşte niciodată în perioada când s-ar fi putut salva luând măsurile necesare în acest sens”!

Ceea ce la noi s-ar traduce prin arhicunoscuta formulă: “speranţa moare ultima”. De regulă, cel care îşi permite luxul să achiziţioneze o marfă atât de scumpă, neavând resurse, moare înaintea ei! Tocmai de aceea este atât de scumpă! Fiindcă te salvează numai dacă ţi-o poţi permite. Altfel, murind atât de greu, sau, cum spune Tucidides, “nepărăsindu-te” niciodată, atunci când vei vedea că nu ţi-a fost de niciun folos, va fi prea târziu să mai poţi repara ceva. President Snow părea să-l fi citit pe Tucidides, pentru că, printre supuşii săi, erau câţiva eroi cu resurse imense, în sens de potenţial uman. Pentru aceştia, speranţa nu era o marfă chiar atât de scumpă! Şi-o puteau permite! Snow avea de ce să se teamă!. Sau, cum ar spune domnul Viorel: “FRICA CĂ…”

Minciuna o avea picioare scurte, dar aleargă “from sea to shining sea”?

Desigur, Ponta nu l-a citit pe Tucidides! Acum, să fim serioşi! Ce oţi fi vrând? Ca majoritatea electorilor din România să-şi aleagă vreun şef de guvern savant, când avea la îndemână un plagiator îmbâcsit de minciună, gata să peroreze, la nesfârşit, tromboane electorale tipic comuniste, pentru toate neamurile de idioţi din Republică? Electorii cu pricina au fost în stare să-l aleagă preşedinte pe Băsescu de o mie de ori, dacă punem la socoteală şi votul pentru a-l reînscăuna, de câte ori l-a suspendat Parlamentul. Abonaţi penibili la raţia de speranţă livrată cu dispreţ de Viorel, după modelul din filmele americane cu dictatori, amintite cu drag poporului, la Sinteza zilei, deşi povestitorul (era să scriu “dictatorul”, dar l-aş fi jignit pe Snow) nu înţelege nimic din ce istoriseşte!

Multă lume are impresia sau senzaţia că Ponta minte! Multă lume, în cap cu Traian Băsescu! N-ar fi o tragedie! Cine dracu’ nu minte? Problema este dacă se vede, căci Ponta este demnitar al statului! Dacă minciuna este curată şi dacă vibrează! Dacă e domestică sau internaţională! Dacă există proşti în ţară sau în afara ei, care s-o “cumpere”! Da, în România sunt mulţi! Fiindcă îl urăsc pe Băsescu! Şi îl iubesc pe Ponta în contrapondere! Ăstora, atâta vreme cât nu le spui în clar că le iei bani din buzunar şi strigi din toţi bojocii “Jos Băsescu”, le vei fi drag! Chiar dacă dărâmi inflaţia peste ei şi îi îngropi în taxe şi impozite noi, care pulverizează, de câteva ori, ce le-ai dat în plus la amărâtele alea de salarii şi pensii! Atâta vreme cât le dai un leu la salariu şi le iei trei înapoi, din taxe noi, dar nu le şi spui asta, te vor iubi! Le place, la nebunie, să-i minţi! Grobian, scârbos, abject! N-au nicio treabă cu cetatea Melos! Unii dintre ei au văzut “The Hunger Games” şi au râgâit satisfăcuţi la scenele violente sau de amor şi cam atât! Nu prea s-au prins că Snow este un dictator! Nici n-au observat că există un Snow în film! În definitiv, actriţa din rolul principal este prea sexy ca să te mai intereseze altceva, cu excepţia scenelor de luptă, evident! Într-un cuvânt, au înţeles din film cam ce a înţeles domnul Viorel din promo! Întrebarea este: câţi proşti sunt în afara ţării, ca să cumpere minciunile lui Ponta? De pildă, în America!

Pe 22 octombrie 2013, Viorel povestea pe B1 TV, în plină vizită în SUA, cum i-a aburit pe cei la American Chamber of Commerce (AmCham) (Camera Americană de Comerţ):

“Deci în mod sigur în noiembrie şi după aceea, anul viitor, la începutul anului o să avem un follow-up, o urmare economică a acestei vizite a mea, AMRO şi în general şi AmCham-ul vor organiza întâlniri cu oamenii de afaceri tocmai pentru a continua lucrurile pe care le-am discutat aici”! (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Sigur că a fost un follow-up, în noiembrie! Ponta a îngropat şi firmele americane în accize meşteşugite şi taxe pe burlane, stâlpi şi alte instalaţii speciale, “savant” zugrăvite de sfinx-ul bugetului Voinea, cel cu cimiliturile cu iz de enigmă, din manualul de economie livrat de Karl Marx prin harul nemuritorului Gherghina! Sigur, nicio problemă, să sufere americanii şi străinii, în general, ca să le fie bine românilor! Şi aşa au reclame pe stâlpii ăia nenorociţi, şi taxele cică nu se vor scurge în facturi (bineînţeles că se vor scurge), ne învaţă luminile economiei politice socialist-comunistoide, ca de-alde Voinea & company! A, l-am uitat pe Chiţoiu, liberalul anti-liberal, pus de Crin să se înfrăţească la greu cu Voinea!

Ce, stâlpii nu sunt impozitaţi şi în alte ţări din UE? Să plătească tot, că de-aia sunt străini şi chiar români, să plătească dacă au vrut în România! Încă o dată, nicio problemă! Dar, nu era mai frumos să le fi spus americanilor, încă din timpul vizitei în ţărişoara lor, domnul Viorel, că o să-i radeţi într-o lună, în România? Mai degrabă decât să le vorbiţi de stabilitatea sistemului fiscal carpato-danubiano-pontic? Că, uite, pe ăştia nu i-aţi prostit, ca pe imbecilii care vă “umflă” în sondajele de opinie din ţara românească. Uite, pe 8 noiembrie, americanii v-au transmis asta:

“Camera Americană de Comerţ din România (AmCham România) îşi exprimă îngrijorarea cu privire la noul val de taxe anunţat recent de guvernul român. Alături de creşterea taxării, deja aplicată fără consultarea prealabilă a comunităţii de afaceri, astfel de decizii nu conduc decât la creşterea fără precedent în ultimii 20 de ani a poverii fiscale pe umerii contribuabililor români (…) Scoatem în evidenţă, în mod special, consecinţele negative generate de propunerile pentru a mări accizele la produsele petroliere, schimbarea metodei de calcul a accizelor şi impunerea unei taxe noi pe valoarea contabilă a construcţiilor speciale. Departe de a reprezenta o soluţie sustenabilă pentru a asigura resursele bugetare, toate de mai sus vor conduce la o sporire a evaziunii fiscale, o pronunţată scădere a investiţiilor, un număr mai redus de locuri de muncă şi o serie de dificultăţi în economie.” (http://www.amcham.ro/index.html/articles?articleID=1724).

De ce le-aţi vândut braşoave în America, domnul Viorel? Cică v-a făcut Băsescu mincinos, Viorele! Da, Băsescu, preşedintele ăla, de care ziceţi dumneavoastră că are “faţă de mincinos”, remember?

Victor Ponta: Nu, nu, haideţi să fim sinceri. Dacă nu era nimic, nu îl vedeaţi pe preşedinte în fiecare seară, tunând şi fulgerând pe la televizor. Toată lumea cred că a fost, a devenit atentă în momentul în care l-a văzut pe preşedinte atât de speriat. Deja cred că românii ştiu când Traian Băsescu minte cu adevărat. L-au învăţat, că minciunile sunt atât de vechi şi de… şi toată lumea l-a văzut că minte. Avea faţa lui tipică de mincinos, când vine şi ne minte cu ceva.
Realizator: Cum este faţa tipică a lui Traian Băsescu de mincinos?
Victor Ponta: Uitaţi, cum l-au văzut toţi românii, cu adevărat, după 2009, e adevărat.” (http://gov.ro/ro/stiri/premierul-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-newsline-la-postul-romania-tv&page=1).

Ştiţi cum e cu “faţa de mincinos”? Una e să îl acuzi pe preşedinte că e mincinos sau minte (şi, slavă Domnului, minte vârtos) şi alta este să spui despre el că are FAŢĂ DE MINCINOS! Ştiţi, domnul Viorel, că, în ţara aia cu numele de America, de unde v-a venit filmul ăla cu dictatori din care citaţi, deşi nu aţi înţeles nimic din el, treaba asta cu “FAŢĂ DE” s-ar putea încadra, cu un mic efort, la “hate speech”? Nu vă supăraţi că nu vă traduc termenul, că v-am văzut minţind pe mai multe reţele străine, cu mult sârg, chiar şi în limba engleză, folosind cuvinte a căror semnificaţie vă scapă! Pentru un personaj cu intelectul dumneavoastră, venind din România, este de înţeles. Pentru un personaj cu intelectul dumneavoastră chiar ar fi riscant să vă traduc ce înseamnă “hate speech”, fiindcă am o vagă bănuială că nu aţi înţelege din prima! Şi timpul meu este groaznic de limitat!

Stabilitatea şi predictibilitatea comuniştilor din FSN-ul pontist: State of the Art

Având în vedere că acest blog este accesat de oameni foarte inteligenţi, cu mici excepţii (nu mă gândeam la dumneavoastră, domnul Viorel, fiindcă nu vă încadraţi la nicio excepţie), rămâne aşa: nu o să vă spun ce este aia “hate speech”! Dar mă întreb ce FAŢĂ aţi avut, când le-aţi spus americanilor de la AMRO (reprezentanţi ai Motorola, HP, ExxonMobil, Chevron, IBM şi alţii), pe 21 octombrie, în plină vizită în SUA, următoarele:

“Sunt foarte recunoscător tuturor celor care aţi investit deja în România, dar am venit aici pentru a încuraja stabilitatea şi predictibilitatea. Cred că este ceea ce orice om de afaceri vrea să audă de la o ţară, stabilitatea şi predictibilitatea sunt aici şi pretutindeni, cuvinte-cheie. Cred că este momentul potrivit să rostesc aceste cuvinte, dar şi să asigur şi să dovedesc că acestea sunt o realitate în ceea ce priveşte România.” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-avut-intalniri-cu-reprezentantii-companiilor-motorola-hp-exxonmobil-chevron-ibm-precum-si-cu-executivul-amro__l1a121354.html).

Şi aţi adăugat că “viitorul ţării (al României-nota mea) depinde de aceste două cuvinte: stabilitate şi predictibilitate.” Şi le-aţi promis că sunteţi “cel mai pro-business social –democrat din Europa, acest lucru înseamnă foarte mult în Europa”! Şi i-aţi chemat, cu ce FAŢĂ, “ca toate companiile mari americane să vină să investească în România, suntem membri al Uniunii Europene, ce conferă siguranţă reglementărilor noastre”! (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-avut-intalniri-cu-reprezentantii-companiilor-motorola-hp-exxonmobil-chevron-ibm-precum-si-cu-executivul-amro__l1a121354.html).

Domnule premier cu FAŢĂ (după cum vedeţi, mă feresc să vă spun în FAŢĂ, ce părere am de FAŢA dumneavoastră, puţin protocol, ce naiba!), cum aţi putut să le vorbiţi firmelor americane de stabilitate şi predictibilitate, ca numai după câteva zile să veniţi cu noi reglementări fiscale, care aruncă în aer orice plan de afaceri şi investiţii străine în România? Nu o spun eu, o spune Consiliul Investitorilor Străini din România (FIC), pe 11 noiembrie, care tocmai asta remarcă: lipsa de predictibilitate în mediul de afaceri din ţară, ca urmare a măsurilor luate de guvern. Măsuri ce creează o situaţie ce “va conduce, în mod cert, la menţinerea opiniei conform căreia mediul fiscal românesc este dominat de o lipsă acută de predictibilitate atât de necesară proceselor de planificare investiţională pe termen mediu şi lung, generând, mai departe, o reconsiderare a poziţiei pe piaţa autohtonă din partea investitorilor, în sensul redirecţionării investiţiilor prezente şi viitoare în jurisdicţii care oferă o anumită stabilitate fiscală, cel puţin pe termen scurt si mediu”! (http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-16001941-consiliul-investitorilor-straini-acuza-dur-guvernul-ameninta-mutarea-investitiilor-alte-tari-noile-impozite-taxe-vor-sufoca-firmele.htm).

FIC preciza, fără ezitare, că “absenţa totală a procesului consultativ şi posibila implementare, în forma actuală, a impozitului pe construcţii speciale vor genera un efect de bumerang cu impact devastator asupra credibilităţii procesului politic decizional”! FIC reuneşte 119 companii multinaţionale cu un total de 2/3 din valoarea investiţiilor străine directe din România! Eh, minţeau şi ei, ca să-şi salveze profiturile, nu-i aşa, Viorele?

Că ei minţeau, poate înţeleg, în realitate le e foarte bine, ca şi tuturor românilor din Republică, mai ales angajaţilor la aceste corporaţii private, dintre care unii vor rămâne pe drumuri! No problemo! Dar ce ne facem, Viorele, că minciunile dumneavoastră, atât de lustruite, date cu ceară şi scârţ de economistul intergalactic Voinea, despre  predictibilitate şi stabilitate, pe care le-aţi spus în FAŢĂ, americanilor, chiar la ei acasă, nu au fost cumpărate de nimeni! Apropo, ştiţi cum i se mai spunea lui Nicolae Milescu Spătarul, predecesorul dumneavoastră în materie de descoperit China, că tot vorbim de FAŢĂ? O să fiţi uluit, apropo de particularităţile FEŢEI! Daţi “Nicolae Milescu Spătarul” pe Google sau “Goagl”, cum vă vine mai bine, că e din partidul dumneavoastră, şi aflaţi (nu, nu Nicolae Milescu Spătarul este din partidul dumneavoastră, mă scuzaţi, ci “Goagl”, că ajunge un descoperitor de China la una bucată formaţiune politică din România)!

Pe de altă parte, proştii care vă votează nu au de unde să ştie despre îngrijorările Europei civilizate, aia despre care spuneţi dumneavoastră că face afaceri, în draci, cu chinezii (de ce n-am face şi noi?)! Pentru că nu le-aţi spus aceloraşi proşti că Europa civilizată s-a înzestrat cu mecanisme pentru a se feri şi pentru a bloca evaziunea fiscală promovată de firmele chinezeşti, pe piaţa europeană, firme ce deţin “titlul mondial” în materie! Americanii s-au stricat de râs urmărind desantul chinezesc la Bucureşti, după ce impotenţa în materie de colectare la buget a determinat guvernul Viorel să arunce în aer predictibilitatea fiscală dinamitând cu noi taxe investiţiile occidentale în România, sub promisiunea acoperirii acestui risc cu ipoteticele investiţii chinezeşti, recunoscute, peste tot în lume, ca fiind mama evaziunii fiscale. Şi asta, sub o ploaie de minciuni de cea mai abjectă conformaţie! Mai că îmi vine să zic că domnul Viorel este un om cu două FEŢE! Dar, el, săracul, să fim serioşi, vorba Spătarului Milescu, nu are decât una! Şi aia…de mare… om de stat, evident!

Ponta şi acordurile secrete cu America – 14 Puncte…de sudură pe cortex!

Foarte mulţi dintre obişnuiţii acestui blog mi-au solicitat o evaluare cu privire la vizita domnului Ponta în Statele Unite. Am întârziat din motive obiective, dar întârzierea are şi părţile ei bune. Mai întâi, am răspuns, deja, în Comentarii, pe multe pagini, la o serie de întrebări legate de această vizită. Acum pot folosi părţi din textele pe care le-am postat pentru redactarea studiului de faţă. Aşa că am o parte din text pregătit. Apoi, putem corobora datele vizitei cu evenimentele care au urmat, cum am făcut, deja, în prima parte a acestui studiu. Foarte importantă este şi conexarea vizitei, ca atare, cu nivelul de cunoaştere al premierului în ceea ce priveşte universul de discurs american! Cultura politică a domnului Viorel este o ruşine naţională! Nu că Băsescu ar fi mai breaz! Dar Băsescu a compensat altfel! Prin slugărnicie! Şi Ponta ar vrea să fie slugarnic, dar, după vara lui 2012, când a vrut să-l dea jos pe omul americanilor la Bucureşti, Băsescu, slugărnicia sa miroase suspect la Washington DC! Ponta este compromis în ochii Americii şi s-a întors din America şi mai compromis! I-am văzut pe ciracii săi din presă şi PSD încercând să acrediteze ideea că vizita a fost de succes! A fost penibilă! Din primul moment!

Pe 18 octombrie 2013, Ponta a anunţat detaliile vizitei sale oficiale în SUA, într-o conferinţă de presă, la guvern. E greu de găsit un moment, în scurta sa istorie de băiat mare, fără pantaloni scurţi, în care să fi aglutinat mai multe tâmpenii, pe milimetru pătrat de sinapsă funcţională (şi, credeţi-mă, din afirmaţiile sale rezultă că spaţiul este foarte îngust acolo). Dorind să explice de ce nu este primit de Obama, măcar pe uşa din dos, cum a fost primit Băsescu, în 2011, Ponta a dat o explicaţie de un funambulesc desăvârşit, care arată nu numai nivelul său intelectual, dar şi al ministrului de externe care l-a consiliat cu privire la politica americană:

Reporter: Dacă luaţi în calcul şi o eventuală întrevedere, chiar şi de cinci minute, cu preşedintele Obama şi dacă s-au făcut astfel de demersuri pe plan oficial să aveţi o asemenea întâlnire cu preşedintele american?
Victor Ponta: Nu. Nivelul de întâlnire este între şef de stat, preşedinte-preşedinte. După cum ştiţi foarte bine, Statele Unite ale Americii nu au prim-ministru, însă de relaţia şi de parteneriatul special cu România, în mod special, vicepreşedintele Joe Biden a fost întotdeauna cel care a răspuns în cadrul administraţiei americane şi aşa este şi normal”. (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-obiectivele-vizitei-in-sua-sunt-reafirmarea-parteneriatului-strategic-la-nivel-politic-si-militar-si-perspectivele-de__l1a121346.html).

Bietul Guevarist Ponta nu ştia că protocolul de întâlniri la Casa Albă permite întrevederi ale preşedintelui cu şefii de guvern, ba unele astfel de întrevederi se bucură de interesul masiv al presei americane. Nici nu mă obosesc să vă dau exemple, sunt nenumărate, unele chiar în preajma vizitei domnului Viorel în SUA. Orice accesare a site-ului oficial al Casei Albe oferă o confirmare extrem de relevantă, în orice perioadă istorică. Dar nefericitul ales al poporului român era mult mai mult decât atât! În aceeaşi conferinţă de presă, a informat poporul român că va încheia acorduri secrete cu partea americană, despre care atât românii, cât şi, inevitabil, americanii, nu vor afla niciodată nimic:

Victor Ponta: Avem deja un nivel de cooperare extrem de avansată, atât în ceea ce priveşte, cum menţionam, scutul antirachetă, avioanele multirol pe care ştiţi foarte bine că urmează să le achiziţionăm în baza contractului semnat anul acesta, de asemenea acordul de colaborare privind utilizarea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu din Constanţa. Orice alte acorduri ulterioare care nu sunt sub imperiul confidenţialităţii vi le voi comunica.” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-obiectivele-vizitei-in-sua-sunt-reafirmarea-parteneriatului-strategic-la-nivel-politic-si-militar-si-perspectivele-de__l1a121346.html).

Nu, nu cred că aţi înţeles exact! Electorii români, care votează USL, abia ieşiţi din Comuna Primitivă, în materie de exerciţiu civic, nu au nicio apăsare că domnul Viorel ar vinde Marea Neagră americanilor prin tratate secrete! Sau că ar juca Sfinxul din Bucegi la baccarat, în Vegas, prin nu ştiu ce acord secret cu Planeta Giganţilor! Problema este că povestea cu “imperiul confidenţialităţii” a spus-o şi pentru electoratul american, care a aflat de la domnul Viorel că administraţia de la Washington este pe cale să încheie unele acorduri secrete cu Bucureştiul, de care opinia publică americană nu este presupusă a afla!

Sigur, aici se impun câteva precizări! Dacă eşti alesul neamului, plus premier, şi mergi pentru întâlniri oficiale în SUA, never ever nu spune poporului american, fie şi de la Bucureşti, că oricum te aude, că eşti pe cale să închei acorduri secrete cu guvernul lui. Vei crea probleme Washington-ului, care va trebui să explice, în anumite cercuri de presă sau politice, că ori eşti beat, ori ai probleme cu capul, ori eşti român, adică din ţara aia, unde singurul interlocutor al Americii este Băsescu.

Nimeni nu i-a povestit ”nedospitului” domn Viorel că Primul Război Mondial s-a încheiat pe baza unui program politic adus în istorie de preşedintele SUA, Woodrow Wilson. Programul s-a numit “Woodrow Wilson’s Fourteen Points” (Cele 14 Puncte ale lui Woodrow Wilson). Ei bine, la primul punct era enunţat următorul principiu: “No more secret agreements”! Adică: “Gata cu acordurile secrete”! Sigur, nu suntem naivi! Cine ştie câte acorduri secrete o mai fi făcut America de atunci încoace şi cu cine? Dar niciun lider american nu a ieşit public să anunţe electoratul din SUA că “orice alte acorduri ulterioare care nu sunt sub imperiul confidenţialităţii vi le voi comunica”! Este valabil şi pentru toţii liderii politici străini ever, care au călcat pe solul Americii pentru a dezvolta relaţiile dintre ţările lor şi Statele Unite! Fiindcă niciun lider american nu şi-a pierdut minţile în exerciţiul funcţiunii! Şi nici unul străin!

Ei bine, am o întrebare! Credeţi că pe domnul Viorel l-au informat americanii că vor încheia vreun acord secret cu România, prin el, adică prin Viorel, însărcinându-l pe acesta să povestească popoarelor român şi american, cu privire la pleaşca tratatului secret cu ţara Mioriţei? Evident că nu! Atunci de ce-i anunţă pe americani că vor fi şi acorduri secrete pe acolo? Acestea sunt numai două din gafele memorabile făcute de Ponta în conferinţa de presă din 18 octombrie 2013, când a anunţat vizita în SUA. Au fost mult mai multe, în chiar acea conferinţă de presă. Am ales să nu mă refer la toate! Am şi eu nervii mei!

Ponta-Biden: „Hold me tender, hold me tight, never let me go”!

Dar cea mai spectaculoasă tâmpenie inginerită de domnul Viorel în America este legată de întâlnirea cu vice-preşedintele american Joseph Biden, din 22 octombrie 2013. Practic, vizita în SUA se întâmpla pe fondul gafelor în cascadă ale administraţiei Ponta, care a trecut la înlocuirea unor procurori din structurile de conducere ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), fără consultarea şefului DNA, după ce tocmai le prelungise provizoriu mandatul, la expirarea celui regulamentar. Ca, apoi, să revină cu privire la înlocuitorii acestora şi să-i schimbe, ca urmare a protestelor interne şi internaţionale, inclusiv ale Statelor Unite. Această revenire, prin decizii ale ministrului justiţiei, şi reacţiile publice ale lui Ponta, care s-a amestecat direct în scandalul instituţional, prin caracterizări publice la adresa procurorilor în cauză, au trimis un mesaj foarte prost la Washington, în ajunul vizitei! Dacă mai era nevoie de un astfel de mesaj.

Trebuie spus de la început că, în ciuda suspiciunilor Administraţiei de la Washington, vizita lui Ponta a fost foarte bine pregătită de misiunea diplomatică a României din capitala americană, primirea la Biden a premierului român fiind punctul culminant. În revanşă, este pentru prima oară, în istoria relaţiilor diplomatice americano-române, când o delegaţie oficială, la nivel înalt, din România, din care face parte şi ministrul de externe, se deplasează în SUA pe relaţia bilaterală, iar şeful diplomaţiei române nu are nicio întrevedere la Departamentul de Stat! Dezinteresul părţii americane faţă de domnul Corlăţean este fără precedent în istoria diplomatică a SUA! În ceea ce-l priveşte pe premierul român, este evident, acum, după citirea documentelor publice ale vizitei, că vice-preşedintele american a dorit să-i dea un mesaj de avertizare cu privire la îndepărtarea guvernului Ponta de valorile democratice ale statului de drept. Iată partea finală a comunicatului oficial de la Casa Albă (el însuşi în foarte puţine cuvinte), foarte scurt:

“The White House

Office of the Press Secretary

For Immediate Release

October 22, 2013

Readout of Vice President Biden’s Meeting with Prime Minister Victor Ponta of Romania

(…) The Vice President underscored that Romania’s success as a democratic partner with strong rule of law is vital to nourishing a healthy business climate and remains profoundly in our shared interest.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/10/22/readout-vice-president-biden-s-meeting-prime-minister-victor-ponta-roman).

Adică:

“(…) Vice-preşedintele a scos în evidenţă că succesul României, ca un partener democratic, cu un stat de drept puternic, este vital pentru a stimula un climat de afaceri sănătos şi continuă să fie în interesul nostru comun.”

Să zăbovim o clipă asupra acestui text! România se consideră un stat democratic! Mai mult, criteriile politice adoptate de Consiliul European la Copenhaga, în 1993, eliminatorii pentru orice ţară candidat la aderarea la Uniunea Europeană, impun respectarea cu stricteţe a drepturilor omului şi a principiilor statului de drept, fără de care nicio ţară nu se poate alătura UE! Or, România este membru UE, aşadar este presupusă a fi îndeplinit criteriile de la Copenhaga! România este şi aliat al SUA, în NATO!

Unde aţi mai pomenit ca America să “scoată în evidenţă” nevoia existenţei unui “stat de drept puternic” pentru stimularea unui “climat de afaceri sănătos”, în cazul unei ţări aliat NATO şi membru al Uniunii Europene? Căci, după toate regulile logicii semantice, în relaţiile politice, când precizezi o nevoie, înseamnă că nu este satisfăcută! Or, cum să nu fie satisfăcută nevoia statului de drept într-o ţară membru UE şi NATO? Altfel, dacă ar fi satisfăcută, de ce ai mai preciza-o?

Practic, Biden îi atrage atenţia lui Ponta că România se îndepărtează de statul de drept sub mandatul său, ceea ce va avea un efect negativ asupra investiţiilor americane în România. Ştiu, puţinii FSN-işti (din partidul domnului Viorel, unde este membru şi tata-socru), care se aventurează pe acest blog, vor protesta cu indignare! În sinea lor! Cică nu e aşa! E drept, mesajul american este învelit în mătasea protocolară a demersului diplomatic! Cuvintele sunt meşteşugit alese pentru a nu ofensa poporul român prieten. Textul e conceput pentru a sugera, nu pentru a vitupera! Dar, nu este mai puţin elocvent. Şi avem o probă infailibilă că mesajul lui Biden este cel menţionat de mine!

Fostul ambasador american la Bucureşti, Mark Gitenstein, extrem de activ în timpul suspendării preşedintelui Băsescu, din vara lui 2012, a criticat în termeni duri acţiunea USL de înlăturare a preşedintelui prin proceduri la limita Constituţiei! Liderii USL, care doreau să păstreze o relaţie relativ bună cu SUA, dar nu puteau accepta criticile lui Gitenstein, au inventat bizareria cum că ambasadorul american exprima o poziţie personală, nu a ţării pe care o reprezenta. Adică, vezi Doamne, Gitenstein se reprezenta pe sine şi nu America în criticile aduse USL şi liderilor săi!

Ce să spui la aşa tâmpenie? Să le explici lui Viorel, Crin and company, că fiecare zbatere de pleoapă a ambasadorului era “redactată” în birourile de la Departamentul de Stat? Inutil! Dacă citeşti, însă, atent comunicatul lui Biden de pe site-ul Casei Albe şi îl pui alături de unul din cele mai dure texte ale lui Gitenstein, rostite la adresa USL, în vara lui 2012, vei rămâne uluit de similitudine. Iată, bunăoară, un pasaj dintr-un discurs al lui Gitenstein din epoca criticilor dure, pe care le aducea guvernului Ponta:

“Ambassador’s Remarks
Ambassador Mark H. Gitenstein’s Remarks on the Occasion of the 236th celebration of the Declaration of Independence
July 4, 2012

In the end no economy can flourish and no democracy will survive unless there is unwavering commitment to the rule of law and respect for democratic institutions” (http://romania.usembassy.gov/policy/remarks/amb-07042012.html).

Adică:

În cele din urmă, nicio economie nu poate să înflorească şi nicio democraţie nu va supravieţui, dacă nu există un angajament de neclintit faţă de statul de drept şi respectarea instituţiilor democratice”.

Comparaţi cu pasajul din Biden, din octombrie 2013:

Vice-preşedintele a scos în evidenţă că succesul României ca un partener democratic, cu un stat de drept puternic, este vital pentru a stimula un climat de afaceri sănătos şi continuă să fie în interesul nostru comun.”

Absolut identic mesajul! Este evident că este scris de aceeaşi mână, în sens de aceeaşi concepţie politică. Numai că, în textul lui Gitenstein, se mai precizau, fără ezitare şi fără ocolişuri diplomatice, următoarele:

For the dangers of abuse of power, whether at the national or local level are ever-present. And it is the people of the nation who suffer when these institutions are jeopardized. When institutions are weak or manipulated, when rule of law is trivialized – those are the nations that fail. For Romania, the strength of these institutions will decide whether you prosper and whether your children will decide to live here.” (http://romania.usembassy.gov/policy/remarks/amb-07042012.html).

Traducere:

Căci, pericolele abuzului de putere, fie ele la nivel naţional sau local, sunt mereu prezente. Şi oamenii naţiunii sunt cei care suferă atunci când aceste instituţii sunt puse în pericol. Când instituţiile sunt slabe sau manipulate, când statul de drept este trivializat, acele naţiuni eşuează. În cazul României, tăria acestor instituţii va decide dacă prosperaţi şi dacă vă vor rămâne copiii în ţară”.

Cu neamurile proaste la Casa Albă

În felul acesta, mesajul lui Biden devine şi mai clar! Americanii nu uitaseră isprăvile guvernului Ponta din vara trecută, aşa cum dorea să ne facă să credem domnul Viorel! Să fim bine înţeleşi! Noi nu discutăm aici dacă americanii au sau nu au dreptate! Discutăm despre ce i-a spus Biden lui Ponta, în limbaj diplomatic, precaut şi respectuos faţă de România şi poporul român! Biden putea să bată câmpii cu multă graţie! Pe noi ne interesează, aici, ce a transmis, nu dacă are dreptate! Oricum, mesajul lui rimează perfect cu cele spuse liderilor USL de Gitenstein, în plin iulie al suspendării lui Băsescu!

De altfel, pasajul din comunicatul lui Biden era dur şi aşa, fără a-l asocia cu declaraţiile lui Gitenstein, pentru conformitate. Aşa cum am precizat, nu veţi găsi, ever, un comunicat al Administraţiei Obama, care să avertizeze un stat aliat din NATO, membru UE, cu privire la faptul că „success as a democratic partner with strong rule of law is vital to nourishing a healthy business climate”!

Cum adică? (fictiv): „Dacă vrei să ai succes ca partener democratic al nostru, ai nevoie de un stat de drept puternic, fiindcă e vital pentru climatul economic sănătos”? Adică, în prezent, nu ai „stat de drept puternic”? Trebuie să faci rost de el? Avertisment dur, îmbrăcat în mănuşa de catifea a preocupărilor economice, de tipul (fictiv): „La voi, cu presiunea politică asupra justiţiei şi statului de drept, e dezastru! Tocmai când astea începeau să fie independente! Eu zic să vă potoliţi, fiindcă treaba asta vă afectează, inclusiv economic, şi investiţiile noastre la voi s-ar putea să meargă prost!”

Ei bine, Ponta s-a aşteptat la acest tip de mesaj. Dincolo de fanfaronade şi zbateri sterile, pentru a ocupa canalele de comunicare în masă cu minciuni şi mistificări. Şi şi-a luat măsuri ca mesajul lui Biden să nu ajungă la publicul românesc (interesul presei americane pentru vizita sa în SUA a fost zero, aşa că publicul american nu a contat), dar, mai ales, să nu ajungă la Băsescu! Adică şi-a creat condiţii ca să nu se afle nimic din ce i-a spus Biden, în întrevederea directă, rămânând să interpreteze doar el textul comunicatului oficial de pe site-ul Casei Albe! Cum a făcut asta? Încălcând protocolul de la Casa Albă! Ponta a făcut în aşa fel ca întâlnirea cu Biden să fie, de fapt, o întâlnire nu SUA-România, ci o întâlnire SUA-PSD, prin excluderea din delegaţie, în pofida protocolului, a şefului misiunii diplomatice româneşti de la Washington! Ca să nu se afle ce s-a discutat acolo! Enormă gafă diplomatică, sesizată imediat, cu îngrijorare, de americani!

Victor Ponta: Am fost însoţit de ministrul de externe, domnul Corlăţean, şi de doi dintre consilierii mei pe politică externă. Din partea americană a fost însărcinatul cu afaceri (al Ambasadei SUA la Bucureşti – n. red.), domnul Duane Butcher şi, de asemenea, chief of staff (Bruce Reed – n.red.) şi responsabilul pentru Europa de Est.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-dupa-o-intalnire-la-nivel-politic-inalt-nu-doar-cu-america-urmeaza-un-follow-up__l1a121363.html).

Aşadar, în ordinea de precădere diplomatică, şeful misiunii diplomatice româneşti la Washington nu are voie să lipsească din delegaţie (dar a lipsit). Şi e logic să fie aşa, fiindcă e principalul gestionar al relaţiei bilaterale şi cunoscător perfect al interlocutorilor americani, el având şi clearance total în raport cu sistemul de securitate american. Oricine este însoţit de şeful misiunii diplomatice este recunoscut ca atare, de la aeroport, până în Biroul Oval! În oglindă, şeful misiunii diplomatice americane la Bucureşti a făcut parte din delegaţia americană. Priviţi atent poza de mai jos, de pe site-ul oficial al guvernului român, şi îl veţi observa pe Duane Butcher, însărcinatul cu afaceri american la Bucureşti, stând chiar lângă Biden, în ordinea de precădere diplomatică. Omologul său lipseşte din delegaţia României (omologul său era însărcinatul cu afaceri român, la momentul vizitei, România neavând încă un ambasador la post).

ponta-biden-poza

Înţeleg că domnul Corlăţean nu ştie protocolul, fiindcă este înnebunit să apară în poză cât mai aproape de Ponta şi Biden. Dar, să scoţi din delegaţie pe şeful misiunii diplomatice a României la Washington, în favoarea consilierilor de politică externă ai lui Ponta? Credeţi că Biden nu avea consilieri de politică externă? I-aţi văzut înlocuindu-l pe şeful misiuni diplomatice americane la Bucureşti? Ştiţi ce mesaj a dat România cu figura asta? Fiindcă Biden şi băieţii de la Departamentul de Stat ştiu exact ce înseamnă să scoţi din delegaţie pe şeful misiunii diplomatice, la o asemenea întâlnire. Ponta şi Corlăţean au vrut să menţină întâlnirea Biden-premierul României la nivelul unei întâlniri SUA-PSD!

Excluderea diplomatului român, care era obligat, prin funcţie şi job description, să informeze atât Centrala MAE (chiar dacă ministrul român de externe a fost şi el la întâlnirea cu Biden), cât şi pe preşedintele României, cu privire la datele întâlnirii şi mesajul american către Ponta, avea să trezească, inevitabil, by the book, suspiciuni suplimentare părţii americane. Este evident că eliminarea şefului misiunii diplomatice din delegaţie a avut drept scop ţinerea sub obroc a mesajului lui Biden, pe care Ponta l-a dorit a fi cunoscut doar de ciracii săi PSD-işti, cu care a mers la întâlnire. Ponta a considerat că orice i-ar spune americanul, dacă nu “răsuflă” nimic dinspre membrii delegaţiei române (ciracii lui sunt de încredere), el va putea minţi fără restricţii cu privire la mesajul primit, în aşa fel încât să-i fie bine, mai ales dacă mesajul ar fi fost nefavorabil! Simplu!

Suspiciunile americane au fost confirmate de ieşirile publice imediate ale lui Ponta, chiar pe solul american, la televiziunile româneşti controlate de PSD şi nu numai, după întâlnirea cu Biden, când a explicat mesajul direct al vice-preşedintelui american printr-o răstălmăcire grosolană, Practic, Biden a avut confirmarea că Ponta minte pentru opinia publică din România. Mesajul oficial al Casei Albe, postat pe site-ul instituţiei, era redactat în termeni diplomatici, prin care americanii au manifestat maxim respect pentru ţara noastră, insatisfacţia părţii americane faţă de prestaţia premierului român fiind sugerată cu multă eleganţă protocolară.

Faptul că Ponta nu s-a putut abţine şi a trecut la “explicarea” publică a mesajului american, printr-o răstălmăcire neruşinată, a obligat partea americană să-l contacteze imediat pe Băsescu. Preşedintele român era, evident, la curent cu insatisfacţia părţii americane faţă de prestaţia lui Ponta (încă din vara lui 2012), iar “explicaţiile” publice ale premierului cu privire la mesajul american erau atât de grosolane şi atât de mincinoase, încât americanii au simţit nevoia să informeze direct pe preşedinte despre cele discutate la Casa Albă! Mai ales că acel canal diplomatic de informare, pentru partea română, singurul din care Băsescu putea afla ce s-a întâmplat la Casa Albă, fusese tăiat de Ponta.

Când traducerea o face domnul Viorel! Sorry, Mr. Biden, your micro is mute!

Iată cum a explicat Ponta, pe Antena 3, mesajul oficial al lui Biden, postat pe site-ul Casei Albe:

“Emitent: Guvernul României – Biroul de presă
Data: 24.10.2013
Tema: Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii

(…) A spus un singur lucru pe care îl consider corect şi legitim. În contextul în care vorbeam de companiile americane, a zis: ‘companiile americane vin să investească într-o ţară dacă sunt sigure că atât Guvernul, pe de o parte, dar şi justiţia, mai ales – the rule of law – justiţia le garantează protecţia investiţiilor lor. Or, mi se pare absolut legitim să ştie o companie americană, când vine, că respectă legile, că îşi ia toate autorizaţiile şi că nu se trezeşte că vine cineva şi îi dă foc la maşini sau îi intră pe proprietate, sau vine statul român şi îi confiscă toate bunurile, sau îi anulează licenţa. Din acest punct de vedere, opinia exprimată de vicepreşedintele Biden eu o consider extrem de importantă pentru noi, în ansamblu, nu doar în relaţia cu companiile americane. Până la urmă, şi o firmă românească vrea să ştie: ‘domnule, dacă sunt corect şi respect toate legile, nu mă trezesc că mă dă vreun escroc în judecată şi pierd procesul şi îmi ia firma’. Este o chestiune care arată, de fapt, ce se aşteaptă de la un sistem de justiţie independent şi performant: să protejeze firmele şi companiile care acţionează cinstit şi, evident, să îi pedepsească pe cei care, într-o formă sau alta, încalcă legea.” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-vorbit-despre-intrevederea-de-la-washington-cu-vicepre-edintele-joe-biden-cooperarea-economica-i-in-domeniul__l1a121376.html).

Adică, niciun avertisment, nicio o referire la condiţionalitatea dintre statul de drept şi mediul de afaceri, în sensul că lucrurile n-ar merge bine în România! Doar aşa, ideea că, dacă vin americanii cu o afacere legală în ţara noastră, statul de drept să le-o apere de infractori! Cât de puerilă, ca să nu scriu neghioabă, poate să fie o astfel de interpretare forţată a mesajului lui Biden, din comunicatul oficial? Cât de prost trebuie să fiu, ca român, ca să „cumpăr” asemenea imbecilitate?

Ponta a mers şi mai departe povestind despre sensul comunicatului lui Biden pe România TV:

Emitent: Guvernul României – Biroul de presă

Data: 22.10.2013

Tema: Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii

Victor Ponta: Pe ei îi interesează o protecţie din partea guvernului şi, după aceea, din partea justiţiei a intereselor legitime ale companiilor americane. Adică dacă guvernul decide şi dacă, apoi, cu atât mai mult, un judecător spune: ‘domnule, ăsta este terenul vostru pe care l-aţi obţinut legal, aveţi toate avizele’, nu înţeleg că nu pot să-şi desfăşoare activitatea sau că cineva vine şi le dă foc la maşini, aia nu înţeleg. Şi aici, mesajul a fost pe bună dreptate foarte clar: ‘este important, uite, vin companii, vrem să investim mai mult, asiguraţi-ne că nu păţim ca în cine ştie ce ţări din lume şi trebuie să fugim cu elicopterul de acolo’”. (http://www.gov.ro/victor-ponta-dupa-o-intalnire-la-nivel-politic-inalt-nu-doar-cu-america-urmeaza-un-follow-up__l1a121363.html).

Minciunile grosiere şi profund nejustificate, pe care acest “om de stat” (Ponta), născut politic din cea mai autentică tradiţie a minciunii de tip comunist, le-a livrat românilor, cu privire la vizita sa în SUA, i-au anulat şi bruma de acceptabilitate pe care o avea în ochii americanilor! Să fim bine înţeleşi! America respectă România şi voinţa românilor la urne. America va lucra cu plagiatorul penibil (declarat, ca atare, de Universitatea Bucureşti, unde eu sunt profesor, nu de mine), dar România va pierde enorm în relaţia cu SUA, în fiecare secundă în care acest om se va afla într-o funcţie de reprezentare în stat. România va pierde enorm, nu numai în raport cu SUA, ci cu întreaga comunitate occidentală, care îl dispreţuieşte profund pe acest discipol al lui Iliescu şi tot ce reprezintă el!

Acesta este sensul reacţiei americane, fără precedent în istoria relaţiilor diplomatice ale Statelor Unite. Americanii au înţeles perfect jocul lui Ponta! Convorbirea telefonică cu Băsescu a fost inevitabilă, pentru a-l informa exact pe preşedintele român despre nuanţele şi mesajul lui Biden către Ponta. Prestaţia premierului ne-a acoperit pe toţi de ruşine. Nu îmi amintesc caz similar, în istoria SUA, în care, după întâlnirea la nivel înalt între un demnitar al Administraţiei, de nivelul vice-preşedintelui, şi un şef de guvern dintr-o ţară aliată, vice-preşedintele să simtă nevoia de consultări politice, pe telefon, cu şeful statului din ţara de unde venea şeful de guvern! Culmea, în chiar timpul în care premierul cu pricina se afla încă pe solul american!

Ceea ce demonstrează că Administraţia americană nu a avut de discutat cu Băsescu probleme ale relaţiei bilaterale, aşa cum a apărut în comunicatul oficial de la Cotroceni, care anunţa formal convorbirea telefonică. Fiindcă orice temă din acea relaţie bilaterală putea să fie abordată mai bine cu premierul român, încă la faţa locului (în Washington), decât cu preşedintele, prin telefon! Este clar că Administraţia a avut de transmis preşedintelui Băsescu un mesaj care nu era şi pentru urechile domnului Viorel!

Comunicat de presă
(24 octombrie 2013)

Departamentul de Comunicare Publică
24 Octombrie 2013

Ref.: Convorbire telefonică între preşedintele României, domnul Traian Băsescu, şi vicepreşedintele SUA, domnul Joseph Biden

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, şi vicepreşedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), domnul Joseph Biden, au avut în cursul serii de joi, 24 octombrie a.c., o convorbire telefonică. Aceasta s-a desfăşurat la cererea vicepreşedintelui SUA, domnul Joseph Biden.

Domnul vicepreşedinte Joseph Biden şi-a exprimat recunoştinţa faţă de preşedintele României, domnul Traian Băsescu, pentru modul în care ţara noastră se implică în proiectele politice şi militare care privesc securitatea internaţională, precum şi pentru participarea trupelor româneşti în misiunile militare din Afganistan (…)” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14600&_PRID=lazi).

Care Crin preşedinte în 2014? Care majoritate USL? PSD rules!

Ar mai fi un mic capitol de tratat din miraculoasa călătorie a domnului Viorel în ţara lui Thomas Jefferson. Liberalii continuă să ezite în a se desprinde de devălmăşia periculoasă cu FSN-ul triumfător al socrului Ilie Sârbu! Câteva detalii ale periplului pontist poate îi vor ajuta să înţeleagă mai bine ce soartă au în afacerea murdară cu PSD-ul lui Ponta. După întâlnirea cu Biden, Viorel a dat un interviu imediat la B1 TV, pe 22 octombrie 2013! Ce credeţi că a povestit, printre altele, referindu-se şi la întrevederea cu Biden?

„Emitent: Guvernul României – Biroul de presă

Data: 22.10.2013

Tema: Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii

Perioada de post-tranziţie de la comunism spre o ţară europeană şi democratică din punctul meu de vedere va fi decembrie 2014, atunci când, indiferent dacă va fi Crin Antonescu sau altcineva, ştiu şi eu, ca şi dumneavoastră, toţi candidaţii posibili… eu, ca prim ministru, în mod sigur toţi facem parte dintr-o generaţie care, spre deosebire de domnul Băsescu, de ceilalţi preşedinţi nu s-a format înainte de 89, ci s-a format după 89, ori e un moment, e dacă vreţi aşa, o bornă istorică extrem de importantă.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Cum adică, „indiferent dacă va fi Crin Antonescu sau altcineva” preşedinte în decembrie 2014? Dacă asta spune Ponta presei, imediat după ce s-a întâlnit cu Biden, oare ce i-a spus lui Biden despre candidatura USL la prezidenţialele din România? Ni-l aducem aminte pe Năstase, la întrevederea din 2004 cu preşedintele Bush, la Casa Albă, când promitea că „intenţionează” să câştige alegerile din România pentru preşedinte, conform relatărilor lui Bush însuşi! Aşa se face! De la Ponta ce aflăm despre candidatul USL, Crin Antonescu? Ceva de genul „indiferent dacă va fi Crin Antonescu sau altcineva”? OK, am înţeles! Voi, liberalilor, ce aţi înţeles?

Aş mai avea ceva de sugerat aici! Mai întâi, că Ponta pare a le fi spus americanilor că nu mai mizează pe o majoritate cu PNL-ul, aşa cum rezultă din interviul pentru B1 TV, din 22 octombrie:

Mădălina Puşcalău: Nu, nu vă doriţi, dar în acest moment aşa arată matematic lucrurile, în Parlament PSD are majoritate fără PNL, că v-aţi dorit, că nu, cred că e destul de clar că v-aţi dorit, cumva, o chestiune de protecţie în faţa unei eventuale crize în USL.
Victor Ponta: Nu, s-a întâmplat.
Mădălina Puşcalău: Aşa? Prin minune au venit valuri, valuri, parlamentarii din alte zări.
Victor Ponta: S-a întâmplat pentru că eu îmi doresc să continui să guvernez până în 2016 într-o majoritate a USL. Însă, cu cât această majoritate este mai puternică şi mai solidă, cu atât mai bine pentru guvernul pe care îl conduc şi, în orice situaţie şi în orice variantă, prima mea prioritate va fi aceea de a avea o stabilitate guvernamentală; apropo, că vorbeam în America şi vorbeam cu investitorii de stabilitate, eu ce să zic, dom’ne, staţi aşa, că eu depind de un vot, s-ar putea mâine să pice guvernul? Cine credeţi că are încredere într-o ţară în care în orice zi se poate produce ceva? Tocmai, eu am garantat şi că nu mai avem crize constituţionale şi îl lăsăm pe domnul Băsescu să îşi termine mandatul liniştit, cum doreşte domnia sa, dar şi că o să am un guvern care rezistă şi când apar momente dificile.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Cum adică „staţi aşa, că eu depind de un vot, s-ar putea mâine să pice guvernul”? Păi, împreună cu liberalii, PSD controlează, practic, lejer Parlamentul! Aaa, abia fără susţinerea liberală se justifică îngrijorarea că guvernul Ponta s-ar putea să cadă la un vot, de unde şi grija pentru a-şi spori racolările de parlamentari din celelalte partide, pentru a nu fi puşi în dificultate de despărţirea inevitabilă de liberali! În mod evident, Ponta preconizează o astfel de despărţire. De vreme ce vorbeşte răspicat de ea, în America, deşi, niciodată, nu s-a exprimat atât de clar în România! Tot pe 22 octombrie, după întâlnirea cu Biden, Ponta mai precizează câteva lucruri extrem de grave, în legătură cu Partidul Naţional Liberal. În primul rând, că sunt nestatornici şi opuşi investiţiilor străine, cu trimitere directă la Comisia Roşia Montană:

În comisie, pe bună dreptate, s-a format cumva o comisie împotriva colegilor de la liberali care erau prea radicali, după ce susţinuseră proiectul, acum erau cu totul împotrivă, mâine vor fi iar pentru şi tot aşa.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Liberalii? Nişte radicali! Nişte anti-Americani!

Plecând de la această afirmaţie profund denigratoare la adresa liberalilor, domnul Viorel i-a acuzat direct de “populism”, acuzaţie penibil escamotată atunci când reporterul i-a atras atenţia asupra ei:

Victor Ponta: Tocmai de aceea au fost necesare cele 30 de zile, pentru ca în cadrul comisiei să se discute nu la modul populist sau cum s-ar da bine la televizor sau cum o să se bucure manifestanţii din stradă.
Mădălina Puşcalău: Aşa fac liberalii?
Victor Ponta: Nu, oricine poate să aibă această …
Mădălina Puşcalău: Păi da, dar e o deducţie logică, din moment ce ei se opun şi vorbesc pe tonul celor din piaţă.
Victor Ponta: Eu nu am vrut să spun chestia asta, eu vorbesc de faptul că aşa cum guvernul şi-a asumat şi îmi asum în continuare toate criticile, toate supărările – au fost şi aici, la Washington trei doamne care protestau.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Trebuie să recunoaştem că, pentru unul care s-a opus proiectului Roşia Montană, doar pentru că era susţinut de Băsescu, făcând campanie electorală în acest sens şi care a îmbrăţişat total proiectul după ce a câştigat campania electorală, este uşor abject să acuzi pe altul de inconsecvenţă! (ascultă file audio* 13ponta-rosia montana-basescu11sep)

Dar, una este să acuzi, în America, pe liberali, că sunt populişti şi inconsecvenţi şi alta este să-i acuzi că sunt anti-americani! Cu trimitere directă la o presupusă opoziţie faţă de explorările Chevron din România, cu privire la gazele de şist. Sigur, treaba se face atent, precaut, pe secvenţă, ca la Comintern, dar eficient şi cu mesaj puternic. Hai să vă învăţ:

Mădălina Puşcalău: Da, în România oamenii aşteaptă să afle care e povestea aceasta cu Chevron şi chiar astăzi citeam un articol foarte interesant despre ceea ce se întâmplă în acest moment în Pungeşti, unde se foloseşte tehnologie convenţională, iar explorările de acolo nu vizează nici un fel de tehnologie neconvenţională, ceea ce e spaima oamenilor de acolo cu forările acelea prin fractură hidraulică.
Victor Ponta: Eu cred că există mai multe categorii, există categoria celor raţionali, dar neinformaţi . Şi acolo este categoric obligaţia guvernului, obligaţia companiei, pentru că nu doar, haideţi să mai stabilim acest lucru, nu doar Chevron are licenţe de explorare. Mai sunt şi alte companii….
Mădălina Puşcalău: Câte sunt? Sunt vreo 10, e corect ce spune presa?
Victor Ponta: Nu ştiu, vă spune Agenţia Naţională. Dar ştiu sigur că am aprobat în şedinţa de guvern şi alte licenţe de explorare, nu doar pentru Chevron. Dă bine la Chevron, că acum am văzut că e bine să fii antiamerican, dar mi se pare o prostie, sunt şi alte companii care nu sunt americane, dar care au licenţă de explorare. Doi, noi am spus tot timpul că cel puţin cei 4-5 ani în fază de explorare nu se foloseşte tehnologie de fracturare. Apropo, tehnologie care e deja folosită de 30 de ani în România de către alte companii.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Aşadar, este bine să fii antiamerican, adică să te opui explorării şi exploatării gazelor de şist de către compania americană Chevron! Dar, cine se opune în România explorărilor Chevron, în condiţiile în care şi firme din alte ţări decât America dispun de licenţe pentru explorare/exploatare? Ne spune domnul Viorel:

Victor Ponta: Deci această parte importantă de oameni raţionali, dar neinformaţi, aceştia sunt responsabilitatea în primul rând a guvernului şi a fiecăreia dintre companii. De exemplu, la Oradea, este o altă companie, NIS, care aparţine Gazprom, care face explorări. Ştiţi că şi în Oradea erau nişte senatori liberali care luptau foarte tare cu …, deci nu are legătură cu Chevron, deci e treaba în primul rând a guvernului şi după aceea a companiilor de a explica că cel puţin în faza de explorare nu se foloseşte nici o tehnică de fracţionare. Şi există o parte un pic mai redusă, a celor radicali, fie din pur şi simplu concepţia lor anti, în general antiexplorări şi anti folosire a tuturor lucrurilor care poluează, că şi centrala nucleară şi maşinile care merg pe stradă poluează, şi a celor care au alte interese care reprezintă şi în media şi în opinia publică să nu producem noi românii ca să importăm gaze. Ei, pe această ultimă cale a celor radicali sunt convins că oricâte argumente raţionale, oricâte lucruri pe care le-aţi spus dumneavoastră, le spun şi eu, tot nu o să îi convingem, că ei nu vor să audă. Dar e important ca acea mare categorie a oamenilor raţionali, dar care nu sunt informaţi, să fie informaţi.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Aşadar, nişte „senatori liberali”, de la Oradea, luptau cu explorarea de către Chevron a gazelor de şist, dar, culmea, chiar la Oradea existau explorări Gazprom, care, pare a rezulta, nu îi prea deranjau pe aceiaşi „senatori liberali”! Observaţi, vă rog, că domnul Viorel repetă povestea cu „radicalii”, de data asta opuşi explorării gazelor de şist! Se referise la „radicali” şi mai înainte, atunci când povestea că aceştia se opuneau exploatării minereurilor aurifere de la Roşia Montană şi când îi identificase pe aceşti „radicali”, foarte clar, ca fiind liberali:

În comisie, pe bună dreptate, s-a format cumva o comisie împotriva colegilor de la liberali care erau prea radicali, după ce susţinuseră proiectul, acum erau cu totul împotrivă, mâine vor fi iar pentru şi tot aşa.” (http://www.gov.ro/victor-ponta-in-mod-sigur-vor-urma-intalniri-cu-oamenii-de-afaceri-americani-pentru-a-continua-lucrurile-pe-care-le-am-discutat-in-cursul__l1a121365.html).

Vă daţi seama ce i-a spus Ponta lui Biden, înconjurat exclusiv de ciracii săi din PSD, cu privire la liberali, dacă toate astea i-au scăpat public, în presă, după întâlnirea cu vice-preşedintele american? Sincer, le plâng de milă liberalilor, dar vorba lui Tucidides: „speranţa e o marfă scumpă”! Iar liberalii sunt vestiţi pentru resurse, cred că-şi pot permite o speranţă mică, anemică, acolo, măcar cât permitea President Snow, băieţilor şi fetelor din “The Hunger Games”!

Eu cred sincer că Ponta a dorit să prindă vreun sfânt de picior, atunci când a trecut Atlanticul. El ar fi vrut pe Dumnezeu, dar ştiţi vorba aceea: „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii”! Ceva, ceva a prins, dar nu sunt sigur că de picior! Oricum, a dorit şi el să fie în marea armată a sfinţilor, „in that number”, cum se cântă prin State. Surprinzător este că americanii, recunoscuţi pentru o oarecare superficialitate culturală (nu întotdeauna pe drept cuvânt atribuită) au reuşit până şi ei să-şi modifice „armata sfinţilor” după tipicul şi rafinamentul european. Uite, de pildă, Louis Armstrong şi Danny Kaye au modificat textul din „When The Saints Are Marching In” încă din 1959, când domnul Viorel nici nu era născut! Şi au introdus „in that number” pe Brahms, Chopin, Mozart, Ravel, Mahler, Wagner, Berlioz, Haydn, Rimsky-Korsakov, Bizet, Offenbach, Massenet şi mulţi alţi europeni de geniu, de care Viorel nu a auzit în viaţa lui! Căci, dacă ar fi auzit, poate n-ar fi citat din President Snow, afişând o cultură frivolă, din filme americane! Poate ne-ar fi plimbat prin Walhala, cu citate din Siegfried Idyll. Sau măcar din Louis Armstrong, care este parte din marea cultură americană! Mă gândesc că măcar asta să reparăm, dacă urmăriţi filmuleţul de mai jos! Enjoy and Merry Christmas!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

 

România ca o Bacantă: Goală, Beată şi Fără Apărare! Şi Fără Schengen!

ponta-hollande2

Pe 11 martie 2013, am postat un text în Alerts, parafrazându-l pe Cornelius Ryan: “Schengen, ‘un pod prea îndepărtat’!” Am anunţat atunci o viitoare discuţie despre aderarea României la spaţiul Schengen! O Românie despuiată, violentată în fiecare zi de toţi tembelii neamului, pe care românii îi alimentează cu bani grei, pentru a-i reprezenta în lume, la toate eşaloanele puterii domestice! Violul e dulce şi paradisiac, în descărcarea lui inefabilă, ca o şoaptă pe buzele unui mort! La fel de inert ca poporul român, adunătură amorfă de conştiinţe primitive, picurate oniric în cea mai deprimantă mentalitate colectivă pe care a cunoscut-o Răsăritul Europei!

Aşa ne-a lăsat istoria! Cu blestemul mioritic de a alege mereu să fim furaţi înainte de a ne sinucide! Rătăciţi printre vilele şi maşinile luxoase ale celor pe care, imbecili cum ne-a lăsat Dumnezeu, îi alegem constant să ne conducă destinele spre sinecure pentru alţii şi averi imense, mereu ale celor mai proşti si mai nemernici dintre români! “Chestie electorală”, ar spune unii! Un fel de vilegiaturişti prin contracte cu statul, funcţii publice şi vile de lux! Ca în “Livada cu vişini” a lui Cehov: “Până acum, la ţară stăteau numai proprie­tarii şi ţăranii, dar acum s-au ivit şi vilegiaturişti. Toate oraşele, chiar şi cele mici, sunt înconjurate de vile. Şi am putea spune că, peste douăzeci de ani, vilele astea se vor în­mulţi foarte mult.” Direct proporţional cu prostia românilor! Atât a proprietarilor, vilegiaturiştilor, cât şi a celor care plătesc din buzunarul lor pentru opulenţa ilicită a celorlalţi! Presupuşi a conduce pentru binele public şi nu a fura din banii publici!

E bine! Şi sper să rămână aşa, măcar încă 1000 de ani! Timp suficient să dispărem din istorie, spre liniştea orizonturilor Schengen, de unde titanii occidentali ai Europei ne privesc cu scârbă şi dispreţ! Exact aşa cum merităm! Până una, alta, oferim Europei spectacolul grotesc al prostiei la vârf, pentru că atât putem!

Gard am pus la frontieră! Problema este cine îl păzeşte!

Sunt ţări în Uniunea Europeană, precum Germania, Olanda sau Finlanda, care condiţionează aderarea României la spaţiul Schengen de progresele înregistrate de ţara noastră în domeniul luptei anti-corupţie şi împotriva crimei organizate, ca şi al reformei justiţiei. Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), instituit în 13 decembrie 2006 şi aplicat după 1 ianuarie 2007, pentru a urmări angajamentele României în domeniile respective, a fost considerat ca esenţial în a evalua calitatea României de potenţial membru al spaţiului Schengen.

Nu o dată, liderii români au invocat faptul că participarea la zona Schengen, care presupune “ermetizarea” frontierei externe a UE şi “permeabilizarea” frontierelor interne, ţine exclusiv de îndeplinirea condiţiilor tehnice ale supravegherii frontierei cu acele state care nu sunt membre UE. Comisia Europeană a confirmat şi ea că, din acest punct de vedere, România şi Bulgaria sunt pregătite să adere la Schengen! Mecanismul de supraveghere, construit cu finanţare masivă din partea UE, conţine reţele sofisticate în cadrul Sistemului Informativ Schengen (SIS).

Este vorba aici de reţele naţionale (N-SIS) conectate la un sistem central (C-SIS), ce oferă posibilitatea accesării datelor consulare sau de identitate, tehnice sau complementare ale persoanelor, bunurilor sau resurselor de tot felul, la trecerea frontierei Schengen. Iniţial, exista şi un sistem suplimentar, celebrul SIRENE (Supplementary Information Request at the National Entry), care punea împreună resursele de poliţie, vamă şi justiţie din ţările grupului Schengen, tocmai în ideea securizării complete a frontierei externe. S-a transformat apoi în SISNET, un sistem îmbunătăţit, cu accesare mai dinamică a datelor referitoare la imigraţia în zona Schengen. Se adaugă extraordinarul profil din teren al supravegherii de frontieră, cu sisteme electronice computerizate şi forţe de intervenţie rapidă, pentru închiderea oricărei breşe în sistemul de securitate frontalieră.

Tentativa unora dintre ţările Schengen de a impune îndeplinirea unor progrese în cadrul MCV, ca o condiţie pentru aderarea la Schengen, a fost respinsă de liderii români, care au invocat constant îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare. Condiţii tehnice care n-ar avea nicio legătură cu MCV! Aşadar, România trebuia primită în Schengen! Este adevărat, atât preşedintele, cât şi premierul au fost obligaţi să admită, în faţa intransigenţei unora dintre partenerii din UE, că se poate face o oarecare corelare între MCV şi Schengen. Dar, la rigoare, au rămas ferm pe poziţia că îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare este suficientă, fiindcă aşa ar scrie în Tratatul de aderare. Acordurile şi Convenţia Schengen sunt incluse în acquis-ul comunitar încă de la Tratatul de la Amsterdam, din 1997. Traian Băsescu preciza, în discursul de la Întâlnirea Anuală cu Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România, din 21 ianuarie 2013:

“În acelaşi timp, crearea spaţiului european fără controale la frontiere – sau fără frontiere – nu este desăvârşită din raţiuni politice, pe care unele state membre continuă să le întrebuinţeze pentru blocarea accesului României şi Bulgariei în Zona Schengen. Mă adresez acum ambasadorilor statelor membre şi fac un nou apel – şi pe această cale – la guvernele dumneavoastră pentru a reveni la abordarea tehnică a acestui dosar: România a dovedit că îndeplineşte toate criteriile legate de obligaţia de apărare a frontierei Uniunii. România consideră că şi-a îndeplinit obligaţia din Tratatul de aderare.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14119&_PRID=lazi).

Sigur, Ponta l-a acuzat direct pe Băsescu în legătură cu faptul că preşedintele ar favoriza o cuplare a criteriilor MCV cu acele condiţii tehnice de aderare a României la Schengen! Condiţii tehnice considerate şi de Ponta ca fiind suficiente, chiar dacă a învăţat că decizia politică din Consiliu este hotărâtoare!

Comisia Europeană a spus şi ea, nu o dată, că România îndeplineşte condiţiile tehnice. Sigur, acum, să ne punem o întrebare simplă, înainte de a căuta, în Tratatul de aderare a României la UE, partea cu îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca unic traseu de alăturare la zona Schengen, aşa cum susţin autorităţile române. Dacă România este o ţară coruptă până la epuizare, şi cam este, la ce îi folosesc sistemele de securitate sofisticate pentru securizarea frontierei externe? La ce îi serveşte vameşului român şi poliţistului de frontieră faptul că pot accesa, printr-un simplu click, datele comunitare despre maşini furate, dacă, la trecerea hoţului prin frontiera externă a UE, cu limuzina furată, se vor mulţumi să îndese mita în buzunar, fără a mai face arhi-necesarul click?

La ce ne serveşte platforma digitală super-performantă, pentru a verifica încărcătura de contrabandă a camioanelor care trec prin vamă, de vreme ce băieţii şi fetele de acolo s-ar face că nu observă? Într-o frază simplă, România poate fi mama sofisticărelii în materie de protecţie a frontierei Schengen, spre Moldova şi Ucraina, de pildă! Dar sistemul de securizare a frontierei nu ar avea nicio valoare, dacă materialul uman e mioritic, cum îl ştim! Tocmai de aceea, spre neştiinţa crasă a autorităţilor române, Tratatul de aderare a ţării la UE nu spune nicăieri că simpla îndeplinire a condiţiilor tehnice, de securizare a frontierei, duce România în Schengen!

Germanii nu ne vor în Schengen! Dar diplomaţii noştri “ştie” carte?

Tratatul precizează foarte clar că decizia de aderare este politică şi aparţine Consiliului! Aşadar, nu este prerogativă administrativă a Comisiei Europene, care trebuie doar să constate îndeplinirea condiţiilor tehnice, ca o simplă precondiţie. În Protocolul cu privire la condiţiile şi aranjamentele pentru admiterea Republicii Bulgaria şi a României în UE, parte din Tratatul de aderare, se precizează că acquis-ul Schengen se va aplica în ţările menţionate “doar după o decizie europeană a Consiliului” (shall only apply in each of those States pursuant to a European decision of the Council), sigur, după verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice.

Mai mult, ţările comunitare sunt obligate, în baza legislaţiei secundare a UE, să fie vigilente cu privire la primirea unei ţări ca România în spaţiul Schengen. Astfel, la paragraful 5 al Deciziei Consiliului, din 20 mai 1999 (1999/436/EC), se precizează foarte clar că “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne”. (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999D0436:EN:NOT).

Este vorba de Decizia cu privire la baza legală pentru fiecare dintre prevederile sau deciziile care constituie acquis-ul Schengen, în conformitate cu prevederile relevante ale Tratatului pentru întemeierea Comunităţii Europene şi ale Tratatului Uniunii Europene. Articolele menţionate din TEC şi TEU permit tocmai măsurile individuale luate de state pentru a se proteja. Or, principala măsură de protecţie, în condiţiile în care sistemul Schengen reprezintă acquis-ul comunitar, este să întârzii aderarea la Schengen a ţării care nu oferă suficiente garanţii de protecţie a ordinii de drept, în interiorul spaţiului Schengen. Ceea ce se coroborează cu dimensiunea politică a aderării la Schengen, aşa cum precizează şi Tratatul de aderare la UE, şi nu cu cea tehnică!

Cum se face că autorităţile româneşti nu cunosc aceste normative comunitare şi perorează stupid, înţelegând anapoda lumina verde dată de Comisie pentru aderarea la Schengen? Cum că ar fi suficientă îndeplinirea condiţiilor tehnice de aderare! Care condiţii ar fi evidenţiate ca atare şi de Tratatul de aderare a Românie la UE şi ar fi suficiente! Ceea ce este fals, prosteşte, şi, inevitabil, dovadă de incompetenţă crasă! Se poate observa uşor că orice ţară Schengen şi UE poate conexa MCV la condiţionalitatea aderării la Schengen, pentru o ţară ca România, dacă aplică formularea din  decizia din 1999 a Consiliului: “(…) deciziile care constituie acquis-ul Schengen nu afectează exercitarea responsabilităţilor care revin statelor membre, în concordanţă cu articolul 64 TEC (Tratatul cu privire la Comunitatea Europeană-n.n.) şi articolul 33 TEU (Tratatul cu privire la Uniunea Europeană-n.n.) în ceea ce priveşte menţinerea legii şi ordinii, ca şi apărarea securităţii interne.” Or, performanţa în aplicarea legii, aşa cum spune textul Deciziei, este exact subiectul de verificare şi control al MCV!

În martie 2013, a izbucnit un scandal spectaculos, din care poporul năucit de declaraţiile stupide ale lui Ponta, cu privire la noua dimensiune internaţională a României, a aflat scurt că nu mai intrăm în Schengen! Fiindcă nu vrea Germania! Oficialii guvernului Ponta, în cap cu acest domn, de un infantilism politic fără egal, exponent al tuturor suferinţelor umanităţii de dinainte de Noe (după Noe a fost doar potopul de la Galaţi, în care Ponta nu a avut arca la el), au aflat subit, stupefiaţi, că germanii nu ne vor în sistem! Potop de înjurături şi imprecaţii, evident, toate ambalate în limbaj diplomatic!

Ditamai ministrul de externe al României, un oarecare domn Titus Corlăţean, a replicat, pe 4 martie 2013, ministrului de interne german, care nu ne prea vedea in Schengen, cu deja proverbialele cuvinte: “În primul rând, nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei. Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE (Partidul Popular European-n.n.), din care face parte şi PDL” (http://www.mediafax.ro/politic/stroe-ministrul-de-interne-al-germaniei-a-pierdut-ocazia-sa-taca-a-depasit-limita-legitimei-aparari-10630714).

Acum, să te referi tu la un membru al guvernului german, care se exprimă în descărcarea atribuţiilor sale instituţionale, ca la o “parte” din guvern, tu fiind, la rândul tău, membru în echipa guvernamentală a României şi chiar ministru de externe, arată exact natura legumicolă a cortexului politic, cu care te-a dotat bătrâna şi neconsolata natură de pe groapa Roşiei Montane! Noroc că Ponta, al cărui indice de inteligenţă este sub limita de viteză în localitate, prevăzută de noul cod rutier al “gigantului” liberal Stroe, s-a grăbit, încă de pe 3 martie 2013, să-l declare pe Corlăţean credibil şi reprezentativ pentru tot guvernul României! Evident, fiindcă era membru al guvernului! Lucru ce nu i se recunoştea bietului ministru german! “Ministrul de Externe, domnul Corlăţean, nu a vorbit în nume personal, ci a vorbit în numele Guvernului, de fiecare dată când a vorbit despre Schengen!” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html).

“Cu Hollande mă cunosc dinainte”, să dea Dumnezeu să piardă Merkel alegerile!

Sigur, dacă prostia ar fi poliglotă, germanii ar fi simţit şi ei gustul apei de Dâmboviţa! Cum nu este, nefericitul Ponta a rămas să se îmbete singur cu apa rece a propriilor neîmpliniri metafizice, exercitându-şi până la şoc anafilactic proverbiala impotenţă intelectuală: “Vreau să întăresc faptul că Guvernul a făcut tot ceea ce ţinea de noi pentru ca decizia de săptămâna viitoare să fie o decizie pozitivă şi eu încă am speranţe în acest sens” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-titus-corlatean-nu-a-vorbit-in-nume-personal-ci-in-numele-guvernului-pe-tema-schengen-205349.html). Speranţele sale s-au topit, ca o lumânare de spermanţet, în textul Concluziilor Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 7-8 martie 2013, când România a primit Nimic în materie de Schengen, de la Uniunea Europeană:

“The Council reverted to the issue of the Schengen accession of Romania and Bulgaria, as requested by the European Council in December 2012. It recalled the outcome of the European Council meeting in December 2012 as well as all relevant conclusions of previous European Councils and of the JHA Council. The Council decided to address this issue again by the end of 2013 with a view to considering the way  forward on the basis of a two step approach”. (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).

Aşadar:

“Consiliul a revenit la problema aderării la Schengen a României şi Bulgariei, conform solicitării convenite la Consiliul European din decembrie 2012. A reamintit soluţia adoptată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2012, ca şi toate concluziile relevante ale Consiliilor Europene şi Consiliilor Justiţie şi Afaceri Interne precedente. Consiliul a hotărât să se ocupe de această problemă din nou, la sfârşitul anului 2013, în scopul găsirii unei soluţii, pe baza unei abordări duale” (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/jha/135901.pdf).

Pe 14 iunie 2013, am postat textul “’Băştinaşii’ României! Adică, VOI, Iubitorilor de USL!” Am arătat, încă de atunci, dezastrul diplomatic reliefat de vizita în Germania a lui Ponta! Vizită prezentată de toate media din România ca un mare succes! Vă daţi seama ce popor suntem? Vizita lui Ponta ar fi trebuit să aibă pe agendă, ca cel mai important punct, aderarea României la Schengen! Germanii nici nu au vrut să audă! Iată cum descrie Ponta, pe 16 iunie 2013, plin de nonşalanţă şi inconştienţă, marea sa ispravă de a ajunge la Berlin ca să discute Nimic cu Merkel, după ce Germania ne trimisese la plimbare în chestiunea aderării la Schengen:

Realizator: S-a făcut corelarea între raportul prost MCV pentru România, rapoartele precedente şi neaderarea României la spaţiul Schengen.
Victor Ponta: E o legătură pe care eu am considerat-o, şi nu doar eu, şi preşedintele Barroso, şi cred că 25 de ţări din 27, mă rog nu toate sunt în Schengen – vorbesc de cei care fac parte din Consiliul JAI (Justiţie şi Afaceri Interne-n.n.), au considerat o alăturare anormală, pentru că nu e aşa ceva prevăzut în tratat. Pe de altă parte însă, Germania şi Olanda au spus pentru a da o decizie politică pentru Schengen, noi ţinem cont şi de raportul MCV.
Realizator: Ce v-a spus Angela Merkel de raportul MCV?
Victor Ponta: N-am discutat acest lucru.
Realizator: Absolut deloc? E greu de crezut.
Victor Ponta: Totuşi nu mă credeţi
Realizator: Pot să înţeleg că nu vreţi să vorbiţi despre acest subiect
Victor Ponta: Cred că faceţi bine dacă
Realizator: … dar e greu de crezut.
Victor Ponta: O să discutăm în toamnă, atunci când putem să avem o imagine mai completă (…)” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-vreau-sa-redeschid-romania-pentru-investi-ii-asa-cum-a-fost-ea-deschisa-in-urma-cu-10-ani-doresc-ca-conving-investitorii__l1a120276.html).

Sigur că da, discutăm în toamnă! Că, în vară, doamna Merkel nu a avut timp! Şi, când colo, ce să vezi? Doamna Merkel a avut şi alegeri între timp! Şi le-a şi câştigat! Acum, câtă prostie pe milimetru pătrat de neuron, şi ăla stingher şi exilat în austeritatea minţii de cumpănă de fântână, să acumulezi, ca să faci declaraţii de tipul a ceea ce urmează? Din funcţia de cap al guvernului român, pe 16 august 2012, cu un an înaintea alegerilor din Germania:

“Liderii SPD (Partidul Social Democrat German-n.n.) mi-au spus: ‘domne, în Germania, principalele mijloace de presă au fost foarte critice cu România; noi suntem într-o bătălie cumplită la (…) alegeri’. Şi sunt convins şi îmi doresc foarte tare să câştige alegerile, adică să piardă doamna Merkel şi CDU (creştin-democraţia din Germania-n.n.)!” (ascultă file audio* 12ponta-12mutat congres SE la bruxelles-sa piarda merkel alegerile31aug).

Aţi recunoscut interpretul? Îşi imaginează cineva că doamna Merkel a discutat ceva serios cu Ponta, în vizita căznită diplomatic, după strădanii penibile şi „seculare”, a acestuia la Berlin, din iunie 2013? Dumneavoastră aţi fi discutat serios cu un asemenea “titan” al gândirii? Merkel a fost nevoită să accepte că este reprezentantul a 20 de milioane de cetăţeni europeni! Ce să facă? Sunt şi românii pe hartă, undeva în Europa comunitară! De altfel, Ponta cel firoscos este incapabil să înţeleagă ceva din dimensiunea gestiunii relaţiilor internaţionale, mai ales când vorbim de o ţară de importanţa Germaniei! Are doar uşoare tresăriri de luciditate, înecate imediat în noaptea minţii!

Iată-l în puţinele sale clipe raţional moderate de creier, pe 5 septembrie 2012: „(…) am spus că nu doamna cancelar Merkel votează în România. În mod sigur, nu a fost deloc cea mai inspirată frază a mea din politică şi am regretat-o imediat.” (http://www.realitatea.net/ponta-relatiile-intre-germania-si-romania-nu-pot-fi-stricate-nici-de-oameni-politici-ca-mine_1002527.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb). După cum vedeţi, nu apucase să regrete fraza în care spera ca Merkel să piardă alegerile în Germania! Nu-i nimic, are tot timpul de acum încolo, spre gloria susţinătorilor FSN-işti, în frunte cu tata-socru!

O să-mi spuneţi: „stai, domne’, omul este socialist, are dreptul să ţină cu ai lui în Germania, nu?” O, da! Corect! Mai ales cu socialiştii din Franţa! Ponta e frate cu socialiştii din Europa! Sau aşa crede el! Uite cum zicea, deunăzi, despre preşedintele francez Hollande, pe 3 martie 2013, cu doar câteva zile înainte să ne cadă ghilotina UE pe gât, în Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013: „Cu domnul Hollande mă cunosc dinainte de a fi preşedinte şi am o relaţie, să zic, un pic mai personală!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-interviurile-lui-ion-cristoiu-la-b1-tv__l1a119554.html).

Cică nu îndeplinim condiţiile! Ce „ipocriţi”, francezii ăştia!

Păi, cum aşa? Nu ne-om avea bine cu creştin-democraţii din Germania, care tocmai au câştigat alegerile zdrobitor, propulsând-o pe Merkel spre al treilea mandat de cancelar, dar ne avem cu socialiştii francezi ai lui Hollande! Acum, în decembrie 2013, obţinem Schengen precis, măcar pe frontiera aeriană şi maritimă, urmând ca frontiera terestră să se adauge mai târziu! Hai, domne, că a explicat foarte clar premierul francez Jean-Marc Ayrault, în Adunarea Naţională de la Paris, pe 1 octombrie 2013:

„Les États membres de l’espace Schengen doivent assurer aux autres États membres que les frontières extérieures de l’Union seront bien contrôlées, que l’on empêchera l’immigration clandestine et que l’on fera en sorte, aux frontières de l’Union européenne, de lutter fermement contre la criminalité et le trafic d’êtres humains. Lorsque les conditions ne sont pas entièrement réunies, comme j’en ai d’ailleurs discuté à deux reprises avec mon homologue Victor Ponta, Premier ministre roumain, il n’est pas possible de répondre favorablement à une demande d’intégration. La Roumanie et la Bulgarie ont encore des progrès à réaliser en matière de police, de justice, de contrôle des frontières.” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).

Adică:

„Statele membre ale spaţiului Schengen trebuie să dea asigurări celorlalte state membre că frontierele exterioare ale Uniunii vor fi bine controlate şi că imigraţia clandestină va fi împiedicată şi că se va acţiona astfel încât lupta împotriva criminalităţii şi traficului de persoane la frontierele Uniunii Europene să fie fermă. Atâta vreme cât condiţiile nu sunt în întregime întrunite, aşa cum i-am spus, de altfel, în două rânduri, omologului meu Victor Ponta, prim-ministru român, nu se poate răspunde favorabil cererii de integrare. România şi Bulgaria mai au de realizat progrese în materie de poliţie, justiţie şi controlul frontierelor.”

Aşa cum se vede în clar, conform acestor declaraţii, francezii nu ne vor susţine pentru aderarea la spaţiul Schengen, în decembrie, aşa cum se aşteptau de-alde Ponta-Corlăţean! Aşa cum preciza şi ministrul de externe francez, Laurent Fabius, conform publicaţiei Le Monde, din 30 septembrie 2013, „pour le moment, il me semble que les conditions ne sont pas remplies (pe moment, mi se pare că nu sunt îndeplinite condiţiile)” (http://www.lemonde.fr/societe/article/2013/09/30/paris-oppose-a-l-entree-de-la-roumanie-et-la-bulgarie-dans-l-espace-schengen_3486989_3224.html). Fabius adaugă: „S’il n’y a pas un changement de conditions, nous n’y sommes pas favorables (dacă nu va exista o schimbare de condiţii, nu suntem favorabili).

„Penetrabilitatea” frontierelor externe ale României şi Bulgariei spre Ucraina şi Turcia este principala îngrijorare exprimată a lui Fabius! În subsidiar, fără a fi nevoie să o exprime, îngrijorarea cu privire la miile de cetăţeni români, traşi la xerox din Moldova, este marea apăsare a francezilor, cum ne-a arătat, fără sfială socialistă, Sarkozy, la vremea lui!

Culmea frăţiei socialiste, frère Ponta devine subit arogant şi îi acuză pe francezi de aceeaşi meteahnă! Vezi, Doamne, s-a schimbat Franţa! Aşa ştie Ponta, că, până deunăzi, francezii ne erau favorabili pentru aderarea la Schengen! Şi, când colo, ce să vezi? Deodată, ne-au abandonat! Cum zicea „genialul doctor” Victor Viorel Ponta, pe 28 septembrie 2013: „Acum sunt alegeri în Franţa, s-au terminat cele din Germania. Există o mare ipocrizie şi demagogie din partea unor politicieni din aceste ţări (…)” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-despre-schengen-mare-ipocrizie-din-partea-unor-politicieni-europeni-cand-o-sa-rezolvam-problema-romilor-o-sa-fie-cu-melcii-229237.html).

Profitând de scandalul provocat de declaraţiile unor guvernamentali francezi, cu privire la cetăţenii români de etnie romă, aflaţi în Hexagon, Ponta se plânge că oficialii francezi ar bloca accesul României în Schengen invocând chestiunea senzitivă a taberelor ilegale de romi proveniţi din România! Îi acuză pe francezi de ipocrizie şi demagogie: „Demagogia şi ipocrizia prezente în campaniile electorale sunt peste tot, nu doar în România.” (http://www.antena3.ro/politica/ponta-despre-schengen-mare-ipocrizie-din-partea-unor-politicieni-europeni-cand-o-sa-rezolvam-problema-romilor-o-sa-fie-cu-melcii-229237.html).

Dincolo de păcatele vizibile ale unor politicieni francezi, în ceea ce priveşte tratamentul aplicat cetăţenilor români de etnie romă, în Hexagon, atitudinea stupidă a lui Ponta l-a obligat pe premierul francez să riposteze, pe 1 octombrie 2013: „Romii nu au a face cu Schengen (…) Ei beneficiază de libera circulaţie în Europa, la fel ca voi şi ca mine (…)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-10-02.pdf).

Mai mult, super ministrul nostru de externe, „magistralul” Corlăţean, îi insultă la greu, nici măcar diplomatic, pe francezi, conform Hotnews, pe 1 octombrie 2013: „Am transmis colegilor francezi faptul că ceea ce am stabilit prin canale diplomatice rămâne valabil. Un astfel de parteneriat strategic se susţine pe reciprocitate. Dacă nu există reciprocitate, e bine să primim pe canale oficiale şi nu prin presă această concluzie” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15712138-tituts-corlatean-mesaj-catre-franta-parteneriatul-strategic-sustine-prin-reciprocitate-daca-aceasta-nu-exista-aflam-prin-canale-oficiale-nu-prin-intermediul-presei.htm).

Cum s-au sucit francezii ăştia! Până ieri, ne susţineau pe noi contra germanilor!

Vezi, Doamne, s-ar fi sucit francezii care, iniţial, şi-ar fi asumat, ba la Paris, ba la Bucureşti, să ne susţină pentru aderarea la Schengen, iar acum ne-au abandonat, deodată, ca pe nişte orfeline oropsite! Asta este melodia cântată pe toate vocile de corul vânătorilor de muşte bete din guvernul român! Peste tot, sunt invocate “poziţiile” liber asumate de oficialii francezi de a ne duce în Schengen şi care “poziţii” s-ar fi modificat radical, acum, în preziua alegerilor din Hexagon! La acest moment, poziţia franceză este categorică spre NU! Iată şi punctul de vedere al ministrului francez pentru afaceri europene, Thierry Repentin, din 2 octombrie 2013:

“Aşteptăm un raport de la Comisia Europeană, aşa numitul Mecanism de Verificare  (Mecanismul de Cooperare şi Verificare-MCV-n.n.) ca să ştim care sunt eforturile făcute de cele două ţări pentru securizarea frontierelor. Speram că va fi un raport pozitiv, dar se pare că nu va fi un raport pozitiv. Nu Franţa va fi împotriva aderării, pentru că aderarea la spaţiul Schengen trebuie aprobată, în unanimitate, de cele 28 de ţări. Azi, credem că cele două ţări mai trebuie să facă eforturi.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15712138-tituts-corlatean-mesaj-catre-franta-parteneriatul-strategic-sustine-prin-reciprocitate-daca-aceasta-nu-exista-aflam-prin-canale-oficiale-nu-prin-intermediul-presei.htm).

Dar, oare, s-a schimbat poziţia Franţei legată de susţinerea României pentru aderarea la Schengen, cum clamează, pe toate diapazoanele, neputincioşii guvernamentali români? Deodată, a abandonat România? Au înnebunit subit francezii? Hai să vedem, logic, mai întâi despre ce este vorba! Pe 3 martie 2013, ministrul de interne german, Hans-Peter Friedrich, declara tranşant:

“Dacă România şi Bulgaria se bazează pe un vot favorabil, atunci îi anunţ că acesta va pica în urma veto-ului german. Ipoteza aderării parţiale, pe cale aeriană şi maritimă, nu mai este la ordinea zilei. Extinderea Spaţiului Schengen va fi acceptată de cetăţenii noştri doar dacă toate premisele de bază vor fi îndeplinite. Momentan nu este cazul.” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ministrul-de-interne-al-germaniei-vom-bloca-aderarea-romaniei-la-spatiul-schengen-638189.html).

Şi adăuga, cu acelaşi prilej:

România şi Bulgaria trebuie să acţioneze cu mai multă fermitate împotriva corupţiei. Cei care îşi obţin viza prin dare de mită pot ajunge fără alte controale până în Germania. Trebuie împiedicaţi eficient acei oameni care abuzează de dreptul de liberă mişcare şi vin aici doar ca să colecteze ajutorul social. O astfel de faptă ar trebui pedepsită prin interdicţia de a mai intra în ţara noastră. Pentru asta voi milita la Bruxelles. Nu putem accepta ca, la un moment dat, oamenii din întreaga Europă să pornească după deviza: în Germania se încasează cel mai mare ajutor social.” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/ministrul-de-interne-al-germaniei-vom-bloca-aderarea-romaniei-la-spatiul-schengen-638189.html).

Să lămurim un lucru important! În toată perioada care a urmat acestui anunţ, ca şi înainte, Germania a afirmat, clar şi pe faţă, că susţine aderarea României la spaţiul Schengen! Sigur, România nu îndeplineşte condiţiile acum! În acest an! Dar, susţinerea Germaniei este totală! Firesc să fie aşa! Veto-ul german vizează momentul, vizează “acum”, nu vizează “dacă”! E normal să fie aşa, fiindcă aderarea la Schengen este o obligaţie a României, asumată prin Tratatul de aderare, la fel de valabilă pentru România, cât şi pentru ansamblul ţărilor comunitare! Încă o dată, poziţia Germaniei este aceasta: Da pentru România în Schengen, dar nu acum!

Crede cineva că Franţa ar fi putut să iasă din poziţia comună franco-germană, pentru a susţine o aderare a României la Schengen, fie ea şi în varianta restrânsă, maritimă şi aeriană, în acest an, aşa cum au crezut diplomaţii lui Corlăţean? În pofida poziţiei germane? Niciodată! Aici intervin competenţele tehnice ale diplomaţiei domnilor Ponta-Corlăţean! Ale corpului diplomatic românesc ever, această maşinărie stupidă cu rude şi acoliţi politici, securişti proşti şi securişti şmecheri, sinecurişti abili şi sinecurişti inerţi, care a fost agregată din impostură, incompetenţă şi carierism ieftin, sub obroc politic şi înalt patronaj securistic. Inevitabil, vă voi învăţa nişte coduri diplomatice, pe care băieţii lui Corlăţean, cu el în frunte, nu le cunosc.

Pe 21 februarie 2013, Victor Viorel Ponta (cum îi zice Băsescu) se afla la Paris, unde a ieşit într-o conferinţă de presă cu premierul francez Jean-Marc Ayrault! Atenţie, eram la câteva zile de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, din 7-8 martie 2013, când nici măcar nu s-a mai putut discuta aderarea la Schengen a României, subiectul fiind amânat pentru iarnă, ca urmare a opoziţiei Germaniei, dar şi a altor ţări (nu s-a ajuns la o dispută în jurul mesei). Ce ar fi trebuit să spună Ayrault, în conferinţa de presă, ca să dea un mesaj clar de susţinere pentru România „ACUM”, adică pentru o decizie favorabilă pe 7-8 martie 2013? În condiţiile în care Germania anunţase că se opune! Simplu! Premierul francez trebuia să anunţe că Franţa susţine România pentru o decizie de aderare la spaţiul Schengen, în două trepte, ce trebuia adoptată în 7 martie, la Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne! Iată ce a declarat premierul francez, chiar lângă Ponta:

Am abordat problema aderării României şi Bulgariei, ţări partenere, la Spaţiul Schengen. Poziţia Franţei este cunoscută, noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului miniştrilor de justiţie şi de interne din luna martie.” (http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html).

Wow! Cum, Ponta şi Corlăţean au înţeles din asta că Franţa ne susţine pentru Schengen Acum? În acest an? Cum, adică, „noi susţinem aderarea, conform calendarului ce va fi convenit cu partenerii europeni, la reuniunea Consiliului? Ce spune aici Ayrault? (fictiv) „Noi vă susţinem, dragi români, pentru orice se va decide în Consiliu, în ceea ce vă priveşte! Aşadar, dacă se va decide că mergeţi în Schengen acum, vă susţinem, dacă vă amână, susţinem amânarea!”

Cum, Franţa susţine ce vor partenerii, nu ce vrea ea? Păi, se ştie că, în Consiliu, o singură ţară poate bloca decizia! Or, Germania anunţase veto pentru aderarea României la Schengen! Automat, pe veto-ul german, decizia Consiliului nu putea fi decât negativă pentru România! Or, Franţa zice (fictiv) „noi susţinem ce iese din Consiliu!” Păi, logic, dacă susţine ce iese din Consiliu, iar din Consiliu va ieşi, inevitabil, ceva conform veto-ului german, rezultă cu necesitate că Franţa nu susţine România pentru Schengen Acum, ci susţine Germania pentru amânare, până la îndeplinirea condiţiilor de către România! Unde este ipocrizia franceză? Ce s-a schimbat din poziţia Franţei, faţă de 21 februarie 2013?

Când comunicarea este „în două adrese”, iar schimbarea nu-i schimbare!

Cât de mare este incompetenţa ambasadorului român la Paris şi a personalului din Centrala MAE, care au descifrat cum că poziţia franceză este de susţinere pentru România, în pofida poziţiei Germaniei? Să vedem mai departe! Pe 11 iulie 2013, Ayrault vine la Bucureşti. Se întâlneşte cu Băsescu şi cu Ponta! Nu ştim ce a discutat cu Ponta despre Schengen! Dar ştim ce a discutat pe această temă cu Băsescu, pe baza comunicatului de presă de la Cotroceni! Atenţie:

Domnul preşedinte Traian Băsescu a vorbit, în cadrul întrevederii, despre aderarea României la spaţiul Schengen şi a afirmat că ţara noastră, deşi îndeplineşte toate criteriile tehnice impuse, nu a primit, încă, o decizie favorabilă de aderare. În acest context, prim-ministrul Republicii Franceze, domnul Jean-Marc Ayrault, a spus că Franţa a fost şi este şi în prezent un susţinător al demersului de aderare a României la spaţiul Schengen, dovadă fiind şi propunerea franco-germană privind aderarea în etape, prima etapă cuprinzând frontierele aeriene.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14415&_PRID=lazi).

Comment? Aşadar, francezul şi-a prezentat susţinerea pentru România într-o formulă de tip “propunerea franco-germană”? Când noi ştim care e poziţia Germaniei? Ei bine, ce aveţi în faţă este o declaraţie publică în “două adrese”, cum se spune în jargonul de specialitate al unei ştiinţe diplomatice profund necunoscute nefericiţilor din diplomaţia română! Ayrault nu avea nevoie să-i spună lui Băsescu despre varianta franco-germană a propunerii pentru Schengen în două etape, prima cuprinzând frontierele aeriene! Fiindcă, această formulă era convenită şi cunoscută cu mult înainte şi nu era la ordinea zilei! Subiectul fierbinte era nu în câte etape intră România în Schengen, ci când intră în prima etapă!

Ayrault trebuia să spună clar: (fictiv) “Da, suntem pentru o decizie favorabilă aderării României la Schengen, cu frontierele aeriene, în decembrie acest an”! Ayrault nu spune asta. Se eschivează! În diplomaţie, asta înseamnă NU! Asta este prima adresă! Adică, ne transmite nouă mesajul! Dar, de ce se referea, în eschivă diplomatică, la o propunere germano-franceză, care nu avea legătură cu subiectul imediat? Fiindcă, exasperat de prostia Guvernului Ponta şi a diplomaţilor săi, care trâmbiţau pe la toate colţurile Europei că Franţa ne susţine pentru aderare acum la Schengen, Ayrault a simţit nevoia să dea un mesaj în clar germanilor! Chiar de la Bucureşti, risipind, pe această cale, unele suspiciuni, care s-ar fi putut ivi în Cancelaria de la Berlin, ca urmare a asigurărilor date de români, că Franţa ne susţine în pofida Germaniei!

Practic, Berlinul putea suspecta Parisul că ar ieşi din poziţia comună franco-germană, cu privire la aderarea României la Schengen! Atunci, Ayrault s-a asigurat că transmite public, chiar de la “sursă”, pentru cunoştinţa tuturor (cei vizaţi fiind germanii, de unde trimiterea la “propunerea franco-germană”, care are simplul rol de captare a atenţiei, nu de a aduce în discuţie un subiect atât de banal şi cunoscut), că poziţia franceză rămâne în paradigma convenită cu Berlinul! Adică, Da României, pentru Schengen, dar Nu Acum, nu în acest an! Asta era a doua adresă! Pentru Germania! Ce a înţeles diplomaţia română din asta? Iată interviul lui Ponta din El Mundo, din 23 iulie 2013:

Reporter: Există noi evoluţii pozitive în ceea ce priveşte intrarea României în spaţiul Schengen?
Victor Ponta: Semnalele venite de la partenerii României sunt tot mai pozitive şi avem încredere că, în perioada ce vine, ne vom atinge acest obiectiv (Franţa e ultima ţară care a anunţat, din nou, susţinerea ei puternică pentru acest obiectiv).” (http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-primul-ministru-victor-ponta-publica-iei-spaniole-el-mundo__l1a120615.html).

Şi aşa au ţinut-o, langa, până acum câteva zile, când, exasperaţi de atâta prostie, francezii au lăsat diplomaţia la o parte şi au trecut la limbajul comun: (fictiv) “NU, tembelilor, nu vă susţinem pentru Acum, mai aveţi până acolo!”

Cum să interpretezi evaluarea ambasadorului român la Paris, Bogdan Mazuru, atenţie, fost ambasador la Washington şi NATO, care descoperă subit că s-a schimbat poziţia franceză? Şi, culmea, “schimbarea” asta l-a luat pe nepregătite! Poziţie care, aşa cum v-am arătat, şi vă voi mai arăta, nu se schimbase deloc! Minunea se petrece printr-o intervenţie halucinantă pe telefon, într-o emisiune de la Realitatea TV, pe 29 septembrie 2013! Cruciţi-vă:

“Nu ne aşteptam, nu ne aşteptam, pentru că, în iulie, atunci când a fost la Bucureşti, premierul Ayrault a fost destul de clar, chiar foarte clar, atunci când a susţinut ideea aderării României la spaţiul Schengen, sigur, în… sunt (sic!) două etape; începând chiar de anul trecut se profilase această soluţie şi recunosc că nu mă aşteptam la această schimbare de opinie din partea Franţei!” (ascultă file audio* 13bogdan mazuru-2nu se astepta ca franta sa zica nu romaniei-schengen29sep).

Ei, imaginaţi-vă următorul lucru! Dacă tu, ca stat, ai un ambasador într-o ţară, îl ai acolo ca să-ţi spună când se schimbă poziţia ţării unde este acreditat (de regulă, înainte de schimbare), tocmai ca să nu te surprindă când se întâmplă! Sau ca să nu afli din ziare! Ce faci, dacă un astfel de ambasador nu este capabil să sesizeze aceste schimbări şi le afli de la televizor? La ce este bun acolo? Ce faci cu el? De ce dai bani pe un astfel de ambasador? Mai bine cumperi Le Monde şi afli de acolo! Oricum, e mai ieftin decât te costă un ambasador la post! Ce faci, aşadar? Fireşte, îl retragi şi numeşti unul competent!

Dar, ce te faci dacă ambasadorul nu-şi dă seama de schimbare, care, de fapt, nu este schimbare, dar el are impresia că poziţia s-a schimbat? Ce faci cu ăsta? Vă spun eu! Îl ţii la post în continuare, dacă eşti România! Ca să vadă toţi care este nivelul nostru! Şi, ca să vedeţi ce schimbătoare este Franţa, iată ce poziţie avea cu privire la aderarea României la Schengen, înainte de venirea socialiştilor la putere! Sarkozy, pe 20 noiembrie 2010:

“Cela veut donc dire que leur problème frontalier doit être a priori, et avant leur entrée dans Schengen, réglé. Est-ce que je me fais comprendre ?” (http://www.ambafrance-ca.org/IMG/pdf/president-10064_Lisbonne2010.pdf).

Adică:

“Asta vrea să spună că problema lor de frontieră trebuie reglată a priori şi înainte de intrarea lor în Schengen. Mă fac înţeles?”

Nu, Monsieur Sarkozy, nu vă înţelege nimeni la Bucureşti! Nici pe dumneavoastră, nici pe Monsieur Hollande! Noroc că vă înţelegeţi între voi, prin Hexagon, cu privire la România! Atât putem noi! Nu v-a înţeles nimeni nici cu Politica Agricolă Comună, când Ponta a înţeles că ne susţineţi pe noi, România, şi nu Franţa! Cât de (fill in the blanks) să fii ca să înţelegi aşa? Am scris despre asta pe 17 aprilie 2013, pe acest blog, cu titlul “Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!

Nu există nicio şansă pentru România! Eu nu spun, de pildă, că nu există oameni valoroşi în serviciul diplomatic român! Din păcate, cei cu adevărat valoroşi se numără pe degetele de la o mână! Şi dumneavoastră nu vedeţi câte degete am arătat, atunci când am scris aceste rânduri. Nu vă aşteptaţi ca oameni de asemenea valoare să fie numiţi în vreun post de conducere în Centrala MAE sau ca ambasadori pentru România! Şi, oricum, cu lideri ca Ponta sau Băsescu, expertiza lor s-ar irosi în ridicol! România nu are această şansă!

E drept, Ministerul de Externe este în faza de selecţie a unor diplomaţi noi, de mare calibru, capabili să-i înlocuiască pe domnul Mazuru sau pe ambasadorii din capitale importante ale lumii! Îi puteţi urmări pe noii diplomaţi ai MAE, în filmuleţul de mai jos, pregătindu-şi instrumentele diplomatice cu care vor pleca la cucerirea spaţiului Schengen! Cum? Ce pile au avut ca să ajungă în MAE, în poziţii atât de importante? Ei, asta-i! Sunt susţinuţi de liberali sau pesedişti, care-i problema dacă sunt buni? Aveţi încredere în ei! Fiţi mândri că îi aveţi să vă reprezinte! Cheers!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Penibilul Domn Ponta şi Regatul „Chiloţeilor” Împietriţi!

ponta-crin2

Ştiu, pare ciudat să încercăm a înţelege de ce ne merge atât de prost! În fapt, suntem o naţiune de băieţi şi fete care se împuşcă în cap, fie şi pentru o simplă şicană în traficul rutier! Nu-i vorbă, se mai împuşcă şi alţii în cap! De pildă, ruşii! Dar, numai după o dezbatere aprinsă, cu privire la Critica Raţiunii Pure de Immanuel Kant! Stând la coadă la bere! La ruşi, până şi băutorii de bere l-au citit pe Kant! (vezi http://www.antena3.ro/externe/o-dezbatere-despre-filosofia-lui-kant-a-degenerat-in-scandal-un-barbat-a-fost-impuscat-in-cap-227938.html).

Nu, nu e glumă! Compensăm, însă, cu brio! La noi, până şi un oltean a ajuns în conducerea Camerei Deputaţilor! Ştiu, ştiu, asta este discriminare! Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării mă va amenda! Greşesc, nu pe mine, pe domnul Zgonea! Cum, care Zgonea? “Prietenul lui Mihai Viteazul”! Aţi uitat? Preşedintele Camerei Deputaţilor, care a apucat să spună cuvintele magice pe 16 septembrie 2013! Unor copii din Brazi, care erau presupuşi a începe şcoala! Dar, care, după ce l-au auzit pe Zgonea, PSD-ist de frunte, cred că au renunţat la studii! Dacă un oltean ca el, nu orice oltean, a reuşit să ajungă atât de sus, la ce mai e nevoie de alfabet? Zău, iată cuvintele PSD-istului, conform jurnalul.ro: “Uitaţi-vă, eu, oltean, am ajuns preşedintele Camerei Deputaţilor” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/valeriu-zgonea-oltean-651674.html).

Şi, ca să demonstreze că nu l-a citit pe Kant, a adăugat băgându-l şi pe Victor Viorel Ponta acolo unde îi este locul: “După istoria cu preşedintele Nicolae Ceauşescu, ştiţi foarte bine că era greu pentru un oltean să urce într-o funcţie publică, având această istorie în spate. Astăzi sunt doi olteni care sunt la conducerea statului român: Victor Ponta, premierul României şi subsemnatul, cu votul tuturor parlamentarilor, preşedintele Camerei Deputaţilor”. Cam ăsta este nivelul conducătorilor! Mai ales ruşii, amatori de bere şi cititori de Kant, pot să observe uşor care este nivelul poporului cu asemenea conducători!

“Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii”! Parlamentul s-a mutat în mină!

E timpul să lămurim foarte clar câteva lucruri. L-am văzut pe Victor Viorel Ponta (îmi place să-i zic pe nume, exact aşa cum îi zice mentorul său de suflet, cu care se înjură toată ziua, absolut patetic, Traian Băsescu), în interviul oferit B1 TV, pe 16 septembrie 2013. O prestaţie lamentabilă, ca om şi ca demnitar! Extrem de utilă din perspectiva dezvăluirii intereselor obscure ale unui partid năşit în aburul pestilenţial al FSN-ismului şi gata să distrugă România, la nevoie, doar pentru a proteja interesele unei clici de profitori politici! Sigur, atunci când o clică de acest tip îşi alege în frunte un monument de infantilism, din categoria “oltean de calibrul lui Zgonea”, infantilul va face toate greşelile din manual! No wonder! Să dăm filmul poveştii!

Dornic să iasă din conul de umbră în care se vârâse pe tema proiectului exploatării de la Roşia Montană, Ponta s-a deplasat fulger la faţa locului, pentru a profita de protestul minerilor baricadaţi într-una din galerii! Nu acceptau să iasă până la venirea notabilităţilor de la Bucureşti! Venire ce ar fi trebuit să coincidă cu foc verde pentru proiectul Roşia Montană Gold Corporation! Ponta a venit procedând la cea mai tembelă “mineriadă” din istoria “mineritului” prin măruntaiele statului de drept din România!

Dacă obiceiul locului era, până acum, ca statul să fie “minerit”, prin forţă, de minerii veniţi în trombă la Bucureşti, de data asta a mers Bucureştiul la mineri, pentru a se pune la dispoziţia acestora! Căci ce grăieşte infantilul Ponta, analfabet juridic şi în ale statului de drept? Pur şi simplu, anunţă că Parlamentul nu mai legiferează în deplinătatea dreptului şi a rolului democratic şi constituţional, ci în virtutea arbitrariului, abuzului  şi incompetenţei reprezentate de şeful guvernului.

Parlamentul este, practic, luat prizonier, de un grup de  33 de mineri, care nici măcar nu se deplasaseră la Bucureşti cu bâtele, ca pe vremea lui Miron Cozma. Care Cozma, nici în visurile de maximă putere, avută în fruntea minerilor, nu ar fi contemplat o asemenea victorie, ca cea a aducerii unei comisii parlamentare în minele din Valea Jiului! Nicio problemă, ce nu au reuşit ortacii lui Cozma, a “dăruit” Ponta, fără să clipească, în cea mai patentată demonstraţie de impotenţa intelectuală, oportunism politic, demagogie abjectă şi anulare a statului de drept, din câte a cunoscut ţara împuşcaţilor în cap, pe motiv de trafic rutier! Iată cuvintele celui pe care românii îl consideră un bun conducător, potrivit sondajelor de opinie:

“Eu le-am promis că se face comisia şi îi aducem pe toţi din comisie aicea (sic!), să vorbească cu ei şi să vadă aicea (sic!), să decidă dacă susţin sau nu proiectul! Dar, nimeni n-are voie, când nu ştie ce viaţă au oamenii ăştia, să zică nu! Trebuie să-i aducem aici, le-am promis şi o să mă ţin de cuvânt!” (ascultă file audio* 13ponta-rosia montana-1aduce comisia parl in mina-2nu e voie sa zici nu15sep).

Şi, când marinarii de pe fregata Ferdinand se vor baricada la bord, cerând arborarea pavoazului la cârmă, nu la catarg, prin lege votată în Parlament, vom duce Parlamentul să legifereze pe mare? Şi, când producătorii de pepeni vor dori să vândă pepenii drept icre negre, prin lege votată în parlament, vom duce Parlamentul în piaţă? Cu siguranţă, oamenii de la Roşia Montană au tot dreptul să fie îngrijoraţi pentru locurile lor de muncă, dar solicitarea făcută de ei s-a referit, exclusiv, la o discuţie cu liderii politici ai ţării, la faţa locului!

Ponta, însă, a promis că va aduce întreaga comisie a Parlamentului în mină! De când comandă şeful Guvernului, Parlamentului? Cum îşi permite acest perfect analfabet în legile ţării să declare ritos că „nimeni nu are voie să spună NU?” Fie şi pentru că nu ştie suficient! De când comandă el parlamentarilor, tuturor parlamentarilor, nu numai celor din partidul lui Oprişan, cum să voteze? Până unde poate duce batjocura la adresa acelor oameni nefericiţi de la Roşia Montană, care au crezut în el, personajul cu numele de Ponta:

„Le-am promis, le-am promis că ne întoarcem aici cu comisia specială şi că fiecare parlamentar îi va asculta şi pe ei (…)”(ascultă file audio* 13ponta-rosia montana-0aduce comisia parl in mina15sep). Dar, fiecare cetăţean român are o doleanţă în faţa unui proces legislativ! Sunt milioane de nemulţumiţi în România, cu privire la diverse alte proiecte de lege, care aşteaptă votul final în Parlament! Ducem Parlamentul la discuţii individuale cu fiecare protestatar sau nemulţumit? Sau ne oprim doar la Roşia Montană?

Udrea şi cu Ludovic ne-au furat şi nu un pic!

Pe bună dreptate, liberalul Ludovic Orban a reacţionat dur, pe 16 septembrie 2013, la exprimările, din poarta minei, ale PSD-istului Ponta:

„Ieri, privindu-l pe Ponta, l-am văzut aievea pe Ion Iliescu al anilor ‘90, mulţumind minerilor după reprimarea brutală a Pieţei Universităţii. Este adevărat că nu avea decât casca (nou-nouţă, de altfel ca şi toţi ceilalţi aşa-zişi mineri, care nu mai sunt mineri din 2006) nefiind dotat şi cu lămpaş sau bâtă. Este adevărat că nu a adus minerii la Bucureşti, dar a făcut un lucru mult mai grav: a promis minerilor că îi ia pe parlamentari de guler şi îi aduce să voteze în mină. Este adevărat că nu a înfierat cu mânie proletară protestatarii din Piaţa Universităţii, însă a făcut un lucru şi mai grav, afirmând: ‘nimeni nu are voie să spună nu’” (http://www.b1.ro/stiri/politica/ludovic-orban-votez-orice-mo-iune-de-cenzura-impotriva-lui-ponta-acest-hibrid-nereu-it-intre-nastase-si-iliescu-foto-65444.html).

Orban a enunţat singura idee valabilă, care putea veni în mintea oricărui om normal, care ar fi asistat la tâmpenia guvernamentală de la Roşia Montană: „Îl anunţ, pe această cale, pe domnul Ponta că voi vota orice moţiune de cenzură se va depune împotriva cabinetului său şi că voi face toate demersurile posibile pentru a îmi convinge colegii liberali că acest hibrid nereuşit între capitalismul lui Năstase (vezi PETROM, ALRO, BECHTEL etc.) şi comunismul lui Iliescu trebuie să plece din fruntea guvernului României”. (http://www.b1.ro/stiri/politica/ludovic-orban-votez-orice-mo-iune-de-cenzura-impotriva-lui-ponta-acest-hibrid-nereu-it-intre-nastase-si-iliescu-foto-65444.html). Evident, nu era vorba de o moţiune de cenzură împotriva unui guvern cu liberali în el! Ci, împotriva unui guvern din care liberalii s-ar fi retras!

A urmat o nouă şi teribilă greşeală din partea lui Ponta! Cu multiple semnificaţii. Întrebat, pe 16 septembrie 2013, cu privire la propria evaluare legată de afirmaţiile lui Orban, Ponta a declarat la B1 TV: „Ludovic Orban şi Elena Udrea sunt cei doi oameni care se mai trezesc din când în când şi, pe facebook, dau jos guverne (…)”! (ascultă file audio* 13ponta-b1tv-orban asociat cu udrea16sep). Atenţie, Ludovic Orban este asociat cu Elena Udrea! Ponta nu răspunde punctual la întrebarea care se referea, strict, la părerea pe care o are despre declaraţiile lui Orban! Îl asociază, direct, pe Orban cu Udrea, un om politic de la PDL, cu care PNL şi, mai ales, Ludovic Orban s-au aflat mereu în conflict deschis!

Dar, ce urmează este extrem de interesant. Fiindcă Ponta adaugă: „Ştiţi ce mă supără? (…) Eu încă plătesc acum şi o să mai plătim mulţi ani, contractele frauduloase, hoţiile şi prostiile pe care le-a semnat şi Orban cu Iordache, cu Romstrade, pe care le-a  semnat şi Udrea cu Romstrade… Deci, eu, acuma (sic!), plătesc şi, când îi văd cât timp au oamenii ăştia să scrie pe facebook, după ce ne-au dat găuri de sute de milioane de euro, amândoi, mă gândesc că viaţa politică e frumoasă, dacă scapi nepedepsit”. (ascultă file audio* 13ponta-b1tv-orban-contracte cu romstrade16sep).

Ce remarcăm? Ponta, care reacţiona dur când vreun liberal mai nesupus îl critica, nu cere niciun fel de măsuri punitive împotriva lui Orban, pentru atacul acestuia la adresa sa! Face, însă, altceva! Teribil de important! Îl asociază pe Orban cu Udrea şi îi declară hoţi pe amândoi! De la Hitler şi Goebbels încoace, tactica de manipulare prin asociere a dat rezultate perfecte asupra opiniei publice. La Hitler, a existat o „mică” problemă, pentru că s-a aflat în război, în acelaşi timp, şi cu bolşevismul rusesc, şi cu societatea capitalistă de tip american. Or, era greu să explici opiniei publice că ai dreptate în acest război, de vreme ce luptai cu doi inamici, care erau şi inamici între ei doi! Oamenii puteau să nu priceapă! Aveai nevoie de o platformă, care să-i unească, în mentalul colectiv, pe cei doi inamici, pentru ca tu să ai o argumentaţie coerentă împotriva lor! Platforma comună, găsită de Hitler, a fost dată de invocarea evreilor şi de antisemitism! Fiindcă, simplu, şi capitalismul american, şi bolşevismul rusesc erau produse ale evreilor, în filosofia nazistă a „adevărului”! Bingo! Mission accomplished!

Aţi văzut ce simplu e? Aşadar, tu, Ponta, ai doi duşmani care se luptă între ei? Da! Vrei să lupţi cu amândoi? Da! Atunci, fii atent! Unii oameni se vor întreba dacă ai dreptate, de vreme ce te confrunţi cu inamici ce luptă între ei! Cum poţi fi duşmanul lor, de vreme ce ei înşişi se duşmănesc între ei? Complicat! Ia să vedem! Cine sunt cei doi duşmani? PDL şi PNL! Naşpa, fiindcă ăştia doi se duşmănesc ireductibil între ei! Ai o platformă comună, care să-i unifice şi care să-ţi ofere un motiv unic, pentru a lupta împotriva lor? Da! Fură amândoi! Hai, să le dăm un nume: Udrea şi Orban! Uraaaaa! Problema e rezolvată! Ooops! Stai aşa! Parcă, tu, Ponta, nu erai în război cu PNL!

Alba, neagra, cu prezidenţialele lui Crin!

Ei, de aici începe demonstraţia acestui studiu! Da, aparent, PSD şi PNL sunt aliaţi! Zău? Hai să vedem! Mai întâi, să remarcăm un lucru! Crin Antonescu, după constituirea USL, nu a acuzat niciodată un fost sau actual ministru PSD de hoţie! Orban este fost ministru liberal. Ai putea crede că Ponta e supărat pe Orban şi se răzbună şi el cum poate! Atenţie! Acuzaţia de hoţie e gravă şi dacă spui că Orban a furat jetoanele de la masa de joc, în hotelul de pe malul mării unde şi-a făcut vacanţa! Dar, nu! Ponta îl acuză pe ministrul Orban de hoţie! Adică, acuză, direct, PNL! Unii vor spune că extrapolez! Sau că exagerez! Le voi răspunde că nu mi s-a întâmplat niciodată să ratez vreo demonstraţie! Iată ce declara Ponta, în acelaşi interviu pentru B1 TV, din 16 septembrie, cu privire la susţinerea PSD pentru candidatul liberal la prezidenţiale, Crin Antonescu:

„PSD e absolut hotărât să-şi menţină decizia, pe care am luat-o în Congres, de a avea candidat USL, candidat Crin Antonescu. Dacă Crin Antonescu, poate a spus-o la supărare, dar dacă a vorbit serios şi îşi menţine decizia de a nu mai dori sprijinul PSD, sigur că, în acel moment, trebuie să ne gândim pe cine susţinem!” (ascultă file audio* 13ponta-b1tv-crin a zis ca nu are nevoie de psd pt presedinte-ok16sep).

Tare, nu? Ia să vedem! Aflăm de la Ponta că Antonescu a luat „decizia de a nu mai dori sprijinul PSD”! O fi luat-o la „supărare” şi atunci îl iertăm, dacă renunţă la ea, evident! Altfel, pa, domnul Crin! Super corect! Numai că avem o mică problemă! CRIN NU A SPUS NICIODATĂ CĂ RENUNŢĂ LA SUSŢINEREA PSD! Aici, Ponta se dă de gol din nou, arătând că vorbeşte dintr-o strategie anticipativă, bine pusă la punct de PSD, pentru confruntarea finală cu PNL, la prezidenţiale. Exact aşa cum atacul la miniştrii liberali, acuzaţi că fură/au furat în funcţie, este parte a strategiei electorale pentru euro-parlamentare, de asociere a PNL cu PDL, prin furt!

În cele mai dure exprimări ale sale, cu privire la susţinerea PSD pentru candidatura sa la prezidenţiale, Crin Antonescu a zis doar atât:

„Dacă eu, în 2014, sunt în situaţia unui fel de obiect, de păpuşă, pe care, dacă vrea, îl pune PSD, dacă nu, nu, atunci nu mai candidez. Dacă aş fi în 2014 în situaţia să depind de bunăvoinţa PSD sau a cuiva din PNL, nu mai candidez. Preşedinţia României e decisă de cetăţeni!” (http://www.b1.ro/stiri/politica/crin-antonescu-daca-in-2014-as-fi-papusa-psd-ului-la-prezidentiale-nu-a-mai-candida-daca-nu-ma-sus-in-sanatate-i-la-revedere-65477.html).

Nu spune nicăieri că a renunţat la susţinerea PSD! Spune doar că nu va accepta să fie „păpuşa” cuiva, fie a PSD fie a PNL! Asta, pe 16 septembrie! Iar pe 13 septembrie:

„Tot PSD-ul trebuie să înţeleagă un lucru şi anume că primul ministru pesedist şi PSD-ul duc o viaţă bună cu aliatul lor PNL şi Antonescu, nu pentru că ne-ar tremura chiloţeii că nu o să mă mai susţină la prezidenţiale, ci pentru că acest guvern trebuie să reuşească şi pentru că trebuie să-şi respecte cuvântul faţă de români. Dacă pot înţelege asta, va fi bine, dacă nu, nu mă vor susţine la prezidenţiale, multă sănătate şi mulţumim pentru colaborare!” (http://www.gandul.info/politica/antonescu-despre-relatia-cu-psd-nu-ne-tremura-chiloteii-ca-nu-o-sa-ma-sustina-la-prezidentiale-11329189).

Spune undeva, aici, că el, Crin Antonescu, renunţă la susţinerea PSD pentru prezidenţiale? Nu, spune doar că, în cazul în care PSD nu înţelege obiectivele asumate în faţa românilor şi, în consecinţă, nu îl va susţine la prezidenţiale, atunci, pa! Se referă la voinţa PSD de a nu-l susţine, nu la voinţa sa de a renunţa la acea susţinere! Aşadar, ce vorbeşte Ponta? Vorbeşte dintr-o strategie PSD, pregătită pentru viitor, pentru desprinderea de PNL şi trecerea la atac masiv împotriva liberalilor! Trădarea PSD-istă, ultima etapă, este pregătită meticulos şi eficient!

Să vă mai arăt ceva! Ne amintim cu toţii ieşirea Olguţei Vasilescu, PRM-ista de serviciu din PSD, din 13 septembrie 2013, când a ameninţat direct că PSD s-ar putea să nu-l mai susţină pe Antonescu la prezidenţiale mizând chiar pe candidatura lui Ponta: „Premierul Victor Ponta e înaintea lui (a lui Antonescu-n.n.) în sondaje. Nu poţi să nu ţii cont de un partid care, de mulţi ani, de foarte mulţi ani, este primul pe scena politică. Iar liderul său este primul, în sondaje, dintre posibilii candidaţi prezidenţiali. Eu m-am referit la protocolul USL, în care se stipulează foarte clar că va fi candidat la preşedinţie cel care este primul în încrederea electoratului! Nu ştiu cum să vă spun, Crin Antonescu e un pic mai în spate!” (ascultă file audio* 13olguta vasilescu-3protocolul usl il indica pe ponta presedinte13sep).

Victor Viorel Ponta, a negat, chiar în ziua cu pricina, că va candida, a zis că „nu e cazul”, mulţumindu-i Olguţei Vasilescu pentru varianta avansată! Vă invit să zăbovim puţin asupra formulei doamnei Vasilescu: „Eu m-am referit la protocolul USL, în care se stipulează foarte clar că va fi candidat la preşedinţie cel care este primul în încrederea electoratului”!

Un protocol pentru eternitate! Pentru eternitatea PSD, evident!

Şi să ne uităm în Protocolul USL, în care se face, într-adevăr, referire la un sondaj de opinie, care să stabilească cine va da candidatul pentru preşedinţie! Articolul 6.1.2.:

Candidatul Alianţei pentru funcţia de Preşedinte al României va fi persoana cea mai bine plasată într-un sondaj de opinie la nivel naţional, realizat prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor 4.2.6.

Dar ce scrie la 4.2.6.? Mai întâi, titlul generic este la 4.2.6.: „Modalitatea de realizare a sondajelor de opinie”. Iar, la 4.2.6.1 scrie clar: „Sondajele de opinie vor fi realizate în perioada mai-iulie 2011”! Foarte tare! Ce aflăm? Că, pentru desemnarea candidatului USL la funcţia prezidenţială, se fac, într-adevăr, sondaje! Dar când? În mai-iulie 2011! Atunci s-a stabilit cine va candida la prezidenţiale! Logic, dacă nu ar fi aşa, ce rost ar mai fi avut să convoci congresele formaţiunilor componente ale USL, pentru a valida candidatura la prezidenţiale a lui Crin Antonescu, dacă protocolul USL ar vorbi de un sondaj decisiv, în acest sens, undeva, în preajma alegerilor, aşa cum susţinea Vasilescu?

Dar de ce susţine Vasilescu asta, acum? În afara protocolului USL, după cum se vede? Şi de ce neagă Ponta o eventuală candidatură a sa la prezidenţiale? Minte Vasilescu? Minte Ponta? Sau mint amândoi? Vasilescu, atunci când invocă protocolul USL, pentru a-i face loc lui Ponta la prezidenţiale, în detrimentul lui Antonescu? Şi Ponta, atunci când spune că nu este interesat? Hai să vedem cât de interesat este Ponta şi lămurim traseul minciunii! Pe 7 iunie 2013, la emisiunea Ora de Vârf, pe România TV, premierul a rostit câteva gânduri fabulos de importante pentru discuţia noastră! Atenţie, încă în iunie 2013! Mult înaintea Olguţei Vasilescu! Iată:

Realizator: În această perioadă vă gândiţi să parafaţi cumva un protocol prin care să susţineţi candidatura lui Crin Antonescu la Palatul Cotroceni. De ce este nevoie să semnaţi un act? Are Crin Antonescu prin acest act, garanţia că USL îl va susţine?
Victor Ponta: Da. Cred că are această garanţie.
Realizator: Nu era de ajuns cuvântul dumneavoastră? Pentru că deseori aţi spus că-l susţineţi.
Victor Ponta: Era de ajuns, dar în acelaşi timp în acordul USL există o formulare, eu am făcut-o, ştiu foarte bine, care spunea: cel mai bine clasat în sondaje merge la preşedinţie, celălalt partid dă funcţia de prim-ministru. Acum, prin natura faptelor, să zic, eu sunt în funcţia de prim-ministru. Nu mai intru în competiţie dacă sunt mai bine plasat în sondaje sau mai prost plasat în sondaje decât domnul Antonescu. Eu am ieşit din această ecuaţie pe care o scrisesem în acord. Şi atunci, pe cale de consecinţă, PNL este partidul din alianţă care va propune candidatul, iar din PNL, evident, prin deciziile luate… Ideea a fost însă următoarea: nu doar de a reafirma foarte clar că este Crin Antonescu candidatul USL, ci prin ceea ce vrem, acel amendament la acord, vrem să arătăm faptul că îşi va face Crin Antonescu o echipă din PSD-işti, PNL-işti şi oameni din afara USL-ului, o echipă care construieşte programul politic al candidatului Crin Antonescu, un program care să cuprindă şi aşteptările PSD-ului şi ale PNL-ului şi sigur, ale unor largi categorii de persoane.” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-ora-de-varf-romania-tv__l1a120172.html).

La acel moment, Ponta dorea un act adiţional (“amendament”) la protocolul USL! Interesant! Ca să întărească sprijinul pentru Antonescu la prezidenţiale, zicea el. Dar, de ce era nevoie de reînnoirea sprijinului la prezidenţiale pentru Antonescu, de vreme ce tot Ponta recunoştea că protocolul USL tranşase problema?

(…) în acordul USL există o formulare, eu am făcut-o, ştiu foarte bine, care spunea: cel mai bine clasat în sondaje merge la preşedinţie, celălalt partid dă funcţia de prim-ministru. Acum, prin natura faptelor, să zic, eu sunt în funcţia de prim-ministru. Nu mai intru în competiţie (…)

Alors? Răspunsul e mai jos: “Ideea a fost însă următoarea: nu doar de a reafirma foarte clar că este Crin Antonescu candidatul USL, ci prin ceea ce vrem, acel amendament la acord, vrem să arătăm faptul că îşi va face Crin Antonescu o echipă din PSD-işti, PNL-işti şi oameni din afara USL-ului, o echipă care construieşte programul politic al candidatului Crin Antonescu, un program care să cuprindă şi aşteptările PSD-ului şi ale PNL-ului şi sigur, ale unor largi categorii de persoane.”

Alo, domnu’ Crin! Aveţi echipă? Deci, aveţi! Mă bucur! Atunci, luaţi-o pe-asta!

Wow! Aşadar, un amendament, în care să se scrie cum şi din cine îşi va face Antonescu echipa? Echipă din care să facă parte PSD-işti? Şi care să răspundă „aşteptărilor PSD-ului”? Wow, again! Păi, obiectivele USL se concretizează în programul de guvernare! Crin Antonescu nu a pus nicio condiţionare premierului Ponta, din acest punct de vedere! E drept, miniştrii liberali sunt propuşi de PNL, dar premierul îi poate accepta sau respinge, iar ecuaţia guvernamentală se bazează pe algoritmul politic convenit tot prin protocol! Ce legătură are asta cu echipa prezidenţiabilului Crin Antonescu şi, apoi, a preşedintelui Crin Antonescu?

Echipa preşedintelui este o treabă personală a sa, în toate democraţiile consolidate din lume, unde se aleg preşedinţi! Echipa prezidenţiabilului este tot o treabă personală a sa, independent de susţinerea USL în alegeri! Preşedintele nu este condiţionat de nimeni. Programul USL este programul premierului! Preşedintele nu are un program USL! Aşadar, ce sunt alea „aşteptările PSD-ului”?

Incredibil ce au vrut să facă băieţii ăştia! Ceva de genul, „dragă Crin, dacă vrei să fii preşedinte execuţi întocmai şi la timp!” Ceea ce Antonescu nu a încercat, niciodată, să-i impună premierului, deşi ar fi avut temei (contestabil), în baza programului de guvernare USL, validat de parlamentul majoritar USL! Nici nu a încercat, fiindcă ar fi fost imoral, anticonstituţional şi mizerabil! PSD nu a ezitat, însă, să emită asemenea idei! Culmea, le-a emis prin vocea lui Ponta, care, „ingenuu” cum îl ştim, deşi recunoştea că protocolul USL l-a scos din cursa pentru prezidenţiale, vorbea, cu nonşalanţă, despre aşa ceva:

„Pe de altă parte, avem în jurul nostru echipe, echipa mea guvernamentală sau a PSD, echipa PNL şi avem o presiune pentru că în fiecare zi, uneori chiar şi dumneavoastră, în fiecare zi auzim că PSD nu o să-l susţină pe Antonescu, că Ponta să candideze nu ştiu unde, că PNL vrea să nu-l mai susţină pe Ponta, aşa încât, mai mult pentru colegii noştri, nu pentru mine şi pentru Crin, orice moment în care ne reconfirmăm acest angajament este necesar. Eu cred că am răspuns de vreo cinci mii de ori la întrebarea dacă-l susţin pe Crin.” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-ora-de-varf-romania-tv__l1a120172.html).

Opaaaa! Păi, stai aşa! Aşadar tu ai, ca premier, “echipa ta PSD? Există şi o echipă PNL? Păi, nu spuneai, domnul Ponta, că, pentru dumneata, nu există PSD şi PNL, există doar guvernul României? Este clar că, atunci când spune echipa PSD, altceva decât PNL, domnul Ponta nu se referă la guvern! Şi cum, “amendamentul” ăla, prin care voia să-i bage pe gât lui Antonescu pe PSD-ii lui, ceea ce Crin nu a încercat niciodată cu premierul, era necesar doar aşa, din plăceri nevinovate, ca între amici? Nu că ar fi fost, în realitate, nevoie de el? Şi spune premierul:

Victor Ponta: De aceea vor fi şi oameni de la PSD, poate nu voi fi eu direct că nu-mi permite timpul, dar vor fi oameni de la PSD care vor spune, domnule Antonescu fişa postului de preşedinte, cum va ieşi de altfel şi din modificarea Constituţiei actuale, nu mai cuprinde politica fiscală. Deci nu spuneţi, cum au spus toţi preşedinţii până acum, eu sunt pentru impozit mare sau impozit mic. Asta este treaba Parlamentului.
Marius Niţu: Deci va fi un fel de filtru pentru acel program ca să….
Victor Ponta: Nu doar un filtru. Dacă vreţi, vom încerca, aşa cum am făcut programul de guvernare al USL, unde chiar acela era, de guvernare era chestiunea cu 16%, noi PSD nu am vrut cotă unică, dar PNL a spus că ţine, este important pentru noi, hai să o punem în programul USL. La fel va face şi Crin. Programul lui de preşedinte va ţine cont şi de ce vrea PSD şi de ce vrea PNL şi PC şi sigur şi alte categorii, pentru că spre deosebire de un guvern ca cel pe care-l conduc şi toate guvernele, care până la urmă reprezintă o majoritate politică, USL preşedintele va trebui să reprezinte pe toată lumea. Şi deci Crin va trebui să aibă în programul politic şi ce face pentru minorităţi, care este poziţia preşedintelui pentru minorităţi, care este poziţia preşedintelui pe politică externă. Deci vorbesc aici de un program de preşedinte.” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-ora-de-varf-romania-tv__l1a120172.html).

Dragi români, nu fiţi trişti! V-aţi întors la FSN-işti!

Absolut incredibil ce debitează acest penibil! Descrie, practic, imaginea „marionetei”, „păpuşii” perfecte, exact ce a respins a fi Antonescu, în chiar aceste zile: “De aceea, vor fi şi oameni de la PSD, poate nu voi fi eu direct că nu-mi permite timpul, dar vor fi oameni de la PSD care vor spune, domnule Antonescu fişa postului de preşedinte, cum va ieşi de altfel şi din modificarea Constituţiei actuale, nu mai cuprinde politica fiscală. Deci nu spuneţi, cum au spus toţi preşedinţii până acum, eu sunt pentru impozit mare sau impozit mic. Asta este treaba Parlamentului”.

Ce troc mizerabil! Adică, băi, liberalilor, noi am acceptat aiureala aia a voastră de impozit de 16%, acum tu, Crin, dă aici cu băţul că, daca te susţinem la prezidenţiale, execuţi ce vrem noi, întocmai şi la timp: “Dacă vreţi, vom încerca, aşa cum am făcut programul de guvernare al USL, unde chiar acela era, de guvernare era chestiunea cu 16%, noi PSD nu am vrut cotă unică, dar PNL a spus că ţine, este important pentru noi, hai să o punem în programul USL. La fel va face şi Crin. Programul lui de preşedinte va ţine cont şi de ce vrea PSD (…)

Ei, aţi înţeles? PSD-ii mai bătrâni şi-or fi dat seama că nu merge mizeria cu amendamentul! Şi, acum, apare Olguţa Vasilescu! Din nou cu povestea procentelor din sondaje, unde Ponta e mai bine plasat ca Antonescu! Acum, când Antonescu a ieşit, rău de tot, din rând, în chestiunea Roşia Montană! Iar Ponta zice, nu, nu, nu, nu vreau preşedinte! Iar eu sunt presupus a înghiţi această gogoaşă fetidă, marca FSN? Nu prea cred!

Că Ponta minte, aşa cum respiră, nu mai este un secret nici pentru populaţia de pe Gangele inferior! Zilele PNL sunt numărate la guvernare şi nu numai! Despre strategia PSD de demantelare a liberalilor s-a scăpat Ponta pe 16 septembrie, când l-a pus pe Orban în aceeaşi oală cu Udrea şi i-a declarat pe amândoi hoţi! Scenariul plauzibil şi dezastruos, pentru România, este acesta: Liberalii vor fi “masacraţi” la euro-parlamentare! PSD-ul va avea candidat propriu la prezidenţiale, va câştiga şi va numi premierul, în baza solicitării unei majorităţi parlamentare formate în afara PNL! End of story!

Ar mai fi câteva scenarii mai bune pentru România! Dar ele depind de cât de repede se dezmeticeşte Crin Antonescu pentru a ieşi din USL şi pentru a-şi reface platforma politică în bătălie deschisă cu FSN-ismul şi FSN-ul lui Ponta!

Din păcate, românilor le lipseşte o componentă esenţială a civismului, dar şi a unităţii naţionale. Se numeşte “solidaritate” şi o găsiţi invocată în declaraţii politice sforăitoare! Niciodată pe “terenul” acţiunii politice sau civice! Poate veţi înţelege ceva din filmuleţul de mai jos! Nu-l recomand susţinătorilor PSD! Sper ca liberalii să înţeleagă ceva din el! În afara celor două categorii, toată lumea e bine venită! După cum vedeţi, eu m-am debarasat de apelativul USL! Şi, sincer, îi aştept pe liberali înapoi, în ţara lor! Cu Orban, cu Tăriceanu, cu Antonescu! “Echipa PSD”, cu Ponta, Oprea şi Oprişan, cred că trebuie să rămână acolo unde îi este locul! Până în gât! Fără liberali! Filmul, vă rog!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instabilityWe support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!(http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Clarificări şi Explicaţii cu privire la Criza Siriană

base-bashar 2

În ultimele zile, o foarte complexă dezbatere cu privire la situaţia din Siria s-a dezvoltat pe acest blog. Unele dintre comentarii au fost ample şi au solicitat răspunsuri elaborate. Acestea pot fi accesate atât în Comentariile din secţiunea unor postări, de pe pagina principală, cât şi pe pagina Analytical, respectiv în Comentariile la pagina Analytical. Între timp, evenimentele s-au precipitat devenind inevitabilă o intervenţie americană în Siria.

Numeroşi cititori mi-au solicitat să transfer o parte din analizele din secţiunile menţionate în principala pagină a blog-ului, pentru o mai bună vizibilitate şi lesnicioasă accesare de către cei interesaţi! Ca urmare a interesului din ce în ce mai mare al cititorilor acestui blog, am decis să transfer în prima pagina analizele cele mai importante dedicate crizei siriene.

Aceste analize au menirea de a oferi, tuturor celor care accesează blog-ul, cea mai bună şi documentată evaluare, cu privire la dinamica evenimentelor legate de internaţionalizarea crizei siriene şi de inevitabila intervenţie americană! Analizele vor fi prezentate cu mici modificări faţă de forma iniţială, dar menţinând conţinutul axat pe dialogul cu cititorii blog-ului, aşa cum s-a desfăşurat acesta.

“Agresorii” Americani şi Ruşii cei “Răi”

Text postat pe 6 septembrie 2013 în Analytical. Răspuns la un comentariu al domnului Alex, (Submitted on 2013/09/05 at 10:03 am | In reply to Valentin Stan.), în secţiunea pentru comentariile la Analytical. Pentru o mai bună înţelegere a răspunsului, postez imediat înaintea textului meu comentariul şi întrebarea domnului Alex.

[Dle Stan, intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos? Mâine, poimâine, te pomeneşti că Rusia sau China sau o altă mare putere inventează un context şi un pretext de a efectua bombardamente într-un alt stat.

Puterea serviciilor secrete ruseşti nu trebuie subestimată. Să luăm, de exemplu, Republica Moldova, care cică ar trebui sa semneze (sper că ăsta e termenul) un acord de asociere, la Vilnius, în noiembrie. Se promovează nişte proteste “contra guvernării corupte”, se instigă lumea la violenţă, se face să se pară aşa încât poliţia trage în manifestanţi şi, de aici până la “trebuie să intervenim să stopăm acest guvern, care îşi ucide propriul popor” nu e decât un pas.

Guvernarea aşa-zis democratică pică şi la putere vin unii fideli intereselor ruse.
Vi se pare prea SF un asemenea scenariu?
Mai ales că aşa-zişii “comunişti” au anunţat o “revoluţie” în toamna.

În general, credeţi că presiunile Rusiei asupra RM se vor intensifica până la summit-ul de la Vilnius?
Mulţumesc]

Ce este mai periculos decât periculosul?

Domnul Alex, ce v-aţi face fără mine? Aţi ridicat o problemă de mare semnificaţie pentru zilele noastre, concentrată, pe bună dreptate, în întrebarea: “Intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos?” Ba da! Foarte periculos! Dumneavoastră mergeţi chiar mai departe! Daţi şi răspunsul ipotetic! O intervenţie rusă! Unde? Păi, în Moldova! Hai, să le luăm la rând! Întrebare, ipoteză, răspuns!

Da, orice intervenţie, fără autorizare expresă din partea Consiliului de Securitate al ONU, poate fi un precedent periculos! Personal, sunt pentru ca astfel de intervenţii să fie bazate ori pe invocarea articolului 51 din Cartă (răspuns la un atac direct), ori pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate! ORI DE CÂTE ORI SE POATE! E, într-adevăr, periculos să avem intervenţii care nu se încadrează în acest tipar! Dar, întrebarea de “Catch 22” este alta: “Poate fi ceva mai periculos decât o intervenţie fără autorizarea Consiliului de Securitate?” Răspuns corect: “Da! Câteodată, este mult mai periculos să nu intervii!!!” Şi, acum, să vă spun o poveste!

A fost odată ca niciodată un băiat! Îl chema Pol Pot! Era liderul kmerilor roşii în Cambodia (numele în engleză)! După unele estimări, este pe locul 3, după Stalin şi Hitler, în ierarhia  criminalilor mondiali! A omorât, scurt, aşa, cam între 1 şi 3 milioane de oameni din propriul popor, adică, undeva la 25% din populaţia de vreo 8 milioane, cu totul, a Cambodiei! Nu intrăm în amănunte! În anii ’70 ai secolului trecut, când a fost liderul naţiunii sale. Dacă v-aţi fi plimbat, atunci, prin ţara lui, v-aţi fi “întâlnit”, pe aici, pe acolo, cu “frumoase” piramide alcătuite din mii de capete tăiate, ca pe vremea lui Genghis Han! O “minunăţie”!

Băiatul a fost răsturnat de la putere, în 1979, de un atac armat al Vietnamului comunist, cu care avea diverse chestiuni de împărţit, iar comuniştii de la Hanoi se cam săturaseră de el! Nu a existat nicio rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să autorizeze intervenţia Vietnamului! Sigur, Vietnamul a invocat dreptul la autoapărare, că nu-i durea gura, dar nu au raportat cine ştie ce la Consiliul de Securitate, care, oricum, nu prea avea cum să reacţioneze, fiind blocat pe considerentele de divizare politică ale războiului rece!

Ia, ziceţi, a fost bine să acţioneze Vietnamul (altminteri, o dictatură comunistă) pentru a răsturna de la putere pe unul dintre cei mai mari criminali din istoria tuturor timpurilor? Eu cred că da (domnul Ion spunea că îi “divinizez” pe americani, aici sunt căzut în „admiraţie” faţa de vietnamezi)! Sau trebuia să mai omoare şi restul de 6 milioane, din poporul său şi, abia apoi, SUA, China şi URSS să fi discutat serios un proiect de rezoluţie? Sigur, vietnamezii nu l-au înlăturat pe Pol Pot fiindcă mureau, neapărat, de grija victimelor sale! Aveau alte scopuri. Dar milioane de oameni au supravieţuit terorii, fiindcă Vietnamul a intervenit! Sigur, nu poţi să opreşti mereu dictatorii să omoare! Câteodată, îi opresc alţi dictatori! Câteodată, în funcţie de interesul tău naţional de securitate şi dacă ai mijloace, îi opreşti tu! Fără aprobare de la ONU! Altădată, sub pretext umanitar, fără voie de la Consiliul de Securitate, unele state chiar declanşează agresiunea împotriva altor state! A, agresiunea! Ăsta e un subiect! Ia să vedem! Că nu se mai poate cu “agresorii” ăştia americani!

America? Nişte “AGRESORI”!

La 14 decembrie 1974, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a adoptat rezoluţia 3314 prin care definea agresiunea! Dominată de ţările lumii a treia şi în luptă cu “imperialismul” american, care tot “agresa” în dreapta şi în stânga (aşa am învăţat eu la facultate, în Epoca de Aur), Adunarea Generală a ONU, ale cărei rezoluţii, atenţie, nu sunt obligatorii pentru statele membre, cum sunt rezoluţiile Consiliului de Securitate, a dat această definiţie! Sigur, rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii, dar pot asista la codificarea dreptului internaţional cutumiar, dacă sunt adoptate în unanimitate sau cu mare majoritate de voturi şi prevederile lor devin principii în practica statelor, după adoptare. Mai mult, sunt rezoluţii ale AGONU, care conţin instrumente juridice internaţionale (convenţii, tratate), care au fost negociate sub egida ONU. Acestea nu sunt obligatorii, prin faptul că sunt conţinute în rezoluţiile AGONU, dar, îndată ce sunt semnate şi ratificate de state, ele se transformă în instrumente obligatorii juridic pentru semnatari.

Adunarea Generală, prin definirea agresiunii, intra în coliziune cu prerogativele Consiliului de Securitate, singurul abilitat, prin Carta ONU, să stabilească cine este agresor pe Terra (articolul 39 din Cartă)! Dar, AGONU avea treabă, că erau “imperialiştii” agresivi şi Adunarea Generală trebuia să-i oprească! Că ăia interveneau  peste tot, fără rezoluţii ale Consiliul de Securitate! Buuuuun! Ia să vedem ce zicea rezoluţia 3314 despre agresiune, printre altele! Conform Anexei, definiţia agresiunii include şi “blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat”! Tare, nu? O să ziceţi: “Bine şi ce-i cu asta”?

Păi, în 1962, sovieticii plantaseră în Cuba instalaţii pentru lansarea rachetelor cu încărcătură nucleară spre SUA! Ceea ce nu era agresiune, nu-i aşa? Un stat independent, URSS, a pus şi el nişte rachete în Cuba, alt stat independent, care şi-a dat aprobarea pentru asta! What the heck! Ei bine, SUA au blocat Cuba, exact cum zice rezoluţia Adunării Generale ONU! Adică, iată, AGRESIUNE! Jos America! Nişte bandiţi, “imperialiştii” ăştia! Auzi, tu, să blocheze coastele Cubei, stat independent şi suveran, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate!

Înţeleg că SUA ar fi trebuit, dacă merg pe raţionamentul dumneavoastră, să ceară rezoluţie de la Consiliul de Securitate, ca să oprească livrările sovietice de armament nuclear către Cuba, nu-i aşa? Ceea ce sovieticii lui Hruşciov s-ar fi grăbit să aprobe cu amândouă mâinile, nu-i aşa? Domnul Alex, să vă spun un secret, că tot zice domnul Ion că îi “divinizez” pe americani! V-aţi pus, vreodată, următoarea întrebare? „Ce aţi fi dumneavoastră şi România, şi Europa şi planeta, dacă, de la începutul secolului trecut, cea mai mare putere militară a lumii nu ar fi fost America, ci, să zicem, Rusia sovietică a lui Stalin sau Hruşciov? Ştiţi ce ar fi astăzi România sau Europa? Dar, cum ar fi să fie Iranul cea mai mare putere militară a lumii? Sau China, aşa deschisă cum e ea la toate modelele economice? Cum ar fi fost ca puterea americană să fi dispărut într-un nor nuclear sovietic, în anii ’60 ai secolului trecut?

Să  lămurim clar un lucru! Putem să îi criticăm cât vrem pe americani, câteodată cu temei! Atâta vreme cât vor deţine puterea în lume, democraţia va avea o şansă! Dar ca puterea lor să dea această şansă democraţiei, s-ar putea să trebuiască să oprească, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, prin forţă, Iranul să deţină arma nucleară, fiindcă Rusia nu va permite o rezoluţie în acest sens!

S-ar putea să trebuiască să oprească Siria în a deţine arme chimice, pe care le poate livra unor reţele teroriste transnaţionale, pentru a le folosi direct împotriva Americii şi a aliaţilor săi! Apropo, ce credeţi că poate opri, astăzi, China să domine politic şi militar întreaga Asie? Planeta Giganţilor? Imperiul klingonian? De ce credeţi că armata roşie a lui Stalin nu a ajuns la Dublin în şapte zile de la căderea Berlinului? I-au oprit romulanii? Nu, prietene Alex! Aşa hulită cum e, aşa criticată şi “încărcată” cu toate relele, democraţia americană ne permite, în fiecare zi, să o înjurăm aici şi la ea acasă şi să ne trăim viaţa asta amărâtă, aşa cum am ales noi trimiţându-l pe Băsescu sau pe Ponta să ne conducă!

Nu întotdeauna poţi să mergi să aperi vieţile oamenilor sau democraţia aia strâmbă, în lume, sub egida unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Fiindcă nu o să vrea China sau Rusia! Ce faci atunci, dacă e vital să nu scapi din mână balanţa puterii în lume? Atâta vreme cât puterea mondială este deţinută de o democraţie, lumea are o şansă! Din momentul în care balanţa va înclina spre dictatorii criminali ai aceleiaşi lumi, să vă temeţi, domnule Alex!

Ruşii “tremură” de emoţie că semnează Moldova „Nimic” cu Uniunea Europeană

Şi acum Rusia şi Moldova! Am o veste proastă pentru dumneavoastră! Aţi aflat de la Băsescu şi din presă cum vin moldovenii la noi sau încearcă să meargă în UE, la muncă! Aşa este! Dar ştiţi câţi dintre moldoveni sunt la muncă în Rusia? Ia faceţi o investigaţie! O să fiţi uluit! Vorbiţi de Moldova şi UE! Aţi întrebat câţi moldoveni vor o integrare cu Rusia şi câţi cu UE, dincolo de faptul că foarte mulţi dintre ei ar dori un paşaport de UE? Unii ar dori un paşaport de UE, deşi muncesc în Rusia şi nu sunt dispuşi să-şi încerce norocul în spaţiul comunitar.

Îmi spuneţi că Rusia vrea să împiedice vax-ul de la Vilnius, prin care Moldova va încheia „nimic” cu UE! Hai, nu mă înnebuniţi! De ce ar avea nevoie Moscova să strice jucăria de la Vilnius? Dacă, mâine, Rusia opreşte importul de vin din Moldova, economia Moldovei s-a prăbuşit instantaneu! Dacă le opreşte gazul, nu mai pâlpâie o luminiţă în toată republica! Dumneavoastră vorbiţi de guvernarea “aşa-zis democratică” din Moldova? Bine scris “aşa-zis”! Guvernarea aia lipită de toate compromisurile posibile cu comuniştii lui Voronin şi avidă de putere nedemocratică, pe mâna şmecherilor şi securiştilor proşti de la Bucureşti, ghidonaţi de Traian Băsescu?

Credeţi că Rusia, cu trupe în Transnistria şi toate pârghiile economice în mână, se sinchiseşte de România şi bufeurile comice ale penibilului de la Cotroceni sau de Uniunea Europeană, când este vorba de Moldova? Domnul Alex, aveţi o părere foarte proastă despre serviciile secrete ruseşti! Astea au cu totul alte treburi decât să lucreze, zi şi noapte, la menţinerea Moldovei în sfera de influenţă rusească! De treaba asta se poate ocupa uşor Gazpromul sau serviciile economice de la Moscova, dacă ruşii ar avea asemenea apăsări! Până una, alta, ruşii au un mare conducător! V-aţi uitat atent la Băsescu?

A, să nu uit! Un sfat de la un om bătrân şi foarte priceput în domeniul ăsta (scuzaţi exerciţiul de auto-admiraţie, dar sunt prea bătrân ca să mă mai îmbolnăvesc de falsă modestie)! Prietene Alex, dumneavoastră şi cu mine nu vom trăi să vedem Moldova în UE! Habar n-am dacă moldovenii vor dori în 10, 20, 30 de ani să intre în UE! Dar ştiu ce vor dori comunitarii! Nein, Verbotten, if you know what I mean, cum ar zice comisarul Şoric! Aşa că relax şi daţi acatiste la biserică să poată interveni SUA, atât cât pot şi cât vor, pentru a opri dictatorii planetei să ajungă la butoanele puterii mondiale! Sigur, ca nişte „imperialişti” ce sunt, că de-aia şi putem să-i înjurăm în voie! Şi să ne îmbrăcăm în blugi şi să vrem să emigrăm în SUA, de-ai dracu’ ce sunt ei! Nu am auzit de niciun român că vrea să emigreze în Iran! Sau în China! Că în Siria avem mulţi cetăţeni, vreo 10.000, femei şi copiii lor! No comment!

Credeţi-mă, v-aţi înţelege uşor mai greu cu Ali Khamenei sau cu Assad, decât cu Obama! Şi să vă mai spun un mare secret! Cam cinic, dar benefic pentru libertate, în general! E bine să ne bazăm, cât de mult se poate, pe Consiliul de Securitate! Dar, când libertatea României va fi în pericol, iar Consiliul de Securitate va fi paralizat, la cine veţi face apel? Veţi aştepta o rezoluţie? Nu credeţi că v-ar fi mai bine dacă domnul Khamenei ar fi conştient de puterea americană şi foarte pătruns de faptul că acea putere îl va lovi, devastator şi fără ezitare, îndată ce va trece linia roşie a armelor de distrugere în masă?

Dar sutele de mii de evrei români din Israel înseamnă ceva pentru România cea atât de preocupată de cei 10.000 de români din Siria?

Apropo, Băsescu v-a spus de cei 10.000 de români din Siria! Or fi 14.000? Preocupare legitimă a oricărui stat faţă de cetăţenii săi. Ştiţi câţi evrei români sunt în Israel? Parte a statului Israel? Sigur, mulţi nu mai sunt cetăţeni români, dar au fost, ei sau părinţii lor! Oameni care, în ciuda vicisitudinilor, vorbesc româneşte, iubesc România şi păstrează amintirea locurilor de baştină, fiind cel mai puternic segment de cultură românească din lume, în afara frontierelor româneşti, dacă excludem Republica Moldova! Peste 300.000! Toţi, sub spectrul atacului chimic din partea lui Assad! Nu credeţi că o politică deşteaptă din partea României, ca să nu zic altceva, ar fi să ne preocupăm mai mult şi de soarta acestor sute de mii de evrei români din Israel, decât să ne îngrijorăm exclusiv de cei 10.000 de români din Siria (de care trebuie, evident, să avem primordial grijă, ca cetăţeni români)? Sau câteva mii, din orice altă ţară arabă?

Rachetele Scud ale lui Saddam au căzut, în anii ’90, în Israel, iar Israelul nu a ripostat, pentru a menţine integritatea coaliţiei internaţionale, care a alungat, sub conducerea SUA, Irakul din Kuweit. Am fost noi suficient de conştienţi că, printre evreii care au suferit atunci, încă o dată în istorie, erau, poate, şi oameni care au văzut lumina zilei sub cerul României? Şi care, acum, sunt din nou în pericol, pentru că bravul Consiliu de Securitate este total blocat! Ce recomandaţi, domnul Alex? Să le spunem evreilor: “scuzaţi, muriţi un pic, nu avem rezoluţie”? Păi, Israelul nu va alege să moară! Va lovi devastator Siria! Paradoxal, Assad se va bucura, pentru că orice conflict al unei ţări arabe cu Israelul este de natură să dezintegreze alianţa SUA cu ţările arabe din Orientul Mijlociu! Assad ar neutraliza, în felul ăsta, şi coaliţia din Siria, care luptă împotriva dictaturii sale! Ar ieşi jumulit din confruntarea cu Israelul, ar pierde ceva din capabilităţile sale militare, inclusiv arme chimice, dar s-ar salva politic şi ar fi eroul Orientului arab în lupta împotriva „sionismului”!

Doriţi ca SUA să asiste inerte şi liniştite la acest deznodământ, doar pentru că ruşii şi chinezii spun Niet în Consiliul de Securitate? Sorry, Sir! Aiasta nu se poate! Iar în ceea ce priveşte Rusia lui Putin, nu vă luaţi după disensiunile pe tema Siriei, developate în exces de presa mondială şi înţelese total prost de “pasdaran”-ul de la Cotroceni, Traian Băsescu! Ruşii sunt în aceeaşi ambarcaţiune cu americanii pe teme mult mai importante ca Siria, ca să permită, de dragul lui Assad, deteriorarea relaţiei cu SUA! Ca să conchid: Periculos, domnul Alex, curat periculos!

În ceea ce-l priveşte pe Assad, acesta este uşor răcit! Pentru guturaiul său de sezon există o reţetă infailibilă. Medicamente compensate de mare eficienţă! Găsiţi reţeta şi medicamentele în filmuleţul de mai jos!

Gulaş Unguresc cu Diplomaţi Români Analfabeţi şi Demnitari “Ticăloşi” din Înalta Politică Românească

corlatean 2 OK

Astăzi aş fi vrut să vă arăt de ce România nu poate spera la decenţă şi profesionalism în dinamica relaţiilor internaţionale! Sugrumată de ceauşism şi prostie securistă la vârful diplomaţiei, ca şi al clasei politice, România nu are nicio şansă să-şi şteargă scuipatul de pe faţă, aruncat de altă ţară sau de cineva din altă ţară! Nici măcar atunci când a fost scuipată pe nedrept!

Ar fi fost un text frumos, foarte tehnic şi teribil de plictisitor, pe care să-l citească doar vreo doi, trei creieroşi, capabili să înţeleagă armonia înaltă a reperelor artei diplomatice! Dar, parcă poţi! Într-o ţară populată de moaşte, în care premierul vine din vacanţă doar ca să şi-o prelungească (vacanţa), lui şi tuturor proştilor scârbiţi de muncă, dar avizi să-şi dea votul cui le aruncă o ciozvârtă electorală, e, practic, imposibil! Că ciozvârta aia e în kilograme de ulei rânced sau peşte stricat sau zile libere, nu mai calculează nimeni! Atenţie, textul este, în continuare, dificil! Mai bine, abţineţi-vă!

Pâine ieftină, ceasuri elveţiene şi dări cât cuprinde

Cei doi vacangii (cuvânt inventat de mine, nu vine de la “vacă”, ci de la “vacanţă”, dar nu mă deranjează “extinderile ilicite”) de profesie, Victoraş şi Crinuţu’, s-au îmbulzit pe scările şubrede ale succesului USL-ist, împinşi din spate de răsuflarea tăiată a susţinătorilor din prostimea de serviciu, pentru a-l contracara prompt pe Băsescu! Ăla care îi desfiinţase sistematic, în absenţă, obligându-i să revină din periplul “vacanţionist-cretinoid”, pe care nu îl voi explica, pentru că proştilor din USL le-aş explica degeaba, iar oamenii deştepţi, care citesc acest blog, nu au nevoie de nicio explicaţie!

Cert este că, în conformitate cu sondajele de opinie, USL pierde puncte importante, cam unul pe lună, în intenţia de vot pentru alegerile parlamentare! (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-15377361-sondaj-usl-conduce-intentiile-vot-insa-inregistreaza-pierdere-procentuala-desi-foarte-lenta-partidul-miscarea-populara-optiunea-vot-peste-5-din-romani.htm).  Sigur, sociologic, poate fi o pierdere importantă! Pentru mine, este doar un indiciu semnificativ cu privire la ponderea săracilor cu duhul, în cortegiul electoral al ultimilor ani din România, de vreme ce USL se situează încă la peste 50% din opţiunile de vot ale electoratului! Sincer, pe de altă parte, mă bucur că este aşa! Ţara are ce merită! Adică, după Băsescu, pe Crinuţ şi pe Victoraş!

Nu voi intra în amănuntele intervenţiilor televizionistice, din 13 august 2013, ale celor doi “giganţi” politici, pentru a explica “diverse” proştilor care îi susţin şi oamenilor inteligenţi care abordează textul de faţă. Mă voi limita doar la un aspect, două, ca să pot trece rapid la alt tip de prostie, din ograda domnului Titus (nu împăratul roman), care ne apără de unguri cu mult tact şi abnegaţie, aşa cum se poate observa uşor din montajul de la începutul acestui articol.

Dorind să explice proştilor de ce măreşte dările, prin aranjamentele cu FMI, Victoraş a slobozit următoarele “panseuri” extrem de relevante, la România TV, pe 13 august 2013:

Victor Ponta: Şi anume, nu există în noul acord (cu FMI-nota mea) nici o referire legată de taxe, de creşteri concrete de taxe şi impozite, cu două excepţii, pe care mi le asum şi pe care le susţin. Prima: dacă scădem TVA-ul la pâine, creştem accizele la produse de lux; iahturi, ceasuri. Da, eu îmi asum acest lucru…            
Realizator: Şi alcool.
Marius Niţu: Alcool.
Victor Ponta: Şi la alcool. Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi votează pe liberali…(…)

Marius Niţu: Nu, cei de la PDL au zis, ‘O să apară 21 de noi taxe’.
Victor Ponta: Sunt nebuni, ca să nu spun că sunt mincinoşi, că i-aş jigni. Nu există nici 21, nu există nici şapte sau cinci. Există această creştere a accizelor la produse de lux, contra TVA la pâine şi da, mi-o asum şi eu, şi PNL, şi PC şi foarte bine am făcut”. (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Aşadar, ce spune Victoraşu’? Că scade TVA la pâine, nu-i aşa? Ia să vedem noi! Pe cine avantajează această măsură? Evident, populaţia săracă! Asta este foarte bine, pentru că tocmai aceşti oameni trebuie protejaţi, în timp de nevoie, cum este perioada de criză pe care o trăim! Dar, un alt motiv important al reducerii TVA la pâine este să “fiscalizăm” un domeniu teribil de afectat de evaziunea fiscală! Aşadar, în fond, reducerea TVA la pâine este îndreptată spre o mai bună colectare la buget, prin descărcarea poverii fiscale de tip TVA din circuitul produsului finit pâine!

Întregirea pensiilor este, de fapt, “compensarea” lor

Păi, dacă este aşa şi se aşteaptă o mai bună fiscalizare a procesului, de ce COMPENSEAZĂ Ponta, pentru buget, scăderea TVA la pâine, cu mărirea accizelor la alcool şi produse de lux? Logic, asta arată că Ponta nu mizează pe o mai bună fiscalizare şi, în consecinţă, o mai bună colectare la buget, prin reducerea TVA la pâine (explicaţia a fost dată de numeroşi experţi şi nu vreau să mă refer la ea aici), ci, mai degrabă, este conştient că această reducere va produce un gol la buget, pe care trebuie să îl acopere cu măririle de accize pentru produsele de lux şi alcool!

Dacă facem un calcul simplu, plecând de la premisa că reducerea TVA la pâine este un lucru bun şi necesar pentru mulţi oameni sărmani, dar, aşa cum am văzut, nu se bucură de încrederea lui Ponta, că ar umple visteria statului, ba chiar trebuie compensată, să ne punem următoarea întrebare: Totuşi, aceşti sărmani, pe care vrea să-i ajute Ponta, cu cine votează? Răspunsul simplu este: în  majoritate cu PSD! Cu cine votează cei care ”compensează” reducerea de TVA pentru sărmani, adică cei care consumă băuturi alcoolice scumpe sau achiziţionează produse de lux? Păi, în majoritatea lor, votează cu PNL! Mult mai evidentă, în acest sens, este “împovărarea” chiriilor de care vorbeşte Ponta, tot ca o compensaţie. Iată pentru ce, în şedinţa de guvern, din 14 august 2013:

“(…) la începutul lunii septembrie, să prezentăm acordul cu FMI: două creşteri, am scăzut TVA-ul la pâine şi am crescut accizele la alcool, iahturi, ceasuri şi cred că am făcut foarte bine Şi e o măsură social-liberală asta, până la urmă pâinea şi reducerea evaziunii e un lucru foarte bun şi doi, nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011 şi atunci, de la 1 ianuarie 2014, compensăm cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva, nici 12, nici 21 de taxe, nici 2.500, e vorba de două lucruri bune pe care le-am compensat de undeva şi cred că am făcut foarte bine şi cu asta cred că toată discuţia s-a închis”. (http://www.gov.ro/declara-ii-sus-inute-de-premierul-victor-ponta-la-inceputul-edin-ei-de-guvern__l1a120794.html).

Ia să vedem! Aşadar, ce ne spune Ponta? Că “nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011”! Foarte bine! Dar, atunci, după 2011, se încasau contribuţiile de sănătate de la “pensionarii cu 740 de lei şi nu se luau dări pe chirii de tipul “plata doar la sănătate la veniturile din chirii”! Acum, când nu mai încasăm “contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei”, ghici ce? COMPENSĂM! Cum? Simplu! “Cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva,” Adică, nu am fost în stare să gestionăm bugetul în aşa fel încât să reîntregim real pensiile celor sărmani, “pensionarii cu 740 de lei” şi, acum, trebuie să compensăm ce am dat la unii cu ce vom lua de la alţii!

Întâmplarea face că sărmanii cu 740 de lei pensie sunt votanţi PSD, iar cei capabili să aibă oarece venituri din chirii sunt votanţi PNL, de regulă! Chiar şi liberalii şi-au dat seama, în cele din urmă! Sigur, nu Crinuţu’, care vorbea de  viziuni “somnambulice” în cazul celor care sesizau nebunia acestor dări noi:

“Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e niciun păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică. De ce? Pentru că nu poţi să visezi că s-au mărit taxe şi să le critici. Le critici în somn atunci. A crescut, s-a desfiinţat cota unică în România? S-au majorat impozitele acestea în România?” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).

Nici Chiţoiu nu avea vreo problemă, deşi, raportându-mă la intelectul domniei sale, nu sunt sigur dacă asta este o veste bună sau proastă! Am spus pe 2 august 2013, la România TV, că PNL va fi primul afectat electoral de aceste măsuri! Tăriceanu a reacţionat abia pe 6 august 2013:

La noi, însă, o astfel de politică denotă o mentalitate care este dovada cea mai elocventă a intenţiei de a penaliza pe cei care deţin un bun sau o proprietate. Cu alte cuvinte, noi descurajăm deţinerea de proprietăţi şi vrem să facem o ţară de asistaţi. Acest lucru este extrem de grav în ceea ce priveşte abordarea de politici fiscale şi sper de la colegii mei liberali să fie de data aceasta ceva mai activi pe acest subiect. Să iasă din pasivitatea care i-a caracterizat pe unii şi să nu accepte o astfel de măsură. Ceea ce trebuie făcut este lărgirea bazei de impozitare. Nu trebuie să punem impozite suplimentare la cei care deja plătesc impozitele şi se conformează voluntar, ci trebuie să scoatem la lumină evaziunea fiscală. Este o vorbă veche în popor care spune ‘dom’le, dă tot în boul care trage’. La noi, politica fiscală pare să urmeze această zicală. Punctul meu de vedere este că trebuie puşi la plata impozitelor cei care fac evaziune, cei care se sustrag.” (http://www.realitatea.net/tariceanu-majorarea-impozitelor-pe-chirii-in-contextul-reducerii-tva-la-paine-este-o-grava-eroare_1241899.html).

Cu “ticăloşia” prin Spania

Este interesant că Ponta trâmbiţa, sus şi tare, probabil susţinut de binomul sinucigaş Crin-Chiţoiu, adevăraţii gropari ai Partidului Naţional Liberal, că măsurile lui de împovărare fiscală a segmentului cel mai dinamic al societăţii româneşti sunt agreate şi susţinute chiar de liberali “Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi votează pe liberali!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Abia după 10 august, am auzit de la domnul Tăriceanu şi această concluzie amară: “Dacă astfel de măsuri vor fi adoptate, dacă ele nu vor fi clar explicate şi justificate, dacă se poate produce o justificare şi chiar şi în aceste condiţii, nu m-ar mira să existe o sancţionare din partea electoratului şi mi-e teamă ca această sancţiune să nu vizeze cu precădere PNL, de la care există o serie de aşteptări!” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).

Dincolo de aceste considerente, noile poveri fiscale indică un singur lucru! Mult trâmbiţata “reîntregire” de pensii şi salarii, cu care Ponta i-a momit pe proşti şi asupra căreia am ridicat personal mari semne de întrebare, încă din 2011-2012,  pe un anume post de televiziune, s-a dovedit, în sfârşit, o mizerie electorală de cea mai joasă speţă! Practic, nu s-a întregit nimic! S-a dat dintr-un loc proştilor şi acum acoperim locul acela luând din alt loc, adică luând înapoi de la aceiaşi sau de la alţi proşti! Şi pentru că, inevitabil, sunt destui proşti USL-işti care citesc acest blog, să le reamintim o frază spusă de Ponta, pe 13 august 2013, când s-a precipitat să îl acuze pe Băsescu de ticăloşie! Acuză livrată pentru că Băsescu ar fi inventat data la care a aflat Ponta de accidentul teribil din Muntenegru:

Victor Ponta: Eu v-am spus însă, că, la nivel uman, să te duci la televizor, să… Aia, faptul că se ceartă cu bona mea, că cheamă CSAT-ul după ce mă urc eu în avion, sunt chestii copilăreşti. Pot fi, cum să vă spun, ridicole. Dar să foloseşti moartea unor români din Muntenegru ca să te duci la televizor să minţi, ca să mă ataci politic, asta a zis: ‘Eu am ştiut de la şapte fără cinci şi Ponta juca baschet’. Domnule, atacă-mă pe mine, nu te folosi de moarte unor români. Mi se pare mult mai mult decât o ticăloşie!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Ei bine, mă ard degetele să vă arăt cine minte şi cine este, cu adevărat, ticălos în această dramă din Muntenegru! Nu o voi face, încă! E din alt topic, nu pentru azi! Dar, să rămânem o clipă în discuţia despre ticăloşie, pentru beneficiul votanţilor PSD şi al iubitorilor de Ponta, infantilism, ticăloşie brută, incompetenţă, minciună şi celelalte ingrediente ale universului de discurs USL-ist, ca să nu zic PONTIST! Vă aduceţi aminte de ce au venit USL-ii la putere? Fiindcă Băsescu a obligat poporul român la eforturi mari şi sacrificii importante, proclamate de USL ca absolut nejustificate în timpul crizei! Credem cu toţii că erau nejustificate! Că se putea gestiona altfel criza! Prin renunţarea la furat, de pildă! Ne aducem aminte de tăierile de salarii şi pensii! Aici a fost masa critică a propagandei USL-iste! Cum USL va repara aceste nenorociri! Cum va reîntregi pensii şi salarii!

Cum le-a reîntregit se vede acum, când USL (a se citi PSD + Crin + Chiţoiu) impune noi poveri fiscale pe umerii românilor! Dar e ceva mult mai josnic! Mai abject! Care provoacă silă şi dezgust numai când te uiţi la oameni ca Ponta! El vorbeşte despre cum fac unii din nenorocirea oamenilor unealtă pentru scopuri meschine? El vorbeşte despre ticăloşie? Pe 22 iulie 2013, Ponta se afla în Spania! A dat un interviu la influenta televiziune RTVE! Ce credeţi că le-a spus spaniolilor lăudându-se cu “cifrele pozitive” ale economiei româneşti? Că aceste cifre s-au obţinut prin “eforturile mari” şi “sacrificiile importante” ale românilor! (auzi file audio* 13ponta-tve-1romania cifre pozitive dupa eforturi si sacrificii ale romanilor22jul).

Adică, Ponta a cucerit puterea politică în România prin votul oamenilor, pentru că s-a ridicat împotriva nemerniciei unor măsuri, care au dus la distrugerea României şi a românilor! Dar, îndată ce scapă în Vest, se laudă tocmai cu acele măsuri care au produs atâta suferinţă în ţară şi pe care le-a criticat el însuşi cu atâta înverşunare, în repetate rânduri! Voiaţi o definiţie a ticăloşiei? O aveţi acum!

Foaie verde de Jobbik, eu vă mai înjur un pic

Acum să vedem cât de tari suntem în diplomaţie, că tari în gură am văzut că suntem! Foarte multă lume s-a inflamat prin România, după ce liderii unui partid parlamentar extremist din Ungaria, Jobbik, au făcut declaraţii inacceptabile la adresa României, într-o tabără de vară, chiar pe teritoriul ţării. Liderul acestui partid, Vona Gábor, a declarat, pe 10 august 2013, conform Mediafax:

„Eu cred că Ungaria, dincolo de gesturile simbolice şi de iniţiativele civice, are obligaţia să încerce să dea glas acestei cerinţe în faţa forurilor internaţionale. Eu cred că această dispută (privind autonomia Secuimii) nu este disputa României şi Ungariei, ci una europeană. Ungaria trebuie să facă orice îi stă în putinţă ca disputa pe seama autonomiei să se finalizeze cât mai repede!” Şi a adăugat:

„Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre România şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarilor din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această responsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie!” (http://www.antena3.ro/politica/jobbik-daca-apararea-drepturilor-maghiarilor-inseamna-conflict-cu-romania-jobbik-isi-asuma-asta-224184.html).

Aşa cum lesne ne putem imagina, autorităţile române au reacţionat la asemenea declaraţii! Prompt a fost Ministerul de Externe! Băsescu a intervenit şi el, pe 12 august 2013, printr-o suită de tâmpenii strict electorale, aruncate în eter la un fel de sărbătoare câmpenească a tuturor românilor, la care Liderul în Absolut îşi colorează rătăcirile naţionalist-stupide cu albastru de Voroneţ, în fiecare an:

Ungaria a devenit, în momentul de faţă, un focar de instabilitate din punct de vedere al tratamentului minorităţilor în regiune, nu în România. În România nu se va întâmpla nimic, dar, în regiune, politica Budapestei a început să creeze dificultăţi statelor care au minoritate maghiară pe teritoriul lor, iar România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14462&_PRID=ag).

Nu comentez aberaţiile din această izbucnire patriotardă a preşedintelui, fiindcă nu domnia sa mă interesează în acest text. De altfel, a fost pus el însuşi la punct de impetuosul nostru ministru de externe, Titus ot Corlăţean! Acesta a fost paraşutat la fel, foarte greşit, la aceeaşi chermeză câmpenească unde grăise Liderul în Absolut, tocmai pentru a “elucubra” şi domnia sa, pe aceeaşi temă, aşa cum este preluat de Gândul din 14 august 2013:

“(…) retorica războinică (a preşedintelui Băsescu-n.r.) este anacronică, populistă şi necredibilă atunci când îţi asumi, între ghilimele, leadership-ul împotriva unei capitale, adică împotriva unei ţări, şi nu faci distincţia, separarea, între anumiţi lideri politici, anumite atitudini politice extremiste şi o anumită retorică, şi o identifici cu o ţară întreagă, înseamnă că nu ai ce căuta în politică!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438). Acelaşi Corlăţean se dădea exemplu pe sine însuşi, ca diplomat şi instituţie, MAE, dând lecţii lui Băsescu şi invocând super-documentele emise de prăvălia pitorească pe care o conduce, sub numele de Minister de Externe:

Am făcut şi un test atunci când am dat comunicatul de presă al MAE, în urmă cu câteva zile, pe care unii, inclusiv dintre analiştii politici din presă, nu l-au înţeles ori s-au făcut că nu îl înţeleg. Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438).

Wow! Nu aţi trecut în levitaţie? Nu v-aţi unit cu Nirvana? Cum, nu trepidaţi, cu 8,9 grade pe scara Richter, de asemenea har diplomatic? Vă spun eu pe unul, care şi acum este în levitaţie de atâta admiraţie (scuzaţi rima, dar mă simt inspirat)! Îl cheamă Crin şi e topit de ce bun e MAE român! Iată, pe 14 august 2013: “Eu salut reacţia Ministerului român de Externe, o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă pentru ce înseamnă domnul Gábor, formaţiunea sa politică şi contextul!” (auzi file audio* 13crin-1saluta reactie mae la jobbik13aug).

Diplomaţia română bate tot

Bun, dacă e aşa tare domnul Corlăţean, hai, domnule, să vedem şi noi fabuloasa reacţie a MAE, aia la care se referă şi marele ministru şi marele Crin! Ea a venit imediat, pe 11 august 2013! O reproducem integral, pentru acurateţe şi splendoare, că de-aia avem blog:

“Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu fermitate şi respinge declaraţiile făcute în cadrul Taberei de vară de la Joseni, în cursul zilei de sâmbătă, 10 august 2013.

Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.

În ce priveşte afirmaţia că pentru soluţionarea aşa-zisei probleme a maghiarilor din România este necesară asumarea unui conflict între Ungaria şi România, MAE apreciază că este extrem de gravă. Ea contravine flagrant spiritului şi realităţilor europene contemporane, principiilor de drept internaţional, Tratatului politic de bază, precum şi Parteneriatului Strategic bilateral. Astfel de poziţionări sunt complet anacronice şi trebuie condamnate cu toată fermitatea de către toţi actorii responsabili din România, Ungaria şi Europa, în general.

MAE dezavuează orice manifestări sau declaraţii extremiste care au loc pe teritoriul României.

MAE reaminteşte că este nevoit să ia poziţie, în mod public, pentru a doua oară în decurs de o lună, faţă de declaraţiile unor oficiali ungari făcute în contextul unor şcoli sau tabere de vară organizate de teritoriul suveran al României care disonează cu „Parteneriatului strategic ungaro-român pentru Europa în secolul XXI”.

Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” (vezi http://www.mae.ro/node/21212).

Sigur, nu o să analizăm tot pomelnicul superb al lui Corlăţean! Pardon, “prompt”, “clar”, “echilibrat”, bla, bla, bla! Am şi remuşcări! Cine sunt eu să fac analize unor diplomaţi desăvârşiţi, cum numai MAE român are în dotare! O armată super-competentă! Iată, după o asemenea reacţie, Ministerul de Externe de la Budapesta a dat un răspuns, pe 12 august 2013, care a confirmat “victoria” diplomatică a României, conform comunicatului Mediafax:

Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia, a declarat Ministerul ungar de Externe pentru MTI, răspunzând unei solicitări din partea diplomaţiei române.

Guvernul ungar este angajat faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român, subliniază ministerul ungar.” (http://www.mediafax.ro/politic/raspunsul-ministrului-ungar-de-externe-jobbik-nu-este-implicat-in-activitatea-guvernului-11245050).

Sincer, roşesc numai citind aceste slove! Ce superbă victorie, pentru domnul Corlăţean! Cum a îngenunchiat el obrăznicia hunilor ăştia, care îşi permit să-şi bată joc de ţărişoara noastră! Bravo, Titus! Exact cum ai spus tu: „Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!”

Regula nr. 1 pentru idioţii din diplomaţie

Ce mai, mi-a luat Dumnezeu minţile! Cum să critici această superbă piesă de diplomaţie corlăţeană? Omul e tunat rău! Mare diplomat! Că doar e pus acolo de Micul Titulescu, ăla cu impozitul pe chirii! Măi, a zis şi Crin! Sigur, Crin a zis multe cretinisme, în conferinţa lui de presă precipitată, despre MAE şi povestea cu ungurii! Surprinzător, deţinea nişte date tehnice, pe care nu le putea avea decât din Minister, pentru că nu-l putea duce căpşorul atât de departe pe baterii! Nu cred că le avea de la Corlăţean! Are alte surse! Nu i-au fost suficiente, însă! Nu o să-i spun, încă, unde a greşit, fiindcă sunt un trădător de neam şi ţară, care îl lasă pe mâna “pretinilor” din Minister, să mai greşească şi altă dată! Pe bani grei, cât îi plăteşte statul pe ăia! Astăzi, mă fac de râs doar în raport cu Super-Corlăţean! Încă o dată, cine sunt eu să mă pun cu o armată de super-diplomaţi, cu un minister întreg, la rigoare şi, de fapt, cu ditamai Guvernul Ponta? Hai să ne revenim, ce Dumnezeu!

Aşa cum vă spuneam, ne vom referi strict doar la unele pasaje din opera editio princeps a lui Corlăţean. Vom începe cu Regula nr. 1 pentru idioţi! Poftim? Da, sigur, există şi idioţi în diplomaţie! Nu, nu în diplomaţia română! Aici toţi sunt nişte Mici Tituleşti! După chipul şi asemănarea Micului Titulescu! Adică, “geniali”! Vă daţi seama? Dar, să revenim la Regula nr. 1, aia pentru idioţi! În diplomaţie, se enunţă aşa: “Never ever, în caz de incident diplomatic, nu solicita, pe canale diplomatice oficiale publice, părţii implicate în incident, să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte, în afara unui aranjament pe canale diplomatice confidenţiale!”

Explicaţie la Regula 1 pentru idioţii din diplomaţie: “Never ever, nu face aşa, deoarece niciodată nu se întâmplă ca, în afara acelui aranjament confidenţial, o parte implicată în incident să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte! Ceea ce, dacă ai cerut asta, te va face să pierzi faţă, va compromite partea pe care o reprezinţi în incident şi te va umili ca ţară!”

Case study: ce a cerut România Ungariei? “Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” Ce a răspuns Guvernul de la Budapesta: “Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia.

S-a disociat Guvernul de la Budapesta de “declaraţiile Jobbik”, aşa cum a cerut MAE român? Răspuns: NEM! Ce zice, de fapt, Budapesta, pentru uzul idioţilor din diplomaţie, pe unde or fi ei? Zice aşa (răspuns imaginar, pentru înţelesul proştilor din diplomaţie):

“Băi tâmpiţilor din MAE român, de când trebuie să răspundă Guvernul Ungariei pentru declaraţiile unor băieţi din opoziţia de la Budapesta, care nu exprimă poziţii oficiale ale Guvernului maghiar? Sigur, noi suntem atenţi la voi, că vă ştim cam nevricoşi, incompetenţi şi tembeli, aşa că vă mai spunem o dată, ca la proşti, da, suntem angajaţi faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român. OK? În rest, nu ne mai deranjaţi pentru orice declaraţie neoficială, rostită de vreun băiat de la Budapesta, culmea, la voi în casă! A, şi să nu uităm! Până când Vona Gábor va vorbi în numele Guvernului maghiar, ceea ce ne va obliga să ne disociem de el, RĂMÂNE PERFECT VALABIL CE A ZIS EL, IDIOŢILOR!”

Vă imaginaţi că în MAE român nu se cunoaşte Regula nr. 1? Vă imaginaţi ce bocanc, din pusta maghiară, ne-au administrat în gură diplomaţii lui Orban, prin grija MAE român? Vă imaginaţi că MAE român a permis şi provocat o reacţie a Guvernului Ungariei, pe tema unor declaraţii insultătoare la adresa României, rostite de un derbedeu maghiar, în aşa fel încât Guvernul lui Orban să nu fie nevoit să le dezavueze (bravo lui, pe plan intern, trăiască Orban, sunt alegeri la anul in Ungaria)? Şi, în acelaşi timp, să se declare în aderenţă totală la principiile colaborării româno-maghiare? Cât de buni să fie diplomaţii maghiari? Exact atât de buni! Cât de…(fill in the blanks) să fie diplomaţii români? Exact atât cât a înţeles Crin din partea MAE: “o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă”! Aş zice eu, mai mult decât suficientă!

A, am uitat să vă spun! Trebşoara aia cu “vă rog să dezavuaţi”, fără să ştie ce bocanc o să ia în gură, ştiţi de unde o au securiştii din MAE român? De la Ceauşescu! Pe vremea aia, se făcea treaba asta în diplomaţie: “Bă, ungurule, cere-ţi scuze!” Nu conta că ăla nu-şi cerea niciodată, că românii oricum nu aflau, iar râsetele internaţionale nu se auzeau în România! Partea haioasă este că şi azi, ca şi în Epocă, toată presa română, ca şi clasa politică, au jubilat la reacţia MAE român! Vă daţi seama unde suntem, oameni buni? Întrebare la care simpatizanţii USL nu sunt solicitaţi să reflecteze! Mai vreţi?

Drepturi colective şi prostie individuală

Dar cine sunt eu să mă pun cu MAE român? Cu oamenii  ăia şcoliţi la şcoli înalte, specialişti în negocieri şi drept internaţional public, conduşi de minţi atât de strălucite ca cea a lui ot Corlăţean? Roşesc şi nu e bine! Cât de imberb să fiu? Hai să mai luăm una bucată şi gata, că îmi plesneşte obrazul de ruşine! De pildă, acest extras fundamental, cel mai important din comunicatul MAE:

“ Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”

Doamne, ce-i aici? Cam tot pachetul de relaţii internaţionale ale României! Să începem cu sfârşitul ca să devenim credibili, adică să începem cu formula: „aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”

Nu intrăm în amănunte cu privire la dezastrul românesc al negocierilor pentru Tratatul bilateral cu Ungaria! Hai să mergem direct la Tratat! Unde se vorbeşte, în Tratat, de drepturi colective? Păi, în ultima frază, care încheie Anexele la Tratat, acolo unde, printre documentele de referinţă, la punctul 3, este menţionată şi Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la un protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la drepturile minorităţilor naţionale. Atenţie, Recomandarea este menţionată cu trimitere la paragraful (1) b) al art. 15 din Tratat. Buuuun! Fiindcă în Recomandarea cu pricina se vorbeşte de drepturi colective, pe care România lui Ceauşescu şi Corlăţean nu le acceptă pentru minorităţile naţionale (ceea ce este absolut OK, ca poziţie), negociatorii Tratatului, din partea României, au vârât în Anexe următoarea formulare (ca explicaţie cu privire la acceptarea de către România a Recomandării 1201): “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”

Bravo, bravo, super! De unde şi formularea din comunicatul MAE, din anul de graţie 2013: “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”

Auzi tu, “sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale”! Auzi tu, la diplomaţii români există lucruri care pot fi “excluse conceptual”! Wow! Aşadar, ce ne rămâne de făcut, ca în cântec? Simplu! Se mergem să vedem ce scrie în Recomandarea 1201 despre drepturile colective:

“Article 12

1. Nothing in this protocol may be construed as limiting or restricting an individual right of persons belonging to a national minority or a collective right of a national minority embodied in the legislation of the Contracting State or in an international agreement to which that state is a party.”

Adică:

“Articolul 12

1. Nimic din acest protocol nu poate fi înţeles ca limitând sau restrângând un drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale înscris în legislaţia Statului Contractant sau într-un acord internaţional la care statul este parte.”

Să reluăm! Ce scrie în Tratat, după ce este menţionată Recomandarea 1201? Asta: “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”

Sigur, chiar şi pentru un tâmpit, această formulare înscrisă la cererea părţii române este o aberaţie inutilă, pe care ungurii au acceptat-o, ca să nu se mai tărăgăneze încheierea Tratatului! Cum, adică “suntem de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective?” Păi, se referă, că scrie despre ele în Recomandare! Cum adică “nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice”? Păi, cum să le oblige la aşa ceva, de vreme ce articolul 12 din Recomandare îţi spune clar că drepturile colective de acolo, despre care este vorba, căci este vorba despre ele, nu sunt impuse de Recomandare, ci este vorba doar de acele drepturi colective, pe care statul le acordă independent de Recomandarea 1201, prin legi interne sau în baza legislaţiei internaţionale?

Adică, Recomandarea nu te obligă la niciun drept colectiv pentru minorităţi, doar îţi spune că nu le interzice pe cele pe care le acorzi tu deja! Practic, fraza finală din Tratat, din Anexe, era inutilă şi tâmpită, cerută de diplomaţii români ca să nu se facă de râs că au acceptat în Tratat Recomandarea 1201, după ce s-au bătut cu pumnii în piept că nu o vor accepta, fiindcă ar fi conţinut “drepturi colective”! Era cu atât mai tâmpită, cu cât, în articolul 15, din Tratat, de care era legată Recomandarea 1201, se preciza în sensul articolul 12 din Recomandare:

“Părţile contractante se angajează ca, în reglementarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc pe teritoriul lor, să îndeplinească Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, dacă în ordinea lor de drept internă nu există o reglementare mai favorabilă în privinţa drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor.”

Adică, vorbim de drepturi colective cu tot ce înseamnă asta, autonomie pe criterii etnice, statut special, discriminare pozitivă, măsuri speciale etc. numai în măsura în care statul roman sau maghiar şi-au asumat asta, deja, prin legile interne sau internaţionale, nu ca urmare a Tratatului bilateral sau a Recomandării 1201! Da, era vorba de drepturi colective acolo, dar numai de acelea pe care România le recunoştea prin legea internă, nu pentru că ar fi obligat-o Recomandarea!

Captain Power ot Corlăţean

Aţi înţeles nivelul diplomaţiei române? Ei, ce scrie în comunicatul MAE din august 2013? Despre “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!” Păi, cum sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”, dacă Recomandarea 1201, menţionată ca document de referinţă pentru minorităţile naţionale, în Tratatul bilateral, spune, la articolul 12, că nu exclude drepturile colective, pe care unul sau amândouă statele contractante vor să le acorde minorităţilor cu pricina, în baza legilor interne sau intenţionale? Bun, înţeleg că România nu vrea să le acorde! Foarte bine, să trăiască! Dar, poate vrea Ungaria să acorde aşa ceva minorităţii române de acolo! Tratatul nu exclude! Cum adică sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Poate vrea România să acorde în anul 2050 aşa ceva! Cum să fie excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Doar dacă îţi filează o lampă! Ei bine, ăsta este nivelul domnului Corlăţean şi al diplomaţiei române!

Şi acum, să reluăm paragraful complet din comunicatul MAE, din 11 august 2013:

“Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”

Să abordăm prima parte: „pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale,” Să fim foarte clari şi pe scurt! Ce vrea să spună MAE aici, exact în formulări pe care le foloseau şi diplomaţii lui Ceauşescu? Ce înţeleg ei prin „standarde”? Diplomaţii români înţeleg prin „standarde europene” acele prevederi ale instrumentelor juridice internaţionale, adoptate sub egida Consiliului Europei, cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi pe care statul român şi le-a asumat! Ceea ce nu i-a învăţat nimeni pe aceşti analfabeţi din MAE, în cap cu domnul Corlăţean, este că acele prevederi nu sunt „standarde europene”, ci doar obligaţii stabilind minimul în materie de drepturi asumate pentru protecţia minorităţilor!

Ceea ce nu opreşte pe niciun stat european, semnatar al unor astfel de instrumente juridice, să acorde mai mult decât stabileşte minima juridică înscrisă în acel tratat sau convenţie! Exact ceea ce scrie în articolul 12 din Recomandarea 1201 sau în articolul 15 din Tratatul bilateral româno-ungar! Este simplu chiar şi pentru proştii cu şcoală! Tot ce trebuie să faci, dacă ai o jumătate de creier în cap, este să te uiţi în Europa! Să-ţi faci ochii roată! De pildă, România nu recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Foarte bine! E o afacere a României, cât şi ce recunoaşte, pe plan intern, cu condiţia să nu coboare sub minima juridică obligatorie în materie de protecţie a minorităţilor, stabilită prin instrumentele juridice la care este parte! Cum ar fi, de pildă, Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, de care se face vorbire în articolul 15 al Tratatului bilateral româno-ungar.

Ei bine, Finlanda recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Spania la fel! Italia la fel! Care sunt „standardele europene” atunci? Ce este în România sau ce este în Finlanda? Nu trebuie să fii specialist în drept internaţional ca să îţi dai seama imediat că nu există „standarde europene” în materie de protecţie a minorităţilor! Există doar prevederi minimale de protecţie a lor, în Tratate internaţionale, care obligă toate ţările europene semnatare să le respecte şi experienţe specifice fiecărei ţări, care poate acorda şi recunoaşte mai mult, în materie de protecţie a minorităţilor, dar niciodată mai puţin decât prevăd tratatele!

Aşadar, nu există „standarde europene” în materie, fiindcă, dacă ar exista, ce te-ai face cu Spania sau Finlanda, care acordă mai mult sau diferit decât România? Cam asta este cu diplomaţia corlăţeană! Vă daţi seama cum se prăpădesc toţi de râs, prin Europa, când le pică în mână vreun comunicat de la Corlăţean? Vă daţi seama cum este apărată România de aceşti analfabeţi diplomatici? Diplomaţii români sunt asemenea lui Captain Power and the Soldiers of the Future. Tragi cu laser-ul în ei şi ricoşează! Nimic nu-i atinge! Îi dai de-a dura pe scări, îi calci cu maşina, sunt indestructibili! Aveţi două tipuri de diplomaţi ai lui Titus Corlăţean, în cele două filmuleţe de mai jos! România e la fel de bine apărată, în ambele cazuri, cu ei sau fără ei! Choose wisely and enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Hayssam şi „What You Need to Know”!

basescu-ponta-ok

Despre “afacerea Hayssam” s-a scris în fel şi chip! De la răpirea jurnaliştilor români, în 2005, până în aceste clipe! Doresc să mă refer doar la anumite aspecte ale acestei afaceri, după revenirea lui Omar Hayssam, în iulie 2013, în patria de adopţie, pentru a ispăşi o pedeapsă cu închisoarea, sub acuzaţia şi sentinţa de terorism. Personajul cu pricina a fost subiectul unor evaluări multiple, la nivel de decizie politică (guvern şi preşedinte) sau în presă. Mă interesează nu cum a plecat din ţară, în 2006, înşelând vigilenţa autorităţilor române, ci cum a revenit! Plecarea este automat legată de revenire, aşa că o explicaţie pentru una o acoperă şi pe cealaltă!

Mă interesează, de asemenea, cum a fost gestionată de statul român revenirea lui Hayssam în ţară şi ce relevă acest proces, din perspectiva statului de drept! Sunt trei categorii de aserţiuni pe care le voi face! Unele cu enunţuri clar exprimate, altele doar sugerate şi a treia categorie va fi a enunţurilor subînţelese, aşadar, nici măcar sugerate! Sunt nevoit să mă bazez exclusiv pe surse la vedere! De aceea, câteodată, sugerarea e suficientă, altădată, nici măcar indicată! Subînţelesurile pot fi, atunci, un domeniu de explorat!

Întrebări cu taxă inversă, în trei registre

Vă veţi întâlni în text cu numeroase reveniri de pasaje şi repetări intenţionate! Au rolul de a concentra atenţia şi a întări exerciţiul de memorare. Acesta nu e un text uşor! Recomand abandonarea lui de către susţinătorii USL, căci prostia nu a jucat, niciodată, rolul lui Harry Potter! Sunt câteva întrebări de pus, din perspectiva “afacerii Hayssam”:

Cine conduce, în realitate, România? Guvernează într-adevăr USL? S-au reformat serviciile speciale româneşti, aşa cum ne asigură toţi responsabilii politici din România? De ce s-a întors Hayssam, dincolo de gluma cu cetăţeanul care trebuie să-şi ispăşească pedeapsa în patria pedepsei? Ce rol au americanii în povestea asta? Care este relaţia dintre Băsescu şi Assad? De ce au tăcut israelienii? Ştie Ponta că, în realitate, nu deţine puterea politică în România, nici măcar la nivel de politici guvernamentale? Dacă ştie, de ce se complace în această situaţie? Dacă nu ştie, cât de grav este pentru România? Care este pericolul, pentru România, al concentrării puterii, prin serviciile secrete, în mâna unui singur om, dacă aceasta este situaţia? Dacă nu este aşa, de ce nu ştie Ponta nimic din activitatea care contează a serviciilor speciale? Ce relaţie reală este între Ponta şi administraţia de la Washington? Există Crin Antonescu? Cât de important este Băsescu pentru americani?

Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunsurile vor fi complexe şi vor urma pattern-ul precizat, deja, al celor trei forme de aserţiuni. Acest text este un pic mai special. Va urma o linie logică de argumentare, mai puţin una cronologică! De aceea, ne vom raporta la evenimente într-o curgere a timpului neliniară, care îi va încurca pe unii! Evenimentele au o structură multiplă, cu semnificaţii diverse. Multe ne scapă! Altele se relevă singure, fără un efort deosebit din partea noastră. Trebuie, însă, citite cu grila iniţiatului!! În alte cazuri, trebuie să ştii carte serioasă ca să le înţelegi. “Cunoaşterea”, ca fenomen de accesare a mediului informativ, poate fi, câteodată, o autostradă cu mai mult de două sensuri de mers! Ştiu, pare fantasmagoric! Câteodată, chiar este! Când vorbim de servicii speciale, nuanţele se topesc, adesea, în ape niciodată cartografiate!

Unii uită ce alţii nu au ştiut niciodată…

Povestea noastră începe undeva în anul 2007. Când preşedintele României, Traian Băsescu, ieşea cu o declaraţie spectaculoasă, pe 1 februarie:

“În timp ce lucram la definitivarea discursului pentru Parlamentul European, am fost informat că ziariştii cer informaţii legate de doi cetăţeni răpiţi în Irak. Nu aveam informaţia. L-am invitat pe ministrul de externe care mi-a spus că este vorba de doi cetăţeni reţinuţi pentru că au făcut poze într-o bază militară americană din Irak. În acel moment, n-am făcut legătura cu evenimentele care îmi fuseseră raportate de Ministerul de Externe pe data de 13 noiembrie 2006, legate de cetăţeni care au fost reţinuţi de Poliţia Militară în Irak. A fost o confuzie generată de faptul că eram concentrat pe pregătirea, pe definitivarea discursului, dar am cerut ca seara, la sosirea în ţară, să mi se facă o informare. Rostul acestei declaraţii este să îndrept confuzia pe care am făcut-o ieri. Abia aseară am realizat că e vorba de cei doi cetăţeni despre care fusesem informat de MAE încă din data de 13 noiembrie, ca fiind reţinuţi de Poliţia Militară americană pentru că au făcut poze într-o bază militară.

Astăzi am declanşat demersurile necesare să aflăm dacă s-a confirmat că erau implicaţi într-o operaţiune de spionaj sau pur şi simplu a fost un incident, pentru că muncitorii lucrau în acea bază, într-o linie de îmbuteliere apă minerală. Sper ca în foarte scurt timp situaţia lor să se clarifice. Regret confuzia pe care am făcut-o ieri, nefiind concentrat pe informaţia pe care am primit-o şi generată şi de confuzia legată de răpire.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8449&_PRID=).

Tare, nu? 2007! Preşedintele României, şeful suprem al serviciilor speciale, preşedintele CSAT, a făcut o confuzie! Oricine poate să mai facă şi o confuzie, două, acolo! Nu-i bai! Adică, ce? Doi băieţi de la Românica făceau de zor poze într-o bază militară americană! Mai mult, nu erau paraşutaţi acolo din greşeală! Chiar lucrau în bază! Aşadar, ştiau exact care sunt regulile într-o bază militară, în teatru de operaţii! Ştiau precis unde au voie şi unde nu au voie să facă fotografii! Că aşa e drill-ul! Întâi instructajul de securitate, apoi îţi dă drumul pe-acolo! E, ei făceau poze! Categoric, unde nu trebuie! Că de aceea poliţia militară americană i-a înşfăcat mintenaş!

Sigur, cei doi “nu” erau servicii! Erau doar doi cetăţeni români oneşti, care şi-au căutat şi ei de lucru pe piaţa muncii şi erau astea două poziţii libere, într-o bază militară americană, în Irak! Clar, au citit în România liberă sau Libertatea, la anunţuri, că se căutau muncitori la baza americană! S-au dus, au dat concurs pe post şi l-au luat! Şi au uitat (uită şi preşedinţii, darămite doi români simpli, de la linia de îmbuteliere a apei minerale) unde nu aveau voie să facă poze! Nu, nu erau din servicii, e clar!

Buuun! Ce spune Băsescu? A uitat de ei! Că MAE îl informase de povestea cu cei doi din 13 noiembrie 2006!!! Ministrul de externe raportase domnului preşedinte! Acum, ce ştie ministrul de externe este musai să ştie şi şeful lui direct, premierul, că de aia sunt şefi de guvern, din care face parte şi ministrul de externe! E drept, preşedintele, pe 1 februarie 2007, uitase ce-i raportase titularul externelor pe 13 noiembrie 2006, că aşa sunt preşedinţii, mai uită! Să vedem ce ştia şi ce a uitat premierul Călin Popescu-Tăriceanu! Pe 1 februarie 2007, când preşedintele Băsescu tocmai îşi amintea că a uitat de cei doi fotografi amatori, dintr-o bază americană din Irak, despre care ministrul de externe îl informase încă din 13 noiembrie 2006, premierul român preciza:

“Informaţiile în legătură cu cei doi români deţinuţi în Irak le-am aflat ieri, ca şi dumneavoastră, din presă!!!” (auzi file audio* 7tariceanu a aflat din presa ieri despre cei 2-1feb-045). Mai mult, pe 2 februarie 2007, când cei doi au fost eliberaţi de americani, Biroul de Presă al premierului emitea următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al Guvernului:

„Primul-ministru a aflat din presă de eliberarea acestor doi cetăţeni români. În legătură cu acest subiect, Primul-ministru solicită Ministerului Afacerilor Externe să precizeze în mod public, printr-o declaraţie oficială, dacă a trimis sau nu o informare la Cabinetul său în legătură cu reţinerea celor doi cetăţeni în Irak!” (vezi http://www.gov.ro/premierul-calin-popescu-tariceanu-solicita-ministerului-afacerilor-externe-sa-precizeze-in-mod-oficial-daca-a-transmis-la-cabinetul-primului-ministru__l1a62353.html).

Wow! Premierul ţării somează un minister să facă precizări publice cu privire la informaţia legată de securitatea a doi cetăţeni români, de care Ministerul de Externe ştia, de vreme ce informase pe preşedinte, dar de care premierul habar n-avea! Ia să vedem! Întrebare pentru toţi oamenii inteligenţi, care accesează acest material (toţi susţinătorii USL se exclud de la acest exerciţiu, evident): Cunoaşteţi vreo situaţie similară, în istoria vreunei democraţii planetare? Eu răspund primul: NU EXISTĂ AŞA CEVA, EVER!

What you need to know, Mister Ponta…

Hai să facem, acum, un mic salt în timp! Suntem pe 19 iulie 2013, în ziua când rătăcitorul rapsod Hayssam era întors „acasă”! Platourile de televiziune vuiau! Audienţele spărgeau record după record! În platoul televiziunii B1 TV se afla consilierul prezidenţial Iulian Chifu, şeful Departamentului Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională, în cadrul Administraţiei prezidenţiale! Dezbaterea se centra asupra declaraţiilor preşedintelui şi ale premierului cu privire la cum a ajuns Hayssam în ţară! Declaraţii pe alocuri total contradictorii! Nimeni nu ştia ce să creadă! Evident, vi se vor prezenta şi aceste declaraţii! Dar, toate la timpul lor! Deocamdată, ne interesează afirmaţiile lui Chifu referitoare la ce ştiau preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, legat de operaţiunea care l-a adus în ţară pe Hayssam! Iată ce zicea omul:

“Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Wow! Vă daţi seama ce avem aici? Ce se întâmplase? Purtătorul de cuvânt al preşedintelui ieşise cu un comunicat, pe 19 iulie 2013, în care anunţase că Hayssam a fost adus în ţară:

“(…) În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român, pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani, pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, stabilită de instanţele româneşti, este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice (…)” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14437&_PRID=lazi).

Premierul Ponta, luat prin surprindere de anunţul preşedintelui şi simţind că preşedintele încearcă să speculeze pentru imaginea proprie aducerea lui Hayssam în ţară, atribuindu-şi întregul merit, a ieşit imediat cu propriile declaraţii, chiar pe 19 iulie 2013:

“În ultimele luni am fost tot timpul informat de către instituţiile competente asupra posibilităţii de a fi adus în ţară. Am avizat şi aprobat sprijinul logistic pe care Ministerul Apărării, Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne l-au dat pentru ca această operaţiune legală să se desfăşoare. Am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors.” (http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Sigur, Ponta habar nu avea care este statutul Tratatului de extrădare dintre România şi Siria! Mai precis, habar nu avea că există un astfel de tratat, aşadar a exclus că Hayssam ar fi putut ajunge în România prin invocarea lui! “Şeful Guvernul precizase anterior că în momentul de faţă nu există un tratat de extrădare între România şi Siria, motiv pentru care toate operaţiunile, din punct de vedere juridic, vor fi comunicate de către Ministerul Justiţiei şi de către Parchet.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html). “’Cei care au mers acolo au pus în aplicare o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă’, a explicat premierul”.
(vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Ponta a aflat de la jurnalişti că Tratatul există: “Am verificat şi e eroarea mea, avem un acord aprobat a doua zi după învestirea Guvernului, pe 8 mai 2012. Îmi cer iertare, un coleg de-al dvs. jurnalist m-a informat între timp şi îi mulţumesc pentru asta.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Numai că revenirea lui Ponta asupra Tratatului de extrădare era la fel de proastă ca necunoaşterea existenţei sale. Căci, Ponta nu ştia că acel Tratat nu era, totuşi, în vigoare, fiindcă nu era ratificat de partea siriană! Un alt lucru pe care nu-l ştia Ponta era acela că nicio ţară din lume, oricâte Tratate de extrădare are cu nu se ştie cine, nu va extrăda niciodată un cetăţean de-al său către o jurisdicţie străină! De aceea există prevederi exprese, în toate tratatele de extrădare, pentru a proteja pe cetăţenii ţării respective faţă de procedura de extrădare ca atare. Ponta are studii juridice! Este profesional la fel de nul, pe cât este de nul ca administrator al României!

Cât de periculos este un guraliv iresponsabil în fruntea guvernului?

Ponta a livrat declaraţii iresponsabile dorind neapărat să intre şi el în “fotografia” aducerii lui Hayssam în ţară, pe care Băsescu părea că a acaparat-o complet, după comunicatul purtătorului său de cuvânt, mesager al evenimentului încă înainte ca premierul să fi avut vreo reacţie! După comunicatul putătorului de cuvânt de la Cotroceni, întrebat ce rol a avut preşedintele în revenirea lui Hayssam în ţară, Ponta a încercat să braveze: “Eu nu cunosc vreun rol… A, ba da, a dat comunicatul de presă” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Reacţia lui Băsescu a fost punctată şi devastatoare la adresa lui Ponta! A ieşit imediat în conferinţă de presă şi a precizat, tot pe 19 iulie:

“Declaraţia din seara aceasta, deşi, sunt convins, vă va dezamăgi, chiar dacă este legată de Omar Hayssam, vine din nevoia de a face unele clarificări, pentru a proteja interesele statului român, cu atât mai mult cu cât în spaţiul public s-au pronunţat demnitari, foşti miniştri, foşti şefi de servicii şi trebuie clarificate câteva aspecte, pentru că, altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume. În primul rând aş vrea să clarific de ce imediat după ora 7.00 comunicatul a venit de la Preşedinţie. Pentru un motiv simplu, pentru că era vorba de readucerea în ţară a unui condamnat pentru terorism, iar terorismul este un atribut primordial al CSAT, iar preşedintele CSAT este preşedintele României (…)

De asemenea, vreau să ştiţi că nu confirm, repet, nu confirm, că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Şi, în sfârşit, nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Hai să punem lucrurile cap la cap până acum! Ce spune Băsescu, în conferinţa de presă? Mai întâi pune sub semnul îndoielii că Hayssam vine din Siria (“nu confirmă”), după ce Ponta spusese că “am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors”! Adică, spune pe şleau că Ponta habar nu are de această operaţiune! Dar, foarte interesant, ce mai spune în declaraţia sa? Că a fost nevoie de precizările sale tocmai pentru că, “altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume.”

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că mesajul lui Băsescu nu se adresa românilor, ci unor “parteneri”, primordial din “UE şi NATO”! Care parteneri ar fi putut fi induşi în eroare de declaraţiile lui Ponta, în sensul că premierul ar fi avut datele operaţiunii de aducere în ţară a lui Hayssam, ceea ce nu era presupus a avea! Practic, Băsescu îi informează pe acei parteneri să fie liniştiţi, fiindcă Ponta habar nu are ce s-a întâmplat şi, în orice caz, nu deţine informaţii de la preşedinte!

Exact atât de periculos!

Mai ţineţi minte ce zicea Chifu în aceeaşi zi? Reiau integral: “Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Ce spune, aşadar, Chifu, invocând principiul “need to know”? Pur şi simplu, că Ponta nu a ştiut detaliile operaţiunii, dincolo de aprobările pe care le-au semnat el şi miniştrii lui, pentru folosirea aviaţiei militare sau a logisticii guvernamentale pentru îndeplinirea operaţiunii, ca atare! “Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor pe care trebuie să le cunoască”. Chifu spune clar că Ponta ar fi putut alarma pe aliaţii României prin simplul fapt că ştia detaliile operaţiunii: “ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!”

De ce era un pericol ca Ponta să ştie aceste detalii? Fiindcă putea “începe să vorbească!” Absolut incredibil! Ponta este, practic, declarat periculos pentru securitatea misiunii de aducere în ţară a lui Omar Hayssam! Atenţie, asta în raport cu aliaţii României, care, în mod evident, din ce spune Chifu, nu ar fi fost prea încântaţi ca Ponta să deţină detaliile misiunii! De altfel, Chifu continuă în clar, în aceeaşi emisiune TV, delimitând cu precizie compartimentarea informaţiilor secrete, care au stat la baza derulării operaţiunii pentru Hayssam, fără ca Ponta să fi avut acces la ele:

“Există o listă de beneficiari, fiecare beneficiar primeşte informaţia de care are nevoie pentru a-şi exercita activitatea. Dacă premierul Victor Ponta primeşte toată informaţia care se leagă de activitatea sa, de economie, de situaţia socială, de ştiu eu, primeşte informaţiile de care are nevoie!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul_1).

Frază eliptică, dar extrem de „clară”! Ponta primeşte informaţiile doar pe economie şi pe plan social, de la servicii, nu şi cele pe probleme senzitive de securitate! De ce a simţit nevoia Băsescu să-şi liniştească partenerii din afară, cu privire la faptul că Ponta nu are acces la informaţia secretă ce a dus la “capturarea” lui Hayssam? Mai ales că, aşa cum pune problema, Ponta poate “începe să vorbească”, adică să pericliteze operaţiunea! Asta e percepţia lui Ponta în afara ţării? Că este suficient de labil, încât să nu-şi poată ţine gura când este vorba de o operaţiune clasificată?

Dacă aşa este perceput Ponta, la nivelul partenerilor occidentali ai României, este foarte grav! Dar, cine sunt acei parteneri? Americanii? Chifu precizează că, în conformitate cu principiul “need to know”, unul ca Ponta ar avea acces doar la informaţiile serviciilor despre economie şi partea socială! Adică, nu şi la informaţii vitale de securitate, cum au fost cele legate de aducerea lui Hayssam în ţară! Cumva, informaţiile despre economie la Ponta, cele despre securitate la Băsescu! Fiindcă Băsescu este preşedintele CSAT!

Pe 28 iulie 2013, România liberă a publicat un interviu cu Traian Băsescu, în care acesta se referă şi la scandalul legat de privatizarea CFR Marfă. Referindu-se la cumpărătorul CFR Marfă, Gruia Stoica, şi la informaţiile pe care le-ar deţine comparativ cu Ponta, Băsescu a precizat:

Reporter– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Aici, Băsescu spune că ştie cât Ponta! Mai jos însă, referindu-se la cazul Hayssam, precizează că doar el deţine informaţia relevantă clasificată:

Reporter: Câţi oameni sunt, în general, la curent cu astfel de operaţiuni secrete?

T.B.: Foarte puţini şi în nici un caz dintre cei predispuşi să povestească presei, indiferent ce funcţie ar avea.

Reporter: Dintre actorii politici, cine trebuie să fie la curent?

T.B.: Şeful CSAT, care e şi singurul ce poate pune structurile de informaţii cap la cap. Vreau numai să vă imaginaţi ce ar fi fost la gura unora, ce acuzaţii, dacă operaţiunea eşua cu zgomot. Atunci toţi ar fi ştiut că numai preşedintele poate ordona astfel de operaţiuni în afara teritoriului naţional. Aşa, însă, a fost doar un succes…” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Şi, când acolo, ce să vezi! Ponta chiar nu ştia nimic!

Aşadar, Băsescu ştie de la servicii cam cât ştie Ponta, pe chestiuni legate de economie, cum ar fi bonitatea cumpărătorului CFR Marfă, dar, şi acolo, e în avantaj „fiind mai experimentat”! În plus, faţă de Ponta, cunoaşte informaţii vitale despre securitatea naţională a României, la care Ponta nu are acces! Culmea, după ce a încercat cu disperare să se vâre în cadrul „fotografiei” cu aducerea lui Hayssam în ţară şi a declarat în clar că preşedintele nu prea a avut un rol în povestea cu pricina, Ponta admite că habar nu avea de detaliile misiunii! În emisiunea „Ultima oră”, de pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Realizator: Domnul Hayssam a fost predat de bună voie de…
Victor Ponta: Nu cunosc acest lucru, nu… exact cum s-a desfăşurat pe teren, eu cunosc lucrurile de dinainte, pentru că era nevoie de aprobarea mea şi a miniştrilor de resort (…)” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

Ei bine, în legislaţia românească nu este nicăieri precizată cu claritate această departajare a accesului la informaţia senzitivă clasificată de securitate între preşedinte şi premier! Nicăieri în lume, însă, pe formulă similară de organizare statală sau chiar în sisteme prezidenţiale cu prerogative mult mai puternice în mâna preşedintelui, decât are Băsescu, informaţia de securitate vitală pentru interesele ţării nu este ascunsă faţă de membrii administraţiei cu însărcinări în domeniu, cum ar fi ministrul apărării, cel de interne, fără a mai vorbi de şeful guvernului!

În baza căror legi aplică Băsescu principiul „need to know” reţinând informaţii vitale de securitate faţă de Ponta, pe motiv că guralivul premier ne-ar putea compromite relaţia cu „partenerii”? Culmea, Ponta ştie că este ţinut în întuneric şi nu reacţionează pentru a curma această situaţie constituţional şi în baza legii! Dimpotrivă, încearcă de o manieră copilărească să construiască o realitate fictivă paralelă, la nivel de declaraţii, din care românii să creadă că, totuşi, este şi el parte la decizie! Realitate pe care nu o poate susţine până la capăt şi care se topeşte, în cele din urmă, în ridicol, fără ca el să mai încerce vreo redresare de faţadă! Un comportament cu anumite resorturi psihologice extrem de îngrijorătoare, dacă mă întrebaţi pe mine! Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru securitatea cetăţenilor acestei ţări?

Un singur om poate folosi serviciile pentru absolut orice misiune, în interior sau exterior, fără niciun control şi fără ca principalii decidenţi guvernamentali să aibă acces la informaţia vitală de securitate! Un astfel de scenariu nu este regăsit în Europa din epoca stalinistă şi nu poate defini decât o societate de tip totalitar! Este bine cunoscută o fotografie înfăţişându-l pe preşedintele american Barack Obama, în Situation Room, la Casa Albă, alături de echipa sa de consilieri pe probleme de securitate, în timp ce urmărea pe monitor desfăşurarea operaţiunii de capturare/lichidare a lui bin Laden. Priviţi fotografia de mai jos!

Obama_and_Biden_await_updates_on_bin_Laden-hayssam

Vorbim de un regim prezidenţial! Alături de Obama şi împărţind cu el accesul la cea mai bine ferecată informaţie de securitate îi vedem pe Joe Biden, vicepreşedinte;Hillary Rodham Clinton, secretar de stat; Robert Gates, secretarul apărării; Denis McDonough, adjunctul consilierului pe securitate naţională; Marshall B. „Brad” Webb, asistentul comandantului general al Comandamentului Comun pentru Operaţii Speciale. Aşadar, alături de preşedinte se află trei membri ai administraţiei, care au acces la acest nivel de informaţie clasificată: vicepreşedinte, secretar de stat şi secretarul apărării. În România, nici măcar premierul nu are acces la acest tip de informaţii! Sigur, sunt şi informaţii pe care le deţine numai Obama, fără îndoială! Dar nu la nivelul desfăşurării unor operaţiuni vitale pentru securitatea naţională a SUA, operaţiuni care implică masiv şi obligatoriu niveluri inferioare de decizie în interiorul administraţiei, cu acces inevitabil la clasificarea informativă specifică operaţiunii cu pricina!

Am adăugat aici şi un filmuleţ de 11:04 minute despre Situation Room şi cei care o frecventează! Are rol didactic şi de documentare, nu neapărat necesar pentru înţelegerea textului de faţă.

Băsescu şi vocaţia serviciilor ca putere absolută!

Serviciile pot fi o armă cu efect devastator asupra României, dacă sunt concentrate în mâna unui singur om, fără control exterior, chiar dacă acel om este preşedintele! Sau mai ales, dacă acel preşedinte este Băsescu! Ponta ştie asta! Partenerii noştri din Vest ştiu asta şi o aprobă fiindcă Ponta este nesigur! Cel puţin, aşa ne informează Băsescu şi consilierii săi, cu subînţeles sau trimitere în clar, iar Ponta nu reacţionează pentru a contracara aserţiuni atât de grave! El, care reacţionează, de regulă, la declaraţii absolut minore ale suitei prezidenţiale şi ale lui Băsescu! Până şi reflecţiile de vacanţă ale doamnei Udrea sunt subiect de reacţie pentru premierul României! Pur şi simplu, tace în acest domeniu! Vom vedea pe parcursul acestui text dacă Băsescu are dreptate.

Parlamentul care ar trebui să controleze măcar un serviciu special din cele implicate în afacerea Hayssam nu reacţionează! Presa nu vede asta! Iar românii nu înţeleg nimic şi nici nu-i interesează, ei votează veseli cu USL, fiindcă îl urăsc pe Băsescu! Deocamdată! Băile de mulţime „regizate” de preşedinte, în ultima vreme, par a desena un alt mood popular în revenire! A, scuzaţi, l-am uitat pe domnul Crin Antonescu! Şi bine am făcut!

Faceţi legătura, acum, cu ce s-a întâmplat în 2007, când cei doi „muncitori” români au fost arestaţi de americani în Irak, ministrul de externe Ungureanu a ştiut şi i-a raportat direct lui Băsescu, Băsescu „a uitat”, iar premierul Tăriceanu habar nu a avut! Iar Ungureanu a ajuns din şef al diviziei MAE a SIE (adică, ministru de externe la români), direct şef la SIE! Aţi înţeles? Eu cred că da! Întrebarea nu a fost adresată simpatizanţilor USL!

„Operaţiuni neautorizate” şi explicaţii fără autorizaţie

Să mergem mai departe! În celebra sa intervenţie din 19 iulie 2013, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie care developează şi mai mult situaţia reală a dinamicii controlului absolut exercitat asupra societăţii româneşti de un singur om, prin puterea serviciilor secrete! Băsescu a răspuns la o întrebare a unui jurnalist astfel:

Întrebare: Pentru a fi cât mai explicit, cum spuneaţi, despre ceea ce aţi menţionat în declaraţie, nu confirmaţi că a fost preluat din Siria, dacă…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu confirm.
Întrebare: De unde a fost preluat?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aici e cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Da? Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic. O seară bună, vă doresc la toţi.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Aşadar, preşedintele informează planeta că acţiunea de aducere în România a unui terorist, dovedit în instanţă, s-a realizat printr-o „operaţiune neautorizată”, adică ilegală! Este pentru prima oară în istorie când un şef de stat anunţă că ţara sa a efectuat o acţiune ilegală, în raport cu alt stat! Băsescu nu pare să fie câtuşi de puţin afectat de grozăvia spuselor sale! Ştim că este un gafeur prin excelenţă! Dar, dincolo de acest aspect inerent personalităţii sale, puţine din aşa-zisele sale „gafe” de politică internă sau externă nu au avut un scenariu generator, adică nu au fost premeditate! Niciun şef de stat nu anunţă o operaţiune ilegală a ţării sale, în raport cu alt stat, din două motive, cel puţin!

1. Statul care a fost supus unui astfel de tratament (să-i spunem „statul ofensat”) este obligat să reacţioneze, pentru a nu pierde „faţă”, după ce „statul ofensator” (să-i spunem aşa statului care a întreprins operaţiunea neautorizată în raport cu „statul ofensat”) a făcut publică ofensa, care este şi o încălcare grosolană a dreptului internaţional! Sigur, acel şef de stat nu a precizat care e statul căruia i s-au încălcat drepturile, aşa cum a făcut şi Băsescu! Dar, în lumea serviciilor secrete, acest lucru se va cunoaşte înainte de anunţul cu pricina! Mai mult, anumiţi factori cheie din interiorul statului ofensat pot afla de „ofensă” după declaraţia statului ofensator şi vor dori o reacţie legitimă de contracarare a prejudiciului suferit! Atunci, statul ofensat trebuie să reacţioneze, altfel, semnalul pe care îl transmite în exterior ar fi extrem de periculos pentru protejarea în continuare a intereselor sale de securitate!

Băsescu nu se sinchiseşte de o astfel de reacţie din partea statului ofensat! De ce? Este o singură explicaţie! Fiindcă nu se aşteaptă ca statul ofensat să reacţioneze! Ştie sigur asta! Dar, când se întâmplă ca statul ofensat să nu reacţioneze, mai ales că ofensa este făcută publică de statul ofensator, fără nominalizarea, evident, a statului ofensat? Un singur răspuns! Atunci când statul ofensat este el însuşi de acord ca ofensa să fie făcută publică, pentru că este interesat să se acrediteze ideea că ceea ce a obţinut statul ofensator, prin operaţiunea ilegală, nu s-a obţinut prin acceptul statului ofensat, ci prin acţiuni ilegale! Dar, asta nu ar afecta interesele de securitate ale statului ofensat, prin developarea unei situaţii de slăbiciune, în faţa unor astfel de acţiuni ilegale, în detrimentul intereselor sale? Răspunsul este unul singur! Ba da, cu o excepţie: atunci când acţiunea ilegală a statului ofensator s-a făcut, de fapt, cu aprobarea statului ofensat şi în sprijinul intereselor sale de securitate!

Bref, în această fază! Dacă Hayssam a fost adus din Siria sau din alt teritoriu controlat de Siria prin serviciile sale sau dintr-un teritoriu unde Hayssam era protejat de serviciile speciale siriene şi se afla sub jurisdicţia Siriei, plasarea lui în custodia serviciilor româneşti s-a făcut cu aprobarea lui Assad! Assad nu poate recunoaşte că a livrat un cetăţean sirian extrădării, aşa că are nevoie de povestea acţiunii neautorizate a României, în urma căreia Hayssam a ajuns la Bucureşti! Sigur, nu era nevoie de declaraţia lui Băsescu în acest sens. Înţelegerea Băsescu-Assad a fost, probabil, aceea de a ţine sub tăcere procedura şi detaliile misiunii. Ponta a vrut, însă, să fie în poveste! Automat, a fost declanşat scenariul B şi anume reacţia publică a lui Băsescu, prin care povara livrării cu bună ştiinţă şi intenţie a unui cetăţean sirian extrădării a fost ridicată de pe umerii lui Assad, acolo unde infantilul nostru premier se precipita să o plaseze!

Cât de penibili?

Vă daţi seama în ce situaţie a fost pus Băsescu atunci când penibilul domn Ponta, pentru a-şi da importanţă, a început să povestească el cum a aprobat zborul avioanelor militare spre şi dinspre Siria? Sigur, normal (şi legal) era ca Băsescu să-l fi informat pe imaturul premier despre operaţiune, cu recomandarea să-şi ţină gura! Nu a vrut! Fiindcă zona serviciilor este domeniul lui, prin care îl conduce pe Ponta, conduce România şi pe toţi proştii din ea, cu foarte puţine excepţii! Nu, nu în tarlaua USL! Excepţiile sunt oameni inteligenţi! Aşa că a fost nevoit să iasă public, imediat, pentru a-l neutraliza pe guralivul cu intelect USL-ist, prin anunţul incredibil pe care l-a făcut! România tocmai efectuase o „operaţiune neautorizată”! Ştiţi care mai este un motiv pentru care Ponta nu a fost informat? Americanii au aceeaşi citire cu privire la el, pe care o are şi Băsescu! Period!

Dar de ce face Assad asta? De ce îl livrează pe Hayssam lui Băsescu? Răspunsul este multiplu! Regimul Assad se clatină! Deşi Băsescu e zero, în economia resurselor de securitate şi a proiecţiilor de rezolvare a crizei din Orientul Mijlociu, serviciile de securitate româneşti au păstrat întotdeauna un filon de comunicare cu „rogue regimes” din zonă, de tipul Assad! Este şi explicaţia pentru menţinerea canalelor diplomatice la nivel, prin ambasada României în Siria, care a devenit un hotspot de comunicare cu Assad, după ce democraţiile occidentale au fost nevoite să renunţe la canalele diplomatice de vârf cu regimul criminal de la Damasc!

Să ne amintim că penibilul domn Marga, când era ministru de externe, a luat măsuri, care ar fi dus, inevitabil, la retragerea diplomaţilor români de vârf din Siria! Marga s-a inspirat din măsurile similare luate de partenerii europeni şi americani ai României, fără să-i spună nimeni că tocmai partenerii americani şi europeni ai României aveau nevoie de ambasada României, funcţională, la nivel complet, în Siria!

Pentru americani sau britanici ar fi fost greu de explicat, în faţa presei inchizitive şi a opiniei publice avizate, din ţările lor, de ce menţin relaţia diplomatică, la nivel de şefi de misiune, cu un regim criminal! Încă de la începutul lui 2012, Statele Unite şi-au retras ambasadorul şi personalul diplomatic din Siria, ca şi Regatul Unit, gesturi cuplate cu expulzarea principalilor reprezentanţi diplomatici sirieni din capitalele lor! Lumea democratică europeană a răspuns într-un mod similar la criza siriană. Marga a atins culmea penibilului, când a venit, pentru prima oară în istoria planetelor, ca ministru de externe, cu propunerea de expulzare a unui ambasador (cel sirian), doar pentru a constata perplex că propunerea sa a fost invalidată de şeful statului!!! Băsescu a menţinut, în pofida guvernului Ponta, toate canalele diplomatice intacte cu Siria! Explicaţia haioasă pe care au dat-o unii a fost că sunt mulţi cetăţeni români acolo, vreo 14.000, de care trebuie să avem grijă! Sigur, sigur! Apropo, erau mai mulţi cetăţeni români acolo decât cetăţeni francezi? Nu cred! Şi Franţa ce a făcut? Ne spune penibilul domn Marga, în iunie 2012:

„Am argumentat în felul următor: după ce SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Spania, Australia şi alte ţări au luat măsura de declarare persona non grata pentru ambasador şi pentru alţi diplomaţi din ambasadele respective ale Siriei, România, ca o solidarizare cu statele cu care împărtăşim aceleaşi valori, procedează bine declarând persona non grata pe ambasadorul Siriei şi rechemându-l pentru consultări pe ambasadorul român în Siria.” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Penibilul domn Marga recunoştea, istovit, în cele din urmă: „Preşedinţia a menţionat faptul că nu acceptă propunerea noastră!” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Pentru România, ţară cu un regim totalitar şi o societate controlată total de serviciile secrete de tip comunist, cu un electorat primitiv şi total nepreocupat de problematica respectării drepturilor omului, perfect manipulat, într-un simulacru de democraţie de operetă, cu o presă afiliată unor interese obscure ale unor mari potentaţi şi lipsită de profesionalism sau exerciţiu civic în interesul public, păstrarea ambasadei din Siria era un mizilic, adică piece of cake! Nu i-a păsat nimănui de subiect! Aşa că Băsescu nu a avut a face decât să-l umilească public pe Marga şi să-şi bată joc de guvernul Ponta încă o dată! Nimeni nu a observat, prin presa românească, acest lucru fără precedent în istoria diplomaţiei mondiale! Ca un guvern să vrea să expulzeze un ambasador, iar şeful statului să blocheze decizia guvernului ţării sale în favoarea ambasadorului!

Şi, totuşi, America!

Întrebare: Crede cineva că Băsescu a făcut asta riscând o privire încruntată din partea americanilor? Sau a adoptat această atitudine perfect corelat cu partea americană? Nici chiar un simpatizant USL nu cred că s-ar putea încurca aici! Evident, varianta doi este cea corectă! Cum vă explicaţi că guvernul român a fost atât de pe dinafară, încât să propună expulzarea ambasadorului sirian, ceea ce ar fi dus la măsuri de răspuns din partea Damascului, printr-o cerere similară adresată guvernului român de a-şi retrage ambasadorul din Siria, încurcând, astfel, canalele de comunicare ale SUA cu Assad? Dacă vă daţi răspuns la această întrebare, vă veţi da răspuns şi la întrebarea cu privire la cine conduce România!

A, să nu uit! Unii se aşteaptă ca americanii să nu colaboreze cu regimurile politice totalitare, chiar şi mascate, de tipul a ceea ce a instaurat Băsescu în România, prin domnia totală a serviciilor de securitate de tip ceauşist! Mai ales că aceste servicii sunt de sorginte comunistoidă şi prin relaţiile cu regimuri dictatoriale şi corupte, de tipul regimului Assad. Să lămurim o treabă! Americanii sunt mari amatori de înţelepciune chinezească! Adoră maxima lui Deng Xiaoping, conform căreia „nu contează dacă pisica este albă sau neagră, atâta vreme cât prinde şoareci”. Aşadar nu i-a interesat cât de dictator era Pervez Musharraf, în Pakistan, dacă au reuşit să colaboreze cu el pentru promovarea intereselor de securitate ale Americii. De ce i-ar deranja Băsescu, cel care a distrus până şi faţada de democraţie existentă într-o ţară oricum coruptă şi fără viitor democratic previzibil, dacă omul cooperează sincer pentru apărarea lumii cu adevărat democratice?

A nu se înţelege de aici că avem de a face cu vreo atitudine de ipocrizie din partea Americii, simbol al valorilor democratice, pe care, iată, în realitate, le compromite prin astfel de colaborări! Nici vorbă! America trebuie să folosească „meniul” mondial pentru a apăra democraţia acolo unde poate fi apărată, fiindcă există! În SUA sau Europa de Vest! În 1949, când a fost înfiinţată NATO, organizaţie a democraţiilor prin textul Tratatului de la Washington, care o guvernează, întâlnim printre cele 12 ţări fondatoare şi Portugalia, aflată sub dictatura scelerată a lui Salazar! Era nevoie de Portugalia pentru a apăra democraţia, prin poziţia strategică a insulelor Azore, în faţa pericolului sovietic! Este nevoie şi de România pentru a apăra democraţia (sigur, nu „democraţia” din România) prin rolul serviciilor de securitate comuniste, la putere în ţara noastră, în deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare cu regimurile dictatoriale, protectoare ale terorismului internaţional, din Orientul Mijlociu! Şi, apoi, de ce s-ar jena americanii de colaborarea cu docilul şi utilul Băsescu? Păi, nu e România, în cap cu Băsescu, membră a Uniunii Europene, unde criteriul politic, adică existenţa democraţiei, este eliminatoriu în cursa pentru aderarea la spaţiul comunitar? Păi, România a aderat la UE încă din 2007! Aşadar, Băsescu are certificat în regulă de democrat sadea, luat tocmai de la mama democraţiei, cu adresă permanentă la Bruxelles! So, ciocul mic!

Revenim la întrebarea cheie, cu elemente noi: de ce să-l predea Assad pe Hayssam lui Băsescu? Sau americanilor, pentru a ajunge în final la Băsescu? Din aceleaşi motive pentru care Hayssam a fost lăsat să ajungă în Siria, în 2006! Intelligence business! Against all odds! Nevoile de securitate ale statelor sirian şi român, prin informaţiile deţinute de Hayssam sau relaţiile lui Hayssam cu anumite persoane cheie în reţelele informative active în România şi aiurea. Evident, colectarea de informaţii de la Hayssam s-a făcut şi în folosul americanilor, mai mult ca sigur de către americani înşişi.

Dacă regimul Assad este suficient de şubred şi fluidizarea canalului de comunicare cu americanii, prin veriga Băsescu, pare a se întări dacă îl livrezi pe Hayssam la Bucureşti, pentru jocuri de putere internă, în favoarea lui Băsescu, atunci de ce nu? Băsescu e mulţumit, fiindcă Hayssam vine cu misiunea de a livra adevăruri incomode pentru adversarii politici ai preşedintelui, atunci când va hotărî Băsescu să fie livrate! Americanii sunt mulţumiţi, pentru că Băsescu menţine canalele deschise în Siria, prin serviciile sale securisto-comunistoide, pentru interesele de securitate americane, iar livrarea lui Hayssam în România va întări poziţia omului lor de încredere în jocul politic românesc! Assad e mulţumit pentru că a uns osia unei supape de înţelegere cu Vestul, prin canalele lui Băsescu, pe principiul „o mână spală pe alta”! Proştii din România sunt mulţumiţi cu toţii, fiindcă Băse e cool şi a rezolvat problema Hayssam! Aşadar, toată lumea e mulţumită!

Hai, măi, că vă explică Ponta!

Sigur, proştii din USL vor fi, în curând, foarte, foarte trişti! Dar e parte din joc! Cu cât eşti mai idiot, cu atât eşti mai trist! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, vă puteţi imagina că un membru în guvernul Ponta are impresia, exprimată public, că Hayssam a ajuns la Bucureşti fără să ştie Băsescu? Adus de guvernul Ponta? Iată ce declara ministrul conservator Maria Grapini, pe 28 iulie 2013: „Nu preşedintele s-a străduit să-l aducă, chiar a fost surprins şi a declarat ceva…” (auzi file audio* 12maria grapini-1basescu a fost surprins de aducerea lui hayssam28jul).

Aţi înţeles? Nu Băsescu „s-a străduit să-l aducă” pe Hayssam, ba chiar a fost surprins că a ajuns acela la Bucureşti! Vă daţi seama cine crede că se află la conducerea României? Vă puteţi imagina că astfel de oameni există în guvern, pe funcţie de ministru? În ce pericol mortal se află România cu aceşti băieţi şi fete în guvern? Cred că nu vreţi să ştiţi!

2. Al doilea motiv pentru care statul ofensator nu va anunţa niciodată că a întreprins o operaţiune ilegală, în raport cu alt stat, este definit de nevoia de a nu atrage asupra ta sancţiuni internaţionale, în baza dreptului internaţional pe care l-ai încălcat! Şi aici e simplu! Ne întoarcem la 1! Cine să reclame? Statul ofensat e OK! Statele relevante, ca parteneri ai României în NATO şi UE, ştiu ce s-a întâmplat şi consideră anunţul necesar! Prietenii ştiu de ce! Însuşi Băsescu, uşor amuzat de prostia concetăţenilor săi din presă şi politică, preciza hâtru, într-un schimb de replici, în conferinţa de presă ţinută la Cotroceni, pe 22 iulie 2013:

Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. La ultima conferinţă de presă aţi făcut o declaraţie care a făcut mare vâlvă şi anume, faptul că România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altei ţări. Dacă puteţi să detaliaţi „neautorizată”.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Menţin şi susţin cu tărie această declaraţie.
Întrebare: Dar nu este o declaraţie periculoasă?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Vă mulţumesc mult. Este declaraţia care ne trebuia. Vă mulţumesc mult.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14446&_PRID=ag).

„Declaraţia care ne trebuia”! Omul îşi bate joc de proşti, pur şi simplu! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, cum să fii altfel decât Maria Grapini, ca să crezi că Hayssam a ajuns la Bucureşti, fără să ştie Băsescu?

În limbajul de specialitate al operaţiunilor speciale, „operaţiune neautorizată” înseamnă incursiune în interiorul teritoriului unui stat străin sau accesarea unor domenii de jurisdicţie externă fără autorizaţie/aprobare din partea statului sau entităţii respective, asupra căreia se exercită acţiunea neautorizată! Băsescu nu a simţit nevoia să explica populaţiei ce înseamnă „neautorizată”, fiindcă Băsescu se află în interiorul limbajului de specialitate al operaţiunilor speciale, în care „neautorizat” înseamnă „fără aprobare” de la statul faţă de care România a acţionat în cazul Hayssam! Poate fi vorba de teritoriu sau interese ale statului respectiv!

Ce face Ponta? Demonstrând că nu are nici cele mai elementare noţiuni despre o operaţiune specială, ceea ce indică, pe traseul inferenţei imediate, că nu a existat niciun briefing al serviciilor, cu privire la operaţiunea Hayssam, pentru beneficiul premierului, Ponta se apucă să explice neamului ce este aia „operaţiune neautorizată”! Absolut fabulos, la „Ultima oră” pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Victor Ponta: Aici tot ceea ce eu pot să spun public este faptul că evident aducerea în faţa justiţiei s-a făcut printr-o acţiune a unor reprezentanţi ai statului român, reprezentanţi ai instituţiilor statului român, nu persoane private…
Realizator: … din servicii secrete?
Victor Ponta: Nu neapărat, reprezentanţi ai statului român şi că toţi aceşti oameni absolut toţi, fiecare a avut o părticică din acţiune, absolut toţi au acţionat pe baza unei operaţiuni autorizate de statul român şi în conformitate cu legile României. Nebunia aia cu operaţiunea neautorizată, o exprimare total nefericită din toate punctele de vedere, a creat impresia pentru cei care au participat, nişte oameni ca dumneavoastră, ca mine, nişte oameni în activitate, a creat impresia: ‘domnule, am făcut ceva ilegal?’ Şi eu am vrut să anunţ pentru toţi acei oameni, civili sau militari, că nu, că au avut aprobate de mine personal, de ministrul apărării, de ministrul de externe, de ministrul justiţiei, au avut aprobate documentele conform legilor româneşti pentru aducerea în faţa justiţiei a lui Omar Hayssam. Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam. Dar nu poţi să spui neautorizată, că neautorizată însemna că nici măcar noi nu am autorizat-o. Ori noi avem documentele legale, repet, aprobate în circuitul legal, lucruri despre care eu am discutat cu preşedintele”.   (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

La aşa ceva, îţi faci cruce cu amândouă mâinile! Săracu’, a fost ţinut în întuneric total! El şi cu Bau-Bau ce mai orbecăiesc pe-aici! Ponta nu pricepe că nu trebuie să explice ce este aia „operaţiune neautorizată” poporului, care înţelege exact atât cât înţelege şi el, fiindcă intelectul premierului nostru e pe calapodul minţii oricărei babe analfabete din Zbârca Cucăului! Că, dacă explică, nu face decât să întărească faptul că operaţiunea a fost neautorizată, deşi el vrea doar să-l critice pe Băsescu: „Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam.”

Îţi vine să plângi în hohote că specimenul Ponta s-a născut şi s-a dezvoltat în România, când, slavă Domnului, mai sunt pământuri virgine şi în Antarctica sau taigaua rusească sau stepa calmucă! Acum, cred că nici baba aia analfabetă nu-şi imaginează că miliţienii, care l-au adus pe Hayssam la Bucureşti, s-au dus după el fără să le dea Ponta bani de benzină şi merinde!

Presa română e liberă, profesionistă şi „francufonă”

Nici presa română, pe segmentele ei cele mai „substanţiale” şi mai pline de emfază, nu face abstracţie de la prostia generalizată cu care ne-am îmbibat cu toţii, din prea multă iubire de USL şi democraţie FSN-isto-PSD-istă! Nu că prostia ar fi venit la noi odată cu USL sau cu Hayssam! Mi-a plăcut foarte tare combinaţia mortală, în sens pozitiv, bien sûr, dintre „francufonul” Adrian Ursu, om şcolit, cu o cultură pletorică (pentru cititorii USL rătăciţi pe acest blog, „pletoric” nu înseamnă „plete bogate”) şi fostul şef al SIE, provenit tot din strămoşul politic al USL (era să zic „al Omului”), Cătălin Harnagea! Oameni de meserie, lideri de opinie, care sunt ca o făclie, fie ea şi feştilă, în luminarea poporului! Ce frumos zicea „francufonul”, pe 20 iulie 2013, în emisiunea aia „în exces”, de pe Antena 3, fiind aprobat, la fiecare cuvânt, de acest Gin (pentru cititorii USL, „Gin” nu înseamnă, întotdeauna, o băutură alcoolică; în cazul lui Harnagea, înseamnă doar o privire „bucolică”, eventual, fără lampă, ca adăpost) al serviciilor externe române, Cătălin Harnagea:

„Pentru că, totuşi, din câte ştiu, Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)” (auzi file audio* 13ursu-harnagea-3poti intra intr-o tara daca ai aprobare de la nato20jul).

„Francufonul” Ursu se referea, bien sûr, la „operaţiunea neautorizată”, despre care vorbea Băsescu! Harnagea îi ţinea isonul! Ursu îşi informa fanii că, iată, „Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)!”  Domnul Ursu nici măcar nu ştia că nicio organizaţie din lume nu-ţi poate da aviz, în baza Cartei ONU, să pătrunzi pe teritoriul altui stat! NATO în niciun caz! ONU poate autoriza, nu aviza, în baza Capitolului VII din Cartă, o astfel de intervenţie, dar numai printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate! NATO, însă, nu poate autoriza şi nu poate da niciun aviz în acest sens!

Prezenţa NATO sau a unui membru NATO, cu sau fără „avizul” organizaţiei, în afara zonei NATO (zonă definită clar şi exact în Tratatul de la Washington), într-o operaţiune care să intre sub incidenţa Cartei ONU, cum preciza Ursu, nu se poate realiza, conform acelei Cartei, decât în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Până şi apărarea colectivă, pentru care a fost înfiinţată NATO (în baza articolul V al Tratatului de la Washington), în chiar zona NATO, fără pătrunderea pe teritoriul altui stat, din afara Alianţei, se subordonează articolului 51 din Cartă şi orice operaţiune de apărare colectivă, în sau în afara zonei NATO, trebuie raportată Consiliului de Securitate, care are ultima decizie! Bref, NATO nu poate da niciun aviz, în baza Cartei, pentru „operaţiuni neautorizate”, pe teritoriul unui stat străin! Aberaţie maximală a lui Ursu!

Sigur, nu mă interesează aici penibilul „francufon” Ursu, care înţeleg că este specialist în limbi foarte străine şi profesional aplicate (în sens de vorbite, la ce v-aţi gândit?)! Domnia sa declara vesel, pe 4 aprilie 2012, când UE avea încă 27 de membri, că sunt 27 de limbi oficiale în UE: „cred că sunt 27 de limbi oficiale” (auzi file audio* 12ursu-27 limbi oficiale in eu4apr). Aşa ştia el, că la socoteală intră şi limba vorbită de germani şi aia vorbită de austrieci, că doar sunt două limbi diferite, germana şi austriaca! Că la Bruxelles se vorbea, probabil, valona şi la Paris, franceza! În Belgia, flamanda şi în Olanda, olandeza! Normal, pentru nivelul lui intelectual, ar fi trebuit să-i iasă mai multe limbi decât ţări! Treabă complicată cu limbile astea multe la „francufoni”! Cine să-i spună, bietul de el, că atunci când bălmăjea el despre limbi în UE, erau doar 23 de limbi oficiale! Acum, după intrarea Croaţiei in Uniune, sunt 24, mai puţine ca numărul de ţări (27 ţări înainte de Croaţia şi 28, după aderarea Croaţiei), evident!

Sigur, nu un astfel de specimen ca domnul Ursu şi „serviciul” public pe care îl livrează consumatorilor de emisiuni TV „în exces”, mă interesează pe mine aici! Presa e liberă să ştie atât cât ştie Ursu, ba chiar şi mai puţin! Faptul, însă, că fostul şef SIE, Cătălin Harnagea, întărea şi confirma aberaţiile lui Ursu (vezi file-ul audio), plasând altele noi, la fel de incomensurabile (chiar şi fără grad de comparaţie al termenului), pe care nu le mai redau din tristeţe şi alean patriotic, ne arată exact unde suntem pe harta planetei! Şi mai arată potenţialul oamenilor cu care aşa zisele forţe democratice au încercat să doboare, la un moment dat, FSN-ul de la putere în România! Un dezastru! Cum să nu-i calce Băsescu în picioare?

De ce tac israelienii când Băsescu îi şterge de pe hartă!

Ar mai fi de făcut unele precizări legate de relaţiile preşedintelui român cu regimul Assad! De aceea, vom face o nouă incursiune în timp! Pe 21 octombrie 2008, Băsescu a făcut câteva precizări pentru presă, pe aeroport, la întoarcerea din vizita pe care o efectuase în Siria! Printre altele, domnia sa a reliefat:

„Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune. V-aş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina. Şi, de asemenea, Siria are o relaţie de excepţie cu Iranul.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=10316&_PRID=lazi).

Ei bine, să ne amintim de aceste cuvinte! Siria se afla în pragul unei confruntări cu SUA, la acel moment, ca urmare a politicii siriene faţă de Irak şi continua să fie, atunci, ca şi acum, un serios pericol pentru securitatea internaţională! Pentru Băsescu era „furnizor de stabilitate în regiune”! Vedem acum la ce a dus „stabilitatea în regiune” furnizată de Siria sub regimul Bashar al-Assad!

Nimeni nu îşi mai aduce aminte, nimeni nu îl mai întreabă pe Băsescu de această relaţie a sa cu Assad şi de aceste cuvinte! Presa habar nu are, oamenii politici din USL nu sunt interesaţi! Ei bine, la momentul când Băsescu a exprimat gândurile de mai sus, el a configurat, în fapt, un act ostil faţă de statul Israel, care nu recunoştea un stat Palestina la frontiera sa. Mai mult, la enumerarea vecinilor Siriei, Băsescu a înlocuit statul Israel cu Palestina, ceea ce politic este un act de neconceput faţă de Israel! Este o negare în clar a dreptului de existenţă a unui stat recunoscut pe plan internaţional şi membru ONU!

Nu intru aici şi acum în detalii cu privire la natura conflictului dintre israelieni şi arabi, legat de statutul teritoriului palestinian sau al Autorităţii Palestiniene! Cert este că declaraţia lui Băsescu ar fi trebuit să stârnească un foarte serios conflict diplomatic între România şi Israel, mai ales că israelienii sunt foarte sensibili la acest tip de declaraţii oficiale. Ei bine, surpriză! Au reacţionat unele foarte respectabile organizaţii civice din Israel, unii români din România (eu am criticat, public, dur, declaraţiile lui Băsescu), dar statul Israel, oficial, nu a avut nicio reacţie! Ce făcuse Băsescu era, totuşi, foarte grav! Iată ce preciza Cellu Rosenberg, în articolul „Anti-Semitism is alive and kicking in Romania” în cotidianul Haaretz, din 2 noiembrie 2008:

„Remarcele lui Traian Băsescu la o conferinţă de presă, pe aeroportul din Bucureşti, la întoarcerea din Siria, acum o săptămână, ne-au reamintit că mai există o Românie lângă cea a pastramei şi vinului, România antisemitismului! Siria, a spus Băsescu, se învecinează cu următoarele ţări: Irak, Liban şi Palestina! Se ştie că preşedintele Băsescu nu este tocmai bine educat, dar, ca fost căpitan de vapor, ne-am fi aşteptat de la el ca măcar să ştie un pic de geografie şi istorie! I-a scăpat cumva că nu există, până acum, nicio ţară cu numele de Palestina, dar că o altă ţară, adevărat, mică, există, totuşi, la frontiera cu Siria, una cu numele de Israel? Este păcat că Ministerul de Externe (israelian-nota mea) nu a considerat că este necesar să răspundă aspru la aceste remarce. Încă nu este prea târziu!” (vezi http://www.haaretz.com/hasen/spages/1033348.html).

Mai mult, la declaraţiile de pe aeroport, la Bucureşti, imediat după întoarcerea din Siria, putem adăuga declaraţiile lui Băsescu, la sosirea la Damasc, consemnate în 20 octombrie 2008, de agenţia SANA, conform BBC Monitoring Middle East – Political, Supplied by BBC Worldwide Monitoring: “Într-o declaraţie pentru un reporter SANA, la sosirea pe aeroportul din Damasc, luni, preşedintele Băsescu a spus: ‘Dorim să cooperăm cu Siria în domeniul politic, pentru a crea o regiune sigură şi paşnică indicând că Siria este un partener important în combaterea terorismului”. (“In a statement to SANA reporter, upon arrival at Damascus International Airport Monday, President Basescu said ‘We wish to cooperate with Syria in the political domain in order to create a secure and peaceful region, indicating that Syria is an important partner in combating terrorism’”.).

Aşadar, pe lângă faptul că Siria „se învecinează cu Palestina, dar nu şi cu Israel, iar Siria este „furnizor de stabilitate în regiune”, iată că Siria “este un partener important în combaterea terorismului”! Toate astea, de la preşedintele Băsescu! Şi Israelul a tăcut! Incredibil! Dar, apropo, ştiţi de unde ştia Băsescu, preşedintele cel “nu tocmai bine educat”, după evaluarea corectă a Haaretz, că Siria este vecină cu Palestina? Haaretz se aştepta ca Băsescu „să ştie un pic de geografie şi istorie”! Great expectations! Ştiţi cum e! Depinde de profesor! Aşadar, cine era profesorul lui Băsescu? Nu o să vă vină să credeţi!

Pe 31 iulie 2006, anul plecării fericite a lui Hayssam din România (ca să vezi coincidenţă), ministrul de externe al Siriei, Walid Moallem, dădea un interviu pentru Spiegel. Iată cuvintele sirianului, pe care le-a păstrat în suflet Băsescu până în 2008: „În cele din urmă, Siria, ca vecin cu Palestina, Liban şi Irak este pur şi simplu predestinată, istoric şi geografic, să contribuie la o rezolvare a conflictelor din Orientul Mijlociu” (Finally, Syria, as a neighbor to Palestine, Lebanon and Iraq, is simply predestined, historically and geographically, to contribute to a resolution of the Middle East conflicts.) (vezi http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,429424,00.html).

Extraordinar! Declaraţia lui Băsescu, aceea conform căreia „Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina”, este absolut la fel cu cea a oficialului sirian, doar că ţările vecine Siriei se citesc în ordine inversă! Ca atunci când copiezi la teza la geografie şi pui înşiruirea ţărilor în ordine inversă, ca să nu se prindă profesoara! În ambele cazuri, Israel, ca ţară vecină Siriei, lipseşte de pe hartă cu desăvârşire! Cine, după cine a copiat? Păi, dacă ţinem, totuşi, cont de factorul cronologic, sirienii au zis-o primii! De altfel, la sirieni, aceasta este politica din vremuri imemoriale, prin care neagă existenţa statului Israel, la nivel de declaraţii oficiale indirecte! Gen, „hai să vă spun cu cine se învecinează Siria”! Oops! Am uitat Israelul! Oops! Am inventat statul Palestina! Oops, uite, zice şi Băsescu la fel!

Cum, la asemenea declaraţii oficiale ale lui Băsescu, Israelul a tăcut cu multă graţie? Da! Chiar aşa! Gălăgie am făcut eu, la „Sinteza zilei”, pe Antena 3, post care a fost singular în a critica ferm declaraţiile lui Băsescu, la vremea aceea! Ei bine, ştiţi care e explicaţia, unica explicaţie, pentru faptul că Israelul nu a reacţionat când s-au produs asemenea declaraţii oficiale, vădit ofensatoare la adresa sa? AMERICANII!

Mai ştiţi să puneţi ulei în maşină? Vă învaţă USL!

Se pare că Băsescu era prea important pentru politicile americane în regiune, pentru ca interesele israeliene să nu fie servite şi ele de  relaţiile lui Băsescu la „drumul Damascului”! Aşa că puteau trece cu vederea excentricităţile diplomatice ale celui „nu  tocmai bine educat”! Cam aşa închidem cercul! Vă daţi seama, acum, în ce mod a ajuns Hayssam înapoi în România? Sau cum a plecat din România? Ce credeţi, Maria Grapini a înţeles corect, că Băsescu a fost surprins de revenirea lui Hayssam? Ce spuneţi, genial Ponta, nu-i aşa? Mai ales modul cum a explicat că „operaţiunea neautorizată” nu înseamnă că nu a autorizat-o România, ci un stat străin! Absolut geniali băieţii şi fetele din guvernul Ponta! Clar!

Dar ce ziceţi de presa USL-istă, care aşteaptă dezvăluiri ale lui Hayssam despre Băsescu? Hayssam acela, care vine dintr-o ţară vecină cu Palestina, dar nu şi cu Israel, exact aşa cum ştie şi Traian Băsescu! Cu certitudine, acesta a fost trimis de Assad în România, via USS Nimitz (asta este o metaforă), ca să-l dărâme pe Băsescu! Nu ca să pună sub control şi mai abitir FSN-ul lui Ponta, cu Ponta în cap! Clar! Vă daţi seama cine conduce, în realitate, totuşi, România? Vă daţi seama ce tonă de prostie pe neuron pătrat adăpostesc USL şi presa favorabilă ei?

Cam asta e tot ce pot să vă spun din surse publice! Restul e parfum greu şi nu vreau  să-şi schimbe doamna Grapini percepţia sau mirosul! Aoleu, dar nu am spus nimic de Crin Antonescu, băiatul acela care se teme de Departamentul de Stat şi vrea să ajungă preşedintele României! Sper că râdeţi! Sau mă înjuraţi! Oricum, dragi susţinători USL, care v-aţi rătăcit pe aici, staţi liniştiţi! USL se pricepe să conducă România, exact cum se pricepe blonda, din filmuleţul de mai jos, să pună ulei în maşină! Cheers!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!