Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instabilityWe support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!(http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

47 thoughts on “Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

  1. Bună ziua.Domnule Valentin Stan,eu nu pot fi de acord cu afirmațiile dvs. despre Mihai Viteazul.Eu nu sunt militar,dar sunt pasionat de istorie și artă militară și știu că războiul este o problemă mai complexă,că latura sa strict militară (de încleștare a forțelor) este secundară.Războiul cu turcii a fost pierdut de către Mihai din momentul în care turcii au pătruns în Țara Românească,cu o armată de vreo zece ori mai mare decât a lui Mihai,cu intenția de a o transforma în pașalâc.Deci,strategic vorbind,războiul nu putea fi câștigat.Rămâneau doar perspectivele unor victorii tactice,din onoare militară și mai ales,din dorința de a întârzia puțin înaintarea turcilor,până la sosirea unor ajutoare din partea seniorului din Transilvania.Nu cred că Mihai și-a propus să câștige la Călugăreni.Aici intervine însă,partea sentimentală,care după mine,îl transformă pe Mihai în erou și justifică apelativul de „Viteaz” : ai în fața ta un adversar mai puternic,care vrea să te distrugă și îți pune în față perspectiva morții.Ce face un războinic?Va lupta,cu riscul de a-și pierde viața,va obține cât poate mai mult,se va reașeza în teren,va relua lupta.Ce au făcut cei 300 de la Termopile?Au câștigat sau au pierdut?Dar cei 120 de români care au șarjat spre moarte,cu săbii,în fața mitralierelor,la Robănești,în primul război mondial și au scăpat doar 18?Dar samuraiul care PIERDE o luptă și își face seppuku,e învins sau victorios?Eu cred că toți acești războinici – Mihai,spartanii lui Leonidas,cavaleriștii români de la Robănești și toți samuraii care au ales intrarea în moarte sunt eroi.Și toți ceilalți care au făcut fapte similare.Cred că relația cu moartea decide cine este erou și cine nu,cine pierde și cine câștigă.Din acest punct de vedere,Mihai a câștigat și merită admirația noastră.Ce a urmat,nu mai contează.Turcii au intrat în București,apoi au venit aliații românilor și războiul a fost câștigat.Cu respect,Iulian.

    • Foarte frumos, domnul Iulian! Nu trebuie să fiţi de acord cu mine! Numai ca nimeni, în istoriografia lumii planetare, nu a avut năstruşnica idee să scrie un manual de istorie în care bătălia de la Termopile să fie prezentată ca o mare VICTORIE a spartanilor împotriva perşilor! Da, Leonida este un erou! Da, cei 300 au trecut in legendă! Dar au fost ÎNFRÂNŢI! Au suferit o ÎNFRÂNGERE teribilă, sigur, confruntându-se cu o putere deasupra lor!

      În manualele de istorie din România, bătălia de la Călugăreni este categorisită ca o mare VICTORIE, deşi s-a soldat cu o înfrângere, iar ostaşii lui Mihai au părăsit câmpul de lupta, nu ca spartanii lui Leonida, care au murit până la ultimul (după legendă)! Aşa că umblaţi, vă rog, puţin, la moştenirea domnilor Bălcescu şi Iorga şi scrieţi un manual de istorie pentru copiii români, în care minciuna cu privire la “victoria” de la Călugăreni să fie eliminată! Apoi, puteţi să-l declaraţi erou pe Mihai, cu securea lui cu tot, din faţa Universităţii!

      Dar, chiar şi atunci, vă rămân câteva mici probleme de rezolvat în cazul lui Mihai! Vă văd foarte câştigat pentru ideea de principii! Poate rezolvaţi şi povestea cu jurământul de credinţă al lui Mihai faţă de sultan, ca să-i dea tronul, după care şi-a încălcat jurământul atacând pe turci (înţeleg că era patriotic să juri credinţă duşmanului, de la care cumpărai tronul, că să-i înfigi pumnalul în spate pentru libertate); jurământul de credinţă faţă de principele transilvan, după care atacul împotriva principatului (sigur, era deja alt principe acolo, ce mai conta jurâmântul!); şi, apoi, jurământul de credinţă faţă de împăratul Austriei! Nu credeţi că jura credinţă cam mult şi cam peste tot, după care îşi ataca seniorii, adică îi trăda? E, în tot Evul Mediu, aşa se comportă un condotier fără scrupule, nu un erou! Şi, apropo, cumpăraţi tâmpenia din manuale, cum că Rudolf i-ar fi dat comanda unei armate austriece (că aşa ne învaţă manualele)? Cui, lui Mihai, cel cu multe jurăminte de credinţă, toate încălcate? Îl credeţi pe Habsburg idiot? Sper că nu!

      Şi, mai e ceva! Atunci când a avut nevoie de susţinerea boierilor lacomi şi trădători, de care era plină Ţara Românească, nu a ezitat să-i lege de glie pe cei mai năpăstuiţi şi mai nefericiţi semeni ai lui, pe ţărani. Halal, erou, altminteri un liberal sadea! După ce s-a împrumutat de bani, ca să cumpere tronul de la turci, ştiţi ce a făcut cu creditorii? Le-a dat foc! E, asta e puţin cam excesiv, chiar şi pentru Evul Mediu! Nu-i vorbă, în manualele de istorie româneşti, actul de a-i omorî pe creditori este prezentat ca un gest patriotic!

      Bref, domnul Iulian, nu am nicio problemă ca dumneavoastră să-l divinizaţi pe Mihai Viteazul şi să-i puneţi flori la statuie! Dacă sunteţi curios, vă pot spune câte ceva şi despre “victoria” lui Ştefan cel Mare de la Vaslui, tot împotriva turcilor, din 1475! Dar, mai bine, nu! Au nevoie şi românii de ceva repere! Dar, reţineţi asta de la mine! În tot Evul Mediu, valahii şi moldovenii nu au înfrânt, niciodată, o oaste turcească! Tehnic, era imposibil! Niciodată, voievozii noştri nu s-au preocupat de viaţa supuşilor lor! I-au trădat şi i-au vândut pe nimic, în faţa năvălirilor, doar pentru a strânge ei avere! Nu a existat conştiinţă naţională!

      Adevăratul eroism şi adevărata demnitate pentru români au venit odată cu Domnitorul şi Regele Carol I! Atunci, românii s-au ridicat din glod şi i-au bătut pe turci! Atunci, Europa a ştiut de noi şi ne-a salutat! Atunci, s-a întemeiat demnitatea acestui neam! Sub Regi, domnul Iulian! Am pierdut-o sub comunism şi am îngropat-o definitiv sub mult iubiţii conducători Iliescu şi Băsescu (nu-l uit nici pe domnul Constantinescu)! Asta, în timp ce l-am avut aproape pe cel mai mare erou în viaţă din istoria zbuciumată a ultimilor 80 de ani! Pe care îl dispreţuim şi acum! Omul în faţa căruia atât Obama cât şi Putin s-ar fi înclinat cu respect şi recunoştinţă (ei, care nu se înclină în faţa nimănui), dacă ar fi fost şeful statului român! Regele Mihai! Vă urez multă sănătate la umbra marilor voievozi autohtoni! Cu deosebit respect!

      • Domnul Stan, afirmatiile dvs aduse in discutie de interlocutorul de mai sus pot fi gasite in vreun articol disponibil online? M-ar interesa sa il citesc daca este disponibil, precum si oricare alt articol al dvs privind istoria romanilor. Multumesc!

        • Domnul Ion, “afirmaţiile mele aduse în discuţie de interlocutorul de mai sus” se află la începutul postării cu titlul “Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America”, pe care o găsiţi pe acest blog! Nu am scris texte istorice pe temele subliniate în schimbul de mesaje la care faceţi trimitere, dar m-am referit la istoria românilor, exprimând propria evaluare, ori de câte ori am considerat necesar.

          • I’m embarrassed now … Eu sunt abonat la feed-ul RSS al sitului si am intuit ca precedentele comentarii au fost postate pe ultima scriere, de care eram sigur ca nu contine nici o referire la Mihai Viteazul. De aici postarea mea aparent ciudata cerand indicatii catre afirmatiile dvs 😀

  2. ” Siria a predat inventarul, care era aşteptat, al armelor sale chimice Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice, sâmbătă, data limită stabilită printr-un acord ruso-american din 14 septembrie, a anunţat OIAC, citată de AFP, conform Agerpres.

    ”OIAC a confirmat că a primit lista aşteptată, din partea guvernului sirian privind programul său de arme chimice”, a afirmat, într-un e-mail primit de AFP, organizaţia cu sediul la Haga, conform Agerpres.

    ”Secretariatul tehnic este pe cale de a examina informaţia primită”, precizează OIAC. ”
    Ce parere aveti despre asemenea actiune, sa fie praf in ochi pt media si puterile lumii sau Assad demonstreaza ca nu e responsabil de acel atac?
    P.S. am citit deasemenea un articol in care fortele armate ar fi aflat de la tv ca a avut loc acel atac cu arme chimice si ca unii soldati ar fi refuzat sa lupte in acea zona contaminata.

    • Predarea listei cu ceea ce poseda Siria, în materie de armament chimic, este parte a procedurilor care urmează aderării unei ţari la organismul care gestionează dezarmarea chimică. Predarea acestei liste nu are nicio legătură cu cine a atacat chimic la 21 august! Siria, pur si simplu, încearcă să evite un atac militar american jucând în interiorul propunerii ruso-americane, prin care admite totala sa dezarmare chimică.

      În ceea ce priveşte atacul chimic propriu-zis, datele serviciilor de informaţii occidentale sunt de netăgăduit! Doar forţele guvernamentale aveau vectori pentru transportul la ţintă al încărcăturilor letale de asemenea proporţii; atacul a fost lansat din zona controlată de guvernamentali spre poziţiile rebelilor; după atac, forţele lui Assad au bombardat masiv locul, pentru a şterge urmele atacului chimic! Restul sunt poveşti ruseşti şi siriene, dar e bine să fie analizate serios! Oricum, sunt nişte indicii foarte interesante în chiar raportul experţilor ONU, cu privire la cine este făptaşul, chiar dacă raportul vizează doar probarea folosirii gazelor de luptă, nu şi identificarea vinovatului! Şi cam e Assad! Vom mai discuta!

    • Iar, eu, domnul Cătălin, vă credeam un om inteligent! Ca pe orice om pe care nu-l cunosc deloc şi pe care îl respect ab initio! Acesta nu este un blog unde eu discut viziunea mea despre cuşca câinelui pe care-l ţineţi în curte! Sau în braţe! Sau în pat! E dreptul dumneavoastră să-l ţineţi unde vreţi! Nu discut despre „bunătatea” dumneavoastră sau „răutatea” mea! Este, însă, un blog unde am putea să discutăm despre câinii bolnavi sau sănătoşi, blânzi sau agresivi, cu stăpân sau fără, care acoperă cu excremente Bucureştiul în fiecare zi (sper că doar câinii)! Fiindcă nu curăţă nimeni după ei, nici măcar stăpânii, atunci când există, deşi, pentru cazurile în care nu s-ar întâmpla să cureţe, în Regatul Unit, se plăteşte o amendă de 5000 de lire sterline!

      Aţi văzut în Bucureşti vreun stăpân de câine să cureţe după el? Dumneavoastră o faceţi? Aveţi idee ce înseamnă 5000 de lire sterline? Şi mai vorbim de câini care muşcă pe copii sau pe oameni maturi şi care au acelaşi IQ (evident, câinii) asemenea tuturor acelora care au impresia că imaginea acestor patrupede flămânde şi agresive, cu zecile de mii pe străzile Bucureştiului, este o realitate normală!

      Referitor la emisiunea pe care o invocaţi, eu am citit şi am citat, acolo, din documentele internaţionale la care România este parte şi care obligă ţara asta să nu accepte câini vagabonzi pe stradă! Aşa cum nu acceptă nicio ţară civilizată şi democratică din UE şi Nord America! Ce fac autorităţile după ce strâng câinii de pe stradă e treaba lor! Recuperare de către stăpân, adopţie sau eutanasiere, în baza legilor româneşti, europene şi internaţionale, care prevăd explicit aceste trei variante!

      În emisiune, a fost difuzat un filmuleţ de 9 secunde, care arata că în SUA, statul Texas, câinii culeşi de pe stradă sunt eutanasiaţi în 3 zile, dacă nu sunt recuperaţi de stăpân sau adoptaţi. 3 ZILE! Mult mai puţin decât prevăd legile româneşti sau alte legi naţionale în Europa! Eu am cerut doar să se aplice legea! Hello? LEGEA! Aţi auzit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor OMULUI? CEDO a condamnat România fiindcă permite câinilor vagabonzi să existe pe stradă, ceea ce încalcă articolul 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (asumată de România) punând în pericol “siguranţa publică” şi “sănătatea” populaţiei!

      Nu o să-mi pierd vremea cu dumneavoastră să vă citez din documente! Vă voi scrie doar atât, în speranţa că există tratament cu injecţii de logică elementară, pentru dumneavoastră! Că alea cu ser de civilitate nu merg, aveţi o alergie evidentă, cu efecte teribile! Deja, am plătit, eu, din buzunar, ca şi dumneavoastră, despăgubirea de 9000 de euro, decisă de Curtea Europeană, în cazul Stoicescu, femeia muşcată de maidanezi în Bucureşti, care a câştigat procesul la CEDO cu statul român! Cu Statul, nu cu Oprescu! Nu cu Onţanu! Ştiţi cât vom plăti cu toţii, dacă familia lui Ionuţ va da în judecată statul român pentru teribila pierdere a unei vieţi umane, pe care a suferit-o? Nu luăm în considerare că toate despăgubirile din lume nu pot înlocui sufletul nevinovat al unei fiinţe umane care pleacă dintre noi! Pentru că Ionuţ era şi el „nevinovat”, domnul Cătălin! Şi coleg de specie cu mine!

      Sunt sute de bucureşteni, muşcaţi în fiecare zi, pe stradă, unii grav! Fiecare din ei, în baza soluţiei date deja de CEDO, poate acţiona în judecată statul român şi eu voi plăti despăgubirea decisă de Curte pentru aceşti oameni! Fiindcă Statul nu are banii lui! Are banii mei! Şi ai dumneavoastră, bineînţeles! Vreţi să cotizaţi la asta? Foarte bine! Eu, NU!

      Nu aveţi nicio legătură cu civilizaţia urbană şi nici cu logica elementară, dacă vreţi câini vagabonzi pe stradă! N-aveţi nicio treabă cu legea, nici dumneavoastră, nici colegii de “breaslă”, din categoria “ce aveţi cu maidanezii?? sunt şi ei nişte suflete nevinovate”! Sigur că sunt nevinovate, dar nu au ce căuta pe stradă, unde participă cu sârg la răspândirea bolilor, mizeriei şi accidentelor canine, în plin oraş, absolut mizerabil şi fără ei, de altfel, împuţit şi acoperit cu dejecţii de tot felul, indolenţă, prostie, corupţie şi delăsare din partea autorităţilor!

      Vă sfătuiesc să nu-mi mai scrieţi, ar fi o regretabilă pierdere de vreme, pe care un aşa vajnic admirator al Epocii Primitive nu şi-o poate permite! Sincer, înţeleg nostalgia după timpurile în care omul şi animalul îşi împărţeau excrementele pe cărările junglei, habitatul comun şi primitor al tuturor! Doar că nu o împărtăşesc!

      Bref, pentru că înţelegeţi greu şi uitaţi repede, după cum a reieşit din relatarea cu privire la intervenţia mea la RTV:
      1.NU am nimic cu maidanezii, eu fac parte din altă specie, chiar dacă, pentru dumneavoastră, s-ar putea să fie dificil să acceptaţi că oamenii sunt altceva!
      2. NU am cerut eutanasierea câinilor vagabonzi, am cerut să fie scoşi de pe stradă, aşa cum cer legile şi jurisprudenţa CEDO! Dacă se ajunge la eutanasiere, în baza legilor româneşti şi europene, la care România este parte, LEGEA trebuie respectată! Dacă legea românească e constituţională, o să va spună Curtea Constituţională, aşa că adresaţi judecătorilor constituţionali întrebările pe care aţi dori să mi le mai adresaţi mie! Vă urez succes!

      • Domnule Stan, va inteleg nemultumirile referitoare la maidanezi, sunt total de acord ca nu au ce cauta in strada, regret in aceasi masura ca si dvs. ca unii cetateni au fost muscati, sunt total de acord ca unii dintre ei reprezinta un pericol, ma confrunt si eu cu aceasi situatie, aici in Bucuresti insa masacrarea lor NU E O SOLUTIE! Presupun ca stiti prea bine ca nu e vina lor ca sunt pe strazi! E vina autoritatilor si tot a oamenilor care i-au abandonat si i-au lasat sa se inmulteasca. Iar unii sunt chiar inofensivi si cuminti! De ce trebuie sa-i condamnam la moarte?? Ca suntem incapabili sa gasim alte solutii??
        Tot invocati pe-aici legi! Cum puteti dvs. compara situatia din Romania cu cea din SUA?? Cand vreodata in SUA, autoritatile s-au confruntat cu un numar asa mare de maidanezi pe strazi?? Nu putem aplica aceasi lege! Sa fim seriosi! Ne trebuie o lege pentru realitatile romanesti, nu cele americane/occidentale, unde se gasesc 5 caini pe luna pe strada, si aia pierduti!
        Dvs. spuneti ca ati cerut sa fie scosi de pe strada, insa nu vedeti ca autoritatile s-au apucat sa-i omoare?? Asadar, strangerea maidanezilor de pe strada echivaleaza cu eutanasierea lor! Si apropo, presupun ca stiti foarte bine ca nu exista fonduri suficiente pentru eutanasiere!!! Stiti la ce vor recurge, nu???

        • Doamna Andreea B, sunt surprins! Sau nu sunt! Îmi scrieţi: “Tot invocaţi pe-aici legi! Cum puteţi dvs. compara situaţia din România cu cea din SUA?? Când vreodată, în SUA, autorităţile s-au confruntat cu un număr aşa mare de maidanezi pe străzi??” Când, mă întrebaţi? Alaltăieri:

          http://edition.cnn.com/2013/08/29/us/michigan-detroit-stray-dogs/index.html

          edition.cnn.com
          Detroit grapples with stray dog epidemic
          By Poppy Harlow and Sheila Steffen, CNN
          August 29, 2013 — Updated 1920 GMT (0320 HKT)

          Detroit (CNN)
          (…)
          In America’s biggest bankrupt city — currently more than $18 billion in debt and home to 70,000-plus vacant structures — there is another problem: Tens of thousands of stray dogs roam the streets.
          As many of Detroit’s residents struggle to get by, many of its dogs are left abandoned — scavenging for food wherever they can find it.

          Lipsa de informaţie, doamna Andreea B, nu vă face un interlocutor foarte valabil! În ceea ce priveşte cruzimea împotriva animalelor, există legi care pedepsesc asta! Dumneavoastră susţineţi că trebuie inventate alte legi decât în lumea civilizată, pentru România, special, fiindcă, în România, nu se respectă legile! Chiar nu sesizaţi impasul logic în care vă plasaţi? Chiar nu înţelegeţi că locul animalelor nu este pe stradă, libere în natură?

          Bref! Nimeni nu susţine eutanasierea maidanezilor! Eutanasierea este doar ultima soluţie, perfect legală! Nimic nu-i opreşte pe iubitorii de animale să-i adopte pe toţi maidanezii. Legal şi cu toate rigorile legii asumate, în caz că îi lasă, din nou, liberi pe străzi! Căci, maidanezi liberi pe străzi, nu se mai poate, doamna Andreea B, care nu aveţi pic de respect pentru deciziile CEDO şi securitatea oamenilor, dar iubiţi enorm animalele! Care animale sunt la fel de în nesiguranţă pe străzi, ca şi oamenii pe care îi muşcă! Pot fi ucise fără milă în stradă! Pot muri de boli şi de răutatea oamenilor!

          Nu prea ştiu pentru ce tip de societate, alta decât cea descrisă în Cartea Junglei, de Rudyard Kipling, vă calificaţi! O societate, într-adevăr, superbă, dar fictivă! Welcome to Earth, doamna Andreea B.!

  3. Replica unui amic de-al meu la situatia din orientul mijlociu: ” Pt astia (arabii), pacea este cel mai mare dusman al lor” . Asa sa fie?

  4. Nu as fi postat despre problema Rosia Montana daca nu as fi gasit acest document:
    http://www.cwsl.edu/content/journals/Schmidt.pdf

    Articolul ia ca studiu compana Newmont care a facut multe dezastre in afara si in SUA.

    Tinand cont ca exista si norme internationale as avea 3 intrebari:

    1.Activistii pentru protectia mediului pot aplica aceste norme pentru a opri dezastrul de la Rosia Montana care se prefigureaza. Compania Newmont nu este o companie prea prietenoasa cu mediul
    2.Ungaria le poate aplica ca stat care ar suferi, deoarece multe ape din Romania se revarsa si in Ungaria? Adica drepturile cetatenilor din Ungaria ar fi afectate.
    3. Aceste norme ale ONU au o putere mai mare decat directivele Europene?

    • Domnul Ion Viorel,

      1. activiştii nu “aplică” norme, ei pot “invoca” norme cuprinse în instrumente juridice de drept internaţional sau instrumente adoptate sub egida instituţiilor europene, mergând până la legislaţia secundară comunitară, pentru a cere abandonarea unor proiecte care pun în pericol protecţia mediului, aşa cum este ea descrisă de acele norme.
      2. Ungaria poate “cere” “aplicarea” normelor cu pricina în orice ţară, unde sunt dezvoltate proiecte ce pot pune în pericol mediul, în condiţiile în care poluarea ce ar rezulta din neîndeplinirea acelor norme ar afecta direct Ungaria. Sigur, Ungaria poate cere, conform legislaţiei internaţionale, plata pentru daunele suferite statului, care nu a vegheat la aplicarea acelor norme pe teritoriul său, ceea ce a dus la un accident ecologic cu efecte asupra Ungariei. Conform principiului “cel care poluează plăteşte”!
      2. Normele ONU sunt norme cu valoare universală. Legislaţia comunitară are aplicabilitate doar în ţările europene semnatare asupra cărora se exercită (sub Consiliul Europei sau Uniunea Europeană) şi merge mai departe cu normativele de protecţie a mediului decât ceea ce cuprind normele internaţionale adoptate sub ONU. Toate sunt obligatoriii, cu precizarea că legislaţia de protecţie a mediului UE, extrem de elaborată, impune proceduri mai rapide, mai punctuale şi mai eficiente, pentru remedierea situaţiilor incriminate, intrând sub incidenţa deciziilor Curţii Europene de la Luxemburg.

      • Multumesc pentru raspunsuri. Dar ce poate face Ungaria cand o companie ca Newmont vine in Romania si are un istoric ca nu respecta legistlatia din tara sa de origine sau din alte tari. Daca Romania are legistlatie mai permisiva si la care mai adaugam si coruptia din Romania, nu cred ca isi doreste acele despaguniri. Isi doreste sa preintampine un viitor dezastru ecologic.

        1. Poate preintampina un stat din UE o amenintare ecologica viitoare a altui stat care are o legistlatie mai permisiva ?

        2 A doua intrebare este adresata dvs.: Credeti ca Ungaria si UE pot opri exploatarea de la Rosia Montana, deoarece exista si un dezastru arheologic daca exploatarea ar incepe?

        • 1. Nu există legislaţie mai permisivă în România decât ce scrie în acquis-ul comunitar. Niciun stat UE nu poate preîntâmpina un dezastru ecologic ce urmează să se producă pe teritoriul altui stat UE. Acel dezastru poate fi împiedicat doar de statul pe teritoriul căruia se acumulează condiţiile favorizării acelui incident ecologic! Dacă se întâmplă, statul vinovat plăteşte!

          2. Răspunsul e la punctul 1. Arheologia, este o chestiune ce ţine strict de legile interne, dacă nu este patrimoniu universal!

          3. Domnul Ion Viorel, mă tem că v-aţi epuizat rezerva de răspunsuri la întrebări pe următoarele trei luni!

          • Multuimesc pentru raspunsuri. Recunosc ca au fost multe intrebari in aceasta perioada si va multumesc pentru promptitudine,dar in acelasi timp imi cer scuze ca nu am facut o triere a lor.
            O sa urmaresc mai atent raspunsurile pe care le-a-ti dat cititorilor acestui blog, deoarece anumite intrebari ar fi putut fi evitate. Iar in legatura cu intrebarile de tipul;”de ce Israelul nu face pace cu statele arabe”, o sa le evit deoarece necesita o analiza foarte complexa. Multumesc pentru sfaturi si inca o data imi cer scuze.

  5. Ca tot este vorba despre Irak. Din nou! Cand ati scris despre doctrina SUA de aparare am fost curioasa si am cautat pe internet. Am gasit asta:

    http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=200

    Cu titulul: DREPTUL STATELOR LA AUTOAPĂRARE ANTICIPATIVĂ. NORMA CUTUMIARĂ A PERICOLULUI IMINENT CONTRA NOII DOCTRINE A PERICOLULUI POSIBIL

    In mare parte itereaza ce ati spus dumnavoasta.

    Extrag ceva foarte interesant:

    “Nu este nevoie de o nouă doctrină care să ia în considerare nu doar pericolele iminente, ci şi cele eventuale. Strategia Naţională pentru Siguranţa Statelor Unite ale Americii extinde limitele autoapărării anticipative la războaie preventive. Strategia se bazează pe probabilitatea unui atac şi pe eventualitatea unui grav prejudiciu cauzat de state, care, deţinând arme de distrugere în masă, ar putea fi tentate, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, să le folosească împotriva inamicilor lor. S-ar putea crea astfel o cutie a Pandorei, stabilind un precedent extrem de periculos pentru dreptul internaţional şi comunitatea internaţională.”

    Ca sa n-avem vorbe la proces! am vazut ca este o universitate si din acesta cauza mi-am permis sa postez linkul.

    • Doamna Ştefania, articolul este interesant şi autorul, categoric, foarte aplicat la tematicile pe care le abordează. Citatul dat de dumneavoastră sugerează că invocarea războiului anticipativ de către America ar putea duce la “precedente periculoase”. Vă atrag atenţia că omul foloseşte 15 pagini pentru a-si “descărca” argumentaţia, acolo fiind un studiu foarte serios! Eu nu am timp de 15 pagini pe acest blog. Reţineţi două lucruri, extrem de tehnice şi foarte lapidar abordate, dar se descurcă băieţii de la departament!

      1. Autorul, care pare un foarte competent specialist în drept internaţional, nu are toate datele componentei politice de elaborare a doctrinei americane. Sunt trei categorii, plus una. “Război de prevenire”, “război de preîntâmpinare” şi “război anticipativ”. Războiul anticipativ s-a născut prin contopirea celorlalte două categorii, ca să poată oferi Americii argumentul “pericolului iminent” (a patra categorie), singurul care poate legitima o acţiune militară în afara articolului 51 din Cartă (auto-apărare) sau a unei rezoluţii de autorizare a Consiliului de Securitate! Asta, dacă ne bazăm pe dreptul internaţional cutumiar universal! Autorul mai spune:

      “Curtea Internaţională de Justiţie a recunoscut existenţa paralelă a dreptului tratatelor şi a dreptului cutumiar. Trebuie însă precizat că, în decizia sa, Curtea s-a referit la tratatul şi cutuma contemporană. Astfel, Curtea a considerat că dreptul cutumiar referitor la autoapărare s-a dezvoltat sub influenţa Cartei ONU. Nu s-a făcut nici o referire la dreptul cutumiar anterior Cartei.”

      Această evaluare este discutabilă! Ce înseamnă contemporan? De pildă, jurisprudenţa Curţii Permanente de Justiţie Internaţională a Ligii Naţiunilor, organism înfiinţat imediat după primul război mondial, a fost preluată în jurisprudenţa Curţii Internaţionale de Justiţie a ONU, înfiinţată după al doilea război mondial! Ceea ce arată că precedentul juridic merge mai departe, în trecut, decât chiar înfiinţarea Curţii Internaţionale de Justiţie!

      2. O altă afirmaţie discutabilă din studiul recomandat de dumneavoastră este următoarea:

      “Pentru a-şi susţine această acţiune militară, administraţia Bush a invocat două motive principale: eliberarea poporului irakian şi pericolul armelor de distrugere în masă”.

      Demonstraţia urmează în sensul că cele două motive nu au fost valabile, sub dreptul internaţional, cu accent al demonstraţiei pe tema armelor de distrugere în masă, folosite ca argument pentru atac.

      E adevărat că specialiştii americani au omis argumente puternice pentru a-şi justifica atacul din 2003. Dar, cel mai important lucru de reţinut este că: În baza rezoluţiei 687 a Consiliului de Securitate, Irakul era obligat să declare şi să asiste la distrugerea unor categorii de arme sau facilităţi, condiţie ca intervenţia coaliţiei multinaţionale împotriva sa, autorizată de Consiliu, să se întrerupă temporar printr-un “cease fire”! Nu să înceteze! Intervenţia fusese autorizată prin rezoluţia 678!

      Spre deosebire de dreptul intern, unde acuzatorul trebuie să dovedească clar că acuzatul este vinovat, în cazul rezoluţiilor Consiliului de Securitate pentru Irak, acuzatul, Irakul, trebuia să demonstreze că este nevinovat, şi anume că nu are arme de distrugere în masă! Nu Consiliul sau America trebuiau să demonstreze că are arme de distrugere în masă! Irakul nu a reuşit să demonstreze nimic încălcând toate rezoluţiile care cereau probele nevinovăţiei sale!

      Nu are importanţă dacă s-au găsit sau nu arme de distrugere în masă în Irak, din perspectiva a ce cereau Rezoluţiile! A contat că Saddam le-a încălcat, nu a demonstrat ca nu are arme şi nu vom şti niciodată dacă mai avea, la momentul atacului american (fiindcă a avut masiv, în trecut, lucru dovedit-arme chimice, mai ales). Rezoluţiile fiind adoptate sub Capitolul VII din Carta, până la 1441, inclusiv, americanii puteau invoca necesitatea restabilirii păcii şi securităţii internaţionale cerute de rezoluţia 678, ca urmare a nerespectării condiţiilor de “cease fire” din rezoluţia 687! Adică a nerespectării implicării active în dezarmare, prin raportarea clară a tuturor categoriile de arme interzise de 687! 1441 a constatat, încă o dată, încălcarea sub Capitolul VII şi americanii au atacat! Punct. Nu am timp să desfăşor, nu am 15 pagini la dispoziţie, ştiu că este foarte tehnic, dar se descurcă băieţii, nu-i aşa? Cheers!

      • Am specificat ca exista diferente intre ce ati spus dumnavoastra si ce scrie acolo.Am extras un citat din care vad ca sunteti de acord.Nu ma pricep.Dar aceel extras mi sa parut foarte interesant.
        Domnule Stan nu inteleg de ce persistati in acesta eroare.
        E putin ironic cat am luat apararea Rusiei cand Basescu se mai razboia imaginar cu ei. Mi se spunea ca sunt platita sa fac propaganda pentru rusi,pe site-uri de stiri nu bloguri.Nu sunteti primu, poate nici ultimu. Amuzant pentru mine ca nu am nici o treaba.Cred ca Basescu este in stare de orice. Dar stati linistit, nu de mine trebuie sa va preocupati.
        Multumesc mult pentru raspuns!

  6. De ce Israelul nu poate avea pace cu statele arabe? Au trecut multi ani de la infintarea statului Israel si problemele raman aceleasi.
    In legatura cu articolul curent , Basescu a spus:
    “Impunerea brutală de gen Irak sau Egipt ne arată că adaptarea rapidă de tip european sau american este dificilă..”

    Deoarece in legatura cu Egiptul nu stiu deocamdata nimic, o sa ma refer la Irak.
    Dupa castigarea razboiului si inlaturarea lui Sadam ce au impus “brutal” SUA in Irak?
    Cand spui “impunerea brutala de gen Irak” este ca si cum dupa caderea lui Sadam nu au fost alegeri democratice pentru alegerea presedintelui sau altfel: in Irak exista un regim dictatorial. Brutal inseamna ca au fost revolte suprimate in forta etc. Instabilitatea politica nu inseamna ca intr-o tara nu este democratie sau democratia nu inseamna ca nu poate exista nstabilitate politica.

    • A. Aşa cum am spus şi în alte răspunsuri, pe acest blog, în secţiunea Comentarii, pacea dintre Israel şi statele arabe (unele dintre ele) este legată de problema palestiniană, unde nu s-a reuşit a se da o soluţie convenabilă pentru două subiecte de o complexitate uriaşă: 1. înfiinţarea unui stat palestinian şi 2. respectarea dreptului la existenţă şi securitate al statului Israel. Nu mi-ar ajunge 100 de pagini să vă spun toată povestea.

      B. Băsescu se referă la intervenţia militară a SUA în Irak, atunci când spune “impunerea brutală de gen Irak”. Exact ca Iliescu şi ca toată liota de comunişti reşapaţi, şcoliţi în mentalitatea securistă a “pretiniei” cu toţi dictatorii lumii, pe care românii îi tot aleg să-i conducă, Băsescu nu agreează intervenţii militare pentru protejarea drepturilor omului. Asta e o doctrină condamnată şi de Ceauşescu! Mai ales, dacă intervenţia ar dărâma de la putere dictatori cu care securitatea moştenită de la Ceauşescu are relaţii foarte bune, gen Assad! Aşadar, nu ce s-a întâmplat Irak, după prăbuşirea lui Saddam, îl deranjează, în primul rând, ci intervenţia în sine!

      Pe de altă parte, fraza completă “impunerea brutală de gen Irak, spre exemplu, sau chiar de gen Egipt, ne arată că adaptarea rapidă la un sistem democratic de tip european sau de tip american este dificilă pentru aceste popoare, pentru că au valori culturale diferite de cele ale europenilor” mai arată un lucru fabulos de important în continuarea a ceea ce scriam. Că acest rudiment de om politic, Traian Băsescu, are impresia că nu există valori universale ale drepturilor omului (cum ar fi, de pildă, non-discriminarea), deşi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului asta arată tuturor analfabeţilor politici ai lumii, încă din 1948!

      Conform viziunii lui Băsescu, cineva poate trage uşor concluzia că, de pildă, într-o ţară cu o anume cultură a drepturilor femeii, în baza căreia poţi schingiui sau mutila după voie o femeie, nu trebuie să intervii, că aşa e cultura ţării! Băsescu a demonstrat asta cu prisosinţă în România! Pentru el, o ţigancă nu poate fi decât “împuţită”! Asta e cultura lui! Cum să intervii tu, aici, cu normative europene sau universale, să-i spui lui Băsescu ceva de genul: eşti un rasist de cea mai joasă condiţie? Asta e cultura lui! Şi am o veste proastă pentru dumneavoastră, printr-o întrebare: În ce ţară şi-a dezvoltat Băsescu o astfel de cultură? Aflaţi din rapoartele cu privire la situaţia drepturilor omului în România, emise anual de Departamentul de Stat! Cred, sincer, că Băsescu e conducătorul care ni se potriveşte cel mai tare! Cheers!

      • Multumesc pentru raspuns.Banuiam ca nu e ceva in regula cu aceasta declaratie, dar dupa postarea dl.Log am zis ca e mai bine sa astept articolul dvs. Dupa ce am citit articolul dvs si am vazut ca nimeni nu remarca folosirea cuvantului brutal, am ramas surprins. Astfel de cuvinte se folosesc pentru a justifica o interventie militara asupra altui stat pentru a inlatura un regim dictatorial care e brutal cu cetatenii sai. Americanii nu au impus un regim brutal la fel de rau ca regimul lui Saddam.

  7. Bre, da’ mata ne crezi prosti sau cum? Pai nu a-ti afirmat acu’ vreo 2 post-uri cum ca, Basescu e calea de dialog intre administratia Assad si cea Americana ? Acu’ ce naiba sa faca baselu’ , sa-i spuna aluia ( assad) ca-i trage teapa sau americanului sau merkalu-lui ca nu de partea sa? c’mon!!

    • Domnul Tonys, nu obişnuiesc să-mi tratez interlocutorii drept proşti! Dacă nu-i consider “corespunzători”, adică “interlocutori”, nu-i postez pe blog. De pildă, dumneavoastră aţi încetat să mai fiţi interlocutor prin ultimul comentariu trimis. Vi l-am postat aşa, cu limbajul originar, de mahala, doar în speranţa că unii interlocutori sau cititori ai blogului vor înţelege mai mult din povestea acestui spaţiu de dialog şi expertiză! Mai ales că formulările din mesajul dumneavoastră au venit după ce am alocat din timpul meu, pentru a vă răspunde la întrebări. Aşadar, vă răspund pentru ultima oară! În postarea mea din 15 august 2013, [Hayssam şi „What You Need to Know”], am precizat, într-adevăr:

      “Deşi Băsescu e zero, în economia resurselor de securitate şi a proiecţiilor de rezolvare a crizei din Orientul Mijlociu, serviciile de securitate româneşti au păstrat întotdeauna un filon de comunicare cu „rogue regimes” din zonă, de tipul Assad! Este şi explicaţia pentru menţinerea canalelor diplomatice la nivel, prin ambasada României în Siria, care a devenit un hotspot de comunicare cu Assad, după ce democraţiile occidentale au fost nevoite să renunţe la canalele diplomatice de vârf cu regimul criminal de la Damasc!

      Să ne amintim că penibilul domn Marga, când era ministru de externe, a luat măsuri, care ar fi dus, inevitabil, la retragerea diplomaţilor români de vârf din Siria! Marga s-a inspirat din măsurile similare luate de partenerii europeni şi americani ai României, fără să-i spună nimeni că tocmai partenerii americani şi europeni ai României aveau nevoie de ambasada României, funcţională, la nivel complet, în Siria!”

      Dumneavoastră consideraţi că aceste precizări, din 15 august, intră în contradicţie cu evaluările mele din ultima postare, cea din 11 septembrie, “Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America”, în care am arătat că Băsescu s-a depărtat de viziunea americană prin relaţia prea strânsă cu Assad! Sigur, nedumerirea dumneavoastră nu are nimic indecent! Puteaţi să mă întrebaţi şi v-aş fi răspuns fără probleme. Aţi ales, însă, o maniera de mahala, pentru a vă exprima nedumerirea, manieră care v-a exclus de pe blog instantaneu. Aşadar, ultimul răspuns:

      Unde este contradicţia? Administraţia Obama a vorbit constant de o “Red Line”! A lumii, nu a Americii! Ai trecut-o, totul s-a terminat! Acea “Red line” este folosirea armelor de distrugere în masă. E drept, Assad le mai folosise! Dar masacrul din 21 august, a întrecut orice închipuire! Din acel moment, s-a pus imediat problema loviturilor armate împotriva acestui dictator vinovat de crime împotriva umanităţii.

      “Hotspotul” pe care l-ar fi reprezentat diplomaţii de rang înalt români, atât în Siria, cât şi în ţările vecine, devenea irelevant! Poziţia Administraţiei Obama era clară, iar a României trebuia să fie la fel! Nicio contradicţie! Vă urez succes în viaţă şi la descoperit fisuri logice pe alte bloguri, mai îngăduitoare cu exprimările de mahala!

      • Domnul Stan, imi cer mii de scuze pt postul trecut dar in acelasi timp vreau sa precizez ca, comment-ul s-a vrut o gluma si o paralela la meciul dintre Romania si Turcia (spahii, ieniceri, seminte in fata tv) si limbajul de mahala cu care ne obisnuieste D-l Basescu si situatiile de “mahala” ce le creeaza guvernul actual cu toate structurile sale. Inca odata, va rog sa ma scuzati si sper a-mi acorda sansa de a mai dialoga prin intermediul blog-lui dvs. O zi buna!

  8. Acest articol a aparut azi in NY.
    http://www.nytimes.com/2013/09/12/opinion/putin-plea-for-caution-from-russia-on-syria.html?_r=1&
    Intrebarea este de ce Putin sa adresat direct americanilor?

    De ce americanii nu il duc pe Assad la Curtea Internationala de Justitie de la Haga pentru crime de razboi? Aici vorbim de crime impotriva umanitatii.
    Eu am mai vazut un copil de vreo 5-6 ani din Cecenia care avea picioarele amputate dupa un raid al rusilor. Am vazut un copil din Palestina mort dupa un raid israelian.Dar nu au fost inentionate.
    Din acesta cauza ce sa intamplat aici este foarte grav. Sper ca va exista dreptate. pentru ei.

    Cat despre Basescu, toti aliatii nostri stiu cine este si il trateaza ca atare.Cu indiferenta! Dovada este ca nu il primeste nici un mare lider in vizita oficiala.
    Din pacate cu totii platim.

    Ponta/Antonescu au dovedit ca sunt varza la politica externa dupa referendumul de demitere. Eu sincer nu ma astept sa inteleaga smecherile lui Basescu.

    Am pus ceva foarte amuzant. Nu este nici o aluzie sau mai stiu eu ce ,pur si simplu este foarte amuzant.

    http://www.liveleak.com/view?i=dab_1378983677

    Sa mai spuna cineva ca americanii au simtul umorului!

    • Americanii chiar au simţul umorului. Filmuleţul parodiază susţinerea nebazată pe raţiune şi logică, pe care ar avea-o Obama, din partea unor largi secţiuni ale electoratului american! Haios!

      Acum, Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga este o jurisdicţie a ONU, în care sunt rezolvate litigii exclusiv între state, cu o condiţie: statele care merg în faţa Curţii să fie de acord ca acel litigiu să fie rezolvat de Curte! Nu poţi duce tu, ca stat, un alt stat, în faţa Curţii, dacă el nu vrea! Se pot cere opinii consultative Curţii, dar nu poţi duce un stat la “judecată”, daca el nu vrea! Instanţa independentă care se ocupă de crime împotriva umanităţii este Tribunalul Penal Internaţional, cu sediul tot la Haga. Dar, până să ajungă Assad acolo, trebuie, mai întâi, să-l capturezi. Asta înseamnă “regime change”!

      SUA nu sunt interesate de o intervenţie care să ducă la prăbuşirea imediată a regimului Assad! Situaţia politică din Siria este extrem de volatilă şi forţele care ar pune mâna pe putere, după dispariţia din peisaj a lui Assad, nu garantează că facţiunea moderată a opoziţiei, majoritară în momentul de faţă, ar putea controla sistemul politic! America nu doreşte să intervină masiv pentru a controla politic Siria! Înlăturarea lui Assad ar putea lăsa un vid politic, care, în acest moment, are “şanse” să fie umplut de forţe ostile păcii în zonă! Ceea ce America intenţionează să facă este să dea un semnal foarte clar, către regimul Assad, că este intolerabilă folosirea armelor de distrugere in masă! Mai ales că acestea au fost folosite împotriva populaţiei civile! Asta înseamnă atac punctual şi limitat (aerian, rachete de croazieră) asupra unor obiective militare, fără intervenţie terestră, care să afecteze capacitatea regimului de a transporta la ţintă arme chimice şi să descurajeze viitoare astfel de “iniţiative”.

      Din nefericire, pe Terra, sunt încă la putere dictatori, care au mâinile pătate de sângele a milioane de oameni nevinovaţi. Sistemul internaţional nu permite tragerea lor la răspundere, aşa cum ar trebui.

      Pe moment, speriat de ameninţarea americană, Assad a acceptat să renunţe la arsenalul chimic, după ce a negat luni în şir că ar dispune de aşa ceva! Mijlocit de ruşi, acest proces de dezarmare a fost oferit comunităţii internaţionale. Sunt discuţii la Geneva! Vom vedea daca este posibil! Personal, sunt sceptic şi consider că Assad trebuie lovit!

      De ce s-a adresat Putin americanilor? Fiindcă este foarte deştept! Ştie că americanii agreează stilul direct, sunt împotriva războiului şi ar prefera o menţinere a SUA în afara tipului de angajament militar propus de Obama! Putin vrea să se prezinte, astfel, în faţa publicului american, ca un salvator al păcii, pe care şi americanii o doresc, dar şi ca o personalitate puternică, mai capabilă decât preşedintele Obama să gestioneze conflictul din Siria! Rezultatul urmărit? Impact internaţional serios, în sensul obiectivului rusesc de a salva regimul Assad şi creşterea prestigiului internaţional al lui Putin!

  9. Aceasta postare contine intrebare pe care am pus-o intr-o postare anterioara, dar pentru o mai buna claritate o sa o editez un pic.

    Intr-un raspuns adresat unui cititor al acestui blog, dl.Stan a scris:

    “Toţi diplomaţii lumii mint în folosul ţării lor, cum spunea un mare diplomat britanic, încă din secolul al XVII-lea. ”

    As dori sa mai adaug un lucru important. Daca ne referim la razboiul din Irak, conform documentului de la adresa:

    http://www.americanprogress.org/issues/security/news/2004/01/29/459/in-their-own-words-iraqs-imminent-threat/

    unul din citate este urmatorul:

    “Absolutely.”
    • White House spokesman Ari Fleischer answering whether Iraq was an “imminent threat,” 5/7/03

    Chiar daca nu recunosc in mod direct, de fapt amenintarea a fost urgenta si ca asta va conduce la o noua amenintare, deoarece Saddam era un presedinte puternic si ar fi putut face rau. Nu au inteles multi acest lucru si avem in istorie exemplul Germaniei lui Hitler.

    Cred ca Rusia incearca sa “ghiceasca” ce amenintare viitoare considera SUA. Pentru ca ceea ce nu intelege diplomatia romana este constructivismul american:

    “talking is undoubtedly the most important way that we make the world what it is”

    aici cu sensul ca lucrurile se obtin avand ca arma dialogul si influenta si nu vreun razboi militar rece intre SUA si Rusia. SUA folosesc puterea ideologica, fortele elite si sociale pentru a-si apara sau satisface interesele.

    Intrebarea pe care o am este urmatoarea:

    Care ar fi amenintarea viitoare Siriei daca SUA nu ar interveni?
    Si as mai adauga urmatoarea intrebare: De ce SUA sub conducerea lui Obama nu ataca Siria cum a atacat Bush Irak-ul? De data aceasta chiar sunt imagini cu folosirea armelor chimice. Inarzierea lui Obama in istorie ar putea arata ca a fost un lider slab iar Bush un lider puternic.

    • Domnul Ion Viorel, mergeţi în secţiunea Comentarii la Analytical, în comentariul meu ca răspuns domnului Neagoe (Submitted on 2013/08/31 at 5:51 pm | In reply to Neagoe Valentin). Acolo veţi găsi o explicaţie mai amplă a ce înseamnă, în doctrina de apărare americană, război de anticipare, prevenire şi preîntâmpinare, ca şi semnificaţia doctrinară a termenului “iminent” (e vorba de pericol). Veţi găsi acolo şi cazul Caroline!

      Bref! Obama nu poate ataca Siria cum a atacat Bush Irakul! Irakul, în 2002, la momentul adoptării rezoluţiei Consiliului de Securitate cu nr. 1441, din 8 noiembrie, esenţială pentru declanşarea ostilităţilor, avea la activ încălcarea a 16 rezoluţii adoptate sub Capitolul VII din Cartă (perioada 1991-2002)! Aceste rezoluţii puteau fi invocate pentru o intervenţie militară sub efectul cumulat al rezoluţiilor 687 şi 678, din 1991. De asemenea, Bush a avut autorizarea Congresului!

      În cazul Siriei, unde nu ai numărul de rezoluţii ale Consiliului, adoptate sub Capitolul VII, nu ai nici invocarea articolului 51 din Cartă (autoapărare), tot ce ai este să invoci o ameninţare “iminentă”. Obama a explicat, pe 11 septembrie, că neavând o “ameninţare iminentă”, doar o “ameninţare”, e drept, completată de o situaţie umanitară gravă, deşi are autoritatea de a angaja forţele armate americane, preferă să aibă autorizare de la Congres! Şi Bush a avut-o!

      Şi, acum, atenţie! V-am mai spus asta, dar uitaţi repede! Nu mai comparaţi Irakul cu Siria? Obiectivele acţiunii militare americane, în cele două cazuri, sunt foarte diferite! La fel situaţia juridică şi de legalitate internaţională! Totul e diferit!

      Ameninţarea viitoare e multiplă! Diseminarea armelor de distrugere în masă cu posibile consecinţe pentru Homeland Security! Iranul finalizând programul de înarmare nucleară! Coreea de Nord folosind arme de distrugere în masă! Milioane de refugiaţi din Siria, care să pulverizeze echilibrul politic fragil din Orientul Mijlociu şi să producă o catastrofă umanitară fără soluţie! Atac cu arme de distrugere în masă asupra aliaţilor SUA din zonă! Şi încă multe altele! Cheers!

      • Multumesc pentru raspuns. Si Irak-ul si Siria au fost acuzate ca au avut arme de distrugere in masa, Pe acest fapt m-am bazat in comparatie. Dar nu stiam ca erau deja 16 rezolutii adoptate.Voi incerca pe viitor sa nu mai fac astfel de comparatii asa usor.

        Diin raspunsul dar lui Neaogoe citez:

        Ca şi predecesorul său, Saddam, Assad poate ataca Israelul, care, ripostând, ar crea o situaţie complicată sistemului de alianţe al Americii în zonă, fiindcă statele arabe aliate SUA, din Orientul Mijlociu, nu ar mai putea susţine alianţa, dacă Israelul s-ar afla în conflict direct cu o ţară arabă! Asta ar fi, într-adevăr, o ameninţare majoră la adresa securităţii SUA!

        Daca un stat arab este aliat SUA si un stat arab nealiat SUA ataca Israelul si Israelul riposta si SUA intervine de partea Israelului, vreti sa spuneti ca SUA isi pierd aliatii arabi?Daca da, atunci cum poti sa ii dai statut de aliat?Sau va dori o rezolutie ONU statul arab aliat pentru ca SUA sa poata interveni,

  10. In primul rand felictari pentru articol. As dori sa adaug 2 completari la articolul dvs., daca imi permiteti. Opozitia Chinei privind interventia militara pe teritoriul altor state se bazeaza pe principiul “constructive intervention”. Acest principiu a aparut o data cu revoltele arabe, unde atitudinea de a nu interveni in afacerile interne ale altor tari nu mai poate servi interesele Chinei.Citez un fragment din articolul: “China’s Response to the Revolts in the Arab World: A Case of Pragmatic Diplomacy”, de Degang Sun & Yahia Zoubir (http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/13629395.2013.809257#.UjE0hj_hCQk):

    “Since the founding of the PRC, Beijing has consistently adhered to the principle of
    ‘non-intervention in the internal affairs of other countries’. However, with the
    expansion of Chinese interests and with the presence of a great number of
    expatriates abroad, Beijing finds it increasingly challenging to shy away from its
    responsibilities and to abide by the notion of ‘glorious neutrality’. After the outbreak
    of the Arab revolts, China seemed to have adjusted its attitudes on ‘non-
    intervention’ and adhered to the self-styled ‘constructive intervention’. The
    professed constructive intervention sits between ‘responsibility to protect’ (R2P)
    and ‘non-interference in others’ internal affairs’
    On the one hand, China still remains opposed to regime change and the removal of
    governments through military means, especially when involving foreign forces.
    Foreign minister Yang Jiechi (currently a state councillor) clarified this position
    following the Action Group on Syria that met in Geneva on 30 June 2012:

    External parties should not replace the Syrian people to make choices, and
    China opposes the attempts that forcibly impose a political solution to Syria;
    Action Group members should be committed to the sovereignty,
    independence, national unity and the territorial integrity of Syria. (Zhang,
    2012b).

    In the same month, the People’s Daily Overseas Edition harshly criticized US-
    proposed regime change as ‘strategically short-sighted’, because ‘the rise of new
    Islamic forces in the Arab countries dooms to pose more threat to the Western
    interests’ (Tian, 2012).

    On the other hand, though, China is not opposed to a ‘constructive intervention’
    in failing states in the Arab world. The characteristics of such ‘constructive
    intervention’ are as follows: first, it seeks a political instead of military
    intervention, unless the Chinese government dislikes the incumbent government as
    was the case with Qadhafi’s; second, it respects the people’s legitimate demands
    and calls for reforms which require maintaining an incremental and peaceful
    dialogue and carrying out political reform instead of toppling the regime ([2])
    third, it is to be conducted within a multilateral framework (UN) instead of through US
    unilateral actions; fourth, it acts as a mediator and offers a constructive proposal for
    the parties involved in the conflicts instead of coercing them into accepting
    decisions made elsewhere; and, finally, it is supported by regional organizations,
    such as the Arab League or the African Union. Therefore, China’s ‘constructive
    intervention’ (see Table 2) is antithetical to the US policy of ‘regime change’
    (Yang, 2012a: 6 – 7).”

    Table 1. Chinese and US responses to the Arab revolts: a comparison

    Diplomatic philosophy Realism and liberalism Realism
    Means All-round engagement Selective engagement
    Coalition strategy Alliance strategy Quasi-alliance strategy
    Reaction speed Quick reaction ‘Crossing the river by tossing the stone’
    Policy orientation Supporting democracy Seeking win–win development
    Inter-agency coordination Less More
    Policy display More tangible More ambiguous
    Strategic posture Aggressive Low-keyed
    Economic aid Political conditionality Assistance packages for Chinese development
    Intervention Military intervention/ Constructive
    regime change

    In legatura cu veto-ul Chinei alaturi de Rusia, acesta se bazeaza pe o cvasi-alianta cu Rusia. Despre implementarea acesteia voi cita din acelasi articol:

    Implementing a Quasi-Alliance Strategy
    In modern times, alliance strategy has come as a result of the rise to prominence of
    western powers. France, the UK and Germany have long played alliance politics; the
    US has relied upon NATO and its Asia-Pacific allies for global leadership since the
    end of World War II; for its part, Russia has relied upon its Eurasian allies for
    rejuvenation of its power status since the 1990s. China lacks unwavering allies and
    its traditional nonalignment principle is seemingly incompatible with the notion of
    ‘alliance politics’. Since the founding of the PRC in 1949, Beijing has seldom
    established formal military alliances with other nations, except with the Soviet
    Union in the 1950s, with North Korea in 1963 and with Pakistan in 1970s (Cheng,
    2006: 40 – 41). After the Arab revolts, there have been perceptible attempts of the
    PRC to initiate a ‘quasi-alliance strategy’ on the world stage.
    ‘Quasi-alliance strategy’, metaphorically ‘a marriage without certificate’, is a
    ‘third way’ between alliance and neutrality strategy. As a ‘grey zone’, quasi-alliance
    strategy is a type of hidden national security statecraft of China. Alliance strategy is
    based on formal and legally binding collective defence treaties, while China’s quasi-
    alliance strategy is based upon informal and morally binding security arrangements
    (Sun, 2012: 55).

    Russia has loyally supported China’s quasi-alliance strategy since the outbreak of
    the Arab revolts. The Beijing – Moscow axis has forged a tacit agreement on the
    Syrian issue and the two sides have established a de facto quasi-alliance and vetoed
    three resolution drafts submitted by the western powers and some Arab countries
    calling for military intervention. Both Beijing and Moscow claimed that ‘regime
    change’ would not be tolerated in Syria, and the US could not overthrow a sovereign
    state under the pretext of ‘preventing a humanitarian disaster’. Instead, the
    international community should give full support to Kofi Annan’s mediation
    endeavour (Zhang, 2012a). Later, the UN General Assembly vote condemning the
    Syrian repression showed again the solidarity of the China – Russia quasi-alliance –
    122 in favour, 41 abstentions and 13 against, including China and Russia
    (Hinnebusch, 2012: 111). In September 2012, China backed Kofi’s successor
    Lakhadar Brahimi’s efforts, called for a political solution in Syria and reiterated its
    opposition to military intervention (South China Morning Post, 2012). On 22 March
    2013, New Chinese President Xi Jinping visited Russia on the first stop of his first
    overseas tour as head of state. In the Joint Declaration, China and Russia agreed to
    ‘consolidate their overall strategic cooperation’, and would ‘firmly support each
    other on the issues related to their sovereignty, territorial integrity, security and other
    vital interests’ (Du et al., 2013).
    In North Africa, China has established a quasi-alliance with Algeria. In December
    2008, Abdelaziz Bouteflika and Hu Jintao announced in Beijing the establishment of
    a strategic partnership (Ying & Xin, 2008). China’s recognition of Libya’s NTC
    came at around the same time that Algeria (Zoubir, 2012b: 93) and the African
    Union (Ping, 2011) recognized the NTC; China’s views on the crisis in Libya were
    similar to Algeria’s and the AU’s (Troudi, 2011). It is likely that in the foreseeable
    future the quasi-alliance strategy will provide China with more diplomatic resources
    and will help it avoid being a ‘lonely’ power on the world stage. Such statecraft
    might just serve as a useful tool for China to compete with such big powers as the
    US, the EU and Japan. China even expected to lure Germany. For instance, when
    Germany abstained in the vote on resolution 1973 on Libya, German foreign
    minister Guido Westerwelle was received as a ‘quasi-ally’ in Beijing (see
    China Daily , 2011; Parello-Plesner & Pantucci, 2011).

    Intrebarea pe care o am se refera la urmatoarea propozitie din articol:
    ” it is to be conducted within a multilateral framework (UN) instead of through US unilateral actions;”.

    Am inteles ca principiul constructive intervention nu exclude complet interventia militara, Acum ca sunt si probe video, de ce China se opune interventiei militare?
    Argumentele economice privind cresterea pretului petrolului sunt neconcludente.

    • Am uitat sa mai adau ceva privind multilateral framework (UN): UN inseamna United Nations sau ONU. Intrebarea era: daca China ar sustine actiuni militare unilaterale US ar putea beneficia de o incredere mai mare din partea americanilor si o cooperare militara mai buna decat are Rusia?

      • V-am răspuns în comentariul anterior la „relaţia SUA-China în Consiliu”! „UN” înseamnă „ONU”. Sigur, poţi folosi termenul de „Naţiunile Unite” (United Nations-UN) şi colocvial. Dar, instituţional, este ONU.

    • Aşa cum am mai precizat pe forum, China supralicitează intransigenţa Rusiei în blocarea Consiliului de Securitate, pentru a negocia cu SUA dosare delicate şi complicate ale relaţiei sino-americane. De regulă, “dezamorsarea” Rusiei oferă şansa deblocării Consiliului, aproape în 100% din cazuri, când opoziţia Chinei este implicită, fiindcă negocierile americanilor cu China sunt, de regulă, încununate de succes. Nu mă refer la cazurile în care obstrucţiile la iniţiativele americanilor provin chiar din rândurile aliaţilor SUA, cum a fost situaţia în criza Irakului din 2002-2003, când Franţa a fost vârful de lance al opoziţiei anti-americane în Consiliu.

  11. dle Stan,
    1. ca o opinie personala, cam care apreciati ca ar putea fi raspunsul Rusiei in cazul in care SUA lanseaza atacul punctual?
    2. In eventualitatea unei schimbari de regim cu unul mai “uman”, care considerati ca ar fi sansele Rusiei de a-si pastra baza din Tartus?
    3. Poate Rusia negocia debarcarea lui Assad in schimbul promisiunii de a-si pastra baza de la Mediterana?

    • Scurt:
      1. Reacţia Rusiei se va limita la asistenţă pentru cetăţenii ruşi din Siria şi acţiune diplomatică. Bastimentele militare ruseşti din Mediterană au ca scop exclusiv asistenţă pentru cetăţenii ruşi şi demonstraţie de forţă neagresivă, sub nicio formă de contrapondere la forţele navale americane;
      2. Rusia are acces în baza navală conform unor aranjamente contractuale. Nici Siria, nici Rusia, nici SUA nu au vreun interes să modifice datele contractuale în derulare. Baza în sine este, de fapt, o facilitate de asistenţă pentru flota rusă, nu o bază navală propriu-zisă. Importanţa sa strategică este nesemnificativă în raport cu noile obiective ale forţelor navale ruseşti. Nu cred că vreun guvern sirian, oricare ar fi el, după prăbuşirea regimului Assad, ar dori să ceară plecarea Rusiei de acolo, facilitatea fiind, deja, doar parţial funcţională, din lipsă de personal şi interes strategic. Mai degrabă, s-ar putea să devină, în timp, inutilă pentru ruşi, ţinând cont de noile desfăşurări ale flotei şi potenţialului maritim rusesc;
      3. Rusia poate negocia orice! Numai că facilitatea din Siria este o non-miză, nu prea ai ce negocia pentru ea! Importanţa sa a fost supra-evaluată de presa dornică de senzaţional.

      • Va intebasem in contextul in care Putin, asa cum l-ati citat si Dvs pe blog, a declarat misterios ca Rusia stie ce are de facut si are propriile strategii in cazul unui atac american.
        O zi buna

  12. Mai înainte de a fi considerat “un șmecheraș de cartier,” cred că Băsescu este un cinic, își premeditează fiecare acțiune și declarație, cu foarte multă grijă! Și chiar dacă lăcrimează destul de ușor, și o s-o facă și la vederea mamei siriene care își îmbrățișează copilul muribund, o să-și urmeze interesele, chiar cu ochii umezi ! Mai țineți minte expresia feței lui, când a anunțat reducerea salariilor și pensiilor, fiind foarte conștient ce repercursiuni va avea și câte destine va schimba? Împietrită!!! Nici un rictus, nici un licăr! E monstruos, dar acesta este the real man and president! Acest excepțional articol subliniază perfect caracterul dual al personajului, asumarea în nume propriu a unor declarații care privesc destinul unei națiuni de 19 milioane de oameni ! Și de la duo Antonescu -Ponta, cine așteaptă o reacție, cine crede că acești discipoli iliescieni pricep ceva din toate câte se întâmplă în jurul lor? Când dormi în front, sau faci turul televiziunilor în fiecare seară, nu poți să fii și o persoană informată, lucidă, conștientă de sine, pregătită pentru misiunea pt. care te-au votat 74% de naivi, ca să mă exprim eufemistic!
    Felicitări pentru articol, Domnului Profesor, ar trebui să-l citească toți românii, numai așa au o șansă de a ieși din acest Ev Mediu întunecat, grefat pe secolul al XXI-lea!

  13. Excelent articolul ca de obicei. In ceea ce-l priveste pe Basescu, el face politica exact la nivelul lui intelectual, adica de smecheras de cartier.
    El probabil se crede foarte destept de aici si declaratiile. Vorba reclamei “na-i cu cine domnule, niste tarani!”.

Leave a Reply