Anunţ

johannis-hollande2

Urmăriţi emisiunea:

Xpress- Sabin Orcan

11/Sep/2016

18:30-20:00

 

http://inregistrari.b1.ro/view-11_Sep-2016-x_press-108.html

Astăzi, duminică, 11 septembrie 2016, mă voi afla, între orele 18:30 şi 20:00, la B1 TV, în emisiunea lui Sabin Orcan, X-Press. Vom aborda, împreună, dimensiunea reală a modului în care suntem reprezentaţi în lume, la cel mai înalt nivel, de cei mai buni “securişti” dintre noi (în sens de oameni buni, care se ocupă de securitatea noastră, nu de ciraci ai epocii Ceauşescu, formataţi după vechile canoane ale Securităţii, nu, nu!)! Sigur, orice asemănare cu “valori naţionale”, de genul Klaus Iohannis sau Lazăr Comănescu, este pur întâmplătoare. După emisiune, acest anunţ va fi înlocuit, probabil, cu un text bazat pe documentele prezentate în emisiune, pe care îl voi scrie în zilele următoare. Starea de spirit necesară pentru vizionarea emisiunii cu pricina este o combinaţie bine proporţionată între râs isteric şi plâns contagios. Mândria de a fi român este obligatorie!

Securişti şi Comunişti! Ghici Ciupercă ce-i… Iohannis! Un Demoooocrat Conviiiins!

johannis-ceausescu 3

Ştiu, am promis să vă spun cum performează Klaus Iohannis, ce a făcut la Paris sau la Berlin, atunci când a mers, spre nefericirea noastră, să spună lumii libere unde zace esenţa egocentrismului găunos şi a fermentului de disoluţie a minimei decenţe! Sigur, însoţit de Carmen Iohannis, această vestală a superbităţii vetuste, multiplicată la nesfârşit de tivul unei fuste situate la mii de ani lumină de linia genunchilor, liman şi galaxie îndepărtate, unde se odihnesc rămăşitele ultimului indice de inteligenţă mioritic şi privirile opace ale Noului Lider în Absolut…ism! Marele Tăcut Klaus! Deh, sunt milioane de români care încă suspină, transportaţi, după această pereche de “vis” Klaus-Carmen. Eu zic aşa: Să le fie de bine!

Eu însumi am votat cu Klaus, dar am scris pe acest blog, înainte de turul doi, că urmează dezastrul! E drept, Tornada Tăcută ar fi trebuit să producă mai puţine daune decât impetuosul nostru Victor Viorel! Daune? A produs deja un cataclism! Paris, Berlin? Toate la timpul lor, s-au întâmplat lucruri foarte grave şi vor fi prezentate în textele care urmează! Este, cum am anticipat aici, atât de dramatic, aplicat şi fără ieşire, încât, privind la acest munte de incompetenţă crasă, Klaus Werner Iohannis şi la gaşca lui de impostori penibili, îmi vin, invariabil, în minte, versurile unui vrăjitor al sensurilor, Ion Minulescu:

“Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”

Iohannis? Un român de-al nostru…

Nu, Klaus nu este ce pare a fi şi nu este ce vrea să ne facă să credem că este! Dacă ar fi bun creştin, nu ştiu, deşi m-aş juca un pic cu termenul de “creştin”, în ceea ce-l priveşte, pierzând intenţionat o literă! Vi se pare un democrat? Bun, mai corectă este întrebarea: credeţi că poporul român are nevoie de un democrat în fruntea sa? Adică, felul de a fi al românilor indică radiografia unei societăţii democratice, cu şefi de partid (PNL), ca Gorghiu, năimiţi pe formula “pohta ce-am pohtit”, tocmai de cel care zicea că luptă pentru democraţie, însuşi Iohannis? Bineînţeles, nu despre doamna Gorghiu, cu această cacofonie personalizată a societăţii de tranziţie (ascultă file audio*), vom povesti în materialul de faţă.

Dar, trebuie să ne asumăm că suntem un popor descris mai bine în scrierile secolului al XVIII-lea, decât în proiectele de legi ale Noului Mileniu.

Mă fascinează diagnosticul găsit de Jean-Jacques evident Rousseau popoarelor de un anume gabarit istoric (limitat spre auto-anulare), condamnate să-şi epuizeze energia telurică a semnificaţiilor identitare în insignifiant, anost şi tern! În prejudecată stupidă şi stereotip amorf, învelite cu zeamă de moaşte şi coapte la jarul habotnicismului tutelar ortodox, în spoiala trădărilor convenabile şi a abandonului fetişizant şi fatalist, ca o boală congenitală.

Wow! Aproape că am definit poporul român cu nemţii lui cu tot şi ce-o mai fi pe acolo! Dar tot Jean-Jacques absolut Rousseau spune, mai bine, în Contractul Social: “Odată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este primejdios şi zadarnic să vrei să reformezi; poporul nu poate suferi nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea indivizilor stupizi şi lipsiţi de curaj, care se înfioară la vederea medicului”. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 146).

Sigur, românii sunt prea săraci şi prea călcaţi în picioare ca să-şi permită un Chanson de Roland al modernităţii, în biografia lor naţională! Dar, dacă sunt prea săraci, de la Burebista încoace, ar trebui să ştie, măcar, ceea ce ştiau Siger de Brabant şi Boetius din Dacia, încă la 1277: “Quod pauper bonis fortunae non potest bene agere in moralibus” (“că cel sărac în bunuri materiale nu poate acţiona bine în domeniul moralei”)! (Despre eternitatea lumii, Bucureşti, Editura IRI, 2007, p. 223).

Vedeţi? Ce paradox! Ai putea crede că românii fură de sting, nu pentru că destinul le-a hărăzit karma de hoţ, ci doar pentru a-şi face culoar spre Maxima Moralia! Eliberându-se, prin furt, de sărăcie! Deh, tot ce-au putut produce a fost o Minima Moralia şi aia un titlu folosit de altul, Adorno, înaintea celui care l-a consacrat, patetic, pe malul Dâmboviţei! Sper că aţi observat că nu am spus încă nimic despre prostie şi proşti! Uf! Ştiţi ce greu este?

Pe 22 iunie 2015, Klaus Iohannis a prezentat parlamentului României Strategia Naţională de Apărare a ţării. Înţelenită în intrigi mărunte, amalgamată în gesturi de o heraldică frivolă şi îndoielnică, această futilă şi anecdotică înşiruire de aberaţii şi incongruenţe logice a fost votată, la limită, de un parlament slugarnic şi eminamente românesc în deprinderi şi apucături. Iohannis ne-a anunţat că această mizerie euristică a fost redactată la cel mai înalt nivel de competenţe, de către ciracii săi cei mai calificaţi: “(…) procesul elaborării şi definitivării Strategiei a inclus consultarea cu specialişti şi cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic şi partidelor politice.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Şi a anunţat, atunci: “Peste câteva zile voi participa la Consiliul European, unde voi promova angajarea fermă a României în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate. Avem oportunitatea de a merge la aceste discuţii cu un document propriu, nou şi comun asumat de întreagă clasă politică”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi). Ei bine, a participat la acel Consiliu European! Şi mi se pare corect să vă arăt cu ce s-a dus în faţa Europei, pentru a se angaja ferm “în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate”!

Nicolae Ceauşescu, marele nostru contemporan

Acum, să lămurim un lucru! Strategia Naţională de Apărare şi Strategia Naţională de Securitate nu au o valoare majoră în România. Sunt simple enunţuri principiale de doctrină pentru apărare şi proiecţie a mediului de securitate în sfera ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii ŢĂRII. Nicio legătură cu cetăţeanul, în jurul căruia sunt construite aceste elaborări, în democraţiile funcţionale şi în societăţile care imită democraţia sau ambiţionează să o sintetizeze “original”.

Chiar dacă  Strategia Naţională de Securitate şi Strategia Naţională de Apărare sunt documente separate, cu o compartimentare specifică, ele se suprapun conceptual, în mod esenţial, dezvoltând o doctrină unitară cu privire la obiective şi factori de risc, în proiecţiile de securitate şi apărare la nivel naţional şi global. Să ne explicăm! În comunism, sub bunul nostru “colaborator”, Nicolae Ceauşescu, statul trebuia apărat şi atât! Statul, ca noţiune abstractă, ai putea spune că trebuia protejat, deşi nu prea înţelegeai ce este acel stat! Lucrurile deveneau mai clare, când noţiunea de stat se concretiza extrem de palpabil, sub Ceauşescu. Statul era ceea ce apărai împotriva propriilor cetăţeni. Este definiţia eternă a oricărei dictaturi!

Comunismul a reinventat conceptul de “suveranitate” a statului, concept fără niciun conţinut în afara drepturilor cetăţeanului. Comunismul trebuia să apere şi el ceva! Nu putea apăra pe cetăţeanul supus oprimării chiar de către dictatură! Aşa că şi-a construit un subiect de apărat! “Suveranitatea” statului, adică puterea dictatorului asupra libertăţii individuale, căci asta era statul la comunişti. E simplu!

În Carta ONU, există adjectivul “suveran”, dar lipseşte termenul de “suveranitate” a statului, o ciudăţenie pentru limbajul juridic al vremii. Sub regimul comunist mondial, “suveranitatea” statelor se va impune în spaţiul juridic, prin militantismul noilor ţări “eliberate” de “imperialismul” american sau european, găsindu-şi locul în instrumentele de drept internaţional. Nu o vom găsi, însă, în documente de tipul Strategiei de Apărare sau Securitate, într-o ţară ca America, unde Strategiile cu pricina se referă la “suveranitate” doar atunci când este vorba de alte ţări (Irak sau Afganistan), niciodată de Statele Unite. Căci, SUA se reclamă, în orice strategie de securitate, de la nevoia de a apăra pe cetăţeanul american, ca fundament al statului, ca valoare supremă a fiinţării de stat!

Pentru pedanţi şi falşi cunoscători în ale “suveranităţii”, trebuie precizat că nu mă interesează istoria conceptului ca atare, de la accepţiunea westphalică, trecând prin dihotomia “internă/externă” şi poposind în lucrările lui Jean Bodin, Thomas Hobbes sau ale bunului nostru sfătuitor, Jean-Jacques Rousseau! Mă interesează, exclusiv, valoarea de întrebuinţare a acestui concept în epoca modernă, când apare codificat în instrumente de drept internaţional, ca instrument politic desprins total de lumea drepturilor omului şi folosit, pe plan intern, de statele comuniste, chiar împotriva drepturilor, ca atare.

Pentru americani, nu există “suveranitatea” statului, ca valoare conceptuală, de sine stătătoare, există “felul de viaţă american”, definit prin cetăţean, cel care trebuie apărat, statul existând şi fiind apărat doar prin protejarea individului şi a libertăţilor sale fundamentale.

Francezii, care, spre deosebire de americani, lucrează intens cu acest concept, “suveranitate”, îl plasează în documente de tipul celui descris mai sus, dar ca o derivaţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. Uniunea Europeană nu cunoaşte, nici ea, termenul abstract de “suveranitate”, axându-se, în Agenda sa de Securitate, pe cetăţean şi drepturile lui, ca obiective şi principii esenţiale ale apărării spaţiului comunitar. Până şi ruşii, în documentele lor similare, nu apără, în primul rând, statul şi “suveranitatea” sa, ci pe cetăţean şi drepturile sale fundamentale.

Moştenirea “suveranităţii” statului, ca principal obiectiv de apărat în România, ne vine pe filiera comunismului desăvârşit, în varianta “democratică mai superioară” a lui Nicolae Ceauşescu Integral.

Cetăţeanul însuşi este contrapus conceptului de suveranitate şi integritate a statului şi, de aceea, Ceauşescu se referea întotdeauna la apărarea “suveranităţii” statului, a independenţei şi integrităţii sale teritoriale, niciodată la cetăţean (ascultă file audio*):

(urale) “(…) pentru triumful socialismului şi comunismului în România, pentru întărirea continuă a independenţei şi suveranităţii patriei noastre, pentru o politică de pace, progres social şi colaborare în întreaga lume” (urale).

În plină reprimare a revoltelor de la Timişoara, în decembrie 1989, Ceauşescu se adresa poporului român prin intermediul televiziunii naţionale informându-l că armata română a avut prea multă răbdare cu protestatarii din oraşul erou. Armata apăra “suveranitatea” statului împotriva propriilor cetăţeni! (ascultă file audio*).

“Doresc să declar, cu toată răspunderea, că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare”.

America, Europa, Franţa şi doctrina democraţiei “mai inferioare”

Chiar şi atunci, sub comunism, era un nonsens să vorbeşti despre apărarea statului, a “suveranităţii” de stat, prin înfrângerea cetăţenilor săi, sau despre valoarea supremă, “suveranitatea” statului, ignorând total libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Dar, vă întreb, cum este ca astăzi, în documentul lui Iohannis, să avem exact aceeaşi filosofie ceauşisto-securistă a “suveranităţii” de stat, în contradicţie totală cu doctrina drepturilor omului practicată de americani, francezi, întregul sistem comunitar, cu toate ţările sale, Canada şi chiar Rusia lui Putin? Cum e posibil ca un parlament, în România Noului Mileniu, să voteze o asemenea mizerie securisto-ceauşistă, de cea mai joasă speţă, la cererea lui Iohannis? Cine au fost “specialiştii şi reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic” cu care s-a consultat preşedintele ţării, în elaborarea Tâmpeniei Secolului? Căci, veţi vedea imediat, textul  e “Ceauşescu” absolut, de la cap la coadă! Hai să trecem în revistă documentele menţionate!

Mai întâi, să poposim în Statele Unite şi să vizualizăm rapid un scurt extras din Strategia Naţională de Securitate 2015 a Americii, p. 8 (https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf).

1-us national security strategy-amenintare cetatean

“SUA vor folosi forţa militară, unilateral dacă este necesar, când interesele noastre de durată o cer; când oamenii noştri sunt ameninţaţi; când felul nostru de trai este în cumpănă; şi când securitatea aliaţilor noştri este în pericol”.

Ce poate fi mărturie mai vibrantă a angajamentului pentru cetăţean, pentru valorile democratice, pe care este clădit destinul individului uman, într-o societate în care drepturile sale definesc statul şi nu invers?

Agenda de Securitate a Uniunii Europene este la fel de relevantă, p. 3 (http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf).

5-eu-primul principiu-drepturile omului

La subcapitolul: Să lucrăm mai bine împreună pentru securitate, documentul european anunţă “cinci principii cheie”, dintre care, primul sună aşa: “Mai întâi, avem nevoie să asigurăm deplina îndeplinire a drepturilor fundamentale”! Nicio vorbă despre “suveranitatea” naţională! Asta este securitatea UE! În primul rând, drepturile omului. Aşa cum scrie în Titlul V al tratatului de la Maastricht, unde este definită Politica Externă şi de Securitate Comună a UE (PESC).

Francezii nu fac excepţie, deşi, spre deosebire de America şi de doctrina comunitară de securitate, vorbesc şi scriu abundent despre “suveranitatea” statului în Cartea Albă cu privire la Apărarea şi Securitatea Naţională, p. 19! Dar, care “suveranitate”? A cui? Cea a lui Ceauşescu? (http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/pdf/le_livre_blanc_de_la_defense_2013.pdf).

2-livre blanc-france-stat de drept defineste suveranitatea

“Suveranitatea”, la francezi, derivă din “respectul” faţă de statul de drept!

3-livre blanc-france-Declaration des droits de l Homme-suveranitate

Mai mult, “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului subliniază că menţinerea suveranităţii naţionale este o responsabilitate esenţială a puterii politice”. Practic, “suveranitatea” de stat este un subprodus al monumentalei Declaraţii, care a pus cetăţeanul, în civilizaţia modernă europeană, la începutul şi sfârşitul lumii!

Între Vest şi România, Putin “vrea” democraţia

Oricât ar fi de paradoxal, Rusia lui Putin este foarte tare înscrisă, conceptual, pe această linie a democraţiilor occidentale. Adică, la nivel de documente, aşa cum apare cu evidenţă din Strategia Naţională de Securitate a Rusiei până în 2020. Sigur, modul în care respectă Putin drepturile omului, în varianta occidentală, nu prezintă nicio taină pentru noi, dar e spectaculos că, pe hârtie, filosofia este exact aceeaşi. (http://rustrans.wikidot.com/russia-s-national-security-strategy-to-2020).

8-russia-national security strategy-titlu

Principalele Direcţii ale Politicii Naţionale de Securitate a Rusiei se traduc în Priorităţi Naţionale Strategice.

9-russia-national security strategy-drepturile omului first-suveranitate dupa

Iar Priorităţile Naţionale Strategice sunt înţelese prin a “crea condiţii sigure pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor ruşi, dezvoltarea stabilă a ţării şi prezervarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii statului”. După cum se vede, întâi sunt drepturile cetăţenilor şi, abia apoi, “suveranitatea” naţională.

10-russia-national security strategy-protectia individului-suveranitate dupa

La fel, când vine vorba despre “conceptul” de “securitate naţională”, care se defineşte, în primul rând, prin “protejarea individului”, prin “calitatea vieţii cetăţenilor”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială se plasează, din nou, pe ultimul loc, derivând din primele.

11-russia-national security strategy-amenintari-individul-suveranitate dupa

Şi mai relevant este conceptul rusesc de “ameninţare la adresa securităţii naţionale”, vom vedea, total diferit de cel din gândirea lui Iohannis! În accepţiunea rusească, acest concept presupune “posibilitatea directă sau indirectă de a afecta drepturile şi libertăţile constituţionale”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială venind după aceea.

13-russia-national security strategy-interese-individul-suveranitate dupa

Este de reţinut ordinea de precădere, în doctrina rusească, atunci când se definesc interesele naţionale ale Federaţiei Ruse: “individul, societatea, statul”.

Iohannis, un om pentru eternitate…a lui Ceauşescu

Strategia Naţională de Apărare a României emisă de Iohannis este un coşmar, comparată cu doctrina ceauşisto-securistă şi cu documentele prezentate, deja, din spaţiul democratic NATO-UE, ca şi din Federaţia Rusă. Încă de la început, ce poate fi mai traumatizant, decât să aşezi ordinea de precădere rusească, în materie de preocupare cu privire la securitate, “individul, societatea, statul”, lângă următoarea frază, din discursul rostit de Iohannis, la livrarea Strategiei Naţionale de Apărare a României către parlament?

“Este o declaraţie pe care România o face. Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Ordinea este inversată perfect, parcă Iohannis s-ar fi vorbit cu Putin cum să arate România mai prost! Şi, avem pretenţia, cu un asemenea preşedinte, să le dăm lecţii de democraţie ruşilor! Gândiţi-vă că Iohannis se plimbă cu Strategia lui prin Europa comunitară şi, probabil, se laudă cu ea! Nu ştiu dacă Putin îi dă atâta importanţă, încât să râdă de el, în timp ce Hollande strâmbă din nas! Dar, să vedem prestaţia lui Iohannis!

14-strategia nationala de aparare romania-titlu

Este incredibil că Ceauşescu este atât de viu, în reflexele comunistoide ale acestui domn, indiferent dacă a fost sau nu membru de partid!

15-strategia nationala de aparare romania-interese securitate-individ

Exact ca pe vremea Marelui Cârmaci, interesele naţionale de securitate se traduc, după cum se vede, prin “suveranitatea” statului, în primul rând. “Drepturile omului” vin abia pe locul al patrulea. Ceauşescu redivivus!

16-strategia nationala de aparare romania-amenintari-nu individ

Spre deosebire de americani şi ruşi, la care ameninţările vizează, în primul rând, pe cetăţean, în Strategia lui Iohannis, la subcapitolele Ameninţări, Riscuri, Vulnerabilităţi, nu există deloc referire la drepturile omului!

17-strategia nationala de aparare romania-obiective-individ loc doi

Iată, imediat mai sus! La Obiective Naţionale de Securitate, “suveranitatea” tronează înaintea “drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.

Acesta este “democratul” Klaus Iohannis! Înţeleg, de la dumneavoastră, că nu a lucrat pentru Securitate! Oare? Şi nici membru PCR n-ar fi fost! Că la băut cu Ceauşescu, precis nu a mers! Deşi vrea să ne convingă că gândeşte occidental, “democraţia” promovată de domnia sa pare cu “mult mai superioară” decât a americanilor, a francezilor şi a Uniunii Europene! I-a “tăiat” până şi pe ruşi, cu tot trecutul lor stalinist şi congenitala tulpină ţaristă în comportament.

Iohannis practică un balet pe cu totul altă muzică decât libretul democratic original. E drept, mişcările par aceleaşi, perfect adaptate la muzică! Doar că nu e muzica din libret! Ce nu înţelegeţi? Cu zâmbetul spre Washington şi cu Securitatea în suflet! Trăiască Suveranitatea Statului! Da, se poate, chiar la interval atât de mare în timp! Zău, şi Rita Hayworth a dansat pe Stayin’ Alive de Bee Gees! E drept, Rita călătorea în viitor, pe muzica celor de la Bee Gees! Iohannis merge în trecut, pe refrenele dogite ale lui Ceauşescu! “Prietenii ştiu de ce”! Eu n-am zis nimic de Coldea, vă rog frumos! Coldea e băiat tânăr, sensibil, necontaminat de Securitatea lui Ceauşescu, terminaţi cu prostiile! Şi obişnuiţi-vă cu ideea că Ceauşescu a murit! Dacă mai puteţi! Cum? Trăiască Băsescu? OK! Aşa mai merge! Ceauşescu Is Stayin’ Alive!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Iohannis! Ceva mai Bine decât Ponta! Un Dezastru!

la bulivar

Inspiraţia şi prezenţa de spirit ale cuplului Iohannis nu încetează să mă uluiască! Inflexibilitatea garderobei Primei Doamne, chiar şi în exerciţiul complicat al învestirii Preşedintelui, arată “consecvenţă”! Şi “aplicabilitate”! Şi “decenţă instituţională”! Dumnezeul ortodox, atotputernic, Cel care le vede pe toate, a aranjat cu Dumnezeul protestant al americanilor incidentul dedicat doamnei Carmen Iohannis! Incident de la graţierea curcanilor, la Casa Alba, de Thanksgiving, când Preşedintele Obama şi-a exercitat prerogativele constituţionale pentru a salva de la deces doi curcani! Au participat la eveniment şi fetiţele sale, Malia şi Sasha, doi copii adorabili de 16 şi 13 ani. Ele nu au fost prea impresionate de solemnitatea salvării curcanilor! În plus, erau îmbrăcate ca nişte fete de vârsta lor, cu fustiţe ce păreau uşor prea scurte pentru seriozitatea ceremonialului de la reşedinţa tăticului prezidenţial.

obama and daughters

Curcanul, Barack, Sasha şi Malia

Cele două fetiţe au fost aspru criticate în presa americană, în ciuda vârstei fragede (vezi http://www.bbc.com/news/world-us-canada-30265373). Se întâmpla pe 30 noiembrie 2014! Cele două fetiţe au fost acuzate de “lipsă de respect şi clasă” (disrespect and lacking “class”)! Şi din cauza fustelor scurte (short skirts), dar nu numai. Credeţi că profesoara de limbă engleză Carmen Iohannis a catadicsit să înţeleagă ceva din povestea de mai sus? Mă scuzaţi, întrebarea era greşit formulată! Mai încerc o dată! Credeţi că profesoara Carmen Iohannis are vreo legătură cu limba engleză, ca expresie a culturii anglo-saxone? Ceea ce ar presupune, dincolo de speak-uitul de rigoare, în engleză, să mai citeşti o carte, să mai vezi un film, să mai priveşti la nişte ştiri din lumea anglo-saxonă! Să îţi mai însuşeşti nişte coduri de îmbrăcăminte sau, pur şi simplu, să mai înveţi câte ceva despre garderoba Reginei Regatului Unit sau a Primei Doamne a Americii! Despre protocol, respect şi clasă! Chestiune de minimă cultură generală pentru o profesoară de limba engleză! Doamna Carmen Iohannis a dovedit cu prisosinţă că este mult sub “clasa” şi “respectul” pentru instituţii ale doamnei Maria Băsescu! Priviţi fotografia de mai jos şi ascundeţi-vă în munţi!

carmen-iohannis-maria-basescu

Ghici, ghicitoarea mea! Cine-i Carmen Iohannis?

Locul meu, lângă şofer

O, da! Ştiu! Presa din România e cucerită de “farmecul” doamnei Iohannis! Şi preocupată, la greu, să lustruiască anumite părţi din corpul domnului Iohannis, părţi care s-ar aşeza, conform proverbului românesc, în “două luntri”! “Două luntri” pentru presa română, care l-a desfiinţat în campania electorală pe Iohannis, divinizându-l pe Ponta! Ghici la ce parte a corpului lui Iohannis ne referim! Din acest motiv, de “două luntri”, nu s-a prea agitat presa română de apariţia fulgurant năucitoare a Primei Doamne la “conacul” unde cuplul prezidenţial a petrecut revelionul. Apariţie în care Carmen Iohannis a “strălucit” din nou, de data asta pe locul din faţă al limuzinei prezidenţiale, în dreapta şoferului.

carmen iohannis-ok

Exact aşa cum, probabil, au văzut ea şi presa română cea relaxată şi subit iubitoare de Iohannişi că ar călători Michelle Obama! Iată!

Barack_and_Michelle_Obama_wave_from_the_presidential_limousine

Michelle+Obama+Barack+Obama+Attends+Daughter+-XGBnXCWizJx

După cum stă Carmen Iohannis în dreapta şoferului, putea la fel de bine să stea pe capra căruţei din grafica ce deschide postarea noastră. Având în vedere “vasta” cultură a Primei Doamne, perfect reprezentativă pentru România, care s-ar putea supăra (doamna, nu România) că induc opinia publică în eroare, folosesc acest prilej pentru a preciza că grafica la care mă refer este un fotomontaj! Nu vreau să sugerez că Doamna Iohannis ar fi, în realitate, în fotografia cu pricina! Nici vorbă! Mai mult, o asigur pe doamna Iohannis că nu am vrut să transmit nicio clipă că acele cuvinte, desenate acolo, ar fi fost rostite de domnia sa! “La bulivar, birjar” au fost grăite, deja, de mam’ mare, mamiţa şi tanti Miţa, rudele domnului Goe, eroul lui Caragiale, cu voia dumneavoastră, Madam President!

Iar cuvintele “Iată-mă-s isprăvniceasă” aparţin Chiriţei nemuritorului Alecsandri! Aşadar, nu dumneavoastră le-aţi rostit! Pace! Peace! Sper, cu umilinţă, să nu mă daţi în judecată pentru defăimare! Să-mi fie permis să nu mai explic de ce, never ever, o Primă Doamnă nu va sta pe locul din faţă, în dreapta şoferului, în maşina oficială, oriunde ar merge, chiar şi la revelion, din raţiuni de securitate, protocol şi ghici ce, encore? Bună creştere, oare? Ceva de genul: unde stă o doamnă, care se urcă în taxi? Lângă şofer? Poate, la Bucureşti! Dar şi la Sibiu? Şşşşt! Să nu ne audă presa română!

Vor fi unii care îmi vor reproşa că am votat cu Iohannis, mai ales după ce vor citi acest material şi plecând de la postarea mea din 11 noiembrie 2014, cu titlul “Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…”, în care anunţam că am votat în turul întâi cu sibianul, ceea ce urma să fac şi în turul doi! Exact asta am şi făcut!

Atenţie, eu nu l-am recomandat pe Iohannis, în materialul din 11 noiembrie, ca fiind o valoare în scaunul de preşedinte! Am arătat doar de ce Iohannis este o variantă mai bună decât Ponta sau de ce rasismul, fie el şi limitat la raţiuni electorale, nu are ce căuta în fruntea României. Mai mult, în comentariile la postarea menţionată, scriam încă din 17 noiembrie, pe acest blog: „Personal n-am nicio reţinere să afirm, după ce l-am susţinut pe Iohannis, că nu voi lăsa trecute cu vederea eventuale mici exerciţii de adecvare la guvernare, cu orchestraţie necorespunzătoare. Semnalele, în prezent, nu sunt favorabile, după părerea mea. S-a văzut în aiuritoarea non-campanie electorală a candidatului Iohannis, în care a “strălucit” doamna Alina Gorghiu! Cu asemenea competenţe, dacă Ponta nu greşea, singur, fatal, Iohannis ar fi fost acum istorie!”

Iar pe 2 decembrie precizam, tot pe acest blog, în comentarii:  “Că Iohannis va comite toate greşelile din manual, era de aşteptat (eu mă aşteptam; nu l-am declarat, niciodată, un mare lider sau super-cunoscător în relaţii internaţionale), dar, oricum, este de o mie de ori varianta mai bună, nu răul mai mic! În rest, îl aştept, cu mici speranţe, să se facă bine!” Într-adevăr, foarte mici, spre nule! Apropo de doamna Gorghiu! Preşedintele mi-a confirmat temerile cele mai sumbre, atunci când a impus-o în fruntea PNL, destructurând acest partid istoric, pentru a-l fragiliza în faţa ciracilor lui Băsescu, abil conduşi de Blaga, în interiorul Partidului Naţional Liberal! Practic, un liberal autentic şi dedicat, de talia lui Ludovic Orban, omul care a făcut totul pentru ca Iohannis să fie astăzi preşedinte, a fost înlăturat brutal de la şansa de a conduce legitim partidul!

Alina-Gorghiu-600x400-7

Alina Gorghiu

Presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban

Ludovic Orban

Un “Socrate” al “lucrului bine făcut”

Au urmat momente penibile! “Recepţia privată”, de la Cotroceni, pentru rubedenii politice şi ciraci de campanie electorală, culmea, menţionată exact ca atare pe site-ul oficial al Preşedinţiei (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15384&_PRID=lazi). Sau “vizita secretă”, de un populism greţos, de care a ştiut toată presa (exact ca în epoca Băsescu), la o fetiţă ai cărei părinţi muncesc în afara ţării, pentru a-i aduce un cadou, care să-i faciliteze comunicarea cu ei (vezi http://www.romaniatv.net/klaus-iohannis-a-daruit-o-tableta-unei-fete-de-14-ani-a-carei-mama-e-la-munca-in-strainatate_191838.html). Ce să mai zicem despre decorarea unui domn cu simpatii legionare, pe motiv de luptă anticomunistă şi suferinţă în temniţele epocii, în prima zi de “domnie”, care a pus capac la “noul început”? (vezi http://antisemitism.ro/wp-content/uploads/2014/12/2014-12-23-MCA-Comunicat-de-Presa-Administratia-Prezidentiala-decoreaza-un-sustinator-al-Miscarii-Legionare.pdf).

Dar, să privim mai atent la Preşedinte! La modul cum gestionează principalele sale prerogative constituţionale, politica externă şi securitatea naţională! Nu vom insista acum, pe larg, în ceea ce priveşte “excepţionala” activitate a Preşedintelui. Vom face doar o scurtă trecere în revistă a “vastelor” cunoştinţe şi abilităţi ale legendarului, deja, Iohannis în ale conducerii de stat! Urmărindu-l pe Preşedinte, în zilele din urmă, şi modul cum învaţă, din mers, funcţia prezidenţială, mi-am adus aminte de superbul dialog platonician “Menon (sau despre virtute)”.

Menon: În ce chip vei cerceta, Socrate, un lucru pe care nu-l ştii deloc cum este? Ce lucru, între atâtea necunoscute, vei lua drept temă de cercetare? Sau, chiar presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?

Socrate: Înţeleg, Menon, ce vrei să-mi spui. Vezi în ce discuţie euristică mă vâri; în discuţia după care omul nu poate cerceta nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu cercetează ce ştie, fiindcă, dacă ştie, n-are nevoie de o cercetare a celor ce ştie; nu cercetează ce nu ştie, întrucât nu ştie ce să caute.” (Platon, Dialoguri, după traducerile lui Cezar Papacostea, Bucureşti, 1968, p. 92).

Ei? Ce credeţi că cercetează Iohannis? Ce ştie sau ce nu ştie? Hai să vă arăt! Să mergem mai întâi în programul său prezidenţial, “România lucrului bine făcut” (vezi http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-09-29-18205568-0-programul-prezidential-klaus-iohannis.pdf), la pagina 21. Acolo unde este vorba despre “O politică externă sinergică: naţională, europeană şi euroatlantică”. Unde declară sus şi tare că:

“(…) sunt adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile şi interesele noastre la nivel european, dar numai în cadrul solidarităţii şi valorilor împărtăşite cu aliaţii şi partenerii noştri euroatlantici şi europeni.”

Ce bine zicea Socrate! Nu merge nici, nici, cu Iohannis! Păi cum să fii “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE” şi să ai pretenţia că poţi fi preşedintele unei ţări membre a Uniunii? De vreme ce Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE se constituie în Titlul V al Tratatului de la Maastricht, adoptat încă pe 7 februarie 1992! Aşadar, este acquis comunitar sau, pe înţelesul tuturor, are valoare de lege pentru ţările membre UE! (vezi http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf).

Adică, Iohannis ne spune că este adeptul Tratatelor constitutive ale UE? Ar putea la fel de bine să spună că este adeptul Constituţiei României! Sau adeptul Sistemului Solar! Sau galaxiei Calea Lactee! Sau adeptul limbii germane în relaţia dintre el şi el însuşi! Ca profesor de fizică, meditator de forţă, presupun că ştie măcar ce este aia o lege a fizicii, dacă legea, ca sistem de organizare juridică a societăţii, pare să-i scape! De pildă, merge să zici că eşti adeptul Legii lui Arhimede? Sau al gravitaţiei? Tiii! Vorba lui Socrate! Uite în ce “discuţie euristică” mă vârâi singur!

Reînvierea lui Lazăr, apostolul “siglelor”

Ştiţi ceva? Eu cred că exagerez, domne’! Îi caut nod în papură lui Socrate de Sibiu, acest geniu imobiliar cu fraza scurtă şi apăsată, atotcuprinzătoare şi “genială”, prin lipsa acută de cuvinte! Păi, când şi-a scris programul prezidenţial, s-o fi consultat cu Lazăr Comănescu, consilierul său de politică externă, acest model de investigaţie “euristică”, diplomat din Epoca de Aur, perfect aplicat proiectului prezidenţial al “lucrului bine făcut”, fost ministru de externe al lui Băsescu şi ambasador la NATO, la UE, peste tot unde contează România, un “gigant” exact de valoarea şi priceperea lui Iohannis însuşi. Iată-l, în plenitudinea forţei sale de persuasiune, într-un interviu la TVR 1, pe 31 mai 2008, când se referea la instituţii europene de care era legată şi România (ascultă file audio* 8comanescu-tvr 1-01confuzie eujust lex=eulex31may):

Realizator: Avem şi irakieni care vin în România, la şcoală?

Lazăr Comănescu: În ceea ce se cheamă un program EUJUST…EULEX…pardon, EUJUST, dacă nu mă înşel. Nu mai ţin minte, că sunt atât de multe sigle înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…

Realizator: În terminologia…

Lazăr Comănescu: În terminologia aceasta!”

ambasadorul-romaniei-la-berlin-pentru-tagesspiegel-18446854

Lazăr Comănescu

EUJUST Lex era o misiune civilă a UE în Irak, pe probleme de cooperare juridică, sub egida Politicii Europene de Securitate şi Apărare. Misiunea UE pentru statul de drept în Kosovo, EULEX Kosovo, presupunea desfăşurarea de forţe de poliţie şi civile în recent, la vremea aceea, independentul stat kosovar. Comănescu, ale cărui uşurinţă în exprimare şi elocinţă le-aţi putut admira, în pasajul de mai sus, confunda EUJUST cu EULEX, că prea sunt multe acronime în Uniunea asta Europeană! Uniune în care Iohannis este adeptul Politicii Externe şi de Securitate Comune, adică al PESC! Încă un acronim, adică “o siglă”, în “terminologia aceasta”. Păi, are dreptate Comănescu, îţi vine să-ţi iei lumea în cap, nu se poate, domne’, cu atâtea de-astea “înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…”? “Sigle”, domne’, “sigle”! Care, de fapt, sunt acronime sau prescurtări, necunoscute limbajului domnului Comănescu!

Vorba lui Menon, care tot la “sigle” cred că se referea, când spunea: “presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?” Corect! Dar geniul lui Iohannis rezolvă tot, inclusiv pe domnul Comănescu! E „simplu”, domne’, cu politica externă! Uite aici, încă de pe 20 octombrie 2014 (ascultă file audio* 14johannis-12abordarile de politica externa destul de simple20oct):

“Abordările de politică externă sunt destul de simple şi am constatat că mai toţi candidaţii au aceeaşi abordare, lucru pe care îl salut, fiindcă, pentru România, există numai o cale în această situaţie geopolitică complicată. Să fii un partener serios, credibil şi de lungă durată. În NATO, în Parteneriatul Strategic cu Statele Unite şi în Uniunea Europeană”.

Tiii, vedeţi ce “simplu” e totul? Chiar şi încărcat cu unele cacofonii de etapă! Şi când mă gândesc că unii dintre studenţii mei mai pică încă examenul de Istoria Integrării Euro-Atlantice! Când totul e atât de “simplu”! Parcă mi s-a luat o perdea de pe ochi, zău aşa! Înţelegeţi acum de ce este musai să fie “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE”? Hai, că e clar! Adică, “simplu”! Şi să ştiţi că nu numai ceilalţi candidaţi gândeau la fel ca Iohannis! Chiar şi Băsescu gândea la fel! Uite ce zicea Băsescu, pe 20 decembrie 2014, în conferinţă de presă, la Cotroceni, cu privire la Parteneriatul Strategic cu SUA:

“Parteneriatul de care eu vorbesc este parteneriatul agreat la nivel de şef de stat între preşedintele Barack Obama şi mine, care este un parteneriat ce vizează nu numai securitatea, cooperarea militară, ci vizează dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice – o paletă extrem de largă şi acela trebuie pus în practică până la ultima lui consecinţă.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15381&_PRID=lazi).

Pe 21 decembrie 2014, în Parlament, la învestire, Iohannis venea cu ceva… parcă luat tot de acolo:

Doresc să facem chiar mai mult. Să aprofundăm Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Păi, domnul Preşedinte Iohannis, am înţeles că vă coordonaţi cu domnul Băsescu, că e foarte “simplă” politica externă, dar chiar aşa, cu copy-paste? Şi pe urmă, vorba lui Socrate, dacă domnul Băsescu zice că Parteneriatul ăsta strategic este şi pe “dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice” şi “acela trebuie pus în practică”, atunci, domnul Iohannis, de ce vreţi aprofundare “nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale”? Că doar asta se face, deja! Când aţi copiat de la Băsescu, aşa “simplu”, n-aţi observat că nu merge să ziceţi chiar acelaşi lucru? Adică, să “aprofundaţi” ceea ce este deja “aprofundat”? Că e o singură “siglă” şi aia consumată? Sigur, eu nu vreau să spun că sunteţi mână în mână cu domnul Băsescu, Doamne fereşte! Doamne ortodox, nu luteran! Că zicea domnul Băsescu, menajându-se pe sine, aşa, “simplu”, cum îl ştiţi, pe 21 noiembrie 2014:

Iohannis şi noul Băsescu – nicio “limită”, dar, absolut, niciuna…

“Am constatat, în două mandate, deci într-un interval de 10 ani, că se vor găsi întotdeauna în societatea românească, în mass-media românească, germenii pasului înapoi şi, uneori, trebuie să forţezi la limită Constituţia pentru a te opune” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15325&_PRID=lazi).

Adică, nu încălcarea Constituţiei, ci, un pic, aşa, “simplu”, mersul la “limita” ei! Bravo, domnule Băsescu! Cine mai zice asta?

“Problema a constat în faptul că am avut preşedinţi care au mers până la ultima limită, la ce permite limita Constituţiei, ignorând spiritul Constituţiei.” (vezi http://adevarul.ro/news/politica/klaus-iohannis-adevarul-live-candida-indiferent-intampla-nu-exista-niciun-motiv-cred-pierde-procesul-ani-1_542912120d133766a883b4db/index.html).

Cine zice asta, aşadar? Chiar Klaus Iohannis, pe 29 septembrie 2014! Adică, povestea cu “limita Constituţiei” a luat-o Băsescu de la Iohannis! Cea cu Parteneriatul Strategic o luase Iohannis de la Băsescu! Ei, înţelegeţi, boieri dumneavoastră, cam cum vine cu lucrurile “simple”? Că se miră băieţii ăştia din diasporă de ce este Ungureanu consilierul lui Iohannis! Păi, din aceleaşi motive pentru care Parteneriatul strategic cu SUA are şi valenţe economice, iar unii preşedinţi au mers până la limita Constituţiei! Ce nu e clar aici? Sau, “simplu”, mă rog! E la fel de “simplu” ca statul în dreapta şoferului! N-am nicio îndoială că va fi cum zice Iohannis şi vom fi pregătiţi “ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Transformarea adevărată! Cu Băsescu, cu Ungureanu, cu Lazăr Comănescu şi cu toate “siglele”: “stat de drept”, “stat în dreapta şoferului”, “Statu’-Palmă-Barbă-Cot” etc. Dar, în primul rând, cu Băsescu! Că era păcat de Dumnezeul luteran, care este din ce în ce mai ortodox! Iată-l pe Iohannis anunţându-se la liturghia duminicală de la Catedrala mitropolitană ortodoxă cu hramul Sfânta Treime din Sibiu, pe 4 ianuarie! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15401&_PRID=lazi). Alături de bravul mitropolit Laurenţiu Streza, cel în a cărui catedrală îi plăcea lui Băsescu să-şi rostească discursurile politice preacuvioase! Probabil, Klaus vrea să se introducă în poza de mai jos, alături de Traian! Aferim, bre!

basescu-bor-mediafax-marcovici

Să te ţii, acum, tirade pe facebook despre odăjdiile vetuste ale preoţilor ortodocşi, posibil susţinute de doamna Tatiana Niculescu-Bran, această conştiinţă vie şi literată a comunicării publice cu care ne învăluie creştinul de profesie universală Iohannis! Never mind! Se dă ea pe brazdă! Important este că românii îl iubesc pe Klaus, care devine din ce în ce mai ortodox! Ca ei! Cu sinceritate şi drag devine aşa, fără nici un morb al populismului, cum ar spune detractorii fără inimă! Şi, cu maximă apropiere de felul evlavios ortodox de a fi al lui Băsescu, învăţătorul şi mentorul iubit al noului Mesia ot Sibiu! Îmi place! Învaţă tot ce este de ştiut omul acesta, vlăstar de teuton ortodox! Că tot ne-a anunţat în L’Express, din 23 decembrie 2014, că vrea două mandate de preşedinte (je souhaite rester au pouvoir durant deux mandats) (vezi http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/klaus-iohannis-les-roumains-aspirent-au-changement_1635150.html). Cum nu a îndrăznit niciun şef de stat de pe Terra să anunţe în primele zile de la învestire! Dar Klaus ştie! El îi adună pe românii ortodocşi şi dezbinaţi pentru două mandate întregi! Exact ca Băsescu, tot două mandate! Este atât de „simplu”! Ca în cântecelul de mai jos, pe care s-a lansat şi Ponta!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Cu Minciuna şi Prostia, Mare sunt în România! Nu mi-e Frică de Rusia!

obama-basescu-tupolev

Cât de mare? Cât de mare vrei! Poţi chiar candida la funcţia supremă în stat! Tocmai a început campania electorală. Nu, nu voi scrie despre asta! Avem timp! Şi nervi! După o pauză aşa de lungă, vreau să vă spun o poveste! Despre noi şi puterea noastră! Noi, românii!

Ruşii potriviţi la locul potrivit

Tocmai s-au descoperit, la Lukoil România, o evaziune şi o spălare de bani şi nu mai ştiu ce alte “blestemăţii” de vreo 230 miliarde euro! Tare, nu? Cică informaţiile au venit de la “serviciilii” alea, româneşti şi „patrioate”! Mândria noastră! Într-o zi, i-au şi “reperat” pe ruşi! Şi le-a pus statul român, drăguţul de el, poprire pe vreun miliard de lei, ca să recupereze furtişagul (sigur, nu pentru mult timp, că “şi-au dat seama” şi le-au deblocat conturile)! Păi! Asta, după ce izbucnise scandalul Microsoft! Ăla cu hoţii noştri şi atât, cu mită, milioane multe de dolari, spălare de bani şi alte “spălături”! Tot “serviciilii” i-au depistat şi pe ăia! Doar că Microsoft era de la americani! Sigur, sigur, nu americanii au dat mită, ci intermediarii, dar, totuşi! Păi, nu suntem aliaţi cu americanii? Dăm în mită cu ăştia? Iar ruşii fură de sub nasul nostru şi nu-i vede nimeni? Care ruşi îi supără groaznic pe americani! Nu merge! Vă spun eu că nu merge, nu se potriveşte cu statutul nostru de ţară democrată şi vigilentă la evaziune fiscală! Şi la mită! Şi la spălarea banilor!

Până şi Ponta cel recunoscut, peste hotare, pentru neamestecul în “treburili” justiţiei, a observat că sunt, totuşi, peste 3000 de oameni care s-ar putea să aibă de suferit din înfăptuirea justiţiei la Lukoil. Evident, nu era niciun amestec în “treburili” justiţiei, ci doar o simplă „observaţie judicioasă”, de fost procuror, cu privire la starea naţiei în campania electorală şi la închiderea unei rafinării! (vezi B1TV, “Lukoil opreşte rafinăria de la Ploieşti”, 6 octombrie 2014; http://www.b1.ro/stiri/eveniment/lukoil-opreste-rafinaria-de-la-ploiesti-dupa-sechestrul-impus-de-parchet-masura-luata-pana-la-solutionarea-contestatiei-depuse-92989.html).

Era o simplă evaluare metafizică a inflexiunilor astrale, din seria “îmi pasă de voi, dragi români”, pe care Victor Viorel a lăsat-o să curgă în eter, la sediul Ministerului Economiei, pe 6 octombrie 2014, conform site-ului oficial al guvernului:

Reporter: O întrebare pentru dl. premier, cât şi pentru dl. ministru: Lukoil, cea de-a treia mare companie distribuitoare de carburanţi, este acuzată de spălare de bani. Care vor fi efectele în piaţă, în perioada următoare?
Victor Ponta: Din păcate, nu vă poate răspunde ministrul economiei. Eu am fost informat, atât cât am acces – evident, nu cunosc detaliile dosarului. Sunt nişte decizii luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova şi procurorul este suveran. Procurorul nici nu cred că e foarte interesat că Lukoil are 3500 de angajaţi, şi de faptul că, de exemplu, Oltchimul cumpără doar de la Lukoil, şi de faptul că au blocat combustibil pe la Oil Terminal şi pe la Conpet (subl.n.), că nu ştie procurorul şi  nici nu cred că e treaba… sau, mă rog, probabil că nu e treaba domniei sale. Ceea ce noi sperăm – nu avem niciun drept să intervenim în anchete (subl.n.) şi nici nu ne dorim acest lucru – ne dorim, totuşi, ca vineri să poată să plătească salariile (subl.n.) şi ne dorim ca activitatea să continue normal, după care, sigur, în urma anchetei penale, să se recupereze prejudiciul şi să fie sancţionaţi oamenii care au încălcat legea. Vreau să precizez că nu e vorba de nici un fel de conotaţie politică, nu contează că e vorba de o companie din Rusia sau din altă parte, dovadă că şi noi, toţi, am aflat din presă despre această anchetă (subl.n.). Însă îmi exprim speranţa – şi mi-am exprimat speranţa – ca, fără a interfera în nici un fel în activitatea suverană şi independentă a procurorului, să avem grijă că e vorba de 3500 de oameni, şi e vorba despre nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante şi sper doar în înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează de a găsi soluţia legală (subl.n.). Totuşi, aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina, aici, să indisponibilizezi conducte… bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România (subl.n.). Dar justiţia este independentă, îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu justiţia. Eu doar sper şi ne dorim să se găsească soluţia legală prin care, repet, pe de-o parte, să fie sancţionaţi cei vinovaţi, să se recupereze prejudiciul fără să aruncăm în aer… (subl.n.) Acea chestie cu ‘Fiat Justitia Pereat Mundi’ (n. red. ‘Să se facă dreptate şi dacă ar fi să piară lumea’) eu sper să fie doar cu ‘Fiat Justitia’, fără să piară şi lumea numai din asta (subl.n.). Dar, repet, vreau să fie foarte clar: fiind vorba despre un dosar penal, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Prahova, nu avem nici un fel de competenţă şi nici un fel de intenţie să intervenim, sau de a întreba în vreun fel (…)”. (http://gov.ro/ro/stiri/premierul-victor-ponta-a-participat-la-prezentarea-oficiala-a-programului-quot-prima-masina-quot-la-sediul-ministerului-economiei&page=1).

Dar nici justiţia nu s-a lăsat! Ooops! Am uitat să vă spun! Ştiţi ce se poate citi într-un comunicat Lukoil, după evenimentele legate de blocarea conturilor companiei şi pericolul încetării lucrului la rafinăria Petrotel? Uite: „În urma audierilor avute în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, Ploieşti, audieri desfăşurate în ziua de 06.10.2014, măsurile asiguratorii (sechestrul pe conturile bancare şi stocurile comerciale de produse ale societăţii), dispuse în data de 02-03.10.2014, au fost ridicate, prin urmare Rafinăria Petrotel-Lukoil începe procedurile de pregătire pentru pornire normală a instalaţiilor tehnologice”! (http://www.ziare.com/lukoil/romania/veste-buna-pentru-rusi-rafinaria-petrotel-lukoil-isi-reia-activitatea-sechestrul-a-fost-ridicat-1326210).

Poftim? Vorba lui Ponta, “Fiat Justitia Pereat Mundi”! Să mai zică cineva că nu stăm drepţi în faţa istoriei şi că nu-i aducem chiar şi pe ruşi în faţa altarului dreptăţii, sigur, cum zice Ponta, “fără să aruncăm în aer…”! Ce să aruncăm în aer? Nu contează, omul a zis clar, “nu are competenţă şi niciun fel de intenţie să intervină”! Şi nici nu a intervenit…doar că s-a întâmplat cum e bine! Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat şi el, cum se cuvine:

“Având în vedere solicitările unor reprezentanţi ai mass media cu privire la poziţia Consiliului Superior al Magistraturii faţă de declaraţiile publice ale Premierului României din data de 6 octombrie 2014, Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass Media este abilitat să aducă la cunoştinţa publicului faptul că aceste aspecte vor fi puse în discuţie în şedinţa Plenului CSM din data de 9 octombrie 2014, urmând a se lua o hotărâre cu privire la necesitatea sesizării Inspecţiei Judiciare asupra unei eventuale atingeri adusă independenţei procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti în efectuarea urmăririi penale în dosarul Lukoil”! (vezi http://www.realitatea.net/csm-s-a-sesizat-dupa-declaratiile-lui-ponta-in-cazul-lukoil_1541911.html). Cine zice că n-avem o ţară şi un popor?

Cioran, niciodată mai adevărat ca acum!

Mă tot întreb de ce-i urăsc românii pe ruşi! Ştiu, ştiu, fiindcă ne-au furat Basarabia şi i-au bătut pe turcii pe care noi n-am reuşit să-i batem niciodată, nici sub Mihai, nici sub Ştefan! Chit că manualele ne învaţă despre victoriile de la Călugăreni şi Vaslui! I-am bătut pe turci doar sub Carol I, care nu era român şi, care, pentru prima oară de la facerea neamului, nu i-a oprimat şi înjosit pe români, aşa cum au făcut toţi voievozii lor „glorioşi”, din acelaşi sânge! Culmea, Carol I a redat demnitatea românilor şi i-a bătut pe turci, aliat tocmai cu ruşii! La 1877! Dar, de atunci, s-au întâmplat multe! Ruşii ne-au bătut de mai multe ori! După care noi ne-am bătut singuri şi ne-am alungat Regii, care ne-au dat independenţa şi ţara! Şi, când ruşii ne-au lăsat de capul nostru, am continuat să ne înjosim Regii! Ca acum! A, să nu uit! Nu numai ruşii ne-au bătut! A fost şi Dumnezeu pe-acolo!

Stând eu acum, după o prelungită şi imprevizibilă vacanţă şi uitându-mă, intens, în hăul irizat al televizorului, la cele două figuri emblematice ale devenirii noastre naţionale, Victor Viorel Ponta şi Traian Băsescu, încep, din ce în ce mai mult, să-mi înţeleg poporul. E drept, din când în când, mă ajută la asta şi domnul Emil Cioran : „Resemnarea noastră de veacuri ne-a făcut înţelepţi. Dacă individual, înţelepciunea poate atinge culmi, ea este inerţie ca fenomen colectiv. Poporul românesc este cel mai înţelept popor din Europa; dar nu din spirit, ci din lipsă de curaj şi de afirmare” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, pp.63-64).

Hm! OK, dacă este aşa şi Cioran are dreptate (e corect, a abjurat ceva mai târziu de la profesiunea de credinţă, dar ce să facă de atâţia “patrioţi” ai neamului!), atunci ne-am prăjit! Nu de alta, dar comunismul ne-a lăsat fără ţărani! După Cioran, ţăranii erau singurul  lucru original cu care ne-a blagoslovit Dumnezeu! Parcă mai era ceva, dar, deh, ce să mai faci astăzi, în epoca internetului, cu arta populară? „România nu are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă)” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p.50).

Apropo, după 1990, s-a ales praful şi de peisaj, de care, oricum, România nu era responsabilă! Ceea ce mă intrigă, însă, la Cioran, este că ne trimite la ruşi: „Dacă România vrea, cu adevărat, să-şi croiască un drum în istorie, ţara de la care poate învăţa cel mai mult este Rusia” (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 17).

Cum, domne’, nu de la America? Păi, democratul Băsescu de unde şi-a tras seva? Sigur, nu prea ştia el politică după prăbuşirea comunismului, fiindcă delfinii nu dau cursuri la fără frecvenţă, după cum remarca însuşi Comandantul Suprem, la 27 septembrie 2014: „(…) noi am învăţat politica la fără frecvenţă, după ce ne-am trezit, spre exemplu, cum am fost eu, dintr-un comandant de navă m-am trezit ministru. Ce politică ştiam atunci? Delfinii nu-mi predau politică nici în Atlantic, nici în Pacific”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15243&_PRID=lazi).

Aţi înţeles? Românii care şi-au alungat Regii, şi le-au refuzat revenirea în ţară, chiar şi după prăbuşirea puterii bolşevice de la Moscova, îşi aleg astfel de conducători! De la fără frecvenţă! Nici măcar la fel de erudiţi ca delfinii, care, nici ei nu au pierdut vremea să-l mediteze pe Băsescu, după propriile sale mărturisiri! Atât de inteligent era! Exact potrivit cu poporul lui! Şi ce? Democraţia învinge! Trăiască poporul român, în frunte cu iubiţii lui conducători! Cei doi! Evident, Ponta şi Băsescu!

Deh, Cioran avea, aici, o oarecare incongruenţă cu alegătorul democrat român, care a supt de la America democraţia alături de Nedelfinul! Zicea Cioran, referindu-se la români: “Popoarele fără osatură istorică nu pot face salturi într-un regim de libertăţi necontrolate. Democraţia, asigurând libertatea tuturora, sfârşeşte nu în anarhie, ci într-un sclavaj colectiv, vreau să spun în deficienţă naţională”! (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 146).

Wow! Credeţi că veţi găsi, vreodată, o definiţie mai bună decât „deficienţă naţională” şi „sclavaj colectiv” pentru românul abrutizat, sărăcit şi dezabuzat, care populează majoritar secţiile de vot, pentru un papuc de plastic, o găleată cu orez rânced sau o bere răsuflată? Sau pentru acel bolnav, imobilizat în patul târât de rude la întâlnirea cu Ponta Tămăduitorul, într-un alai habotnic, de bigoţi depersonalizaţi stupid în drumul lor spre întâlnirea supremă cu moaştele vreunui sfânt autohton? Vă daţi seama de ce delfinii s-au ferit ca de Ucigă-l Toaca să-l înveţe pe Băsescu Politică?

ponta tamaduitor 2

Şi totuşi, Cioran avea dreptate când ne îndrepta spre Rusia! Sigur, el nu a precizat care Rusie! Pentru pro-americanii Băsescu şi Ponta (la Ponta nu sunt foarte sigur), acea Rusie e pericolul suprem, răul absolut, în niciun caz imaginea noastră în efigie! Oare? Vorba lui Dostoievski, în Idiotul: „De câte ori nu auzi lamentându-se lumea de pe la noi, cum că nu prea avem oameni cu spirit practic; politicieni, de pildă, avem cu prisosinţă; şi nici de generali nu ducem lipsă – dai de ei la tot pasul; cât despre administratori găseşti berechet de tot felul, oricât de mulţi s-ar cere; când e vorba, însă, de oameni energici, înzestraţi cu spirit practic – ia-i de unde nu-s, să-i cauţi cu lumânarea!” (Dostoievski, Idiotul, Editura pentru literatură Universală, Bucureşti, 1962, p. 439).

Ooops! Idiotul s-a publicat la ei prin 1868. Cam pe-acolo suntem! În acea Rusie! Căci pe Putin îl poţi acuza de multe, dar nu că n-ar avea spirit practic! Fie şi în dispreţul cu care ne gratulează, aşa cum suntem noi, membri NATO şi înfricoşători pentru toţi delfinii şi caracatiţele din oceanele lumii. Mai puţin pentru caracatiţa corupţiei de pe malul Dâmboviţei!

Băsescu, armele letale şi ruşii din Nagorno Karabakh

Sigur, e bine că suntem aliaţi cu americanii, şi nu cu ruşii! Mai ales că delfinii din Marea Neagră sunt pe cale de dispariţie, din cauza braconajului şi a submarinelor româneşti în stare de „funcţionare”! Sau or fi fregatele alea achiziţionate la a XV-a mână, fără înzestrare şi a căror forţă de luptă stă în capacitatea lor de a pluti, cu condiţia să nu tragi cu praştia în ele! Adevărul este că situaţia de securitate la Marea Neagră s-a deteriorat puternic, după anexarea Crimeei de către Rusia.

Practic, flota rusă staţionată în portul Sevastopol, din Crimeea, este mult mai aproape de ţărmurile româneşti, faţă de cum era înainte să fie anexată Crimeea! Poftim? Cum? Ziceţi că este fizic şi geografic imposibil? Adică, aveţi impresia că Sevastopolul nu s-a mutat pe hartă spre ţărmul românesc, după anexarea Crimeei? Măi, copii, măi! Luaţi de la Traian Băsescu, emulul delfinilor şi conducătorul ales de noi, până la epuizare şi tăierea salariilor! Uite, zise la 27 septembrie 2014: „(…) în urma anexării Crimeei, flota de la Sevastopol, a Federaţiei Ruse, o flotă uriaşă, se află la numai 160 de mile marine de coasta României!” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).

Vă daţi seama în ce pericol mortal ne aflăm dacă, acum, după anexarea Crimeei, flota rusă e la 160 mile de coasta României, ceea ce indică extrem de clar că, înainte de anexare, Sevastopolul era la altă distanţă de coasta României? Wow! S-a produs o wormhole! Sau spaţiul şi timpul s-au lovit de-o gaură neagră! Războiul psihotronic a început! Dar nu vă fie frică! Îi batem pe ruşi şi singuri, fără americani, numai să îndrăznească să tragă Sevastopolul fie şi cu doar una milă marină mai aproape de apa sfântă, dar împuţită, ce-i drept, a litoralului pontic românesc, unde vibrează istoria neatârnării noastre!  Sau, mă rog, a non-atârnării noastre la catargul crucişătorului Moscova!

Ştiu, nu vă vine să credeţi, dar, întrebat pe 4 mai 2014, la B1TV, în legătură cu speculaţiile neavenite, privitoare la intenţiile ostile ale Rusiei, Liderul Delfinilor din Cele Două Oceane Planetare a răspuns apoteotic şi mobilizator! Iată, mai întâi, întrebarea:

„În acelaşi timp, am avut un articol pe Vocea Rusiei, bănuiesc că l-aţi citit, nu ştiu dacă nu e scris chiar de un fost comandor al aviaţiei militare româneşti, care spune că România nu ar rezista decât o jumătate de oră în faţa forţei militare ruseşti”! (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may).

Ce tunete olimpiene, ce vifor al demnităţii şi onoarei naţionale a stârnit infama întrebare! Iată răspunsul tranşant al Geniului Carpatin răsărit din Marea Neagră a Spiritului Românesc (ştiu, a nu se confunda aici Marea cu Mareea sau cu Gaura Neagră, căci „Neagră” mă încurcă teribil, n-are fior):

„Astea sunt provocări. Eu vă spun un lucru simplu. Ultima dată când armata rusă a mai fost antrenată în condiţii reale a fost până acum 15 ani, când au fost goniţi, pur şi simplu, din Afganistan! Au plecat cu coada între picioare! România are armata care de 11 ani e pe frontul din Irak şi pe frontul din Afganistan. Şi va face parte dintre ţările care au reuşit să pună sub control Afganistanul!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_1).

Ei, ştiaţi că ruşii au plecat acum 15 ani din Afganistan, adică în 1989? Exact 15 ani au trecut de atunci, calculat cu abacul inginerului de delfini Traian! Sigur, rămâne pentru istoricii militari să vă spună când au pierdut ruşii o singură bătălie în Afganistan (ştiu saga, cum i-au bătut mujahedinii, bla, bla, bla), mai ales că ei şi-au propus să stăpânească politic şi militar ţara, nu să ocupe grotele din munţi, iar regimul impus de ei acolo a supravieţuit retragerii din 1989, până în 1992! Regimul actual din Afganistan pare a se prăbuşi în fiecare zi, cu americanii la faţa locului! Şi, aşteptaţi să vedeţi ce controlat va fi Afganistanul, după retragerea americanilor, exact aşa cum este controlat astăzi Irakul! Mare „izbândă” pentru administraţia Obama, mai ales după ce Statul Islamic zburdă nestingherit prin toată ţara lui Saddam! Dar, all in all, astea sunt „detalii nesemnificative”! Important este că armata română este mai bună, mai instruită şi mai eficace ca ruina aia de armată rusă. Cum, n-a zis asta El Grande Comandante despre armata română? Luaţi de aici:

„Deci este o armată instruită! Exerciţiile astea sunt doar în aşteptarea unor dispute (se referă la articolul din Vocea Rusiei-nota mea) între…provocări cărora nu le dăm atenţie, dar eu am vrut să le spun românilor, pentru că ruşii ştiu foarte bine nivelul de pregătire al militarilor români!” (ascultă file audio* 14basescu-1234armata rusa dezastru-acum 15 ani afghanistan-armata rom super4may_2). Ei, asta este ţara dumneavoastră, dragii mei, aliata Americii! Îi batem pe ruşi singuri!

Aş vrea să fiu bineînţeles. Dacă este vreo componentă a societăţii româneşti care îmi impune respect, acea componentă este armata română! Chiar dacă unii ofiţeri ai armatei române, trecute prin purgatoriile comuniste, au uitat că tradiţia ei stă în valoarea şi spiritul de sacrificiu al oştirii înfiinţate de primul nostru Rege. O armată care a dat totul în momentele de cumpănă ale ţării şi care şi-a făcut, întotdeauna, datoria pe câmpul de onoare, chiar dacă armele pe care i le-a pus în mână ţara au fost slabe, hrana insuficientă şi ordinul de luptă imposibil de urmat! Dar este o insultă în obrazul armatei române să sugerezi că poate opri, cu resurse şi mijloace precare, o forţă de 100 de ori mai numeroasă ca potenţial uman şi infinit mai puternică în tehnologie militară, cum este armata rusă! Încă o insultă venită de la cel care a rupt epoleţii armatei române atunci când a sponsorizat politic desfiinţarea pensiilor ocupaţionale existente pentru toate armatele NATO! Încă o ruşine, pe lângă atâtea altele!

Şi, chiar dacă nu avem cu ce-i opri pe ruşi, avem Strateg, care ştie exact unde sunt forţele ruseşti la Marea Neagră! Măcar ştim unde sunt ruşii ăştia! Uite cum îi vede comandantul Ochi de Şoim Marin, care-l învăţa pe Secretarul General NATO, la 4 mai 2014, unde sunt ostaşii prăfuitei armate ruseşti, „cu coada între picioare”, după ce Rusia anexase Crimeea:

„După Nagorno-Karabakh, Osetia, Osetia de Sud, Abhazia, Transnistria, iată un nou punct, pe harta Mării Negre, unde se află concentrate forţe militare ale Federaţiei Ruse, care creează instabilitate şi dezechilibre în raportul de forţe din Marea Neagră, dezechilibre care vor trebui compensate!” (ascultă file audio* 14basescu-2nagorno-karabah dupa pauza lunga-trupe rusesti acolo16may_1).

Pardon? Care forţe ruseşti în Nagorno-Karabakh, care este o enclavă armenească pe teritoriul Azerbaijanului? Dumneavoastră vedeţi forţele alea ruseşti pe Google Earth? Vă daţi seama că asta i-a spus Secretarului General NATO şi era a nu ştiu câta oară când spunea tâmpenia cu forţele ruseşti din Nagorno-Karabakh?

Omul este impetuos, cum le place şi americanilor! Care ruşi? Le-arătăm noi lor! Şi le dăm şi arme letale lui de-alde Poroshenko, să omoare cât mai mulţi ruşi cu ele! Uite-aşa, pe 29 august 2014, în faţa diplomaţilor români, Traian cel Instruit în Afganistan şi Împrejurimi tuna:

„Cred că armata ucraineană s-a săturat de câte căşti şi câte arme neletale le-au fost trimise, este timpul, dacă vrem să ajutăm democraţia din Ucraina, dacă vrem să dăm o şansă poporului ucrainean să-şi continue drumul spre Uniunea Europeană, trebuie să acţionăm la fel ca şi Federaţia Rusă, adică să punem la dispoziţia armatei ucrainene orice mijloace pot fi disponibilizate pentru a-i ajuta în această luptă care poate deveni inegală.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15202&_PRID=lazi).

Sigur, în ciuda comentariilor din presă, a proiectelor de hotărâri votate prin mai ştiu eu ce comisii din Congresul SUA, pentru bravadă sau propagandă sau, pur şi simplu, din ignoranţă, Poroshenko nu a obţinut şi nu va obţine ever de la americani sau europeni (mă refer la guverne) arme letale să se bată cu ruşii! Fiindcă nimeni nu e căzut în cap, pe scări, să ducă Europa sau America în război deschis cu Rusia! De altfel, cu o zi înainte de formularea din discursul Luminii Poporului Român, pe 28 august, purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Jen Psaki, precizase pentru toţi proştii şi imbecilii Planetei Terra, aia din Calea Lactee:

„Well, our focus remains on nonlethal assistance.” (vezi http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2014/08/231125.htm).

Adică „Da, preocuparea noastră rămâne centrată pe asistenţă neletală”! Evident, forţele ruseşti din Nagorno Karabakh nu apucaseră să-i transmită şi Porumbelului Păcii cu Mitraliera în Cioc, de la Bucureşti, că nu merge cu armele letale la naţionaliştii ucraineni!

Actul Fondator şi uite baza, nu e baza!

Dacă Ponta tămăduieşte bolnavii întinşi pe pat, la defilarea moaştelor, delirul mistic al Spiritului Nepereche al Poporului Român atinge constelaţii de nebănuit! Iată-l venind cu o idee forţă la recentul Summit NATO de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Pătruns de zeama mesianică a mega-pătrunjelului autohton, vârât până la macerare în pesmetul cerebral al minţii sale iscoditoare, Ghidul Stelar al Românilor a propus, după şedinţa CSAT, pe 3 septembrie 2014, următorul punct pe agenda NATO:

„De asemenea, trebuie să ţinem cont dacă mai vrem sau nu mai vrem să avem un parteneriat cu Federaţia Rusă, adică NATO – Federaţia Rusă. Aici este un punct de discuţie. Printre altele, în acest document, statele membre NATO se angajează să nu instaleze baze militare permanente mari la frontiera de est a NATO. Şi cu asta, cred că am răspuns acelora care prooroceau baze militare mari, permanente şi aşa mai departe.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Bietul Ponta Tămăduitorul propusese baze NATO permanente în România, care, evident, nu puteau fi luate în considerare de Alianţă, aşa că Predestinatul îşi bătea joc de el! Se referea, practic, la Actul Fondator NATO-Rusia din 1997, pe care voia să-l pună în discuţie, fiindcă aşa vuia presa proştilor din Europa, inclusiv în sensul că Actul Fondator interzicea baze NATO în apropierea Rusiei, ceea ce trebuia modificat! Bun, acum, prima remarcă! În Actul Fondator nu este vorba de baze militare NATO mai aproape sau mai departe de frontierele Rusiei! Nici nu mă obosesc să scriu pe larg despre ce este vorba acolo, de pildă despre instalaţii nucleare pe teritoriul noilor intraţi în NATO! (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_25468.htm).

A doua remarcă! Mă mulţumesc să precizez că, pe 1 septembrie 2014, cu două zile înainte ca Neostenitul să glăsuiască, Secretarul General NATO, Anders Fogg Rasmussen precizase fără echivoc:

NATO sticks to the NATO-Russia Founding Act, and all the measures that we’re going to take to enhance our collective defense will be in full accordance with the NATO-Russia Founding Act.”. (http://www.nato.int/cps/en/natohq/opinions_112238.htm?selectedLocale=en).

Adică: „NATO respectă Actul Fondator NATO-Rusia şi toate măsurile pe care le vom lua pentru a întări apărarea noastră colectivă vor fi în concordanţă cu Actul Fondator NATO-Rusia”.

Cum este posibil să te duci cu aşa ceva la Summit-ul NATO, în condiţiile în care era clar că ăia se vor uita la tine ca la Nosferatu’? Uite că e posibil! Aceste aspecte nu sunt expresia unui abur de alcool, la masa din colţ a unui birt pentru muncitori agricoli sezonieri, în vreun colţ colbit de pe măreaţa întindere a patriei. Este vorba de poziţia oficială a României, la cea mai importantă reuniune a securităţii euro-atlantice! Poziţie în care sunt implicaţi sute de oficiali de vârf ai României, de la preşedinte până la tot personalul Ministerului Afacerilor Externe, cu ministru cu tot! Băsescu s-a întors de acolo declarând că a obţinut îndeplinirea tuturor obiectivelor cu care s-a dus! Ei bine, niciuna dintre tâmpeniile cu care s-a prezentat la Summit nu s-a îndeplinit! Tot ce era legat de România se planificase cu mult înainte, prin contribuţia aliaţilor la efortul de proiecţie şi analiză strategică!

Pe 5 septembrie 2014, Băsescu, aflat încă la Summit-ul NATO, la final de lucrări, a făcut o conferinţă de presă, în care a anunţat „măreţele” realizări ale României la discuţiile cu omologii săi. S-a lăudat că a obţinut o bază NATO în România. Nu voi întra în toate detaliile realităţii din teren şi ale rezultatelor Summit-ului. Concomitent cu declaraţia sa de presă, m-am aflat în studioul B1TV, unde am desfiinţat proiecţia făcută de preşedinte cu privire la ce a obţinut acolo (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).

A fost singura reacţie negativă publică, din România, la aberaţiile livrate de Băsescu poporului român, la revenirea din  Ţara Galilor. Extrem de relevant, Băsescu a promis în conferinţa de presă din 5 septembrie o dezbatere pe documentele NATO, după revenirea acasă! Şi a anunţat că şi-a atins toate obiectivele! Am arătat, deja, cum a atins punerea în discuţie a Actului Fondator sau nevoia de a livra arme letale Ucrainei! Iată cele două afirmaţii de forţă ale preşedintelui:

În ceea ce ne priveşte, am avut un set de obiective – şi o spun fără nicio reţinere – toate au fost atinse”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Şi: „Intenţionez ca, săptămâna viitoare, în colaborare cu Ministerul de Externe, să deschidem dezbateri pentru corecta interpretare a întregii declaraţii a summitului.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Inutil să precizez că dezbaterea nu a mai avut loc niciodată! Coincidenţă, Băsescu a făcut doar o nouă conferinţă de presă, pe 7 septembrie, la care a dat înapoi faţă de afirmaţiile hazardate lansate pe 5 septembrie! Între cele două momente nu se întâmplase nimic relevant… cu excepţia emisiunii de la B1TV, unde desfiinţasem aberaţiile preşedintelui! Evident, nicio dezbatere nu a urmat celei de a doua conferinţe de presă, aşa cum promisese Nu Prea Mult Iubitul, pe 5 septembrie. Să vă dau o mostră! Iată extrase din declaraţia din 5 septembrie, cu privire la o pretinsă bază NATO pe teritoriul României, pe care ar fi obţinut-o Marele Timonier:

Vom avea o structură de comandament NATO, deci în documentele care nu sunt destinate publicităţii, România figurează ca fiind stat care a oferit facilităţi pentru un comandament NATO de dimensiuni acceptabile. (…) În documente, România figurează ca făcând oferta, dar noi ştim că unul din comandamente va fi pe teritoriul României. Deocamdată nu veţi găsi niciun document că s-a stabilit. Veţi găsi că România a făcut o ofertă pentru a pune la dispoziţie infrastructura pentru un comandament. Noi ştim însă că va fi cu Statele Unite, deci în plan bilateral. Este o ofertă directă a Statelor Unite, făcută în summit de preşedintele Obama, crearea unui centru de antrenament şi exerciţii navale la Marea Neagră, exerciţii şi antrenamente care se vor face împreună cu flota României şi a Bulgariei” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Ba e în documente, ba e într-un document secret, ba ştie Băsescu precis că e pe undeva! Ba e comandament NATO, ba e „în plan bilateral” cu SUA, ba i-a promis Obama! E aşa pentru că nu există acest comandament nici aşa, nici aşa, stabilit ca atare, la Summit! Explicaţia succintă, dar suficientă, am dat-o în emisiunea cu pricina, care poate fi urmărită pe site-ul B1TV (vezi http://inregistrari.b1.ro/view-05_Sep-2014-butonul_de_panic%C4%83_-108.html).

Dar, foarte interesant, iată cum vindea acelaşi Băsescu, aceeaşi marfă, două zile mai târziu, pe 7 septembrie, după emisiunea de la B1TV, când desfiinţasem prima sa variantă:

“Sigur, nu vreau să fiu critic, dar am văzut că toată presa a reţinut un singur lucru, care i s-a părut extraordinar – un comandament. Deci, vreau să înţelegem foarte bine: nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre. Comandamentul, este foarte bine că va fi un comandament NATO pe teritoriul României, dar el are rolul de a conduce în primul rând aplicaţiile, exerciţiile comune şi, doar în caz de război, va avea rolul de a conduce şi lupta, dar, coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia. Deci, nu comandamentul este cheia. Acolo o să fie 50, 100, 200 de ofiţeri, care americani, care britanici, italieni, români, francezi, ştiu eu ce va decide NATO din punct de vedere al dotării comandamentului. Eu cred, totuşi, că va fi un comandament condus de un ofiţer al Statelor Unite. Dar nu comandamentul este cheia.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15218&_PRID=lazi).

Ooops! Păi, cum, aşa, deodată, “nu comandamentul este cheia garantării securităţii noastre”? Cum, este “coordonat de un comandament pentru sud-estul Europei, care se află în Italia”? Păi, atunci, ce comandament mai este? Şi cum a rămas treaba cu Obama, povestea bilaterală, promisiunea, Marea Neagră, bla, bla, bla? Of, of, of! Uite-aşa o să devin maliţios! Doar din cauza unei biete emisiuni la B1TV, domnule Genial Strateg? Că, altceva nu a fost, decât ode şi imnuri, pe la toate televiziunile, chiar şi la anti-băsista Antena 3, unde super-analistul militar de serviciu era în toiul extazului legat de rezultatul Summit-ului pentru România!

Dar, hai să remarcăm concluzia lui Băsescu, din 7 septembrie: “Aş spune că a fost un succes major al României, un succes interinstituţional, pentru că aici a lucrat mult şi Ministerul Apărării, şi Ministerul de Externe, şi Serviciile Secrete, şi, bineînţeles, obiectivele, toate, aşa cum le-am prefigurat, au fost atinse.” Ce aflăm de aici? Cine a lucrat la succes! Vă daţi seama ce amar de muncă şi salarii plătite pe bani grei, din buzunarul public, doar ca să ne facem de râs? Şi, mai ales, cum vă explicaţi că atâta amar de instituţii, cu mii de oameni în personal, nu au fost în stare să vă arate ce vă arăt eu acum?

Iată unele dintre obiectivele derizorii ale României la Summit-ul de la Newport, Ţara Galilor, Regatul Unit! Aş vrea să fiu bine înţeles! Eu nu spun că nu au fost şi alţi proşti în comunitatea NATO! Printre jurnaliştii străini, care au dreptul să nu se priceapă (mult mai rar ca la noi, ce-i drept) sau printre experţii lor, chiar decidenţi politici, din mai ştiu eu ce ţară uşor depăşită de evenimente! Nu o să vă spun care erau aceia, deşi îi ştiu! Mai mult, nu o să vorbesc despre erorile americanilor în toată povestea (sper să reuşesc), din motive binecuvântate! Pe blog-ul meu, am dreptul să fiu pro-american până la o limită autoimpusă. Eu decid când ridic limita. Sigur, am scris pro-american, nu idiot! Nici măcar de Dostoievski! Reţineţi asta, pentru că, în România, din nefericire, există tendinţa, la nivelul conducătorilor, de suprapunere a celor două concepte!

Pe mine mă interesează românii mei! Ce vă spun eu aici, şi puteţi verifica uşor urmărind emisiunea de la B1TV, al cărei link e furnizat mai sus, este că, la momentul difuzării ei în direct, documentele NATO, emise la Summit, abia fuseseră puse pe site-ul Alianţei. Aşadar, erau aproape necunoscute publicului. Eu le-am procesat doar parţial, în drum spre B1TV. Băsescu, însă, le avea integral în conferinţa lui de presă din 5 septembrie şi le avea “desfăcute” şi “răscitite” (căci erau documente de lucru pentru cei care le adoptaseră, cu Băsescu la masă). Colosal de surprinzător, eu ştiam ce conţineau documentele pe care le văzusem în pripă, în proporţie de 10%, iar Băsescu, la masă, cu ele în mână, habar n-avea ce scrie în ele! Explicaţia e simplă! Eu ştiam ce nu se poate adopta acolo! În consecinţă, puteam conchide cu privire la ce s-a adoptat, dacă aveam datele premergătoare Summit-ului. Şi le aveam! Le avea şi Băsescu! Doar că Băsescu, în fruntea unei armate de oficiali, experţi, diplomaţi şi asistenţi, nu ştia să le citească! Cu documentele noi, adoptate la Summit, în faţă! Hai să vedem ce îşi propunea Băsescu să obţină de la NATO, în legătură cu “omuleţii verzi” (tulai, Doamne!), pe 3 septembrie, enunţând un obiectiv de bază al României, la Newport:

“Omuleţii verzi” şi joaca de-a războiul

“De asemenea, am dori ca acest summit să clarifice abordarea aliaţilor atunci când discutăm despre un război hibrid, ca acela care se desfăşoară acum în estul Ucrainei sau cel care s-a desfăşurat în Crimeea. Adică un stat care nu recunoaşte îşi trimite forţe fără însemnele statului sau ale armatei din care fac parte, aceşti oameni coordonează ocuparea unui teritoriu, punerea sub control militar şi politic a unor ţări sau a unor spaţii dintr-o ţară, dar asta nu justifică aplicarea Articolului 5. Punctul nostru de vedere este că într-adevăr fiecare stat trebuie să facă faţă la astfel de provocări, trebuie să aibă capacitatea să facă faţă la astfel de provocări, dar în momentul în care asupra lui se fac presiuni cu armate regulate la frontiere, care reprezintă un sprijin direct sau indirect pentru cei care au apărut ca omuleţi verzi în estul Ucrainei sau în Crimeea, atunci intervenţia NATO împotriva forţelor care se află la frontiera unui stat NATO este obligatorie, pentru că un stat mai mic nu poate face faţă şi unui război intern generat de omuleţi verzi, să spunem, şi unei presiuni cu armate ostentativ masate la frontiera statului şi care indirect sau direct constituie un sprijin major pentru insurgenţă. Deci sperăm într-o definire şi o înţelegere a modului de aplicare a Articolului 5 în astfel de situaţii, pe care Rusia a arătat că le poate crea.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Ce zice Băsescu aici? “Omuleţii verzi” sunt, practic, agenţi în uniformă, fără însemne militare, care operează pe teritoriul unui stat, posibil cetăţeni ai acelui stat, în favoarea unei armate străine, masate la frontiera statului cu pricina. Aşa s-a întâmplat în cazul grupurilor de insurgenţi, etnici ruşi, care au acţionat împotriva guvernului central de la Kiev, susţinuţi de Rusia. Acesta este ceea ce se numeşte “un război hibrid”, adică un război cu faţete multiple, în care ţara nu este atacată propriu-zis de o armată inamică, din afara ei, ci este destabilizată în interior de agenţi autohtoni, care lucrează în acest sens, cu susţinerea puterii străine! Băsescu a vrut să introducă acest pericol, în cazul unei ţări NATO, în gama pericolelor pentru care se activează articolul V din Tratatul de la Washington, care guvernează Alianţa Nord-Atlantică şi care presupune apărare comună, cu forţa armată, împotriva lui! Ca să înţelegem exact ce înseamnă asta, hai să vedem ce zice articolul V din Tratatul de la Washington:

“The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all and consequently they agree that, if such an armed attack occurs, each of them, in exercise of the right of individual or collective self-defence recognised by Article 51 of the Charter of the United Nations, will assist the Party or Parties so attacked by taking forthwith, individually and in concert with the other Parties, such action as it deems necessary, including the use of armed force, to restore and maintain the security of the North Atlantic area.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natolive/official_texts_17120.htm).

Adică: “Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.

Aşadar, ca o ţară NATO să fie ajutată cu forţă militară, pentru apărare comună, prin Alianţă, de un aliat, este nevoie ca ajutorul să fie în concordanţă cu articolul 51 din Cartă. Ce-i cu acest articol? După al doilea Război mondial, Carta ONU a scos războiul în afara legii internaţionale! Este interzis prin Cartă. Documentul a ţinut, însă, seama de faptul că pot fi ţări care nu respectă dreptul internaţional şi, în ciuda interdicţiei impuse de Cartă, pot deveni agresoare şi ataca alte ţări. De aceea, s-a făcut o derogare de la interdicţia de a face război, permiţându-se să facă război doar acele ţări care sunt atacate şi numai pentru a se apăra în faţa atacului! Acesta este sensul articolului 51 din Cartă:

„Nothing in the present Charter shall impair the inherent right of individual or collective self-defence if an armed attack occurs against a Member of the United Nations, until the Security Council has taken measures necessary to maintain international peace and security. Measures taken by Members in the extiuneercise of this right of self-defence shall be immediately reported to the Security Council and shall not in any way affect the authority and responsibility of the Security Council under the present Charter to take at any time such action as it deems necessary in order to maintain or restore international peace and security.” (http://www.un.org/en/documents/charter/).

Adică: „Nimic din prezenta Cartă nu va împiedica dreptul inerent, individual sau colectiv de auto-apărare, dacă un atac se produce asupra unui Membru al Naţiunilor Unite, până când Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru a menţine pacea şi securitatea internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de auto-apărare vor fi imediat raportate Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în niciun fel autoritatea şi responsabilitatea Consiliului de Securitate, sub prezenta Cartă, de a lua, în orice moment, asemenea măsuri, după cum crede de cuviinţă, pentru a menţine sau restabili pacea şi securitatea.”

Ei bine, NATO este o organizaţie de apărare colectivă şi nu poate face război, în baza Cartei, decât pentru a se apăra, conform articolului 51, adică atunci când este sub atac! În înţelesul dreptului internaţional public actual,  atacul este un atac teritorial. Aşadar, invocarea articolul V, din Tratatul de la Washington, pentru a declanşa procedurile de ajutorare pentru o ţară NATO, în baza articolului 51 din Cartă, nu se poate face decât în cazul unui atac teritorial asupra acelei ţări. Războiul hibrid, adică destabilizarea internă, chiar şi susţinută, din afară, de prezenţa, la frontieră, a unor forţe militare ale unei puteri străine, nu se încadrează în înţelesul termenului de „atac” susţinut de interpretarea articolului 51 din Cartă! Iată de ce textul Declaraţiei Summit-ului NATO din Ţara Galilor (Wales Summit Declaration), din 5 septembrie 2014, nu include războiul hibrid (punctul 13 din Declaraţie), adică „omuleţii verzi” ai lui Băsescu, în gama pericolelor în măsură să activeze articolul V, aşa cum a cerut preşedintele român:

“We will ensure that NATO is able to effectively address the specific challenges posed by hybrid warfare threats, where a wide range of overt and covert military, paramilitary, and civilian measures are employed in a highly integrated design. It is essential that the Alliance possesses the necessary tools and procedures required to deter and respond effectively to hybrid warfare threats, and the capabilities to reinforce national forces. This will also include enhancing strategic communications, developing exercise scenarios in light of hybrid threats, and strengthening coordination between NATO and other organisations, in line with relevant decisions taken, with a view to improving information sharing, political consultations, and staff-to-staff coordination. We welcome the establishment of the NATO-accredited Strategic Communications Centre of Excellence in Latvia as a meaningful contribution to NATO’s efforts in this area. We have tasked the work on hybrid warfare to be reviewed alongside the implementation of the Readiness Action Plan.” (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).

Adică: „Ne vom asigura că NATO este capabilă să abordeze eficient sfidările speciale reprezentate de ameninţările războiului hibrid, în cadrul căruia este folosită o gamă largă de măsuri deschise şi secrete, militare, paramilitare şi civile într-un plan integrat, bine pus la punct. Este esenţial ca Alianţa să dispună de uneltele necesare şi procedurile solicitate pentru a descuraja şi răspunde eficient la ameninţările războiului hibrid, ca şi de capabilităţile pentru a întări forţele naţionale. Aceasta va include, de asemenea, întărirea comunicaţiilor strategice, dezvoltarea scenariilor de exerciţiu, în lumina ameninţărilor hibride şi întărirea coordonării între NATO şi alte organizaţii, în concordanţă cu deciziile relevante, adoptate pentru a îmbunătăţi schimbul de informaţii, consultările politice şi coordonarea personalului. Salutăm înfiinţarea Centrului de Excelenţă pentru Comunicaţii Strategice cu acreditare NATO din Letonia, ca o contribuţie la eforturile NATO în acest domeniu. Am hotărât ca activitatea cu privire la războiul hibrid să fie reanalizată împreună cu aplicarea Planului de Acţiune Alertă.”

După cum se vede, pe întreg cuprinsul paragrafului vizat nu există nicio referire la catalogarea războiului hibrid ca termen de referinţă pentru activarea articolului V, adică a garanţiilor de securitate ale Tratatului, prin posibilitatea apărării cu forţă armată în faţa unui atac! O astfel de referire nu există în niciun document adoptat la Summit-ul NATO! Aşadar, solicitarea lui Băsescu a fost neglijată de NATO!

Obligaţii care nu sunt obligaţii şi falsa securitate NATO

O minciună uriaşă lansată de Băsescu este legată de cheltuielile de apărare. Încă din 3 septembrie, Băsescu a precizat ca obiectiv al Summit-ului stabilirea cifrei de 2% alocare din PIB pentru apărare: „Sigur, la Summit-ul NATO, cu certitudine, Statele Unite vor atenţiona din nou partenerii din Uniunea Europeană cu privire la obligaţia de a aloca 2% din produsul intern brut pentru cheltuieli de apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15212&_PRID=lazi).

Pe 5 septembrie, cu documentele Summit-ului în mână, Băsescu anunţa referitor la Declaraţia Relaţiei Transatlantice: „ (…) declaraţia privind relaţia transatlantică, o declaraţie extrem de importantă care arată angajamentul Statelor Unite pentru Europa şi al Europei pentru parteneriatul cu Statele Unite. În plus, această declaraţie stabileşte şi obligaţia statelor de a reveni la finanţarea cheltuielilor de apărare cu 2% din bugetul de stat şi 20% din acest buget pentru echipament. Deci, 20% din bugetul fiecărui stat trebuie destinat echipării armatei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15214&_PRID=lazi).

Declaraţia invocată de Băsescu nu stabilea nicio obligaţie şi nici nu avea cum! NATO nu poate obliga ţările membre să aloce anumite procente din PIB pentru apărare. Sigur, există anumite angajamente politice ale ţărilor cu pricina spre cifra de 2%, dar nu pot fi invocate ca „obligaţie”. Documentul „fluturat” de Băsescu, Declaraţia Relaţiei Transatlantice (The Wales Declaration on the Transatlantic Bond) este foarte relevant, în acest sens, la punctul 5:

„We recognise that these steps will take the necessary effort and funding. In light of this, we agree to reverse the trend of declining defence budgets and aim to increase defence expenditure in real terms as GDP grows; we will direct our defence budgets as efficiently and effectively as possible; we will aim to move towards the existing NATO guideline of spending 2% of GDP on defence within a decade, with a view to fulfilling NATO capability priorities. We will display the political will to provide required capabilities and deploy forces when they are needed”. (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112985.htm).

Adică: „Recunoaştem că aceşti paşi au nevoie de efortul şi finanţarea necesare. Din această perspectivă, suntem de acord să inversăm tendinţa de a diminua bugetele apărării şi să ţintim spre creşterea cheltuielilor bugetare în termeni reali, pe măsură ce PIB-ul creşte; vom folosi bugetele apărării pe cât de eficient şi aplicat posibil; vom ţinti să ne îndreptăm spre actuala orientare a NATO de a aloca 2% din PIB pentru apărare, într-un interval de 10 ani, cu scopul de a îndeplini priorităţile NATO în materie de capabilităţi”.

După cum se vede, formularea este extrem de laxă şi precaută, în sensul unei treceri la 2% din PIB, pentru Apărare, doar dacă o permite creşterea PIB-ului şi pe parcursul a 10 ani! Nu există termenul „obligaţie” în textul NATO, aşa cum minţea Băsescu! Acest text este confirmat de paragraful 14 al Declaraţiei Summit-ului (The Wales Summit Declaration (vezi http://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_112964.htm).

Că americanii au cerut, în repetate rânduri, o creştere a contribuţiei europenilor la bugetul apărării, este adevărat! Dar, niciodată, nu a existat o obligaţie juridică, prin tratat sau alt tip de contract legally binding sau politică, prin desemnarea, ca obligaţie formală, a unui prag de alocare bugetară pentru apărare, la nivel individual, pentru ţările membre. Au existat proiecţii, auto-asumări, mai mult sau mai puţin ferme, dar niciodată obligaţii!

Ajunşi aici, este bine să facem o precizare importantă. Băsescu a susţinut constant că NATO asigură apărarea Ţării în baza articolului V, din Tratatul de la Washington. De unde şi bravada sa constantă la adresa Rusiei. Bunăoară, Băsescu a precizat, în conferinţă de presă, alături de vicepreşedintele SUA, Joseph Biden, pe 21 mai 2014: „Salutăm angajamentul ferm al Statelor Unite pentru Articolul 5 al Tratatului.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15041&_PRID=lazi).

Biden însuşi i-a ţinut isonul afirmând cu tărie: „America’s commitment to the collective defense under Article 5 of the NATO Treaty is absolutely ironclad.  It’s a sacred commitment in the eyes of the President and myself.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2014/05/21/remarks-vice-president-joe-biden-romanian-civil-society-groups-and-stude).

Adică: „Angajamentul Americii pentru apărarea colectivă, sub articolul V din Tratatul cu privire la NATO, este absolut de nezdruncinat. Este un angajament  sacru în ochii preşedintelui şi ai mei”.

Bravo, bravo! Numai că sacralitatea lui Biden şi încrederea lui Băsescu în angajamentul Americii au exact valoarea pe care le-o dă textul articolul V. Iată-l, din nou!

“Părţile sunt de acord că, dacă se produce un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, sunt de acord ca, în cazul în care se produce un astfel de atac, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului individual sau colectiv de auto-apărare, recunoscut în articolul 51 din Carta ONU, să ajute Partea sau Părţile astfel atacate, individual sau în colaborare cu alte Părţi, după cum crede de cuviinţă, inclusiv prin folosirea forţei armate, pentru a restabili şi menţine securitatea zonei Nord-Atlantice”.

Aşadar, cum vor apăra SUA o ţară aliat din NATO dacă este atacată? “După cum crede de cuviinţă”! Sigur, există şi opţiunea folosirea forţei militare, dar numai dacă crede de cuviinţă! Adică marja de apărare în care te mişti se înscrie între zero şi plus infinit! Cine decide cum vei fi apărat dacă eşti atacat? Fiecare ţară-aliat în parte, căci Tratatul nu le obligă la Nimic! Nada! Rien! Nothing! Niente! Nichts! Ничего!

Este cel mai slab tip de angajament juridic de securitate din istoria alianţelor politico-militare. Şi este aşa tocmai pentru că aşa a fost redactat de americani, ca să permită neimplicarea militară a SUA în apărarea unui aliat, evitând un angajament impus prin obligaţii stipulate în Tratat! Şi iată explicaţia Departamentului de Stat către preşedintele SUA, la momentul redactării Tratatului, în 1949! Aşadar, “sacralitatea” “de nezdruncinat” a Tratatului este foarte lumească! Practic, America nu este obligată să apere pe nimeni prin articolul V, din Tratatul de la Washington, care menţionează în clar că această posibilitate de apărare există! Dar numai dacă vrea America, nu dacă vrea Tratatul!  Iată dovada în documentele americane ale anului 1949, anul redactării Tratatului cu celebrul articol V!

dos-art v-1

dos-art v-2

dos-art v-3

dos-art v-4

Dar, ca să înţelegeţi exact ce înseamnă un angajament puternic de securitate pentru o organizaţie de apărare colectivă, care este o alianţă politico-militară, aşa cum este NATO, voi reproduce articolul V al altui Tratat de apărare colectivă, pentru comparaţie cu articolul V din Tratatul de la Washington. Este vorba de articolul V din Tratatul de la Bruxelles Modificat din 1957, care guverna Uniunea Europei Occidentale (UEO), o organizaţie de apărare colectivă exclusiv europeană. UEO avea o relaţie specială cu Uniunea Europeană, prin prevederile Tratatelor comunitare începând cu cel de la Maastricht! Iată ce spune articolul V din Bruxelles Modificat:

“If any of the High Contracting Parties should be the object of an armed attack in Europe, the other High Contracting Parties will, in accordance with the provisions of Article 51 of the Charter of the United Nations, afford the Party so attacked all the military and other aid and assistance in their power.” (http://www.weu.int/Treaty.htm).

Adică: “Dacă oricare dintre Înaltele Părţi Contractante ar fi obiectul unui atac armat în Europa, celelalte Înalte Părţi contractante îi vor acorda, în conformitate cu prevederile articolul 51 din Carta Naţiunilor Unite, tot ajutorul militar şi de orice altă natură în puterea lor.”

Comparaţi cu formularea din articolul V din Washington, care obligă părţile la Tratat să ajute pe cel atacat “după cum cred de cuviinţă”! Garanţia de securitate este infinit mai slabă juridic în Tratatul de la Washington! Sigur, în ciuda diferenţei de forţă juridică în garantarea securităţii, diferenţă în favoarea Uniunii Europei Occidentale, NATO era infinit mai puternică militar (UEO a încetat să existe odată cu apariţia Tratatului de la Lisabona al UE) pentru că are structuri militare integrate, ceea ce UEO nu avea şi se bazează pe forţa militară a SUA, ceea ce e gigantic!…Pst. Am o veste! Articolul V din Bruxelles Modificat a fost asimilat în Tratatul de la Lisabona al Uniunii Europene! Pst!…Rămâne între noi, nu-i spuneţi lui Corlăţean, că află şi Băsescu şi nu o să mai fim noi cei mai bine informaţi din România! Ba o să ştie şi “serviciilii”!

NATO versus Rusia în Estul Europei

Iar în ceea ce priveşte capacitatea NATO de a se opune Rusiei în Estul Europei şi în zona Mării Negre, ea este egală cu zero! Orice caporal din armata americană vă poate spune asta, la fel de bine ca mereu hâtrul Vladimir Putin. De aceea, publicaţii prestigioase, cum este Spiegel, au reliefat adevărul despre opera bufă a puterii NATO în faţa Rusiei, la porţile Orientului:

If Russia were to engage in military aggression in the Baltics, NATO would be unable to defend the region using conventional means. An internal report highlights weaknesses in the alliance”. (“Unprotected in the East: NATO Appears Toothless in Ukraine Crisis”, May 19, 2014, vezi http://www.spiegel.de/international/germany/ukraine-crisis-shows-up-cracks-in-nato-a-970248.html).

Adică: “Dacă Rusia s-ar angaja în agresiune militară împotriva balticilor, NATO ar fi incapabilă să apere regiunea cu mijloace convenţionale. Un raport intern scoate în evidenţă slăbiciunile alianţei”.

Şi “Russia’s ability to undertake significant military action with little warning presents a wider threat to the maintenance of security and stability in the Euro-Atlantic area. Russia can pose a local or regional military threat at short notice at a place of its choosing. This is both destabilizing and threatening for those allies bordering or in close proximity to Russia.” (“Unprotected in the East: NATO Appears Toothless in Ukraine Crisis”, May 19, 2014, vezi http://www.spiegel.de/international/germany/ukraine-crisis-shows-up-cracks-in-nato-a-970248.html).

Adică “Abilitatea Rusiei de a-şi asuma o acţiune militară semnificativă pe neaşteptate prezintă o ameninţare mai gravă la menţinerea securităţii şi stabilităţii în zona euro-atlantică. Rusia poate să producă o ameninţare militară locală sau regională rapid şi unde vrea. Asta este, în acelaşi timp, destabilizator şi ameninţător pentru aliaţii care se învecinează sau se află în apropierea Rusiei!”

Haida-de! Dar ce, ăştia de la Spiegel n-au auzit de armata română? Aia mai instruită ca armata rusă şi care controlează Afganistanul? Dar de angajamentul “de nezdruncinat” al Americii nu au auzit? Ăla din articolul V, de care se entuziasmează Băsescu? N-aş vrea să vă mai întristez, în plină veselie generată de campania electorală din România! Aşa că nu vă mai traduc titlul ăsta din The Economist, din 6 septembrie 2014: “The sad reality is that Vladimir Putin is winning in Ukraine. The West must steel itself for a lengthy struggle” (vezi http://www.economist.com/news/leaders/21615582-sad-reality-vladimir-putin-winning-ukraine-west-must-steel-itself?fsrc=nlw|hig|4-09-2014|5356c9a3899249e1ccc0764b|EU).

Chiar şi fără traducerea titlului din The Economist, românii din spaţiul consumului de ştiri tipic românesc pot să dea, din când în când, peste americani sinceri, cu pretenţii intelectuale, ca să nu scriu ştaif, de mari specialişti în relaţii internaţionale, care nu au nicio apăsare să ne strice fengshui-ul chiar la Bucureşti. Adică să ne spună adevărul! E cazul domnului George Friedman, şeful corporaţiei private de intelligence Stratfor, ale cărui analize nu prea sunt pe gustul meu, dar care este o personalitate de anvergură în Statele Unite şi, se pare, în sync cu preşedintele nostru! Venit la Bucureşti cu ghiocelul lui 2% pentru apărare, sădit în glastră şi de Măreţul Preşedinte, Friedman ne tot îndeamnă să punem mâna pe arme, în sens să punem banii jos, ca să le cumpărăm (posibil şi de la americani, ceea ce este perfect OK)! Căci, dacă nu le cumpărăm şi nu avem o forţă militară serioasă ei, SUA, nu ne vor putea apăra!

Poftim? E aşa ceva în Tratatul de la Washington? Dacă eşti atacat şi nu ai armată solidă, noi, America, nu te apărăm? Păi, Islanda nu are armată deloc! Înţeleg că pa! Iată afirmaţia din Adevărul.ro, 2 octombrie 2014, absolut incredibilă, dar să le vedeţi pe următoarele:

Jurnalist: Trupe americane în România.

Friedman: Nu, dacă românii nu sunt dispuşi să construiască o forţă echivalentă pentru apărarea lor naţională.” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

O “forţă echivalentă” cu ce? Cu puterea americană? Cu puterea rusă? Altfel, SUA nu ne vor apăra? N-am auzit asta de la Obama! Şi nici de la Biden! Interesant, însă, am auzit ceva similar de la… de la…Băsescu Traian! Chiar pe 3 octombrie! Wow! Ce coincidenţă! Ia să vedem ce ne învaţă Gigantul, gând în gând cu domnul Friedman:

“Sunt lucruri care se fac lipsit de responsabilitate, în detrimentul securităţii naţionale, într-un moment în care cerem tuturor să beneficiem de Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, «Toţi pentru unul, unul pentru toţi», dar ăla unul care le cere la toţi nu îşi ia măsurile minimale să îşi consolideze capacitatea de a face faţă unor riscuri la adresa securităţii naţionale. Şi când vorbesc: nu îşi ia măsuri minimale mă refer şi la alocările pentru creşterea nivelului de capacitate de luptă a Armatei (…)” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15255&_PRID=lazi).

Vă place? Sper să nu găsesc vreo reacţie pe blog de tipul: “Stai, domne’, că omul are dreptate, dacă nu investim în apărare, nu poţi să aştepţi să vină altul să ne apere”! Foarte frumos şi corect, domnule cititor imaginar al acestui text! Asta e logica pentru care s-a făcut NATO! Tu, Europa, arată că faci ceva pentru propria apărare şi eu, America, voi veni în ajutorul tău, la nevoie! Numai că aici, în aceste formulări, pe care vi le-am prezentat, este vorba de angajamente juridice prin Tratat! Angajamente “solemne”! “Ironclad”! Dar, poate, sunt un aliat mai sărac şi n-am arme suficiente, nici bani să le cumpăr! De ce m-ai luat în NATO, dacă nu eşti gata să-ţi asumi apărarea mea? Uite, eu, cu arme puţine, vin să te ajut la nevoie! Că atâtea am! Tu vii cu armele tale, câte ai sau câte vrei, as it deems necessary, să mă ajuţi pe mine? Răspunsul halucinant, dar perfect corect, îl dă Friedman, într-o fabuloasă criză de sinceritate! Admite că, tehnic, putem să ne înarmăm cât Federaţia Unită a Planetelor, SUA oricum nu ar sări în ajutorul nostru dacă am fi invadaţi de ruşi! Ceea ce, repet, este perfect corect şi în logica Tratatului de la Washington! Atenţie la întrebare şi la răspuns, după o afirmaţie a lui Friedman care sună aşa:

Strategia americană în orice situaţie este să ia ţările cele mai vulnerabile şi să le întărim. Şi, abia apoi, le garantăm securitatea în cazul în care au nevoie de asta. Însă strategia SUA nu presupune să-şi preia cea mai mare parte din responsabilitate. Nu vom încerca niciodată să apărăm o ţară europeană care nu este pregătită să se apere singură.” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

Cum, securitatea nu este garantată din momentul semnării Tratatului? Trebuie mai întâi, dar după semnarea Tratatului, să te întăreşti şi abia apoi ţi se garantează securitatea, deşi eşti semnatar al Tratatului, ca şi America? Păi, nu era normal să te întăreşti întâi şi să semnezi Tratatul când ţi se poate garanta securitatea? Cum, semnez ceva şi stau în limbo?

Vă daţi seama ce spune omul ăsta? Confirmă, sută la sută, povestea pe care am scris-o aici referitor la “as it deems necessary” şi face hârtie creponată din toate angajamentele de doi lei, de tip Articolul V este “ironclad”, lansate propagandistic de înalţii oficiali americani şi, evident, de prietenul lui drag, Băsescu Traian! Mai precis, hrana minţii pentru proşti.

Genială este ideea că nu vor apăra niciodată “o ţară europeană care nu este pregătită să se apere singură.” Păi, în Europa, toate ţările puternice sunt în NATO, alături şi de ţări mai slabe militar, evident! Toate democraţii. Aşadar, o ţară capabilă, prin puterea sa militară, să agreseze altă ţară în Europa şi, cumva, nedemocratică (dacă nu foarte antidemocratică) este doar una! Rusia! Aşadar, Friedman ne spune că, dacă o ţară europeană “nu este pregătită să se apere singură” în faţa Rusiei, atunci America nu o va ajuta! Ce articol V, ce NATO, ce angajamente americane prin Tratat, trâmbiţate pe la colţuri? Wow! Dar ştiţi vreo ţară, în Europa, care este pregătită să se bată cu Rusia? Eu nu ştiu! Aşadar, oricât aş cheltui eu, pe apărare, eu, România, nu voi fi niciodată pregătită să lupt cu un colos de talia Rusiei! Ce să înţeleg din asta? Săracul Friedman dă un răspuns fabulos la această întrebare! Ia uitaţi aici mostră de sinceritate hipertrofică! Întrebarea mirată a jurnalistului se referă la faptul că America nu ar veni în ajutorul nostru, la nevoie, cum rezultă din frazele lui Friedman, analizate mai sus:

Jurnalist: Nici în eventualitatea unei agresiuni militare?

Friedman: Nu poţi apăra o ţară în faţa unei invazii. Polonia, în 1939, a picat în şase săptămâni. Cum o aperi? Cum trimiţi forţe acolo?” (vezi http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html?utm_source=realitatea&utm_medium=http://adevarul.ro/news/eveniment/exclusiv-george-friedman-fondatorul-stratfor-intr-un-razboi-rece-sua-nu-vor-apara-romania-nu-eforturi-apara-1_542d88a10d133766a89cff08/index.html&utm_campaign=CrossPromo).

Undeva, cândva, Articolul V!

Omul are perfectă dreptate! Dragi români, n-aveţi decât să construiţi voi forţe pe măsura armatei ruse, că, la o invazie, noi nu prea avem cum să vă ajutăm! Aşa că vă rog să zâmbiţi de câte ori îl veţi auzi pe Băsescu povestind cum avem noi scutul de la Deveselu şi ruşii sunt speriaţi să vină peste noi din cauza asta! Să zâmbiţi când Obama o să vă povestească despre angajamentele “de fier” ale Americii, în articolul V şi fel de fel de oficiali americani vor anunţa ba o dislocare de 100 de militari prin Letonia, alta prin Polonia, ba un Centru de privit stelele în Estonia şi o pălărie de satelit în Bulgaria, ca dovadă că ne vor apăra până la capăt, bla, bla, bla! Capisci? I hope so!

Articolul V din Tratatul de la Washington nu poate apăra pe nimeni în această parte a Europei! Da, îi poate apăra pe francezi sau pe britanici! Nu sunt sigur nici măcar de germani! Dar, în cazul Germaniei, azi, probabil America ar face ceva mai mult decât stargazing. Şi aş vrea să fiu înţeles corect. Poziţia americană asta este şi e conformă Tratatului! Aşa scrie în Tratat! Este “as it deems necessary” Că noi nu ştim să citim Tratatele la care aderăm, e OK! Că America supralicitează, în declaraţii propagandistice, ceea ce ar face pentru apărarea aliaţilor din Estul Europei, iar este OK! Aşa se face! Alianţa cu America este importantă pentru România, fundamentală aş zice! Există oarece reticenţe să ataci o ţară NATO! Aşadar, o oarecare umbrelă de securitate îţi oferă! Fii deştept, profită de ea exact atât cât este, puţină, organizează-ţi relaţiile internaţionale în jurul Americii şi în consens cu America, dar nu miza că America te va apăra mereu, no matter what, fiindcă nu vrea şi nici nu poate! A, să nu uit! Şi nu mai înjura Rusia, ca un penibil resentimentar, de multe ori degeaba, arătându-i peste gard the finger, însoţit de cuvintele: “Dacă te dai la noi, te bat americanii”! Într-o zi, s-ar putea s-o încasezi! Şi n-o să vină nimeni să-i bată pe ruşi pentru asta!

Adevărul este că Rusia nu reprezintă o ameninţare pentru România! Cu excepţia faptului că ne va tăia gazul parţial sau total (se întâmplă, deja) şi ne va survola, fără să ne ceară voie, de câte ori “va considera de cuviinţă”, Rusia nu-şi propune să ne deranjeze prea tare! Dar nu din motivul invocat de Băsescu este reţinută şi anume că ne apără pe noi Planeta Giganţilor din articolul V! Nu! Pur şi simplu pentru că nu au nimic a ne lua din ceea ce nu au deja! Ba chiar dacă ar lua ceva din ce avem noi, nu-i văd bine! Mai ales că, în România, prostia vine cu teritoriul sau viceversa! Nu cred că ruşii au nevoie de aşa ceva!

Şi, hai să vă mai împărtăşesc un lucru legat de cum ar acţiona NATO, dacă vreo ţară membru ar fi atacată! Ştiţi că s-a întâmplat deja? Articolul V a fost activat o singură dată, după înfiinţarea NATO din 1949! După atacurile de la 11 septembrie 2001 împotriva Americii. NATO a hotărât să activeze articolul V pentru a apăra SUA! Mai bine n-ar fi făcut-o, pentru că au demonstrat valoarea de reacţie a Alianţei în baza articolul V! Absolut, penibilă!

Sigur, America nu avea nevoie de forţa militară a aliaţilor ca să se apere! Dar nu i-ar fi stricat deloc! A fost mulţumită că NATO a hotărât să îi acorde asistenţă militară, conform articolului V. Dar, ghici ce! NATO i-a acordat-o by the book, adică “după cum au crezut de cuviinţă” ţările membre! Mai precis, NATO a trimis pe cerul Americii 5 avioane AWACS (Airborne Warning and Control System), adică 5 radare zburătoare pentru monitorizarea spaţiului aerian al Statelor Unite! Tare, nu? Iar SACEUR-ul (Supreme Allied Commander Europe), comandantul suprem al forţelor aliate în Europa a trimis Forţa Navală Permanentă din Mediterană (NATO’s Standing Naval Forces), care e o forţă minusculă comparativ cu flota americană din aceeaşi zonă, să patruleze, doar o descoperi vreun terorist pe marea dintre Africa şi Europa: Operaţiunea Active Endeavour.

Atenţie! SUA şi-au dus războiul singure în Afganistan până în 2003, când NATO şi-a asumat un rol în zonă, dar nici acela la nivel de “combat operations”, pentru momentul cu pricina! Aici trebuie evitată o confuzie! După 11 septembrie, au fost aliaţi ai SUA din NATO care au fost alături de americani în toate teatrele de operaţii. Dar nu organizaţia, ca atare. Acei membri au acţionat individual, nu în calitate de membri NATO, prin NATO, ca organizaţie! NATO a fost lamentabilă!

Să înţeleg din asta că, după episodul cu pricina, dacă ne atacă ruşii, sau Imperiul Klingonian, pe noi sau pe polonezi sau pe baltici, NATO va veni cu toate forţele să ne ajute? Cum i-a ajutat pe americani sau mai abitir ca atunci? Da, da, ştiu, avem militari americani pe teritoriul nostru şi americanii mai dislocă ceva echipamente şi trupe restrânse prin partea asta de Europă, ca să-i liniştească  pe nevricoşii aliaţi est-europeni speriaţi de Rusia! Poftim? Îi vor opri cei câteva sute de militari americani dislocaţi prin miriştea letonă pe băieţii lui Putin? Băieţii lui Putin nici nu-i vor băga în seamă! Vor face ca tancurile lui Guderian, care au depăşit armata franceză în retragere aşa de tare, că ajunseseră în altă ţară, în timpul campaniei Franţei din 1940. Toată trupa americană din partea asta de Europă ar fi extrasă în 48 de ore, dacă Rusia decide să se plimbe la Varşovia! Cu scutul de la Deveselu cu tot! Vorba lui Friedman, mult mai aspră: „Nu poţi apăra o ţară în faţa unei invazii. Polonia, în 1939, a picat în şase săptămâni. Cum o aperi? Cum trimiţi forţe acolo?

Capacitatea NATO de a ne apăra este zero barat şi ideea că America ar face război nuclear cu Rusia, pentru a-l opri pe Putin, este inacceptabilă! Ar fi război NATO-Rusia dacă Putin decide să-şi ducă desantul în Carpaţi sau pe ţărmul românesc? Exclus! Evident, Putin nu va ajunge niciodată aici! De altfel, veţi vedea în 8 luni o Ucraină pacificată, o prietenie reînfiripată între Est şi Vest şi o Crimee consolidată la ruşi! Pst! Nu-i spuneţi şi lui Băsescu!

Sigur, va rămâne doar impresia că liderul român (atunci nu va mai şti nimeni cum îl chema), căci toţi şi-l vor aminti doar ca lider român, a vrut să dea arme letale ucrainenilor ca să-i omoare pe ruşi! Şi asta va conta! Cum a contat în 1940, când Italia, după povestea cu sancţiunile împotriva ei, la care eram campioni, ca acum la ruşi, ne-a retezat cu pixul nordul Ardealului, prin arbitrajul de la Viena, din august! Noi îi zicem Diktat! Căci, prostia se plăteşte întotdeauna când se manifestă la vârf!

Proştilor care se ocupă de Rusia, pe la guvern şi preşedinţie, le-aş transmite un gând al lui Titulescu, sireacu’! Omul făcuse o prostie, atunci când s-a aruncat cu capul înainte, militând primul, şi în numele României, pentru sancţiuni internaţionale împotriva Italiei, la momentul 1935-1936, când Mussolini a atacat Abisinia. Liga Naţiunilor a hotărât să impună sancţiuni economice Italiei şi noi am fost în faţă, cu gura cea mai mare! Sancţiunile economice nu au avut niciun efect de intimidare! Dimpotrivă, au strâns poporul italian în jurul lui Mussolini, aşa cum strâng, acum, poporul rus în jurul lui Putin! Care va să zică, efect în a-l opri pe Mussolini nu au avut! Dar Mussolini nu a uitat! Şi ne-a luat Ardealul când i-a căzut bine!

Sancţiuni economice fără Sancţiuni militare = Nada

Pe vremea lui Titulescu, nu exista economie globală la nivelul de azi, ca să moară fermierii italieni de foame fiindcă s-a ales praful de piaţa rusă pentru produsele lor, după ce Uniunea Europeană, cică, a impus sancţiuni Rusiei, iar Putin le-a întors înapoi! Şi, acum, UE trebuie să scoată milioane de euro în compensaţii pentru livezile de peri (şi multe altele) din Italia, de pildă, cărora le-a trebuit 25 de ani ca să crească pentru piaţa rusească şi se alege praful de tot. Nu exista niciun acord fabulos între cele două puteri nucleare ale lumii, ca Rusia şi China, capabil a pune împreună populaţia planetei cu resursele ei! Şi să lase industrii întregi, în Germania, pe ducă! Şi, bineînţeles, nu existau puteri nucleare. Chiar şi aşa, nea Titulescu şi-a dat seama de o chestiune, domne’, pe care băieţii lui Obama nu au înţeles-o nici azi! Ce să-i ceri lui Băsescu, dacă nu înţelege Obama? Cică, după Titulescu citire:

„L’expérience nous a prouvé que les sanctions économiques non accompagnées de sanctions militaires sont inefficaces.” (DISCURS ŢINUT DE NICOLAE TITULESCU LA SOCIETATEA MEDICALĂ A LITORALULUI MEDITERANEAN, Cap Martin, 11 aprilie 1937).

Adică: „Experienţa ne-a dovedit că sancţiunile economice neînsoţite de sancţiuni militare sunt ineficace.” Iar sancţiunile militare înseamnă, în toate limbile planetei, război!

O avea Titulescu dreptate? Păi, ia să vedem! În ianuarie 1991, în baza rezoluţie 678 a Consiliului de Securitate, s-a declanşat Operaţiunea „Furtună în Deşert”, pentru eliberarea Kuweitului de sub ocupaţia irakiană. Între 1991 şi 2003 au trecut 12 ani, în care Saddam Hussein a fost supus la cel mai crâncen regim de sancţiuni economice, pe care l-a cunoscut, vreodată, istoria, pentru încălcarea a nu mai puţin de 17 rezoluţii ale Consiliului de Securitate, adoptate sub Capitolul VII din Carta. Nu mai putea nici măcar să-si vândă petrolul, decât pentru stricte necesităţi ale populaţiei, spaţiul aerian naţional era interzis aviaţiei irakiene, izolarea internaţională era totală! L-a făcut regimul de sancţiuni economice pe Saddam să dea înapoi? Never! În 2003 l-a dat înapoi intervenţia militară directă a SUA!

Îşi imaginează cineva că, dacă sancţiunile economice nu l-au frânt pe Mussolini şi nu l-au înfrânt pe Saddam, îl vor îngenunchea pe Putin, liderul resurselor mondiale, stăpânul celei de-a două puteri nucleare a lumii, aliatul Chinei, posesorul rezervorului de gaz al Germaniei şi proprietarul City-ului londonez? Sigur, n-am pus la socoteala armata rusă, aia pe care o bate Băsescu şi numai Băsescu, pentru că atât poate Băsescu! A nu se înţelege că sugerez război cald cu Rusia! Cu excepţia cazului că te cheamă Băsescu şi ai mari probleme cu delfinii din două oceane, numai un extraterestru ar putea concepe că armata română este capabilă să se opună armatei ruse. Sau că americanii pot ajunge cu flota în Marea Neagră înainte s-o transforme ruşii în pluta lui Géricault! Şi, categoric, nimeni pe Terra nu şi-ar putea imagina că teribilele probleme din Ucraina, anexarea Crimeei  şi criza de securitate din Estul Europei se pot rezolva printr-un război între NATO şi Rusia! Fie şi pentru simplul fapt că, în Estul Europei, un război convenţional nu se poate încheia decât cu victoria Rusei! Sigur, dacă punem mintea lui Băsescu în acţiune, poate-i rezolvăm pe ruşi cu arma nucleară! Pe care să le-o livrăm băieţilor de pe Maidan, la Kiev!

Aşadar, cum pe aici, prin România, sunt foarte mulţi neaveniţi, unii cocoţaţi sus, sus de tot, cam unde i-a împins poporul suveran, la conducere, atât de sus că până şi America pare departe şi greu de citit printre atâţia ofiţeri acoperiţi sau descoperiţi, luaţi-o pe-asta de la Putin!

Aş mai avea ceva de adăugat! De pildă, că sunt mândru a fi european şi pentru că Europa este, în egală măsură, patria lui Pushkin şi Chadaev. Şi a lui Rachmaninov. Dar, pentru mine, ca român, există o lecţie a demnităţii care este cu atât mai semnificativă, cu cât vine de la un popor mic ca număr, dar uriaş în fibra istorică a întemeierii unui mit! Un mit care a făurit Europa şi care a aşezat în imnul de stat al Americii sintagma „the land of the free”! E bine să ne amintim astăzi, la câteva zile după referendumul pentru independenţa Scoţiei, de patria lui William Wallace şi de mitul Libertăţii, pe care se întemeiază destinul unui popor ce nu a stat în genunchi niciodată!

Şi chiar dacă Scoţia a votat pentru a rămâne în Regatul Unit, la fel de bine cum ar fi putut opta pentru independenţă, e reconfortant să ştii că eşti aliatul unui sunet care a ajuns să fie crainicul libertăţii în toate colţurile planetei! Sunetul cimpoiului scoţian! Este o lecţie pe care românii încă mai au a o învăţa! Aproape că o deprinseseră sub Regi! Dar, libertatea se învaţă greu, atunci când nu o ai în „osatura istorică”, aşa cum ar spune Cioran! Măcar ascultaţi-o, cântată de unul dintre copiii ei, inegalabilul John McDermott, Scotland the Brave! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Prostia conduce România! Strategia MAE pentru Rusia şi “Analizele” lui Băsescu!

putin-corlatean

Liberalii s-au retras din USL într-un moment de cumpănă pentru ţară! Sătui să îngurgiteze ifosele de carlingă F 16 ale abisalului Victor Viorel, mai tot timpul răstignit în penibil, l-au lăsat să-şi plaseze biroul în “creierii” vlăguiţi ai ministerului păstorit de Duşa! “Patriotul” Duşa! Una din “minţile strălucite” ale PSD! Vă daţi seama cum sunt PSD-ii, dacă Duşa e printre cei mai mintoşi? Sigur, speriat de propriul abis, Victor Viorel a dat-o cotită! Nu-şi mai mută biroul la Ministerul ScĂpărării Naţionale! Pur şi simplu mai face unul şi acolo, dar biroul lui de suflet rămâne la Palatul Victoria, după cum i-a mărturisit tandru, cu inima la drapel, domnului Gâdea ot Antena 3, pe 17 aprilie 2014! (http://gov.ro/ro/stiri/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-quot-sinteza-zilei-quot-la-antena-3&page=1). Aşa sunt PSD-ii: fac peste tot!

“Colegul” meu Voltaire (mă scuzaţi că nu am fost coleg cu Mihai Viteazul, ca domnul Zgonea, dar cred că aţi observat că am frecventat şcoli diferite sau, mă rog, unii dintre noi au frecventat şi şcoli) îmi spunea în superba sa scriere, Candide ou l’optimisme. La princesse de Babylone et autres contes, un lucru care m-a pus serios pe gânduri: Cică “Erasmus a făcut, în secolul al XVI-lea, elogiul Nebuniei! Voi îmi cereţi să fac elogiul Raţiunii. Această Raţiune nu a fost sărbătorită, în fapt, timp de 200 de ani, după ce inamicul său (Nebunia) fusese, ba, adesea, a durat şi mai mult; şi sunt naţiuni la care încă nu a fost văzută Raţiunea (il y a des nations chez lesquelles on ne l’a point encore vue)!”

Ah, Voltaire, Voltaire! Aşadar i-ai cunoscut pe români! Mă rog, pe valahi, moldoveni şi ce-or mai fi fost pe acolo, în vremea ta! Prietene, sunt tot acolo! Exact aşa cum i-ai cunoscut! Şi i-ai lăsat! Problema este că Elogiul Nebuniei s-a transformat în Elogiul Prostiei, căci nebunia nu se mai vinde aşa bine la electoratul românesc! Chestiune de apetenţă! Şi-au descoperit vocaţia între timp! Şi vorba ta, cam 200 de ani durează de acum încolo! Cam cât va guverna PSD, fiindcă, după cum îi iubesc românii pe pesedei, în sondaje, ar fi păcat să le fure altcineva “elogiul!”

Băsescu şi „anexările” unei minţi „ocupate” de Putin până la epuizare

Adevărul este că singurul contra-candidat serios al PSD, la câştigarea “elogiului”, rămâne tot Traian Băsescu! Eternul combatant al mareelor generoase de inteligenţă marină, din care îşi trage seva şi, numai câteodată, şi ambalajul ei în formă de clondir! Păi, uite, bunăoară, tocmai a izbucnit criza ucraineană! Ce s-ar fi făcut aliaţii noştri americani şi europeni şi klingonieni şi ce-or mai fi, dacă nu venea Băsescu la ei cu “analizele” făcute! Vedeţi, sunteţi prezumţioşi! Nu, nu analizele alea! Analizele de securitate, domne’, să ştie şi americanii cum să se poziţioneze faţă de Rusia, Ucraina şi alte gubernii din zonă, trecute, prezente şi viitoare! Uite, le-a zis-o de la obraz marinarul prezidenţial tuturor aliaţilor, pe 31 martie 2014, chiar în discursul pentru aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO:

“Recentele evenimente din Ucraina, în care independenţa şi integritatea teritorială a unui stat suveran au fost încălcate de Federaţia Rusă, prin utilizarea forţei militare, dovedesc pertinenţa analizelor noastre anterioare şi înscrierea regiunii Mării Negre în prim-planul agendei politico-militare a Alianţei.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14924&_PRID=lazi).

“Im…”Pertinenţa, domne’! Şi nu s-a oprit aici! A reluat pe 1 aprilie, de ziua păcălelilor, în Parlamentul României, tot la aniversarea celor 10 ani bătuţi pe muchie: “Contextul strategic actual, marcat de ameninţările asimetrice transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia, încălcări ale dreptului internaţional, care se suprapun peste provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă analizele noastre”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).

Voltaire, auzi? „Ameninţări asimetrice” , „relaţie complexă cu Rusia”, „context strategic”! Ce vorbeşti, domne’? Dumneata îţi dai seama, cât au lucrat la „analizele” astea MAE, „Serviciilii”, ambasadorii lui Corlăţean şi „patrioţii” lui Duşa? Cohorte întregi! Ce vorbeşti, prietene! Uite, ia de aici, tot din discursul din 1 aprilie 2014:

„(…) conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării gazdă, traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, drept lance şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag).

Păi, astea, da „analize”, tată! Să belească americanii ochii, dacă vor să înţeleagă ceva de pe aici! Păi? Ce contează că Rusia nu a anexat niciodată Abhazia şi Osetia de Sud? (Rusia nu a anexat, niciodată, formal, cele două teritorii, aşa cum a făcut cu Crimeea) Las-o aşa, „ce-ş copil”? A intuit Băsescu ce vrea Putin, ce crezi? L-a citit, bre! Ce bine i-a ghicit intenţiile la Digi 24, pe 15 aprilie 2014: „După mine, Crimeea a fost ţinta zero, iar ţinta unu este revenirea la gurile Dunării, ceea ce înseamnă din Crimeea către Odesa şi până la Braţul Chilia.” (http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=25971).

Adânc! Vrea Putin la gurile Dunării, ca pe vremea ta, Voltaire! Păi, nu are Putin toată Marea Neagră? Şi Crimeea? Şi al doilea arsenal nuclear al lumii? Şi trupe în Transnistria? Şi sateliţi strategici? Şi, atunci, ce să facă la gurile Dunării? Să controleze ce, din ce nu poate controla deja? Împerecherea sturionilor? Hai, lasă! Să înveţe americanii! Că am rămas tot în secolele XVIII-XIX, când firul de apă şi lanţul muntos făceau strategia lumii! Aoleu, da’ să vezi întâmplare, Voltaire! Nu ştiu cine i-o fi spus, dar Băsescu şi-a adus subit aminte că Putin doar ocupase Abhazia şi Osetia de Sud! Nu le anexase! Zău! Şi-a adus aminte pe 14 aprilie 2014! Uite-aici:

Doamnă, eu am mai spus, nu sunt un adversar al Moscovei. Nu sunt. Sunt un adversar al unor practici ale Federaţiei Ruse şi dacă Moscova, pentru a nu se supăra, vrea să nu i se spună că are responsabilităţi în conflictul îngheţat din Nagorno-Karabah, asta nu se poate. Dacă pentru a nu se supăra vrea să nu i se spună că a ocupat Abhazia şi Osetia de Sud, iarăşi nu se poate.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14959&_PRID=ag).

Păi? De la „ocupaţie” la „anexare” nu e decât un pas! Chiar dacă în sens invers, adică de la „anexare” la „ocupaţie”! Căci, Băsescu a descoperit că Putin le-a anexat de-a binelea încă de pe 1 aprilie, cum am arătat deja! Ca pe Crimeea! Aşa zice Băsescu! „A fost laimotivul (sic!) anexării de către Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14929&_PRID=ag). În cele din urmă, pe 14 aprilie, nu mai era vorba de „anexare”, ci doar de „ocupaţie”!

Vă daţi seama, români, ce „analize” are băiatul acesta? E mai sănătos ca Braţul Chilia! Băsescu, domne’, nu Putin, iar le-aţi încurcat! Ştiu, o să ziceţi că nimeni nu e mai tare ca Băsescu la strategie!  „Ocupaţie”, „anexare”, tot aia e! Hai, măi! Ce-aţi zice dacă v-aş spune că pesedeii „e” mai tare? Mult mai tare!

NATO, Corlăţean şi suspendarea suspendării

Pe 1 aprilie 2014, a avut loc reuniunea Consiliului Nord-Atlantic (NAC) la Bruxelles, cu participarea ministrului de externe din ţara “patrioţilor” lui Duşa.  Consiliul a adoptat un document, Statement by NATO Foreign Ministers, care precizează, în paragraful 6:

“Am decis să suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue, după cum este necesar, la nivel de ambasadori sau la nivel mai înalt, pentru a permite schimbul de vederi în primul rând şi cu precădere legat de criză (ucraineană-nota mea). Vom revedea relaţia NATO cu Rusia la următoarea noastră reuniune, în iunie.” (http://www.nato.int/cps/en/natolive/news_108501.htm).

“We have decided to suspend all practical civilian and military cooperation between NATO and Russia. Our political dialogue in the NATO-Russia Council can continue, as necessary, at the Ambassadorial level and above, to allow us to exchange views, first and foremost on this crisis. We will review NATO’s relations with Russia at our next meeting in June”.

Aşadar, cel mai important canal de comunicare între Alianţă şi statul rus, Consiliul NATO- Rusia, rămânea activat, în mod evident, pentru a se găsi o soluţie negociată la criza din Ucraina, deşi cooperarea, în general, era suspendată. Mai mult, cooperarea NATO-Rusia în Afganistan nu era întreruptă, forţele NATO de acolo (ISAF-International Security Assistance Force), din care face parte şi un contingent românesc având nevoie de susţinerea Rusiei pentru a se menţine în teatrul de operaţii (nu intru în amănunte legate de această cooperare şi necesitatea ei)! Nevoia NATO de a menţine cooperarea cu Rusia în Afganistan reiese, fără tăgadă, din afirmaţiile secretarului general NATO, Anders Fogh Rasmussen, în cadrul conferinţei de presă ţinută cu prilejul reuniunii NAC, pe 1 aprilie 2014:

Reuters: Încercăm să înţelegem, ce înseamnă această suspendare a cooperării, a întregii cooperări practice cu Rusia? Înseamnă asta că Alianţa nu va mai coopera în domenii cum ar fi lupta împotriva traficului de droguri în Afganistan sau proiectul legat de elicoptere sau celelalte domenii de cooperare în Afganistan, de exemplu?

Anders Fogh Rasmussen: Mă aştept ca proiectele legate de lupta împotriva traficului de droguri să continue. Asta implică şi alte ţări, nu numai Rusia. Şi cred că Rusia are un foarte puternic interes în a continua eforturile noastre comune pentru a contracara traficul de droguri. Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre (a NATO-nota mea) în Afganistan”. (http://www.nato.int/cps/en/natolive/opinions_108511.htm).

„Q:  (…inaudible…) Reuters.  We’re trying to get a sense of what exactly does this suspension of cooperation, of all practical cooperation with Russia means? Does this mean the Alliance will no longer cooperate in areas such counter-narcotics in Afghanistan or the helicopter project or other areas of cooperation in Afghanistan for example?

Anders Fogh Rasmussen:  I would expect the counter-narcotics projects to continue.  It also involves other countries than Russia.  And I think Russia has a very strong interest in continuing our joined efforts in countering drugs trafficking.

I would also expect the Afghanistan-related cooperation projects to continue.  The transit arrangements as well as the helicopter project, also because we have a joint interest in ensuring success of our mission in Afghanistan.”

Să le luăm pe rând! Aşadar, NATO decide suspendarea cooperării cu Rusia, dar nu şi în Consiliul NATO-Rusia! Conform documentului NATO, adoptat şi sub semnătura ministrului de externe al României, Titus Corlăţean, prezent la NAC: „Am decis să suspendăm întreaga cooperare practică, în plan civil şi militar, dintre NATO şi Rusia. Dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue (…)”

Ce au înţeles Ministerul de Externe Român, ministrul Corlăţean, ambasadorul român (nepolitic) la NATO, mult lăudat de Băsescu, şi toţi ciracii lor pesedişti, agăţaţi în politica externă românească, aşa, ca nişte rufe murdare la zvântat? Iată documentul MAE român cu privire la NAC-ul din 1 aprilie:

„În cadrul reuniunii a fost analizat şi stadiul relaţiei cu Federaţia Rusă, fiind decisă suspendarea cooperării civile şi militare în formatul Consiliului NATO – Rusia, precum şi lansarea unui proces de reflecţie aprofundat privind viitorul acestei relaţii, inclusiv în perspectiva viitorului Summit NATO din Marea Britanie.” (http://www.mae.ro/node/25765).

Poftim? Adică, s-a închis cooperarea în „formatul Consiliului NATO – Rusia”, când documentul NATO preciza că „dialogul nostru politic în cadrul Consiliului NATO-Rusia poate să continue”? Cum, prezent la reuniunea NAC, Titus Corlăţean nu a înţeles nimic din ce s-a discutat acolo? Nici măcar documentele adoptate prin consens, adică şi prin propria contribuţie, nu le cunoaşte? Comunicatul MAE român desfiinţează pur şi simplu esenţa documentelor adoptate la Bruxelles, cu acordul României! Sigur, eu am surprins, pentru dumneavoastră, momentul redactării comunicatului MAE român. Iată-l:

Corlăţean şi relaţia de securitate România-NATO-Rusia ! Conspiraţia alfabetului!

Precizările lui Corlăţean, însă, sunt la fel de abisale ca nivelul de inteligenţă al ghidului său spiritual, Victor Viorel! Pe 13 aprilie 2014, în emisiunea „patriotului” Răducu Tudor, de la Antena 3, a confirmat strălucit evaluarea cuprinsă în comunicatul MAE! Chiar şi-a adus aminte ce a făcut pe 1 aprilie 2013 (participarea la NAC), ceea ce este incredibil pentru un lider pesedist, la 13 zile după întâmplare! Ce memorie! Wow!

„Da, vă aduc aminte că, în urmă cu puţină vreme, la 1 aprilie, 1-2 aprilie, la Bruxelles, am avut reuniunea miniştrilor de externe din cadrul NATO. Şi, la acel moment, în baza informaţiilor furnizate inclusiv de structurile militare, de intelligence, de informaţii ale Alianţei, în baza evaluărilor pe care fiecare stat aliat le-a produs, am luat o serie de decizii importante”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr).

Culmea, în ciuda textului clar al documentului adoptat de NATO, Corlăţean are impresia că s-a “desfiinţat” Consiliul Nato-Rusia:

“Am constatat faptul că Actul Fondator al relaţiei dintre NATO şi Federaţia Rusă, pentru că până acuma a existat şi probabil va mai exista, sperăm, va mai exista o formulă de cooperare, un comitet comun NATO-Rusia, diferite formule de cooperare în plan civil şi militar (…) a fost flagrant încălcat de Federaţia Rusă (…)”(ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_1).

Sigur, Corlăţean îi zice Comitet, nu Consiliu (habar nu are cum îi zice) şi are impresia nu numai că a încetat cooperarea cu Rusia acolo, dar că s-a desfiinţat cu totul, de vreme ce speră să apară ceva similar în viitor! Exact altfel decât spunea comunicatul NATO din 1 aprilie, care confirma menţinerea nivelului de cooperare în Consiliul Nato-Rusia: “Dialogul nostru politic, în cadrul Consiliului NATO-Rusia, poate să continue (…)”.

Mai mult, „impetuosul” ministru de externe, din „Ţara Patrioţilor”, decide, cu de la sine putere, că NATO a încheiat cooperarea cu Rusia în Afganistan:

„Din păcate, acest tip de proiecte a trebuit să fie stopat, ca şi proiectele de cooperare în plan militar. Nu uitaţi că există, a existat o cooperare în ceea ce priveşte Afganistanul, combaterea terorismului internaţional, combaterea traficului de droguri, deci lucruri pozitive pe fond, ca şi forma de cooperare. Alianţa a fost, însă, obligată să întrerupă aceste formule de cooperare”! (ascultă file audio* 14corlatean-23comitat comun nato-rusia-4incetata toata cooperarea13apr_2).

„Exact” ce spunea Rasmussen: „Mă aştept, de asemenea, ca proiectele de cooperare legate de Afganistan să continue. Aranjamentele de tranzit, proiectul legat de elicoptere, de asemenea, deoarece avem un interes comun în a asigura succesul misiunii noastre”.

Acestea sunt numai o parte din aberaţiile cu care a rămas în cap Corlăţean, după “traumatizanta” reuniune NAC, în urma căreia s-a ales cu indicele de inteligenţă al lui Victor Viorel, dacă nu cumva l-a avut dinainte, cei doi împrumutându-şi-l unul altuia în mod constant pentru treburi curente! Dar, despre celelalte aberaţii, la timpul cuvenit! Puteţi realiza uşor, dragii mei, cât de bine sunteţi reprezentaţi în lume şi cât de bine este asigurată securitatea naţiei cu asemenea lideri, pe care îi veţi vota cu drag, în continuare! Aşa vă vreau! Aşa vă vrea şi Vladimir Putin!

Iată-l pe Corlăţean exersând relaţia de securitate a României cu Statele Unite. Este cel din spatele tejghelei! Fiţi relaxaţi şi enjoy! Fiţi mândri, români! Victor Viorel şi ai lui, plus Băsescu la pătrat, veghează! Jos Putin!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instabilityWe support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!(http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Clarificări şi Explicaţii cu privire la Criza Siriană

base-bashar 2

În ultimele zile, o foarte complexă dezbatere cu privire la situaţia din Siria s-a dezvoltat pe acest blog. Unele dintre comentarii au fost ample şi au solicitat răspunsuri elaborate. Acestea pot fi accesate atât în Comentariile din secţiunea unor postări, de pe pagina principală, cât şi pe pagina Analytical, respectiv în Comentariile la pagina Analytical. Între timp, evenimentele s-au precipitat devenind inevitabilă o intervenţie americană în Siria.

Numeroşi cititori mi-au solicitat să transfer o parte din analizele din secţiunile menţionate în principala pagină a blog-ului, pentru o mai bună vizibilitate şi lesnicioasă accesare de către cei interesaţi! Ca urmare a interesului din ce în ce mai mare al cititorilor acestui blog, am decis să transfer în prima pagina analizele cele mai importante dedicate crizei siriene.

Aceste analize au menirea de a oferi, tuturor celor care accesează blog-ul, cea mai bună şi documentată evaluare, cu privire la dinamica evenimentelor legate de internaţionalizarea crizei siriene şi de inevitabila intervenţie americană! Analizele vor fi prezentate cu mici modificări faţă de forma iniţială, dar menţinând conţinutul axat pe dialogul cu cititorii blog-ului, aşa cum s-a desfăşurat acesta.

“Agresorii” Americani şi Ruşii cei “Răi”

Text postat pe 6 septembrie 2013 în Analytical. Răspuns la un comentariu al domnului Alex, (Submitted on 2013/09/05 at 10:03 am | In reply to Valentin Stan.), în secţiunea pentru comentariile la Analytical. Pentru o mai bună înţelegere a răspunsului, postez imediat înaintea textului meu comentariul şi întrebarea domnului Alex.

[Dle Stan, intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos? Mâine, poimâine, te pomeneşti că Rusia sau China sau o altă mare putere inventează un context şi un pretext de a efectua bombardamente într-un alt stat.

Puterea serviciilor secrete ruseşti nu trebuie subestimată. Să luăm, de exemplu, Republica Moldova, care cică ar trebui sa semneze (sper că ăsta e termenul) un acord de asociere, la Vilnius, în noiembrie. Se promovează nişte proteste “contra guvernării corupte”, se instigă lumea la violenţă, se face să se pară aşa încât poliţia trage în manifestanţi şi, de aici până la “trebuie să intervenim să stopăm acest guvern, care îşi ucide propriul popor” nu e decât un pas.

Guvernarea aşa-zis democratică pică şi la putere vin unii fideli intereselor ruse.
Vi se pare prea SF un asemenea scenariu?
Mai ales că aşa-zişii “comunişti” au anunţat o “revoluţie” în toamna.

În general, credeţi că presiunile Rusiei asupra RM se vor intensifica până la summit-ul de la Vilnius?
Mulţumesc]

Ce este mai periculos decât periculosul?

Domnul Alex, ce v-aţi face fără mine? Aţi ridicat o problemă de mare semnificaţie pentru zilele noastre, concentrată, pe bună dreptate, în întrebarea: “Intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos?” Ba da! Foarte periculos! Dumneavoastră mergeţi chiar mai departe! Daţi şi răspunsul ipotetic! O intervenţie rusă! Unde? Păi, în Moldova! Hai, să le luăm la rând! Întrebare, ipoteză, răspuns!

Da, orice intervenţie, fără autorizare expresă din partea Consiliului de Securitate al ONU, poate fi un precedent periculos! Personal, sunt pentru ca astfel de intervenţii să fie bazate ori pe invocarea articolului 51 din Cartă (răspuns la un atac direct), ori pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate! ORI DE CÂTE ORI SE POATE! E, într-adevăr, periculos să avem intervenţii care nu se încadrează în acest tipar! Dar, întrebarea de “Catch 22” este alta: “Poate fi ceva mai periculos decât o intervenţie fără autorizarea Consiliului de Securitate?” Răspuns corect: “Da! Câteodată, este mult mai periculos să nu intervii!!!” Şi, acum, să vă spun o poveste!

A fost odată ca niciodată un băiat! Îl chema Pol Pot! Era liderul kmerilor roşii în Cambodia (numele în engleză)! După unele estimări, este pe locul 3, după Stalin şi Hitler, în ierarhia  criminalilor mondiali! A omorât, scurt, aşa, cam între 1 şi 3 milioane de oameni din propriul popor, adică, undeva la 25% din populaţia de vreo 8 milioane, cu totul, a Cambodiei! Nu intrăm în amănunte! În anii ’70 ai secolului trecut, când a fost liderul naţiunii sale. Dacă v-aţi fi plimbat, atunci, prin ţara lui, v-aţi fi “întâlnit”, pe aici, pe acolo, cu “frumoase” piramide alcătuite din mii de capete tăiate, ca pe vremea lui Genghis Han! O “minunăţie”!

Băiatul a fost răsturnat de la putere, în 1979, de un atac armat al Vietnamului comunist, cu care avea diverse chestiuni de împărţit, iar comuniştii de la Hanoi se cam săturaseră de el! Nu a existat nicio rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să autorizeze intervenţia Vietnamului! Sigur, Vietnamul a invocat dreptul la autoapărare, că nu-i durea gura, dar nu au raportat cine ştie ce la Consiliul de Securitate, care, oricum, nu prea avea cum să reacţioneze, fiind blocat pe considerentele de divizare politică ale războiului rece!

Ia, ziceţi, a fost bine să acţioneze Vietnamul (altminteri, o dictatură comunistă) pentru a răsturna de la putere pe unul dintre cei mai mari criminali din istoria tuturor timpurilor? Eu cred că da (domnul Ion spunea că îi “divinizez” pe americani, aici sunt căzut în „admiraţie” faţa de vietnamezi)! Sau trebuia să mai omoare şi restul de 6 milioane, din poporul său şi, abia apoi, SUA, China şi URSS să fi discutat serios un proiect de rezoluţie? Sigur, vietnamezii nu l-au înlăturat pe Pol Pot fiindcă mureau, neapărat, de grija victimelor sale! Aveau alte scopuri. Dar milioane de oameni au supravieţuit terorii, fiindcă Vietnamul a intervenit! Sigur, nu poţi să opreşti mereu dictatorii să omoare! Câteodată, îi opresc alţi dictatori! Câteodată, în funcţie de interesul tău naţional de securitate şi dacă ai mijloace, îi opreşti tu! Fără aprobare de la ONU! Altădată, sub pretext umanitar, fără voie de la Consiliul de Securitate, unele state chiar declanşează agresiunea împotriva altor state! A, agresiunea! Ăsta e un subiect! Ia să vedem! Că nu se mai poate cu “agresorii” ăştia americani!

America? Nişte “AGRESORI”!

La 14 decembrie 1974, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a adoptat rezoluţia 3314 prin care definea agresiunea! Dominată de ţările lumii a treia şi în luptă cu “imperialismul” american, care tot “agresa” în dreapta şi în stânga (aşa am învăţat eu la facultate, în Epoca de Aur), Adunarea Generală a ONU, ale cărei rezoluţii, atenţie, nu sunt obligatorii pentru statele membre, cum sunt rezoluţiile Consiliului de Securitate, a dat această definiţie! Sigur, rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii, dar pot asista la codificarea dreptului internaţional cutumiar, dacă sunt adoptate în unanimitate sau cu mare majoritate de voturi şi prevederile lor devin principii în practica statelor, după adoptare. Mai mult, sunt rezoluţii ale AGONU, care conţin instrumente juridice internaţionale (convenţii, tratate), care au fost negociate sub egida ONU. Acestea nu sunt obligatorii, prin faptul că sunt conţinute în rezoluţiile AGONU, dar, îndată ce sunt semnate şi ratificate de state, ele se transformă în instrumente obligatorii juridic pentru semnatari.

Adunarea Generală, prin definirea agresiunii, intra în coliziune cu prerogativele Consiliului de Securitate, singurul abilitat, prin Carta ONU, să stabilească cine este agresor pe Terra (articolul 39 din Cartă)! Dar, AGONU avea treabă, că erau “imperialiştii” agresivi şi Adunarea Generală trebuia să-i oprească! Că ăia interveneau  peste tot, fără rezoluţii ale Consiliul de Securitate! Buuuuun! Ia să vedem ce zicea rezoluţia 3314 despre agresiune, printre altele! Conform Anexei, definiţia agresiunii include şi “blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat”! Tare, nu? O să ziceţi: “Bine şi ce-i cu asta”?

Păi, în 1962, sovieticii plantaseră în Cuba instalaţii pentru lansarea rachetelor cu încărcătură nucleară spre SUA! Ceea ce nu era agresiune, nu-i aşa? Un stat independent, URSS, a pus şi el nişte rachete în Cuba, alt stat independent, care şi-a dat aprobarea pentru asta! What the heck! Ei bine, SUA au blocat Cuba, exact cum zice rezoluţia Adunării Generale ONU! Adică, iată, AGRESIUNE! Jos America! Nişte bandiţi, “imperialiştii” ăştia! Auzi, tu, să blocheze coastele Cubei, stat independent şi suveran, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate!

Înţeleg că SUA ar fi trebuit, dacă merg pe raţionamentul dumneavoastră, să ceară rezoluţie de la Consiliul de Securitate, ca să oprească livrările sovietice de armament nuclear către Cuba, nu-i aşa? Ceea ce sovieticii lui Hruşciov s-ar fi grăbit să aprobe cu amândouă mâinile, nu-i aşa? Domnul Alex, să vă spun un secret, că tot zice domnul Ion că îi “divinizez” pe americani! V-aţi pus, vreodată, următoarea întrebare? „Ce aţi fi dumneavoastră şi România, şi Europa şi planeta, dacă, de la începutul secolului trecut, cea mai mare putere militară a lumii nu ar fi fost America, ci, să zicem, Rusia sovietică a lui Stalin sau Hruşciov? Ştiţi ce ar fi astăzi România sau Europa? Dar, cum ar fi să fie Iranul cea mai mare putere militară a lumii? Sau China, aşa deschisă cum e ea la toate modelele economice? Cum ar fi fost ca puterea americană să fi dispărut într-un nor nuclear sovietic, în anii ’60 ai secolului trecut?

Să  lămurim clar un lucru! Putem să îi criticăm cât vrem pe americani, câteodată cu temei! Atâta vreme cât vor deţine puterea în lume, democraţia va avea o şansă! Dar ca puterea lor să dea această şansă democraţiei, s-ar putea să trebuiască să oprească, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, prin forţă, Iranul să deţină arma nucleară, fiindcă Rusia nu va permite o rezoluţie în acest sens!

S-ar putea să trebuiască să oprească Siria în a deţine arme chimice, pe care le poate livra unor reţele teroriste transnaţionale, pentru a le folosi direct împotriva Americii şi a aliaţilor săi! Apropo, ce credeţi că poate opri, astăzi, China să domine politic şi militar întreaga Asie? Planeta Giganţilor? Imperiul klingonian? De ce credeţi că armata roşie a lui Stalin nu a ajuns la Dublin în şapte zile de la căderea Berlinului? I-au oprit romulanii? Nu, prietene Alex! Aşa hulită cum e, aşa criticată şi “încărcată” cu toate relele, democraţia americană ne permite, în fiecare zi, să o înjurăm aici şi la ea acasă şi să ne trăim viaţa asta amărâtă, aşa cum am ales noi trimiţându-l pe Băsescu sau pe Ponta să ne conducă!

Nu întotdeauna poţi să mergi să aperi vieţile oamenilor sau democraţia aia strâmbă, în lume, sub egida unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Fiindcă nu o să vrea China sau Rusia! Ce faci atunci, dacă e vital să nu scapi din mână balanţa puterii în lume? Atâta vreme cât puterea mondială este deţinută de o democraţie, lumea are o şansă! Din momentul în care balanţa va înclina spre dictatorii criminali ai aceleiaşi lumi, să vă temeţi, domnule Alex!

Ruşii “tremură” de emoţie că semnează Moldova „Nimic” cu Uniunea Europeană

Şi acum Rusia şi Moldova! Am o veste proastă pentru dumneavoastră! Aţi aflat de la Băsescu şi din presă cum vin moldovenii la noi sau încearcă să meargă în UE, la muncă! Aşa este! Dar ştiţi câţi dintre moldoveni sunt la muncă în Rusia? Ia faceţi o investigaţie! O să fiţi uluit! Vorbiţi de Moldova şi UE! Aţi întrebat câţi moldoveni vor o integrare cu Rusia şi câţi cu UE, dincolo de faptul că foarte mulţi dintre ei ar dori un paşaport de UE? Unii ar dori un paşaport de UE, deşi muncesc în Rusia şi nu sunt dispuşi să-şi încerce norocul în spaţiul comunitar.

Îmi spuneţi că Rusia vrea să împiedice vax-ul de la Vilnius, prin care Moldova va încheia „nimic” cu UE! Hai, nu mă înnebuniţi! De ce ar avea nevoie Moscova să strice jucăria de la Vilnius? Dacă, mâine, Rusia opreşte importul de vin din Moldova, economia Moldovei s-a prăbuşit instantaneu! Dacă le opreşte gazul, nu mai pâlpâie o luminiţă în toată republica! Dumneavoastră vorbiţi de guvernarea “aşa-zis democratică” din Moldova? Bine scris “aşa-zis”! Guvernarea aia lipită de toate compromisurile posibile cu comuniştii lui Voronin şi avidă de putere nedemocratică, pe mâna şmecherilor şi securiştilor proşti de la Bucureşti, ghidonaţi de Traian Băsescu?

Credeţi că Rusia, cu trupe în Transnistria şi toate pârghiile economice în mână, se sinchiseşte de România şi bufeurile comice ale penibilului de la Cotroceni sau de Uniunea Europeană, când este vorba de Moldova? Domnul Alex, aveţi o părere foarte proastă despre serviciile secrete ruseşti! Astea au cu totul alte treburi decât să lucreze, zi şi noapte, la menţinerea Moldovei în sfera de influenţă rusească! De treaba asta se poate ocupa uşor Gazpromul sau serviciile economice de la Moscova, dacă ruşii ar avea asemenea apăsări! Până una, alta, ruşii au un mare conducător! V-aţi uitat atent la Băsescu?

A, să nu uit! Un sfat de la un om bătrân şi foarte priceput în domeniul ăsta (scuzaţi exerciţiul de auto-admiraţie, dar sunt prea bătrân ca să mă mai îmbolnăvesc de falsă modestie)! Prietene Alex, dumneavoastră şi cu mine nu vom trăi să vedem Moldova în UE! Habar n-am dacă moldovenii vor dori în 10, 20, 30 de ani să intre în UE! Dar ştiu ce vor dori comunitarii! Nein, Verbotten, if you know what I mean, cum ar zice comisarul Şoric! Aşa că relax şi daţi acatiste la biserică să poată interveni SUA, atât cât pot şi cât vor, pentru a opri dictatorii planetei să ajungă la butoanele puterii mondiale! Sigur, ca nişte „imperialişti” ce sunt, că de-aia şi putem să-i înjurăm în voie! Şi să ne îmbrăcăm în blugi şi să vrem să emigrăm în SUA, de-ai dracu’ ce sunt ei! Nu am auzit de niciun român că vrea să emigreze în Iran! Sau în China! Că în Siria avem mulţi cetăţeni, vreo 10.000, femei şi copiii lor! No comment!

Credeţi-mă, v-aţi înţelege uşor mai greu cu Ali Khamenei sau cu Assad, decât cu Obama! Şi să vă mai spun un mare secret! Cam cinic, dar benefic pentru libertate, în general! E bine să ne bazăm, cât de mult se poate, pe Consiliul de Securitate! Dar, când libertatea României va fi în pericol, iar Consiliul de Securitate va fi paralizat, la cine veţi face apel? Veţi aştepta o rezoluţie? Nu credeţi că v-ar fi mai bine dacă domnul Khamenei ar fi conştient de puterea americană şi foarte pătruns de faptul că acea putere îl va lovi, devastator şi fără ezitare, îndată ce va trece linia roşie a armelor de distrugere în masă?

Dar sutele de mii de evrei români din Israel înseamnă ceva pentru România cea atât de preocupată de cei 10.000 de români din Siria?

Apropo, Băsescu v-a spus de cei 10.000 de români din Siria! Or fi 14.000? Preocupare legitimă a oricărui stat faţă de cetăţenii săi. Ştiţi câţi evrei români sunt în Israel? Parte a statului Israel? Sigur, mulţi nu mai sunt cetăţeni români, dar au fost, ei sau părinţii lor! Oameni care, în ciuda vicisitudinilor, vorbesc româneşte, iubesc România şi păstrează amintirea locurilor de baştină, fiind cel mai puternic segment de cultură românească din lume, în afara frontierelor româneşti, dacă excludem Republica Moldova! Peste 300.000! Toţi, sub spectrul atacului chimic din partea lui Assad! Nu credeţi că o politică deşteaptă din partea României, ca să nu zic altceva, ar fi să ne preocupăm mai mult şi de soarta acestor sute de mii de evrei români din Israel, decât să ne îngrijorăm exclusiv de cei 10.000 de români din Siria (de care trebuie, evident, să avem primordial grijă, ca cetăţeni români)? Sau câteva mii, din orice altă ţară arabă?

Rachetele Scud ale lui Saddam au căzut, în anii ’90, în Israel, iar Israelul nu a ripostat, pentru a menţine integritatea coaliţiei internaţionale, care a alungat, sub conducerea SUA, Irakul din Kuweit. Am fost noi suficient de conştienţi că, printre evreii care au suferit atunci, încă o dată în istorie, erau, poate, şi oameni care au văzut lumina zilei sub cerul României? Şi care, acum, sunt din nou în pericol, pentru că bravul Consiliu de Securitate este total blocat! Ce recomandaţi, domnul Alex? Să le spunem evreilor: “scuzaţi, muriţi un pic, nu avem rezoluţie”? Păi, Israelul nu va alege să moară! Va lovi devastator Siria! Paradoxal, Assad se va bucura, pentru că orice conflict al unei ţări arabe cu Israelul este de natură să dezintegreze alianţa SUA cu ţările arabe din Orientul Mijlociu! Assad ar neutraliza, în felul ăsta, şi coaliţia din Siria, care luptă împotriva dictaturii sale! Ar ieşi jumulit din confruntarea cu Israelul, ar pierde ceva din capabilităţile sale militare, inclusiv arme chimice, dar s-ar salva politic şi ar fi eroul Orientului arab în lupta împotriva „sionismului”!

Doriţi ca SUA să asiste inerte şi liniştite la acest deznodământ, doar pentru că ruşii şi chinezii spun Niet în Consiliul de Securitate? Sorry, Sir! Aiasta nu se poate! Iar în ceea ce priveşte Rusia lui Putin, nu vă luaţi după disensiunile pe tema Siriei, developate în exces de presa mondială şi înţelese total prost de “pasdaran”-ul de la Cotroceni, Traian Băsescu! Ruşii sunt în aceeaşi ambarcaţiune cu americanii pe teme mult mai importante ca Siria, ca să permită, de dragul lui Assad, deteriorarea relaţiei cu SUA! Ca să conchid: Periculos, domnul Alex, curat periculos!

În ceea ce-l priveşte pe Assad, acesta este uşor răcit! Pentru guturaiul său de sezon există o reţetă infailibilă. Medicamente compensate de mare eficienţă! Găsiţi reţeta şi medicamentele în filmuleţul de mai jos!

Gulaş Unguresc cu Diplomaţi Români Analfabeţi şi Demnitari “Ticăloşi” din Înalta Politică Românească

corlatean 2 OK

Astăzi aş fi vrut să vă arăt de ce România nu poate spera la decenţă şi profesionalism în dinamica relaţiilor internaţionale! Sugrumată de ceauşism şi prostie securistă la vârful diplomaţiei, ca şi al clasei politice, România nu are nicio şansă să-şi şteargă scuipatul de pe faţă, aruncat de altă ţară sau de cineva din altă ţară! Nici măcar atunci când a fost scuipată pe nedrept!

Ar fi fost un text frumos, foarte tehnic şi teribil de plictisitor, pe care să-l citească doar vreo doi, trei creieroşi, capabili să înţeleagă armonia înaltă a reperelor artei diplomatice! Dar, parcă poţi! Într-o ţară populată de moaşte, în care premierul vine din vacanţă doar ca să şi-o prelungească (vacanţa), lui şi tuturor proştilor scârbiţi de muncă, dar avizi să-şi dea votul cui le aruncă o ciozvârtă electorală, e, practic, imposibil! Că ciozvârta aia e în kilograme de ulei rânced sau peşte stricat sau zile libere, nu mai calculează nimeni! Atenţie, textul este, în continuare, dificil! Mai bine, abţineţi-vă!

Pâine ieftină, ceasuri elveţiene şi dări cât cuprinde

Cei doi vacangii (cuvânt inventat de mine, nu vine de la “vacă”, ci de la “vacanţă”, dar nu mă deranjează “extinderile ilicite”) de profesie, Victoraş şi Crinuţu’, s-au îmbulzit pe scările şubrede ale succesului USL-ist, împinşi din spate de răsuflarea tăiată a susţinătorilor din prostimea de serviciu, pentru a-l contracara prompt pe Băsescu! Ăla care îi desfiinţase sistematic, în absenţă, obligându-i să revină din periplul “vacanţionist-cretinoid”, pe care nu îl voi explica, pentru că proştilor din USL le-aş explica degeaba, iar oamenii deştepţi, care citesc acest blog, nu au nevoie de nicio explicaţie!

Cert este că, în conformitate cu sondajele de opinie, USL pierde puncte importante, cam unul pe lună, în intenţia de vot pentru alegerile parlamentare! (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-15377361-sondaj-usl-conduce-intentiile-vot-insa-inregistreaza-pierdere-procentuala-desi-foarte-lenta-partidul-miscarea-populara-optiunea-vot-peste-5-din-romani.htm).  Sigur, sociologic, poate fi o pierdere importantă! Pentru mine, este doar un indiciu semnificativ cu privire la ponderea săracilor cu duhul, în cortegiul electoral al ultimilor ani din România, de vreme ce USL se situează încă la peste 50% din opţiunile de vot ale electoratului! Sincer, pe de altă parte, mă bucur că este aşa! Ţara are ce merită! Adică, după Băsescu, pe Crinuţ şi pe Victoraş!

Nu voi intra în amănuntele intervenţiilor televizionistice, din 13 august 2013, ale celor doi “giganţi” politici, pentru a explica “diverse” proştilor care îi susţin şi oamenilor inteligenţi care abordează textul de faţă. Mă voi limita doar la un aspect, două, ca să pot trece rapid la alt tip de prostie, din ograda domnului Titus (nu împăratul roman), care ne apără de unguri cu mult tact şi abnegaţie, aşa cum se poate observa uşor din montajul de la începutul acestui articol.

Dorind să explice proştilor de ce măreşte dările, prin aranjamentele cu FMI, Victoraş a slobozit următoarele “panseuri” extrem de relevante, la România TV, pe 13 august 2013:

Victor Ponta: Şi anume, nu există în noul acord (cu FMI-nota mea) nici o referire legată de taxe, de creşteri concrete de taxe şi impozite, cu două excepţii, pe care mi le asum şi pe care le susţin. Prima: dacă scădem TVA-ul la pâine, creştem accizele la produse de lux; iahturi, ceasuri. Da, eu îmi asum acest lucru…            
Realizator: Şi alcool.
Marius Niţu: Alcool.
Victor Ponta: Şi la alcool. Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi votează pe liberali…(…)

Marius Niţu: Nu, cei de la PDL au zis, ‘O să apară 21 de noi taxe’.
Victor Ponta: Sunt nebuni, ca să nu spun că sunt mincinoşi, că i-aş jigni. Nu există nici 21, nu există nici şapte sau cinci. Există această creştere a accizelor la produse de lux, contra TVA la pâine şi da, mi-o asum şi eu, şi PNL, şi PC şi foarte bine am făcut”. (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Aşadar, ce spune Victoraşu’? Că scade TVA la pâine, nu-i aşa? Ia să vedem noi! Pe cine avantajează această măsură? Evident, populaţia săracă! Asta este foarte bine, pentru că tocmai aceşti oameni trebuie protejaţi, în timp de nevoie, cum este perioada de criză pe care o trăim! Dar, un alt motiv important al reducerii TVA la pâine este să “fiscalizăm” un domeniu teribil de afectat de evaziunea fiscală! Aşadar, în fond, reducerea TVA la pâine este îndreptată spre o mai bună colectare la buget, prin descărcarea poverii fiscale de tip TVA din circuitul produsului finit pâine!

Întregirea pensiilor este, de fapt, “compensarea” lor

Păi, dacă este aşa şi se aşteaptă o mai bună fiscalizare a procesului, de ce COMPENSEAZĂ Ponta, pentru buget, scăderea TVA la pâine, cu mărirea accizelor la alcool şi produse de lux? Logic, asta arată că Ponta nu mizează pe o mai bună fiscalizare şi, în consecinţă, o mai bună colectare la buget, prin reducerea TVA la pâine (explicaţia a fost dată de numeroşi experţi şi nu vreau să mă refer la ea aici), ci, mai degrabă, este conştient că această reducere va produce un gol la buget, pe care trebuie să îl acopere cu măririle de accize pentru produsele de lux şi alcool!

Dacă facem un calcul simplu, plecând de la premisa că reducerea TVA la pâine este un lucru bun şi necesar pentru mulţi oameni sărmani, dar, aşa cum am văzut, nu se bucură de încrederea lui Ponta, că ar umple visteria statului, ba chiar trebuie compensată, să ne punem următoarea întrebare: Totuşi, aceşti sărmani, pe care vrea să-i ajute Ponta, cu cine votează? Răspunsul simplu este: în  majoritate cu PSD! Cu cine votează cei care ”compensează” reducerea de TVA pentru sărmani, adică cei care consumă băuturi alcoolice scumpe sau achiziţionează produse de lux? Păi, în majoritatea lor, votează cu PNL! Mult mai evidentă, în acest sens, este “împovărarea” chiriilor de care vorbeşte Ponta, tot ca o compensaţie. Iată pentru ce, în şedinţa de guvern, din 14 august 2013:

“(…) la începutul lunii septembrie, să prezentăm acordul cu FMI: două creşteri, am scăzut TVA-ul la pâine şi am crescut accizele la alcool, iahturi, ceasuri şi cred că am făcut foarte bine Şi e o măsură social-liberală asta, până la urmă pâinea şi reducerea evaziunii e un lucru foarte bun şi doi, nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011 şi atunci, de la 1 ianuarie 2014, compensăm cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva, nici 12, nici 21 de taxe, nici 2.500, e vorba de două lucruri bune pe care le-am compensat de undeva şi cred că am făcut foarte bine şi cu asta cred că toată discuţia s-a închis”. (http://www.gov.ro/declara-ii-sus-inute-de-premierul-victor-ponta-la-inceputul-edin-ei-de-guvern__l1a120794.html).

Ia să vedem! Aşadar, ce ne spune Ponta? Că “nu am mai încasat contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei – a fost prima măsură pe care a luat-o acest guvern ca să repare ceea ce s-a făcut rău în 2011”! Foarte bine! Dar, atunci, după 2011, se încasau contribuţiile de sănătate de la “pensionarii cu 740 de lei şi nu se luau dări pe chirii de tipul “plata doar la sănătate la veniturile din chirii”! Acum, când nu mai încasăm “contribuţiile de la sănătate de la pensionarii cu 740 de lei”, ghici ce? COMPENSĂM! Cum? Simplu! “Cu plata doar la sănătate la veniturile din chirii, nimic altceva,” Adică, nu am fost în stare să gestionăm bugetul în aşa fel încât să reîntregim real pensiile celor sărmani, “pensionarii cu 740 de lei” şi, acum, trebuie să compensăm ce am dat la unii cu ce vom lua de la alţii!

Întâmplarea face că sărmanii cu 740 de lei pensie sunt votanţi PSD, iar cei capabili să aibă oarece venituri din chirii sunt votanţi PNL, de regulă! Chiar şi liberalii şi-au dat seama, în cele din urmă! Sigur, nu Crinuţu’, care vorbea de  viziuni “somnambulice” în cazul celor care sesizau nebunia acestor dări noi:

“Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e niciun păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică. De ce? Pentru că nu poţi să visezi că s-au mărit taxe şi să le critici. Le critici în somn atunci. A crescut, s-a desfiinţat cota unică în România? S-au majorat impozitele acestea în România?” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).

Nici Chiţoiu nu avea vreo problemă, deşi, raportându-mă la intelectul domniei sale, nu sunt sigur dacă asta este o veste bună sau proastă! Am spus pe 2 august 2013, la România TV, că PNL va fi primul afectat electoral de aceste măsuri! Tăriceanu a reacţionat abia pe 6 august 2013:

La noi, însă, o astfel de politică denotă o mentalitate care este dovada cea mai elocventă a intenţiei de a penaliza pe cei care deţin un bun sau o proprietate. Cu alte cuvinte, noi descurajăm deţinerea de proprietăţi şi vrem să facem o ţară de asistaţi. Acest lucru este extrem de grav în ceea ce priveşte abordarea de politici fiscale şi sper de la colegii mei liberali să fie de data aceasta ceva mai activi pe acest subiect. Să iasă din pasivitatea care i-a caracterizat pe unii şi să nu accepte o astfel de măsură. Ceea ce trebuie făcut este lărgirea bazei de impozitare. Nu trebuie să punem impozite suplimentare la cei care deja plătesc impozitele şi se conformează voluntar, ci trebuie să scoatem la lumină evaziunea fiscală. Este o vorbă veche în popor care spune ‘dom’le, dă tot în boul care trage’. La noi, politica fiscală pare să urmeze această zicală. Punctul meu de vedere este că trebuie puşi la plata impozitelor cei care fac evaziune, cei care se sustrag.” (http://www.realitatea.net/tariceanu-majorarea-impozitelor-pe-chirii-in-contextul-reducerii-tva-la-paine-este-o-grava-eroare_1241899.html).

Cu “ticăloşia” prin Spania

Este interesant că Ponta trâmbiţa, sus şi tare, probabil susţinut de binomul sinucigaş Crin-Chiţoiu, adevăraţii gropari ai Partidului Naţional Liberal, că măsurile lui de împovărare fiscală a segmentului cel mai dinamic al societăţii româneşti sunt agreate şi susţinute chiar de liberali “Şi vreau să vă anunţ o chestie, şi liberalii nu au nici o problemă cu chestia asta; că nu e că aceia cu iahturi şi cu ceasuri din Elveţia îi votează pe liberali!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Abia după 10 august, am auzit de la domnul Tăriceanu şi această concluzie amară: “Dacă astfel de măsuri vor fi adoptate, dacă ele nu vor fi clar explicate şi justificate, dacă se poate produce o justificare şi chiar şi în aceste condiţii, nu m-ar mira să existe o sancţionare din partea electoratului şi mi-e teamă ca această sancţiune să nu vizeze cu precădere PNL, de la care există o serie de aşteptări!” (http://www.realitatea.net/tariceanu-replica-dura-si-avertisment-pentru-crin-antonescu_1247325.html).

Dincolo de aceste considerente, noile poveri fiscale indică un singur lucru! Mult trâmbiţata “reîntregire” de pensii şi salarii, cu care Ponta i-a momit pe proşti şi asupra căreia am ridicat personal mari semne de întrebare, încă din 2011-2012,  pe un anume post de televiziune, s-a dovedit, în sfârşit, o mizerie electorală de cea mai joasă speţă! Practic, nu s-a întregit nimic! S-a dat dintr-un loc proştilor şi acum acoperim locul acela luând din alt loc, adică luând înapoi de la aceiaşi sau de la alţi proşti! Şi pentru că, inevitabil, sunt destui proşti USL-işti care citesc acest blog, să le reamintim o frază spusă de Ponta, pe 13 august 2013, când s-a precipitat să îl acuze pe Băsescu de ticăloşie! Acuză livrată pentru că Băsescu ar fi inventat data la care a aflat Ponta de accidentul teribil din Muntenegru:

Victor Ponta: Eu v-am spus însă, că, la nivel uman, să te duci la televizor, să… Aia, faptul că se ceartă cu bona mea, că cheamă CSAT-ul după ce mă urc eu în avion, sunt chestii copilăreşti. Pot fi, cum să vă spun, ridicole. Dar să foloseşti moartea unor români din Muntenegru ca să te duci la televizor să minţi, ca să mă ataci politic, asta a zis: ‘Eu am ştiut de la şapte fără cinci şi Ponta juca baschet’. Domnule, atacă-mă pe mine, nu te folosi de moarte unor români. Mi se pare mult mai mult decât o ticăloşie!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-la-romania-tv__l1a120792.html).

Ei bine, mă ard degetele să vă arăt cine minte şi cine este, cu adevărat, ticălos în această dramă din Muntenegru! Nu o voi face, încă! E din alt topic, nu pentru azi! Dar, să rămânem o clipă în discuţia despre ticăloşie, pentru beneficiul votanţilor PSD şi al iubitorilor de Ponta, infantilism, ticăloşie brută, incompetenţă, minciună şi celelalte ingrediente ale universului de discurs USL-ist, ca să nu zic PONTIST! Vă aduceţi aminte de ce au venit USL-ii la putere? Fiindcă Băsescu a obligat poporul român la eforturi mari şi sacrificii importante, proclamate de USL ca absolut nejustificate în timpul crizei! Credem cu toţii că erau nejustificate! Că se putea gestiona altfel criza! Prin renunţarea la furat, de pildă! Ne aducem aminte de tăierile de salarii şi pensii! Aici a fost masa critică a propagandei USL-iste! Cum USL va repara aceste nenorociri! Cum va reîntregi pensii şi salarii!

Cum le-a reîntregit se vede acum, când USL (a se citi PSD + Crin + Chiţoiu) impune noi poveri fiscale pe umerii românilor! Dar e ceva mult mai josnic! Mai abject! Care provoacă silă şi dezgust numai când te uiţi la oameni ca Ponta! El vorbeşte despre cum fac unii din nenorocirea oamenilor unealtă pentru scopuri meschine? El vorbeşte despre ticăloşie? Pe 22 iulie 2013, Ponta se afla în Spania! A dat un interviu la influenta televiziune RTVE! Ce credeţi că le-a spus spaniolilor lăudându-se cu “cifrele pozitive” ale economiei româneşti? Că aceste cifre s-au obţinut prin “eforturile mari” şi “sacrificiile importante” ale românilor! (auzi file audio* 13ponta-tve-1romania cifre pozitive dupa eforturi si sacrificii ale romanilor22jul).

Adică, Ponta a cucerit puterea politică în România prin votul oamenilor, pentru că s-a ridicat împotriva nemerniciei unor măsuri, care au dus la distrugerea României şi a românilor! Dar, îndată ce scapă în Vest, se laudă tocmai cu acele măsuri care au produs atâta suferinţă în ţară şi pe care le-a criticat el însuşi cu atâta înverşunare, în repetate rânduri! Voiaţi o definiţie a ticăloşiei? O aveţi acum!

Foaie verde de Jobbik, eu vă mai înjur un pic

Acum să vedem cât de tari suntem în diplomaţie, că tari în gură am văzut că suntem! Foarte multă lume s-a inflamat prin România, după ce liderii unui partid parlamentar extremist din Ungaria, Jobbik, au făcut declaraţii inacceptabile la adresa României, într-o tabără de vară, chiar pe teritoriul ţării. Liderul acestui partid, Vona Gábor, a declarat, pe 10 august 2013, conform Mediafax:

„Eu cred că Ungaria, dincolo de gesturile simbolice şi de iniţiativele civice, are obligaţia să încerce să dea glas acestei cerinţe în faţa forurilor internaţionale. Eu cred că această dispută (privind autonomia Secuimii) nu este disputa României şi Ungariei, ci una europeană. Ungaria trebuie să facă orice îi stă în putinţă ca disputa pe seama autonomiei să se finalizeze cât mai repede!” Şi a adăugat:

„Este evident că, pentru noi, principalul obiectiv nu este calitatea relaţiei dintre România şi Ungaria, ci starea societăţii şi naţiunii maghiare, care îi include şi pe maghiarii din Transilvania. Deci, dacă apărarea drepturilor maghiarilor din România şi reprezentarea lor înseamnă conflict cu România, cred că Jobbik îşi va asuma această responsabilitate, care trebuie, de fapt, asumată de întreaga Ungarie!” (http://www.antena3.ro/politica/jobbik-daca-apararea-drepturilor-maghiarilor-inseamna-conflict-cu-romania-jobbik-isi-asuma-asta-224184.html).

Aşa cum lesne ne putem imagina, autorităţile române au reacţionat la asemenea declaraţii! Prompt a fost Ministerul de Externe! Băsescu a intervenit şi el, pe 12 august 2013, printr-o suită de tâmpenii strict electorale, aruncate în eter la un fel de sărbătoare câmpenească a tuturor românilor, la care Liderul în Absolut îşi colorează rătăcirile naţionalist-stupide cu albastru de Voroneţ, în fiecare an:

Ungaria a devenit, în momentul de faţă, un focar de instabilitate din punct de vedere al tratamentului minorităţilor în regiune, nu în România. În România nu se va întâmpla nimic, dar, în regiune, politica Budapestei a început să creeze dificultăţi statelor care au minoritate maghiară pe teritoriul lor, iar România îşi va asuma leadership-ul punerii la punct a Budapestei!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14462&_PRID=ag).

Nu comentez aberaţiile din această izbucnire patriotardă a preşedintelui, fiindcă nu domnia sa mă interesează în acest text. De altfel, a fost pus el însuşi la punct de impetuosul nostru ministru de externe, Titus ot Corlăţean! Acesta a fost paraşutat la fel, foarte greşit, la aceeaşi chermeză câmpenească unde grăise Liderul în Absolut, tocmai pentru a “elucubra” şi domnia sa, pe aceeaşi temă, aşa cum este preluat de Gândul din 14 august 2013:

“(…) retorica războinică (a preşedintelui Băsescu-n.r.) este anacronică, populistă şi necredibilă atunci când îţi asumi, între ghilimele, leadership-ul împotriva unei capitale, adică împotriva unei ţări, şi nu faci distincţia, separarea, între anumiţi lideri politici, anumite atitudini politice extremiste şi o anumită retorică, şi o identifici cu o ţară întreagă, înseamnă că nu ai ce căuta în politică!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438). Acelaşi Corlăţean se dădea exemplu pe sine însuşi, ca diplomat şi instituţie, MAE, dând lecţii lui Băsescu şi invocând super-documentele emise de prăvălia pitorească pe care o conduce, sub numele de Minister de Externe:

Am făcut şi un test atunci când am dat comunicatul de presă al MAE, în urmă cu câteva zile, pe care unii, inclusiv dintre analiştii politici din presă, nu l-au înţeles ori s-au făcut că nu îl înţeleg. Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!” (http://www.gandul.info/politica/titus-corlatean-despre-declaratiile-lui-traian-basescu-la-adresa-ungariei-nu-mai-avem-nimic-de-impartit-politic-in-interiorul-asa-zisei-coabitari-11252438).

Wow! Nu aţi trecut în levitaţie? Nu v-aţi unit cu Nirvana? Cum, nu trepidaţi, cu 8,9 grade pe scara Richter, de asemenea har diplomatic? Vă spun eu pe unul, care şi acum este în levitaţie de atâta admiraţie (scuzaţi rima, dar mă simt inspirat)! Îl cheamă Crin şi e topit de ce bun e MAE român! Iată, pe 14 august 2013: “Eu salut reacţia Ministerului român de Externe, o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă pentru ce înseamnă domnul Gábor, formaţiunea sa politică şi contextul!” (auzi file audio* 13crin-1saluta reactie mae la jobbik13aug).

Diplomaţia română bate tot

Bun, dacă e aşa tare domnul Corlăţean, hai, domnule, să vedem şi noi fabuloasa reacţie a MAE, aia la care se referă şi marele ministru şi marele Crin! Ea a venit imediat, pe 11 august 2013! O reproducem integral, pentru acurateţe şi splendoare, că de-aia avem blog:

“Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu fermitate şi respinge declaraţiile făcute în cadrul Taberei de vară de la Joseni, în cursul zilei de sâmbătă, 10 august 2013.

Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.

În ce priveşte afirmaţia că pentru soluţionarea aşa-zisei probleme a maghiarilor din România este necesară asumarea unui conflict între Ungaria şi România, MAE apreciază că este extrem de gravă. Ea contravine flagrant spiritului şi realităţilor europene contemporane, principiilor de drept internaţional, Tratatului politic de bază, precum şi Parteneriatului Strategic bilateral. Astfel de poziţionări sunt complet anacronice şi trebuie condamnate cu toată fermitatea de către toţi actorii responsabili din România, Ungaria şi Europa, în general.

MAE dezavuează orice manifestări sau declaraţii extremiste care au loc pe teritoriul României.

MAE reaminteşte că este nevoit să ia poziţie, în mod public, pentru a doua oară în decurs de o lună, faţă de declaraţiile unor oficiali ungari făcute în contextul unor şcoli sau tabere de vară organizate de teritoriul suveran al României care disonează cu „Parteneriatului strategic ungaro-român pentru Europa în secolul XXI”.

Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” (vezi http://www.mae.ro/node/21212).

Sigur, nu o să analizăm tot pomelnicul superb al lui Corlăţean! Pardon, “prompt”, “clar”, “echilibrat”, bla, bla, bla! Am şi remuşcări! Cine sunt eu să fac analize unor diplomaţi desăvârşiţi, cum numai MAE român are în dotare! O armată super-competentă! Iată, după o asemenea reacţie, Ministerul de Externe de la Budapesta a dat un răspuns, pe 12 august 2013, care a confirmat “victoria” diplomatică a României, conform comunicatului Mediafax:

Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia, a declarat Ministerul ungar de Externe pentru MTI, răspunzând unei solicitări din partea diplomaţiei române.

Guvernul ungar este angajat faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român, subliniază ministerul ungar.” (http://www.mediafax.ro/politic/raspunsul-ministrului-ungar-de-externe-jobbik-nu-este-implicat-in-activitatea-guvernului-11245050).

Sincer, roşesc numai citind aceste slove! Ce superbă victorie, pentru domnul Corlăţean! Cum a îngenunchiat el obrăznicia hunilor ăştia, care îşi permit să-şi bată joc de ţărişoara noastră! Bravo, Titus! Exact cum ai spus tu: „Am cerut Guvernului Ungariei să se delimiteze de acele afirmaţii ale liderului unui partid extremist şi a fost bine faptul că Guvernul de la Budapesta a spus: ‘Da, parteneriatul strategic cu România este important pentru noi. Da, suntem adepţii colaborării şi lucrul ăsta trebuie să prevaleze. Trebuie să ştii cum să acţionezi (…)!”

Regula nr. 1 pentru idioţii din diplomaţie

Ce mai, mi-a luat Dumnezeu minţile! Cum să critici această superbă piesă de diplomaţie corlăţeană? Omul e tunat rău! Mare diplomat! Că doar e pus acolo de Micul Titulescu, ăla cu impozitul pe chirii! Măi, a zis şi Crin! Sigur, Crin a zis multe cretinisme, în conferinţa lui de presă precipitată, despre MAE şi povestea cu ungurii! Surprinzător, deţinea nişte date tehnice, pe care nu le putea avea decât din Minister, pentru că nu-l putea duce căpşorul atât de departe pe baterii! Nu cred că le avea de la Corlăţean! Are alte surse! Nu i-au fost suficiente, însă! Nu o să-i spun, încă, unde a greşit, fiindcă sunt un trădător de neam şi ţară, care îl lasă pe mâna “pretinilor” din Minister, să mai greşească şi altă dată! Pe bani grei, cât îi plăteşte statul pe ăia! Astăzi, mă fac de râs doar în raport cu Super-Corlăţean! Încă o dată, cine sunt eu să mă pun cu o armată de super-diplomaţi, cu un minister întreg, la rigoare şi, de fapt, cu ditamai Guvernul Ponta? Hai să ne revenim, ce Dumnezeu!

Aşa cum vă spuneam, ne vom referi strict doar la unele pasaje din opera editio princeps a lui Corlăţean. Vom începe cu Regula nr. 1 pentru idioţi! Poftim? Da, sigur, există şi idioţi în diplomaţie! Nu, nu în diplomaţia română! Aici toţi sunt nişte Mici Tituleşti! După chipul şi asemănarea Micului Titulescu! Adică, “geniali”! Vă daţi seama? Dar, să revenim la Regula nr. 1, aia pentru idioţi! În diplomaţie, se enunţă aşa: “Never ever, în caz de incident diplomatic, nu solicita, pe canale diplomatice oficiale publice, părţii implicate în incident, să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte, în afara unui aranjament pe canale diplomatice confidenţiale!”

Explicaţie la Regula 1 pentru idioţii din diplomaţie: “Never ever, nu face aşa, deoarece niciodată nu se întâmplă ca, în afara acelui aranjament confidenţial, o parte implicată în incident să dezavueze public factorul declanşator al incidentului, care ţine de acea parte! Ceea ce, dacă ai cerut asta, te va face să pierzi faţă, va compromite partea pe care o reprezinţi în incident şi te va umili ca ţară!”

Case study: ce a cerut România Ungariei? “Ministerul Afacerilor Externe aşteaptă din partea Guvernului de la Budapesta să se disocieze de declaraţiile Jobbik făcute la Joseni în cursul zilei de ieri.” Ce a răspuns Guvernul de la Budapesta: “Jobbik este un partid de opoziţie care nu este implicat în activitatea Guvernului ungar şi nu împărtăşeşte responsabilităţile acestuia.

S-a disociat Guvernul de la Budapesta de “declaraţiile Jobbik”, aşa cum a cerut MAE român? Răspuns: NEM! Ce zice, de fapt, Budapesta, pentru uzul idioţilor din diplomaţie, pe unde or fi ei? Zice aşa (răspuns imaginar, pentru înţelesul proştilor din diplomaţie):

“Băi tâmpiţilor din MAE român, de când trebuie să răspundă Guvernul Ungariei pentru declaraţiile unor băieţi din opoziţia de la Budapesta, care nu exprimă poziţii oficiale ale Guvernului maghiar? Sigur, noi suntem atenţi la voi, că vă ştim cam nevricoşi, incompetenţi şi tembeli, aşa că vă mai spunem o dată, ca la proşti, da, suntem angajaţi faţă de principiile fundamentale şi obiectivele parteneriatului strategic ungaro-român. OK? În rest, nu ne mai deranjaţi pentru orice declaraţie neoficială, rostită de vreun băiat de la Budapesta, culmea, la voi în casă! A, şi să nu uităm! Până când Vona Gábor va vorbi în numele Guvernului maghiar, ceea ce ne va obliga să ne disociem de el, RĂMÂNE PERFECT VALABIL CE A ZIS EL, IDIOŢILOR!”

Vă imaginaţi că în MAE român nu se cunoaşte Regula nr. 1? Vă imaginaţi ce bocanc, din pusta maghiară, ne-au administrat în gură diplomaţii lui Orban, prin grija MAE român? Vă imaginaţi că MAE român a permis şi provocat o reacţie a Guvernului Ungariei, pe tema unor declaraţii insultătoare la adresa României, rostite de un derbedeu maghiar, în aşa fel încât Guvernul lui Orban să nu fie nevoit să le dezavueze (bravo lui, pe plan intern, trăiască Orban, sunt alegeri la anul in Ungaria)? Şi, în acelaşi timp, să se declare în aderenţă totală la principiile colaborării româno-maghiare? Cât de buni să fie diplomaţii maghiari? Exact atât de buni! Cât de…(fill in the blanks) să fie diplomaţii români? Exact atât cât a înţeles Crin din partea MAE: “o reacţie promptă, o reacţie clară, o reacţie echilibrată şi o reacţie suficientă”! Aş zice eu, mai mult decât suficientă!

A, am uitat să vă spun! Trebşoara aia cu “vă rog să dezavuaţi”, fără să ştie ce bocanc o să ia în gură, ştiţi de unde o au securiştii din MAE român? De la Ceauşescu! Pe vremea aia, se făcea treaba asta în diplomaţie: “Bă, ungurule, cere-ţi scuze!” Nu conta că ăla nu-şi cerea niciodată, că românii oricum nu aflau, iar râsetele internaţionale nu se auzeau în România! Partea haioasă este că şi azi, ca şi în Epocă, toată presa română, ca şi clasa politică, au jubilat la reacţia MAE român! Vă daţi seama unde suntem, oameni buni? Întrebare la care simpatizanţii USL nu sunt solicitaţi să reflecteze! Mai vreţi?

Drepturi colective şi prostie individuală

Dar cine sunt eu să mă pun cu MAE român? Cu oamenii  ăia şcoliţi la şcoli înalte, specialişti în negocieri şi drept internaţional public, conduşi de minţi atât de strălucite ca cea a lui ot Corlăţean? Roşesc şi nu e bine! Cât de imberb să fiu? Hai să mai luăm una bucată şi gata, că îmi plesneşte obrazul de ruşine! De pildă, acest extras fundamental, cel mai important din comunicatul MAE:

“ Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”

Doamne, ce-i aici? Cam tot pachetul de relaţii internaţionale ale României! Să începem cu sfârşitul ca să devenim credibili, adică să începem cu formula: „aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”

Nu intrăm în amănunte cu privire la dezastrul românesc al negocierilor pentru Tratatul bilateral cu Ungaria! Hai să mergem direct la Tratat! Unde se vorbeşte, în Tratat, de drepturi colective? Păi, în ultima frază, care încheie Anexele la Tratat, acolo unde, printre documentele de referinţă, la punctul 3, este menţionată şi Recomandarea nr. 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la un protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitor la drepturile minorităţilor naţionale. Atenţie, Recomandarea este menţionată cu trimitere la paragraful (1) b) al art. 15 din Tratat. Buuuun! Fiindcă în Recomandarea cu pricina se vorbeşte de drepturi colective, pe care România lui Ceauşescu şi Corlăţean nu le acceptă pentru minorităţile naţionale (ceea ce este absolut OK, ca poziţie), negociatorii Tratatului, din partea României, au vârât în Anexe următoarea formulare (ca explicaţie cu privire la acceptarea de către România a Recomandării 1201): “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”

Bravo, bravo, super! De unde şi formularea din comunicatul MAE, din anul de graţie 2013: “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!”

Auzi tu, “sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale”! Auzi tu, la diplomaţii români există lucruri care pot fi “excluse conceptual”! Wow! Aşadar, ce ne rămâne de făcut, ca în cântec? Simplu! Se mergem să vedem ce scrie în Recomandarea 1201 despre drepturile colective:

“Article 12

1. Nothing in this protocol may be construed as limiting or restricting an individual right of persons belonging to a national minority or a collective right of a national minority embodied in the legislation of the Contracting State or in an international agreement to which that state is a party.”

Adică:

“Articolul 12

1. Nimic din acest protocol nu poate fi înţeles ca limitând sau restrângând un drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale sau un drept colectiv al unei minorităţi naţionale înscris în legislaţia Statului Contractant sau într-un acord internaţional la care statul este parte.”

Să reluăm! Ce scrie în Tratat, după ce este menţionată Recomandarea 1201? Asta: “Părţile contractante sunt de acord că Recomandarea nr. 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice.”

Sigur, chiar şi pentru un tâmpit, această formulare înscrisă la cererea părţii române este o aberaţie inutilă, pe care ungurii au acceptat-o, ca să nu se mai tărăgăneze încheierea Tratatului! Cum, adică “suntem de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective?” Păi, se referă, că scrie despre ele în Recomandare! Cum adică “nici nu obligă părţile contractante să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice”? Păi, cum să le oblige la aşa ceva, de vreme ce articolul 12 din Recomandare îţi spune clar că drepturile colective de acolo, despre care este vorba, căci este vorba despre ele, nu sunt impuse de Recomandare, ci este vorba doar de acele drepturi colective, pe care statul le acordă independent de Recomandarea 1201, prin legi interne sau în baza legislaţiei internaţionale?

Adică, Recomandarea nu te obligă la niciun drept colectiv pentru minorităţi, doar îţi spune că nu le interzice pe cele pe care le acorzi tu deja! Practic, fraza finală din Tratat, din Anexe, era inutilă şi tâmpită, cerută de diplomaţii români ca să nu se facă de râs că au acceptat în Tratat Recomandarea 1201, după ce s-au bătut cu pumnii în piept că nu o vor accepta, fiindcă ar fi conţinut “drepturi colective”! Era cu atât mai tâmpită, cu cât, în articolul 15, din Tratat, de care era legată Recomandarea 1201, se preciza în sensul articolul 12 din Recomandare:

“Părţile contractante se angajează ca, în reglementarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale care trăiesc pe teritoriul lor, să îndeplinească Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, dacă în ordinea lor de drept internă nu există o reglementare mai favorabilă în privinţa drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor.”

Adică, vorbim de drepturi colective cu tot ce înseamnă asta, autonomie pe criterii etnice, statut special, discriminare pozitivă, măsuri speciale etc. numai în măsura în care statul roman sau maghiar şi-au asumat asta, deja, prin legile interne sau internaţionale, nu ca urmare a Tratatului bilateral sau a Recomandării 1201! Da, era vorba de drepturi colective acolo, dar numai de acelea pe care România le recunoştea prin legea internă, nu pentru că ar fi obligat-o Recomandarea!

Captain Power ot Corlăţean

Aţi înţeles nivelul diplomaţiei române? Ei, ce scrie în comunicatul MAE din august 2013? Despre “aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996!” Păi, cum sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”, dacă Recomandarea 1201, menţionată ca document de referinţă pentru minorităţile naţionale, în Tratatul bilateral, spune, la articolul 12, că nu exclude drepturile colective, pe care unul sau amândouă statele contractante vor să le acorde minorităţilor cu pricina, în baza legilor interne sau intenţionale? Bun, înţeleg că România nu vrea să le acorde! Foarte bine, să trăiască! Dar, poate vrea Ungaria să acorde aşa ceva minorităţii române de acolo! Tratatul nu exclude! Cum adică sunt excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Poate vrea România să acorde în anul 2050 aşa ceva! Cum să fie excluse “conceptual din planul relaţiei bilaterale”? Doar dacă îţi filează o lampă! Ei bine, ăsta este nivelul domnului Corlăţean şi al diplomaţiei române!

Şi acum, să reluăm paragraful complet din comunicatul MAE, din 11 august 2013:

“Astfel, pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale, la fel ca şi aşa zisele drepturi colective pentru minorităţile naţionale, care sunt excluse conceptual din planul relaţiei bilaterale prin Tratatul politic de bază din 1996.”

Să abordăm prima parte: „pe tema autonomiei pe criteriu etnic, MAE reaminteşte faptul că aceasta nu face parte din standardele europene actuale omologate pentru minorităţile naţionale,” Să fim foarte clari şi pe scurt! Ce vrea să spună MAE aici, exact în formulări pe care le foloseau şi diplomaţii lui Ceauşescu? Ce înţeleg ei prin „standarde”? Diplomaţii români înţeleg prin „standarde europene” acele prevederi ale instrumentelor juridice internaţionale, adoptate sub egida Consiliului Europei, cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi pe care statul român şi le-a asumat! Ceea ce nu i-a învăţat nimeni pe aceşti analfabeţi din MAE, în cap cu domnul Corlăţean, este că acele prevederi nu sunt „standarde europene”, ci doar obligaţii stabilind minimul în materie de drepturi asumate pentru protecţia minorităţilor!

Ceea ce nu opreşte pe niciun stat european, semnatar al unor astfel de instrumente juridice, să acorde mai mult decât stabileşte minima juridică înscrisă în acel tratat sau convenţie! Exact ceea ce scrie în articolul 12 din Recomandarea 1201 sau în articolul 15 din Tratatul bilateral româno-ungar! Este simplu chiar şi pentru proştii cu şcoală! Tot ce trebuie să faci, dacă ai o jumătate de creier în cap, este să te uiţi în Europa! Să-ţi faci ochii roată! De pildă, România nu recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Foarte bine! E o afacere a României, cât şi ce recunoaşte, pe plan intern, cu condiţia să nu coboare sub minima juridică obligatorie în materie de protecţie a minorităţilor, stabilită prin instrumentele juridice la care este parte! Cum ar fi, de pildă, Convenţia Cadru a Consiliului Europei cu privire la minorităţile naţionale, de care se face vorbire în articolul 15 al Tratatului bilateral româno-ungar.

Ei bine, Finlanda recunoaşte autonomie pe criterii etnice minorităţilor naţionale! Spania la fel! Italia la fel! Care sunt „standardele europene” atunci? Ce este în România sau ce este în Finlanda? Nu trebuie să fii specialist în drept internaţional ca să îţi dai seama imediat că nu există „standarde europene” în materie de protecţie a minorităţilor! Există doar prevederi minimale de protecţie a lor, în Tratate internaţionale, care obligă toate ţările europene semnatare să le respecte şi experienţe specifice fiecărei ţări, care poate acorda şi recunoaşte mai mult, în materie de protecţie a minorităţilor, dar niciodată mai puţin decât prevăd tratatele!

Aşadar, nu există „standarde europene” în materie, fiindcă, dacă ar exista, ce te-ai face cu Spania sau Finlanda, care acordă mai mult sau diferit decât România? Cam asta este cu diplomaţia corlăţeană! Vă daţi seama cum se prăpădesc toţi de râs, prin Europa, când le pică în mână vreun comunicat de la Corlăţean? Vă daţi seama cum este apărată România de aceşti analfabeţi diplomatici? Diplomaţii români sunt asemenea lui Captain Power and the Soldiers of the Future. Tragi cu laser-ul în ei şi ricoşează! Nimic nu-i atinge! Îi dai de-a dura pe scări, îi calci cu maşina, sunt indestructibili! Aveţi două tipuri de diplomaţi ai lui Titus Corlăţean, în cele două filmuleţe de mai jos! România e la fel de bine apărată, în ambele cazuri, cu ei sau fără ei! Choose wisely and enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Hayssam şi „What You Need to Know”!

basescu-ponta-ok

Despre “afacerea Hayssam” s-a scris în fel şi chip! De la răpirea jurnaliştilor români, în 2005, până în aceste clipe! Doresc să mă refer doar la anumite aspecte ale acestei afaceri, după revenirea lui Omar Hayssam, în iulie 2013, în patria de adopţie, pentru a ispăşi o pedeapsă cu închisoarea, sub acuzaţia şi sentinţa de terorism. Personajul cu pricina a fost subiectul unor evaluări multiple, la nivel de decizie politică (guvern şi preşedinte) sau în presă. Mă interesează nu cum a plecat din ţară, în 2006, înşelând vigilenţa autorităţilor române, ci cum a revenit! Plecarea este automat legată de revenire, aşa că o explicaţie pentru una o acoperă şi pe cealaltă!

Mă interesează, de asemenea, cum a fost gestionată de statul român revenirea lui Hayssam în ţară şi ce relevă acest proces, din perspectiva statului de drept! Sunt trei categorii de aserţiuni pe care le voi face! Unele cu enunţuri clar exprimate, altele doar sugerate şi a treia categorie va fi a enunţurilor subînţelese, aşadar, nici măcar sugerate! Sunt nevoit să mă bazez exclusiv pe surse la vedere! De aceea, câteodată, sugerarea e suficientă, altădată, nici măcar indicată! Subînţelesurile pot fi, atunci, un domeniu de explorat!

Întrebări cu taxă inversă, în trei registre

Vă veţi întâlni în text cu numeroase reveniri de pasaje şi repetări intenţionate! Au rolul de a concentra atenţia şi a întări exerciţiul de memorare. Acesta nu e un text uşor! Recomand abandonarea lui de către susţinătorii USL, căci prostia nu a jucat, niciodată, rolul lui Harry Potter! Sunt câteva întrebări de pus, din perspectiva “afacerii Hayssam”:

Cine conduce, în realitate, România? Guvernează într-adevăr USL? S-au reformat serviciile speciale româneşti, aşa cum ne asigură toţi responsabilii politici din România? De ce s-a întors Hayssam, dincolo de gluma cu cetăţeanul care trebuie să-şi ispăşească pedeapsa în patria pedepsei? Ce rol au americanii în povestea asta? Care este relaţia dintre Băsescu şi Assad? De ce au tăcut israelienii? Ştie Ponta că, în realitate, nu deţine puterea politică în România, nici măcar la nivel de politici guvernamentale? Dacă ştie, de ce se complace în această situaţie? Dacă nu ştie, cât de grav este pentru România? Care este pericolul, pentru România, al concentrării puterii, prin serviciile secrete, în mâna unui singur om, dacă aceasta este situaţia? Dacă nu este aşa, de ce nu ştie Ponta nimic din activitatea care contează a serviciilor speciale? Ce relaţie reală este între Ponta şi administraţia de la Washington? Există Crin Antonescu? Cât de important este Băsescu pentru americani?

Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunsurile vor fi complexe şi vor urma pattern-ul precizat, deja, al celor trei forme de aserţiuni. Acest text este un pic mai special. Va urma o linie logică de argumentare, mai puţin una cronologică! De aceea, ne vom raporta la evenimente într-o curgere a timpului neliniară, care îi va încurca pe unii! Evenimentele au o structură multiplă, cu semnificaţii diverse. Multe ne scapă! Altele se relevă singure, fără un efort deosebit din partea noastră. Trebuie, însă, citite cu grila iniţiatului!! În alte cazuri, trebuie să ştii carte serioasă ca să le înţelegi. “Cunoaşterea”, ca fenomen de accesare a mediului informativ, poate fi, câteodată, o autostradă cu mai mult de două sensuri de mers! Ştiu, pare fantasmagoric! Câteodată, chiar este! Când vorbim de servicii speciale, nuanţele se topesc, adesea, în ape niciodată cartografiate!

Unii uită ce alţii nu au ştiut niciodată…

Povestea noastră începe undeva în anul 2007. Când preşedintele României, Traian Băsescu, ieşea cu o declaraţie spectaculoasă, pe 1 februarie:

“În timp ce lucram la definitivarea discursului pentru Parlamentul European, am fost informat că ziariştii cer informaţii legate de doi cetăţeni răpiţi în Irak. Nu aveam informaţia. L-am invitat pe ministrul de externe care mi-a spus că este vorba de doi cetăţeni reţinuţi pentru că au făcut poze într-o bază militară americană din Irak. În acel moment, n-am făcut legătura cu evenimentele care îmi fuseseră raportate de Ministerul de Externe pe data de 13 noiembrie 2006, legate de cetăţeni care au fost reţinuţi de Poliţia Militară în Irak. A fost o confuzie generată de faptul că eram concentrat pe pregătirea, pe definitivarea discursului, dar am cerut ca seara, la sosirea în ţară, să mi se facă o informare. Rostul acestei declaraţii este să îndrept confuzia pe care am făcut-o ieri. Abia aseară am realizat că e vorba de cei doi cetăţeni despre care fusesem informat de MAE încă din data de 13 noiembrie, ca fiind reţinuţi de Poliţia Militară americană pentru că au făcut poze într-o bază militară.

Astăzi am declanşat demersurile necesare să aflăm dacă s-a confirmat că erau implicaţi într-o operaţiune de spionaj sau pur şi simplu a fost un incident, pentru că muncitorii lucrau în acea bază, într-o linie de îmbuteliere apă minerală. Sper ca în foarte scurt timp situaţia lor să se clarifice. Regret confuzia pe care am făcut-o ieri, nefiind concentrat pe informaţia pe care am primit-o şi generată şi de confuzia legată de răpire.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8449&_PRID=).

Tare, nu? 2007! Preşedintele României, şeful suprem al serviciilor speciale, preşedintele CSAT, a făcut o confuzie! Oricine poate să mai facă şi o confuzie, două, acolo! Nu-i bai! Adică, ce? Doi băieţi de la Românica făceau de zor poze într-o bază militară americană! Mai mult, nu erau paraşutaţi acolo din greşeală! Chiar lucrau în bază! Aşadar, ştiau exact care sunt regulile într-o bază militară, în teatru de operaţii! Ştiau precis unde au voie şi unde nu au voie să facă fotografii! Că aşa e drill-ul! Întâi instructajul de securitate, apoi îţi dă drumul pe-acolo! E, ei făceau poze! Categoric, unde nu trebuie! Că de aceea poliţia militară americană i-a înşfăcat mintenaş!

Sigur, cei doi “nu” erau servicii! Erau doar doi cetăţeni români oneşti, care şi-au căutat şi ei de lucru pe piaţa muncii şi erau astea două poziţii libere, într-o bază militară americană, în Irak! Clar, au citit în România liberă sau Libertatea, la anunţuri, că se căutau muncitori la baza americană! S-au dus, au dat concurs pe post şi l-au luat! Şi au uitat (uită şi preşedinţii, darămite doi români simpli, de la linia de îmbuteliere a apei minerale) unde nu aveau voie să facă poze! Nu, nu erau din servicii, e clar!

Buuun! Ce spune Băsescu? A uitat de ei! Că MAE îl informase de povestea cu cei doi din 13 noiembrie 2006!!! Ministrul de externe raportase domnului preşedinte! Acum, ce ştie ministrul de externe este musai să ştie şi şeful lui direct, premierul, că de aia sunt şefi de guvern, din care face parte şi ministrul de externe! E drept, preşedintele, pe 1 februarie 2007, uitase ce-i raportase titularul externelor pe 13 noiembrie 2006, că aşa sunt preşedinţii, mai uită! Să vedem ce ştia şi ce a uitat premierul Călin Popescu-Tăriceanu! Pe 1 februarie 2007, când preşedintele Băsescu tocmai îşi amintea că a uitat de cei doi fotografi amatori, dintr-o bază americană din Irak, despre care ministrul de externe îl informase încă din 13 noiembrie 2006, premierul român preciza:

“Informaţiile în legătură cu cei doi români deţinuţi în Irak le-am aflat ieri, ca şi dumneavoastră, din presă!!!” (auzi file audio* 7tariceanu a aflat din presa ieri despre cei 2-1feb-045). Mai mult, pe 2 februarie 2007, când cei doi au fost eliberaţi de americani, Biroul de Presă al premierului emitea următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al Guvernului:

„Primul-ministru a aflat din presă de eliberarea acestor doi cetăţeni români. În legătură cu acest subiect, Primul-ministru solicită Ministerului Afacerilor Externe să precizeze în mod public, printr-o declaraţie oficială, dacă a trimis sau nu o informare la Cabinetul său în legătură cu reţinerea celor doi cetăţeni în Irak!” (vezi http://www.gov.ro/premierul-calin-popescu-tariceanu-solicita-ministerului-afacerilor-externe-sa-precizeze-in-mod-oficial-daca-a-transmis-la-cabinetul-primului-ministru__l1a62353.html).

Wow! Premierul ţării somează un minister să facă precizări publice cu privire la informaţia legată de securitatea a doi cetăţeni români, de care Ministerul de Externe ştia, de vreme ce informase pe preşedinte, dar de care premierul habar n-avea! Ia să vedem! Întrebare pentru toţi oamenii inteligenţi, care accesează acest material (toţi susţinătorii USL se exclud de la acest exerciţiu, evident): Cunoaşteţi vreo situaţie similară, în istoria vreunei democraţii planetare? Eu răspund primul: NU EXISTĂ AŞA CEVA, EVER!

What you need to know, Mister Ponta…

Hai să facem, acum, un mic salt în timp! Suntem pe 19 iulie 2013, în ziua când rătăcitorul rapsod Hayssam era întors „acasă”! Platourile de televiziune vuiau! Audienţele spărgeau record după record! În platoul televiziunii B1 TV se afla consilierul prezidenţial Iulian Chifu, şeful Departamentului Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională, în cadrul Administraţiei prezidenţiale! Dezbaterea se centra asupra declaraţiilor preşedintelui şi ale premierului cu privire la cum a ajuns Hayssam în ţară! Declaraţii pe alocuri total contradictorii! Nimeni nu ştia ce să creadă! Evident, vi se vor prezenta şi aceste declaraţii! Dar, toate la timpul lor! Deocamdată, ne interesează afirmaţiile lui Chifu referitoare la ce ştiau preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, legat de operaţiunea care l-a adus în ţară pe Hayssam! Iată ce zicea omul:

“Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Wow! Vă daţi seama ce avem aici? Ce se întâmplase? Purtătorul de cuvânt al preşedintelui ieşise cu un comunicat, pe 19 iulie 2013, în care anunţase că Hayssam a fost adus în ţară:

“(…) În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român, pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani, pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, stabilită de instanţele româneşti, este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice (…)” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14437&_PRID=lazi).

Premierul Ponta, luat prin surprindere de anunţul preşedintelui şi simţind că preşedintele încearcă să speculeze pentru imaginea proprie aducerea lui Hayssam în ţară, atribuindu-şi întregul merit, a ieşit imediat cu propriile declaraţii, chiar pe 19 iulie 2013:

“În ultimele luni am fost tot timpul informat de către instituţiile competente asupra posibilităţii de a fi adus în ţară. Am avizat şi aprobat sprijinul logistic pe care Ministerul Apărării, Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne l-au dat pentru ca această operaţiune legală să se desfăşoare. Am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors.” (http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Sigur, Ponta habar nu avea care este statutul Tratatului de extrădare dintre România şi Siria! Mai precis, habar nu avea că există un astfel de tratat, aşadar a exclus că Hayssam ar fi putut ajunge în România prin invocarea lui! “Şeful Guvernul precizase anterior că în momentul de faţă nu există un tratat de extrădare între România şi Siria, motiv pentru care toate operaţiunile, din punct de vedere juridic, vor fi comunicate de către Ministerul Justiţiei şi de către Parchet.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html). “’Cei care au mers acolo au pus în aplicare o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă’, a explicat premierul”.
(vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Ponta a aflat de la jurnalişti că Tratatul există: “Am verificat şi e eroarea mea, avem un acord aprobat a doua zi după învestirea Guvernului, pe 8 mai 2012. Îmi cer iertare, un coleg de-al dvs. jurnalist m-a informat între timp şi îi mulţumesc pentru asta.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Numai că revenirea lui Ponta asupra Tratatului de extrădare era la fel de proastă ca necunoaşterea existenţei sale. Căci, Ponta nu ştia că acel Tratat nu era, totuşi, în vigoare, fiindcă nu era ratificat de partea siriană! Un alt lucru pe care nu-l ştia Ponta era acela că nicio ţară din lume, oricâte Tratate de extrădare are cu nu se ştie cine, nu va extrăda niciodată un cetăţean de-al său către o jurisdicţie străină! De aceea există prevederi exprese, în toate tratatele de extrădare, pentru a proteja pe cetăţenii ţării respective faţă de procedura de extrădare ca atare. Ponta are studii juridice! Este profesional la fel de nul, pe cât este de nul ca administrator al României!

Cât de periculos este un guraliv iresponsabil în fruntea guvernului?

Ponta a livrat declaraţii iresponsabile dorind neapărat să intre şi el în “fotografia” aducerii lui Hayssam în ţară, pe care Băsescu părea că a acaparat-o complet, după comunicatul purtătorului său de cuvânt, mesager al evenimentului încă înainte ca premierul să fi avut vreo reacţie! După comunicatul putătorului de cuvânt de la Cotroceni, întrebat ce rol a avut preşedintele în revenirea lui Hayssam în ţară, Ponta a încercat să braveze: “Eu nu cunosc vreun rol… A, ba da, a dat comunicatul de presă” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Reacţia lui Băsescu a fost punctată şi devastatoare la adresa lui Ponta! A ieşit imediat în conferinţă de presă şi a precizat, tot pe 19 iulie:

“Declaraţia din seara aceasta, deşi, sunt convins, vă va dezamăgi, chiar dacă este legată de Omar Hayssam, vine din nevoia de a face unele clarificări, pentru a proteja interesele statului român, cu atât mai mult cu cât în spaţiul public s-au pronunţat demnitari, foşti miniştri, foşti şefi de servicii şi trebuie clarificate câteva aspecte, pentru că, altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume. În primul rând aş vrea să clarific de ce imediat după ora 7.00 comunicatul a venit de la Preşedinţie. Pentru un motiv simplu, pentru că era vorba de readucerea în ţară a unui condamnat pentru terorism, iar terorismul este un atribut primordial al CSAT, iar preşedintele CSAT este preşedintele României (…)

De asemenea, vreau să ştiţi că nu confirm, repet, nu confirm, că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Şi, în sfârşit, nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Hai să punem lucrurile cap la cap până acum! Ce spune Băsescu, în conferinţa de presă? Mai întâi pune sub semnul îndoielii că Hayssam vine din Siria (“nu confirmă”), după ce Ponta spusese că “am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors”! Adică, spune pe şleau că Ponta habar nu are de această operaţiune! Dar, foarte interesant, ce mai spune în declaraţia sa? Că a fost nevoie de precizările sale tocmai pentru că, “altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume.”

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că mesajul lui Băsescu nu se adresa românilor, ci unor “parteneri”, primordial din “UE şi NATO”! Care parteneri ar fi putut fi induşi în eroare de declaraţiile lui Ponta, în sensul că premierul ar fi avut datele operaţiunii de aducere în ţară a lui Hayssam, ceea ce nu era presupus a avea! Practic, Băsescu îi informează pe acei parteneri să fie liniştiţi, fiindcă Ponta habar nu are ce s-a întâmplat şi, în orice caz, nu deţine informaţii de la preşedinte!

Exact atât de periculos!

Mai ţineţi minte ce zicea Chifu în aceeaşi zi? Reiau integral: “Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Ce spune, aşadar, Chifu, invocând principiul “need to know”? Pur şi simplu, că Ponta nu a ştiut detaliile operaţiunii, dincolo de aprobările pe care le-au semnat el şi miniştrii lui, pentru folosirea aviaţiei militare sau a logisticii guvernamentale pentru îndeplinirea operaţiunii, ca atare! “Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor pe care trebuie să le cunoască”. Chifu spune clar că Ponta ar fi putut alarma pe aliaţii României prin simplul fapt că ştia detaliile operaţiunii: “ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!”

De ce era un pericol ca Ponta să ştie aceste detalii? Fiindcă putea “începe să vorbească!” Absolut incredibil! Ponta este, practic, declarat periculos pentru securitatea misiunii de aducere în ţară a lui Omar Hayssam! Atenţie, asta în raport cu aliaţii României, care, în mod evident, din ce spune Chifu, nu ar fi fost prea încântaţi ca Ponta să deţină detaliile misiunii! De altfel, Chifu continuă în clar, în aceeaşi emisiune TV, delimitând cu precizie compartimentarea informaţiilor secrete, care au stat la baza derulării operaţiunii pentru Hayssam, fără ca Ponta să fi avut acces la ele:

“Există o listă de beneficiari, fiecare beneficiar primeşte informaţia de care are nevoie pentru a-şi exercita activitatea. Dacă premierul Victor Ponta primeşte toată informaţia care se leagă de activitatea sa, de economie, de situaţia socială, de ştiu eu, primeşte informaţiile de care are nevoie!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul_1).

Frază eliptică, dar extrem de „clară”! Ponta primeşte informaţiile doar pe economie şi pe plan social, de la servicii, nu şi cele pe probleme senzitive de securitate! De ce a simţit nevoia Băsescu să-şi liniştească partenerii din afară, cu privire la faptul că Ponta nu are acces la informaţia secretă ce a dus la “capturarea” lui Hayssam? Mai ales că, aşa cum pune problema, Ponta poate “începe să vorbească”, adică să pericliteze operaţiunea! Asta e percepţia lui Ponta în afara ţării? Că este suficient de labil, încât să nu-şi poată ţine gura când este vorba de o operaţiune clasificată?

Dacă aşa este perceput Ponta, la nivelul partenerilor occidentali ai României, este foarte grav! Dar, cine sunt acei parteneri? Americanii? Chifu precizează că, în conformitate cu principiul “need to know”, unul ca Ponta ar avea acces doar la informaţiile serviciilor despre economie şi partea socială! Adică, nu şi la informaţii vitale de securitate, cum au fost cele legate de aducerea lui Hayssam în ţară! Cumva, informaţiile despre economie la Ponta, cele despre securitate la Băsescu! Fiindcă Băsescu este preşedintele CSAT!

Pe 28 iulie 2013, România liberă a publicat un interviu cu Traian Băsescu, în care acesta se referă şi la scandalul legat de privatizarea CFR Marfă. Referindu-se la cumpărătorul CFR Marfă, Gruia Stoica, şi la informaţiile pe care le-ar deţine comparativ cu Ponta, Băsescu a precizat:

Reporter– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Aici, Băsescu spune că ştie cât Ponta! Mai jos însă, referindu-se la cazul Hayssam, precizează că doar el deţine informaţia relevantă clasificată:

Reporter: Câţi oameni sunt, în general, la curent cu astfel de operaţiuni secrete?

T.B.: Foarte puţini şi în nici un caz dintre cei predispuşi să povestească presei, indiferent ce funcţie ar avea.

Reporter: Dintre actorii politici, cine trebuie să fie la curent?

T.B.: Şeful CSAT, care e şi singurul ce poate pune structurile de informaţii cap la cap. Vreau numai să vă imaginaţi ce ar fi fost la gura unora, ce acuzaţii, dacă operaţiunea eşua cu zgomot. Atunci toţi ar fi ştiut că numai preşedintele poate ordona astfel de operaţiuni în afara teritoriului naţional. Aşa, însă, a fost doar un succes…” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Şi, când acolo, ce să vezi! Ponta chiar nu ştia nimic!

Aşadar, Băsescu ştie de la servicii cam cât ştie Ponta, pe chestiuni legate de economie, cum ar fi bonitatea cumpărătorului CFR Marfă, dar, şi acolo, e în avantaj „fiind mai experimentat”! În plus, faţă de Ponta, cunoaşte informaţii vitale despre securitatea naţională a României, la care Ponta nu are acces! Culmea, după ce a încercat cu disperare să se vâre în cadrul „fotografiei” cu aducerea lui Hayssam în ţară şi a declarat în clar că preşedintele nu prea a avut un rol în povestea cu pricina, Ponta admite că habar nu avea de detaliile misiunii! În emisiunea „Ultima oră”, de pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Realizator: Domnul Hayssam a fost predat de bună voie de…
Victor Ponta: Nu cunosc acest lucru, nu… exact cum s-a desfăşurat pe teren, eu cunosc lucrurile de dinainte, pentru că era nevoie de aprobarea mea şi a miniştrilor de resort (…)” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

Ei bine, în legislaţia românească nu este nicăieri precizată cu claritate această departajare a accesului la informaţia senzitivă clasificată de securitate între preşedinte şi premier! Nicăieri în lume, însă, pe formulă similară de organizare statală sau chiar în sisteme prezidenţiale cu prerogative mult mai puternice în mâna preşedintelui, decât are Băsescu, informaţia de securitate vitală pentru interesele ţării nu este ascunsă faţă de membrii administraţiei cu însărcinări în domeniu, cum ar fi ministrul apărării, cel de interne, fără a mai vorbi de şeful guvernului!

În baza căror legi aplică Băsescu principiul „need to know” reţinând informaţii vitale de securitate faţă de Ponta, pe motiv că guralivul premier ne-ar putea compromite relaţia cu „partenerii”? Culmea, Ponta ştie că este ţinut în întuneric şi nu reacţionează pentru a curma această situaţie constituţional şi în baza legii! Dimpotrivă, încearcă de o manieră copilărească să construiască o realitate fictivă paralelă, la nivel de declaraţii, din care românii să creadă că, totuşi, este şi el parte la decizie! Realitate pe care nu o poate susţine până la capăt şi care se topeşte, în cele din urmă, în ridicol, fără ca el să mai încerce vreo redresare de faţadă! Un comportament cu anumite resorturi psihologice extrem de îngrijorătoare, dacă mă întrebaţi pe mine! Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru securitatea cetăţenilor acestei ţări?

Un singur om poate folosi serviciile pentru absolut orice misiune, în interior sau exterior, fără niciun control şi fără ca principalii decidenţi guvernamentali să aibă acces la informaţia vitală de securitate! Un astfel de scenariu nu este regăsit în Europa din epoca stalinistă şi nu poate defini decât o societate de tip totalitar! Este bine cunoscută o fotografie înfăţişându-l pe preşedintele american Barack Obama, în Situation Room, la Casa Albă, alături de echipa sa de consilieri pe probleme de securitate, în timp ce urmărea pe monitor desfăşurarea operaţiunii de capturare/lichidare a lui bin Laden. Priviţi fotografia de mai jos!

Obama_and_Biden_await_updates_on_bin_Laden-hayssam

Vorbim de un regim prezidenţial! Alături de Obama şi împărţind cu el accesul la cea mai bine ferecată informaţie de securitate îi vedem pe Joe Biden, vicepreşedinte;Hillary Rodham Clinton, secretar de stat; Robert Gates, secretarul apărării; Denis McDonough, adjunctul consilierului pe securitate naţională; Marshall B. „Brad” Webb, asistentul comandantului general al Comandamentului Comun pentru Operaţii Speciale. Aşadar, alături de preşedinte se află trei membri ai administraţiei, care au acces la acest nivel de informaţie clasificată: vicepreşedinte, secretar de stat şi secretarul apărării. În România, nici măcar premierul nu are acces la acest tip de informaţii! Sigur, sunt şi informaţii pe care le deţine numai Obama, fără îndoială! Dar nu la nivelul desfăşurării unor operaţiuni vitale pentru securitatea naţională a SUA, operaţiuni care implică masiv şi obligatoriu niveluri inferioare de decizie în interiorul administraţiei, cu acces inevitabil la clasificarea informativă specifică operaţiunii cu pricina!

Am adăugat aici şi un filmuleţ de 11:04 minute despre Situation Room şi cei care o frecventează! Are rol didactic şi de documentare, nu neapărat necesar pentru înţelegerea textului de faţă.

Băsescu şi vocaţia serviciilor ca putere absolută!

Serviciile pot fi o armă cu efect devastator asupra României, dacă sunt concentrate în mâna unui singur om, fără control exterior, chiar dacă acel om este preşedintele! Sau mai ales, dacă acel preşedinte este Băsescu! Ponta ştie asta! Partenerii noştri din Vest ştiu asta şi o aprobă fiindcă Ponta este nesigur! Cel puţin, aşa ne informează Băsescu şi consilierii săi, cu subînţeles sau trimitere în clar, iar Ponta nu reacţionează pentru a contracara aserţiuni atât de grave! El, care reacţionează, de regulă, la declaraţii absolut minore ale suitei prezidenţiale şi ale lui Băsescu! Până şi reflecţiile de vacanţă ale doamnei Udrea sunt subiect de reacţie pentru premierul României! Pur şi simplu, tace în acest domeniu! Vom vedea pe parcursul acestui text dacă Băsescu are dreptate.

Parlamentul care ar trebui să controleze măcar un serviciu special din cele implicate în afacerea Hayssam nu reacţionează! Presa nu vede asta! Iar românii nu înţeleg nimic şi nici nu-i interesează, ei votează veseli cu USL, fiindcă îl urăsc pe Băsescu! Deocamdată! Băile de mulţime „regizate” de preşedinte, în ultima vreme, par a desena un alt mood popular în revenire! A, scuzaţi, l-am uitat pe domnul Crin Antonescu! Şi bine am făcut!

Faceţi legătura, acum, cu ce s-a întâmplat în 2007, când cei doi „muncitori” români au fost arestaţi de americani în Irak, ministrul de externe Ungureanu a ştiut şi i-a raportat direct lui Băsescu, Băsescu „a uitat”, iar premierul Tăriceanu habar nu a avut! Iar Ungureanu a ajuns din şef al diviziei MAE a SIE (adică, ministru de externe la români), direct şef la SIE! Aţi înţeles? Eu cred că da! Întrebarea nu a fost adresată simpatizanţilor USL!

„Operaţiuni neautorizate” şi explicaţii fără autorizaţie

Să mergem mai departe! În celebra sa intervenţie din 19 iulie 2013, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie care developează şi mai mult situaţia reală a dinamicii controlului absolut exercitat asupra societăţii româneşti de un singur om, prin puterea serviciilor secrete! Băsescu a răspuns la o întrebare a unui jurnalist astfel:

Întrebare: Pentru a fi cât mai explicit, cum spuneaţi, despre ceea ce aţi menţionat în declaraţie, nu confirmaţi că a fost preluat din Siria, dacă…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu confirm.
Întrebare: De unde a fost preluat?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aici e cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Da? Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic. O seară bună, vă doresc la toţi.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Aşadar, preşedintele informează planeta că acţiunea de aducere în România a unui terorist, dovedit în instanţă, s-a realizat printr-o „operaţiune neautorizată”, adică ilegală! Este pentru prima oară în istorie când un şef de stat anunţă că ţara sa a efectuat o acţiune ilegală, în raport cu alt stat! Băsescu nu pare să fie câtuşi de puţin afectat de grozăvia spuselor sale! Ştim că este un gafeur prin excelenţă! Dar, dincolo de acest aspect inerent personalităţii sale, puţine din aşa-zisele sale „gafe” de politică internă sau externă nu au avut un scenariu generator, adică nu au fost premeditate! Niciun şef de stat nu anunţă o operaţiune ilegală a ţării sale, în raport cu alt stat, din două motive, cel puţin!

1. Statul care a fost supus unui astfel de tratament (să-i spunem „statul ofensat”) este obligat să reacţioneze, pentru a nu pierde „faţă”, după ce „statul ofensator” (să-i spunem aşa statului care a întreprins operaţiunea neautorizată în raport cu „statul ofensat”) a făcut publică ofensa, care este şi o încălcare grosolană a dreptului internaţional! Sigur, acel şef de stat nu a precizat care e statul căruia i s-au încălcat drepturile, aşa cum a făcut şi Băsescu! Dar, în lumea serviciilor secrete, acest lucru se va cunoaşte înainte de anunţul cu pricina! Mai mult, anumiţi factori cheie din interiorul statului ofensat pot afla de „ofensă” după declaraţia statului ofensator şi vor dori o reacţie legitimă de contracarare a prejudiciului suferit! Atunci, statul ofensat trebuie să reacţioneze, altfel, semnalul pe care îl transmite în exterior ar fi extrem de periculos pentru protejarea în continuare a intereselor sale de securitate!

Băsescu nu se sinchiseşte de o astfel de reacţie din partea statului ofensat! De ce? Este o singură explicaţie! Fiindcă nu se aşteaptă ca statul ofensat să reacţioneze! Ştie sigur asta! Dar, când se întâmplă ca statul ofensat să nu reacţioneze, mai ales că ofensa este făcută publică de statul ofensator, fără nominalizarea, evident, a statului ofensat? Un singur răspuns! Atunci când statul ofensat este el însuşi de acord ca ofensa să fie făcută publică, pentru că este interesat să se acrediteze ideea că ceea ce a obţinut statul ofensator, prin operaţiunea ilegală, nu s-a obţinut prin acceptul statului ofensat, ci prin acţiuni ilegale! Dar, asta nu ar afecta interesele de securitate ale statului ofensat, prin developarea unei situaţii de slăbiciune, în faţa unor astfel de acţiuni ilegale, în detrimentul intereselor sale? Răspunsul este unul singur! Ba da, cu o excepţie: atunci când acţiunea ilegală a statului ofensator s-a făcut, de fapt, cu aprobarea statului ofensat şi în sprijinul intereselor sale de securitate!

Bref, în această fază! Dacă Hayssam a fost adus din Siria sau din alt teritoriu controlat de Siria prin serviciile sale sau dintr-un teritoriu unde Hayssam era protejat de serviciile speciale siriene şi se afla sub jurisdicţia Siriei, plasarea lui în custodia serviciilor româneşti s-a făcut cu aprobarea lui Assad! Assad nu poate recunoaşte că a livrat un cetăţean sirian extrădării, aşa că are nevoie de povestea acţiunii neautorizate a României, în urma căreia Hayssam a ajuns la Bucureşti! Sigur, nu era nevoie de declaraţia lui Băsescu în acest sens. Înţelegerea Băsescu-Assad a fost, probabil, aceea de a ţine sub tăcere procedura şi detaliile misiunii. Ponta a vrut, însă, să fie în poveste! Automat, a fost declanşat scenariul B şi anume reacţia publică a lui Băsescu, prin care povara livrării cu bună ştiinţă şi intenţie a unui cetăţean sirian extrădării a fost ridicată de pe umerii lui Assad, acolo unde infantilul nostru premier se precipita să o plaseze!

Cât de penibili?

Vă daţi seama în ce situaţie a fost pus Băsescu atunci când penibilul domn Ponta, pentru a-şi da importanţă, a început să povestească el cum a aprobat zborul avioanelor militare spre şi dinspre Siria? Sigur, normal (şi legal) era ca Băsescu să-l fi informat pe imaturul premier despre operaţiune, cu recomandarea să-şi ţină gura! Nu a vrut! Fiindcă zona serviciilor este domeniul lui, prin care îl conduce pe Ponta, conduce România şi pe toţi proştii din ea, cu foarte puţine excepţii! Nu, nu în tarlaua USL! Excepţiile sunt oameni inteligenţi! Aşa că a fost nevoit să iasă public, imediat, pentru a-l neutraliza pe guralivul cu intelect USL-ist, prin anunţul incredibil pe care l-a făcut! România tocmai efectuase o „operaţiune neautorizată”! Ştiţi care mai este un motiv pentru care Ponta nu a fost informat? Americanii au aceeaşi citire cu privire la el, pe care o are şi Băsescu! Period!

Dar de ce face Assad asta? De ce îl livrează pe Hayssam lui Băsescu? Răspunsul este multiplu! Regimul Assad se clatină! Deşi Băsescu e zero, în economia resurselor de securitate şi a proiecţiilor de rezolvare a crizei din Orientul Mijlociu, serviciile de securitate româneşti au păstrat întotdeauna un filon de comunicare cu „rogue regimes” din zonă, de tipul Assad! Este şi explicaţia pentru menţinerea canalelor diplomatice la nivel, prin ambasada României în Siria, care a devenit un hotspot de comunicare cu Assad, după ce democraţiile occidentale au fost nevoite să renunţe la canalele diplomatice de vârf cu regimul criminal de la Damasc!

Să ne amintim că penibilul domn Marga, când era ministru de externe, a luat măsuri, care ar fi dus, inevitabil, la retragerea diplomaţilor români de vârf din Siria! Marga s-a inspirat din măsurile similare luate de partenerii europeni şi americani ai României, fără să-i spună nimeni că tocmai partenerii americani şi europeni ai României aveau nevoie de ambasada României, funcţională, la nivel complet, în Siria!

Pentru americani sau britanici ar fi fost greu de explicat, în faţa presei inchizitive şi a opiniei publice avizate, din ţările lor, de ce menţin relaţia diplomatică, la nivel de şefi de misiune, cu un regim criminal! Încă de la începutul lui 2012, Statele Unite şi-au retras ambasadorul şi personalul diplomatic din Siria, ca şi Regatul Unit, gesturi cuplate cu expulzarea principalilor reprezentanţi diplomatici sirieni din capitalele lor! Lumea democratică europeană a răspuns într-un mod similar la criza siriană. Marga a atins culmea penibilului, când a venit, pentru prima oară în istoria planetelor, ca ministru de externe, cu propunerea de expulzare a unui ambasador (cel sirian), doar pentru a constata perplex că propunerea sa a fost invalidată de şeful statului!!! Băsescu a menţinut, în pofida guvernului Ponta, toate canalele diplomatice intacte cu Siria! Explicaţia haioasă pe care au dat-o unii a fost că sunt mulţi cetăţeni români acolo, vreo 14.000, de care trebuie să avem grijă! Sigur, sigur! Apropo, erau mai mulţi cetăţeni români acolo decât cetăţeni francezi? Nu cred! Şi Franţa ce a făcut? Ne spune penibilul domn Marga, în iunie 2012:

„Am argumentat în felul următor: după ce SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Spania, Australia şi alte ţări au luat măsura de declarare persona non grata pentru ambasador şi pentru alţi diplomaţi din ambasadele respective ale Siriei, România, ca o solidarizare cu statele cu care împărtăşim aceleaşi valori, procedează bine declarând persona non grata pe ambasadorul Siriei şi rechemându-l pentru consultări pe ambasadorul român în Siria.” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Penibilul domn Marga recunoştea, istovit, în cele din urmă: „Preşedinţia a menţionat faptul că nu acceptă propunerea noastră!” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Pentru România, ţară cu un regim totalitar şi o societate controlată total de serviciile secrete de tip comunist, cu un electorat primitiv şi total nepreocupat de problematica respectării drepturilor omului, perfect manipulat, într-un simulacru de democraţie de operetă, cu o presă afiliată unor interese obscure ale unor mari potentaţi şi lipsită de profesionalism sau exerciţiu civic în interesul public, păstrarea ambasadei din Siria era un mizilic, adică piece of cake! Nu i-a păsat nimănui de subiect! Aşa că Băsescu nu a avut a face decât să-l umilească public pe Marga şi să-şi bată joc de guvernul Ponta încă o dată! Nimeni nu a observat, prin presa românească, acest lucru fără precedent în istoria diplomaţiei mondiale! Ca un guvern să vrea să expulzeze un ambasador, iar şeful statului să blocheze decizia guvernului ţării sale în favoarea ambasadorului!

Şi, totuşi, America!

Întrebare: Crede cineva că Băsescu a făcut asta riscând o privire încruntată din partea americanilor? Sau a adoptat această atitudine perfect corelat cu partea americană? Nici chiar un simpatizant USL nu cred că s-ar putea încurca aici! Evident, varianta doi este cea corectă! Cum vă explicaţi că guvernul român a fost atât de pe dinafară, încât să propună expulzarea ambasadorului sirian, ceea ce ar fi dus la măsuri de răspuns din partea Damascului, printr-o cerere similară adresată guvernului român de a-şi retrage ambasadorul din Siria, încurcând, astfel, canalele de comunicare ale SUA cu Assad? Dacă vă daţi răspuns la această întrebare, vă veţi da răspuns şi la întrebarea cu privire la cine conduce România!

A, să nu uit! Unii se aşteaptă ca americanii să nu colaboreze cu regimurile politice totalitare, chiar şi mascate, de tipul a ceea ce a instaurat Băsescu în România, prin domnia totală a serviciilor de securitate de tip ceauşist! Mai ales că aceste servicii sunt de sorginte comunistoidă şi prin relaţiile cu regimuri dictatoriale şi corupte, de tipul regimului Assad. Să lămurim o treabă! Americanii sunt mari amatori de înţelepciune chinezească! Adoră maxima lui Deng Xiaoping, conform căreia „nu contează dacă pisica este albă sau neagră, atâta vreme cât prinde şoareci”. Aşadar nu i-a interesat cât de dictator era Pervez Musharraf, în Pakistan, dacă au reuşit să colaboreze cu el pentru promovarea intereselor de securitate ale Americii. De ce i-ar deranja Băsescu, cel care a distrus până şi faţada de democraţie existentă într-o ţară oricum coruptă şi fără viitor democratic previzibil, dacă omul cooperează sincer pentru apărarea lumii cu adevărat democratice?

A nu se înţelege de aici că avem de a face cu vreo atitudine de ipocrizie din partea Americii, simbol al valorilor democratice, pe care, iată, în realitate, le compromite prin astfel de colaborări! Nici vorbă! America trebuie să folosească „meniul” mondial pentru a apăra democraţia acolo unde poate fi apărată, fiindcă există! În SUA sau Europa de Vest! În 1949, când a fost înfiinţată NATO, organizaţie a democraţiilor prin textul Tratatului de la Washington, care o guvernează, întâlnim printre cele 12 ţări fondatoare şi Portugalia, aflată sub dictatura scelerată a lui Salazar! Era nevoie de Portugalia pentru a apăra democraţia, prin poziţia strategică a insulelor Azore, în faţa pericolului sovietic! Este nevoie şi de România pentru a apăra democraţia (sigur, nu „democraţia” din România) prin rolul serviciilor de securitate comuniste, la putere în ţara noastră, în deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare cu regimurile dictatoriale, protectoare ale terorismului internaţional, din Orientul Mijlociu! Şi, apoi, de ce s-ar jena americanii de colaborarea cu docilul şi utilul Băsescu? Păi, nu e România, în cap cu Băsescu, membră a Uniunii Europene, unde criteriul politic, adică existenţa democraţiei, este eliminatoriu în cursa pentru aderarea la spaţiul comunitar? Păi, România a aderat la UE încă din 2007! Aşadar, Băsescu are certificat în regulă de democrat sadea, luat tocmai de la mama democraţiei, cu adresă permanentă la Bruxelles! So, ciocul mic!

Revenim la întrebarea cheie, cu elemente noi: de ce să-l predea Assad pe Hayssam lui Băsescu? Sau americanilor, pentru a ajunge în final la Băsescu? Din aceleaşi motive pentru care Hayssam a fost lăsat să ajungă în Siria, în 2006! Intelligence business! Against all odds! Nevoile de securitate ale statelor sirian şi român, prin informaţiile deţinute de Hayssam sau relaţiile lui Hayssam cu anumite persoane cheie în reţelele informative active în România şi aiurea. Evident, colectarea de informaţii de la Hayssam s-a făcut şi în folosul americanilor, mai mult ca sigur de către americani înşişi.

Dacă regimul Assad este suficient de şubred şi fluidizarea canalului de comunicare cu americanii, prin veriga Băsescu, pare a se întări dacă îl livrezi pe Hayssam la Bucureşti, pentru jocuri de putere internă, în favoarea lui Băsescu, atunci de ce nu? Băsescu e mulţumit, fiindcă Hayssam vine cu misiunea de a livra adevăruri incomode pentru adversarii politici ai preşedintelui, atunci când va hotărî Băsescu să fie livrate! Americanii sunt mulţumiţi, pentru că Băsescu menţine canalele deschise în Siria, prin serviciile sale securisto-comunistoide, pentru interesele de securitate americane, iar livrarea lui Hayssam în România va întări poziţia omului lor de încredere în jocul politic românesc! Assad e mulţumit pentru că a uns osia unei supape de înţelegere cu Vestul, prin canalele lui Băsescu, pe principiul „o mână spală pe alta”! Proştii din România sunt mulţumiţi cu toţii, fiindcă Băse e cool şi a rezolvat problema Hayssam! Aşadar, toată lumea e mulţumită!

Hai, măi, că vă explică Ponta!

Sigur, proştii din USL vor fi, în curând, foarte, foarte trişti! Dar e parte din joc! Cu cât eşti mai idiot, cu atât eşti mai trist! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, vă puteţi imagina că un membru în guvernul Ponta are impresia, exprimată public, că Hayssam a ajuns la Bucureşti fără să ştie Băsescu? Adus de guvernul Ponta? Iată ce declara ministrul conservator Maria Grapini, pe 28 iulie 2013: „Nu preşedintele s-a străduit să-l aducă, chiar a fost surprins şi a declarat ceva…” (auzi file audio* 12maria grapini-1basescu a fost surprins de aducerea lui hayssam28jul).

Aţi înţeles? Nu Băsescu „s-a străduit să-l aducă” pe Hayssam, ba chiar a fost surprins că a ajuns acela la Bucureşti! Vă daţi seama cine crede că se află la conducerea României? Vă puteţi imagina că astfel de oameni există în guvern, pe funcţie de ministru? În ce pericol mortal se află România cu aceşti băieţi şi fete în guvern? Cred că nu vreţi să ştiţi!

2. Al doilea motiv pentru care statul ofensator nu va anunţa niciodată că a întreprins o operaţiune ilegală, în raport cu alt stat, este definit de nevoia de a nu atrage asupra ta sancţiuni internaţionale, în baza dreptului internaţional pe care l-ai încălcat! Şi aici e simplu! Ne întoarcem la 1! Cine să reclame? Statul ofensat e OK! Statele relevante, ca parteneri ai României în NATO şi UE, ştiu ce s-a întâmplat şi consideră anunţul necesar! Prietenii ştiu de ce! Însuşi Băsescu, uşor amuzat de prostia concetăţenilor săi din presă şi politică, preciza hâtru, într-un schimb de replici, în conferinţa de presă ţinută la Cotroceni, pe 22 iulie 2013:

Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. La ultima conferinţă de presă aţi făcut o declaraţie care a făcut mare vâlvă şi anume, faptul că România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altei ţări. Dacă puteţi să detaliaţi „neautorizată”.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Menţin şi susţin cu tărie această declaraţie.
Întrebare: Dar nu este o declaraţie periculoasă?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Vă mulţumesc mult. Este declaraţia care ne trebuia. Vă mulţumesc mult.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14446&_PRID=ag).

„Declaraţia care ne trebuia”! Omul îşi bate joc de proşti, pur şi simplu! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, cum să fii altfel decât Maria Grapini, ca să crezi că Hayssam a ajuns la Bucureşti, fără să ştie Băsescu?

În limbajul de specialitate al operaţiunilor speciale, „operaţiune neautorizată” înseamnă incursiune în interiorul teritoriului unui stat străin sau accesarea unor domenii de jurisdicţie externă fără autorizaţie/aprobare din partea statului sau entităţii respective, asupra căreia se exercită acţiunea neautorizată! Băsescu nu a simţit nevoia să explica populaţiei ce înseamnă „neautorizată”, fiindcă Băsescu se află în interiorul limbajului de specialitate al operaţiunilor speciale, în care „neautorizat” înseamnă „fără aprobare” de la statul faţă de care România a acţionat în cazul Hayssam! Poate fi vorba de teritoriu sau interese ale statului respectiv!

Ce face Ponta? Demonstrând că nu are nici cele mai elementare noţiuni despre o operaţiune specială, ceea ce indică, pe traseul inferenţei imediate, că nu a existat niciun briefing al serviciilor, cu privire la operaţiunea Hayssam, pentru beneficiul premierului, Ponta se apucă să explice neamului ce este aia „operaţiune neautorizată”! Absolut fabulos, la „Ultima oră” pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Victor Ponta: Aici tot ceea ce eu pot să spun public este faptul că evident aducerea în faţa justiţiei s-a făcut printr-o acţiune a unor reprezentanţi ai statului român, reprezentanţi ai instituţiilor statului român, nu persoane private…
Realizator: … din servicii secrete?
Victor Ponta: Nu neapărat, reprezentanţi ai statului român şi că toţi aceşti oameni absolut toţi, fiecare a avut o părticică din acţiune, absolut toţi au acţionat pe baza unei operaţiuni autorizate de statul român şi în conformitate cu legile României. Nebunia aia cu operaţiunea neautorizată, o exprimare total nefericită din toate punctele de vedere, a creat impresia pentru cei care au participat, nişte oameni ca dumneavoastră, ca mine, nişte oameni în activitate, a creat impresia: ‘domnule, am făcut ceva ilegal?’ Şi eu am vrut să anunţ pentru toţi acei oameni, civili sau militari, că nu, că au avut aprobate de mine personal, de ministrul apărării, de ministrul de externe, de ministrul justiţiei, au avut aprobate documentele conform legilor româneşti pentru aducerea în faţa justiţiei a lui Omar Hayssam. Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam. Dar nu poţi să spui neautorizată, că neautorizată însemna că nici măcar noi nu am autorizat-o. Ori noi avem documentele legale, repet, aprobate în circuitul legal, lucruri despre care eu am discutat cu preşedintele”.   (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

La aşa ceva, îţi faci cruce cu amândouă mâinile! Săracu’, a fost ţinut în întuneric total! El şi cu Bau-Bau ce mai orbecăiesc pe-aici! Ponta nu pricepe că nu trebuie să explice ce este aia „operaţiune neautorizată” poporului, care înţelege exact atât cât înţelege şi el, fiindcă intelectul premierului nostru e pe calapodul minţii oricărei babe analfabete din Zbârca Cucăului! Că, dacă explică, nu face decât să întărească faptul că operaţiunea a fost neautorizată, deşi el vrea doar să-l critice pe Băsescu: „Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam.”

Îţi vine să plângi în hohote că specimenul Ponta s-a născut şi s-a dezvoltat în România, când, slavă Domnului, mai sunt pământuri virgine şi în Antarctica sau taigaua rusească sau stepa calmucă! Acum, cred că nici baba aia analfabetă nu-şi imaginează că miliţienii, care l-au adus pe Hayssam la Bucureşti, s-au dus după el fără să le dea Ponta bani de benzină şi merinde!

Presa română e liberă, profesionistă şi „francufonă”

Nici presa română, pe segmentele ei cele mai „substanţiale” şi mai pline de emfază, nu face abstracţie de la prostia generalizată cu care ne-am îmbibat cu toţii, din prea multă iubire de USL şi democraţie FSN-isto-PSD-istă! Nu că prostia ar fi venit la noi odată cu USL sau cu Hayssam! Mi-a plăcut foarte tare combinaţia mortală, în sens pozitiv, bien sûr, dintre „francufonul” Adrian Ursu, om şcolit, cu o cultură pletorică (pentru cititorii USL rătăciţi pe acest blog, „pletoric” nu înseamnă „plete bogate”) şi fostul şef al SIE, provenit tot din strămoşul politic al USL (era să zic „al Omului”), Cătălin Harnagea! Oameni de meserie, lideri de opinie, care sunt ca o făclie, fie ea şi feştilă, în luminarea poporului! Ce frumos zicea „francufonul”, pe 20 iulie 2013, în emisiunea aia „în exces”, de pe Antena 3, fiind aprobat, la fiecare cuvânt, de acest Gin (pentru cititorii USL, „Gin” nu înseamnă, întotdeauna, o băutură alcoolică; în cazul lui Harnagea, înseamnă doar o privire „bucolică”, eventual, fără lampă, ca adăpost) al serviciilor externe române, Cătălin Harnagea:

„Pentru că, totuşi, din câte ştiu, Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)” (auzi file audio* 13ursu-harnagea-3poti intra intr-o tara daca ai aprobare de la nato20jul).

„Francufonul” Ursu se referea, bien sûr, la „operaţiunea neautorizată”, despre care vorbea Băsescu! Harnagea îi ţinea isonul! Ursu îşi informa fanii că, iată, „Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)!”  Domnul Ursu nici măcar nu ştia că nicio organizaţie din lume nu-ţi poate da aviz, în baza Cartei ONU, să pătrunzi pe teritoriul altui stat! NATO în niciun caz! ONU poate autoriza, nu aviza, în baza Capitolului VII din Cartă, o astfel de intervenţie, dar numai printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate! NATO, însă, nu poate autoriza şi nu poate da niciun aviz în acest sens!

Prezenţa NATO sau a unui membru NATO, cu sau fără „avizul” organizaţiei, în afara zonei NATO (zonă definită clar şi exact în Tratatul de la Washington), într-o operaţiune care să intre sub incidenţa Cartei ONU, cum preciza Ursu, nu se poate realiza, conform acelei Cartei, decât în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Până şi apărarea colectivă, pentru care a fost înfiinţată NATO (în baza articolul V al Tratatului de la Washington), în chiar zona NATO, fără pătrunderea pe teritoriul altui stat, din afara Alianţei, se subordonează articolului 51 din Cartă şi orice operaţiune de apărare colectivă, în sau în afara zonei NATO, trebuie raportată Consiliului de Securitate, care are ultima decizie! Bref, NATO nu poate da niciun aviz, în baza Cartei, pentru „operaţiuni neautorizate”, pe teritoriul unui stat străin! Aberaţie maximală a lui Ursu!

Sigur, nu mă interesează aici penibilul „francufon” Ursu, care înţeleg că este specialist în limbi foarte străine şi profesional aplicate (în sens de vorbite, la ce v-aţi gândit?)! Domnia sa declara vesel, pe 4 aprilie 2012, când UE avea încă 27 de membri, că sunt 27 de limbi oficiale în UE: „cred că sunt 27 de limbi oficiale” (auzi file audio* 12ursu-27 limbi oficiale in eu4apr). Aşa ştia el, că la socoteală intră şi limba vorbită de germani şi aia vorbită de austrieci, că doar sunt două limbi diferite, germana şi austriaca! Că la Bruxelles se vorbea, probabil, valona şi la Paris, franceza! În Belgia, flamanda şi în Olanda, olandeza! Normal, pentru nivelul lui intelectual, ar fi trebuit să-i iasă mai multe limbi decât ţări! Treabă complicată cu limbile astea multe la „francufoni”! Cine să-i spună, bietul de el, că atunci când bălmăjea el despre limbi în UE, erau doar 23 de limbi oficiale! Acum, după intrarea Croaţiei in Uniune, sunt 24, mai puţine ca numărul de ţări (27 ţări înainte de Croaţia şi 28, după aderarea Croaţiei), evident!

Sigur, nu un astfel de specimen ca domnul Ursu şi „serviciul” public pe care îl livrează consumatorilor de emisiuni TV „în exces”, mă interesează pe mine aici! Presa e liberă să ştie atât cât ştie Ursu, ba chiar şi mai puţin! Faptul, însă, că fostul şef SIE, Cătălin Harnagea, întărea şi confirma aberaţiile lui Ursu (vezi file-ul audio), plasând altele noi, la fel de incomensurabile (chiar şi fără grad de comparaţie al termenului), pe care nu le mai redau din tristeţe şi alean patriotic, ne arată exact unde suntem pe harta planetei! Şi mai arată potenţialul oamenilor cu care aşa zisele forţe democratice au încercat să doboare, la un moment dat, FSN-ul de la putere în România! Un dezastru! Cum să nu-i calce Băsescu în picioare?

De ce tac israelienii când Băsescu îi şterge de pe hartă!

Ar mai fi de făcut unele precizări legate de relaţiile preşedintelui român cu regimul Assad! De aceea, vom face o nouă incursiune în timp! Pe 21 octombrie 2008, Băsescu a făcut câteva precizări pentru presă, pe aeroport, la întoarcerea din vizita pe care o efectuase în Siria! Printre altele, domnia sa a reliefat:

„Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune. V-aş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina. Şi, de asemenea, Siria are o relaţie de excepţie cu Iranul.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=10316&_PRID=lazi).

Ei bine, să ne amintim de aceste cuvinte! Siria se afla în pragul unei confruntări cu SUA, la acel moment, ca urmare a politicii siriene faţă de Irak şi continua să fie, atunci, ca şi acum, un serios pericol pentru securitatea internaţională! Pentru Băsescu era „furnizor de stabilitate în regiune”! Vedem acum la ce a dus „stabilitatea în regiune” furnizată de Siria sub regimul Bashar al-Assad!

Nimeni nu îşi mai aduce aminte, nimeni nu îl mai întreabă pe Băsescu de această relaţie a sa cu Assad şi de aceste cuvinte! Presa habar nu are, oamenii politici din USL nu sunt interesaţi! Ei bine, la momentul când Băsescu a exprimat gândurile de mai sus, el a configurat, în fapt, un act ostil faţă de statul Israel, care nu recunoştea un stat Palestina la frontiera sa. Mai mult, la enumerarea vecinilor Siriei, Băsescu a înlocuit statul Israel cu Palestina, ceea ce politic este un act de neconceput faţă de Israel! Este o negare în clar a dreptului de existenţă a unui stat recunoscut pe plan internaţional şi membru ONU!

Nu intru aici şi acum în detalii cu privire la natura conflictului dintre israelieni şi arabi, legat de statutul teritoriului palestinian sau al Autorităţii Palestiniene! Cert este că declaraţia lui Băsescu ar fi trebuit să stârnească un foarte serios conflict diplomatic între România şi Israel, mai ales că israelienii sunt foarte sensibili la acest tip de declaraţii oficiale. Ei bine, surpriză! Au reacţionat unele foarte respectabile organizaţii civice din Israel, unii români din România (eu am criticat, public, dur, declaraţiile lui Băsescu), dar statul Israel, oficial, nu a avut nicio reacţie! Ce făcuse Băsescu era, totuşi, foarte grav! Iată ce preciza Cellu Rosenberg, în articolul „Anti-Semitism is alive and kicking in Romania” în cotidianul Haaretz, din 2 noiembrie 2008:

„Remarcele lui Traian Băsescu la o conferinţă de presă, pe aeroportul din Bucureşti, la întoarcerea din Siria, acum o săptămână, ne-au reamintit că mai există o Românie lângă cea a pastramei şi vinului, România antisemitismului! Siria, a spus Băsescu, se învecinează cu următoarele ţări: Irak, Liban şi Palestina! Se ştie că preşedintele Băsescu nu este tocmai bine educat, dar, ca fost căpitan de vapor, ne-am fi aşteptat de la el ca măcar să ştie un pic de geografie şi istorie! I-a scăpat cumva că nu există, până acum, nicio ţară cu numele de Palestina, dar că o altă ţară, adevărat, mică, există, totuşi, la frontiera cu Siria, una cu numele de Israel? Este păcat că Ministerul de Externe (israelian-nota mea) nu a considerat că este necesar să răspundă aspru la aceste remarce. Încă nu este prea târziu!” (vezi http://www.haaretz.com/hasen/spages/1033348.html).

Mai mult, la declaraţiile de pe aeroport, la Bucureşti, imediat după întoarcerea din Siria, putem adăuga declaraţiile lui Băsescu, la sosirea la Damasc, consemnate în 20 octombrie 2008, de agenţia SANA, conform BBC Monitoring Middle East – Political, Supplied by BBC Worldwide Monitoring: “Într-o declaraţie pentru un reporter SANA, la sosirea pe aeroportul din Damasc, luni, preşedintele Băsescu a spus: ‘Dorim să cooperăm cu Siria în domeniul politic, pentru a crea o regiune sigură şi paşnică indicând că Siria este un partener important în combaterea terorismului”. (“In a statement to SANA reporter, upon arrival at Damascus International Airport Monday, President Basescu said ‘We wish to cooperate with Syria in the political domain in order to create a secure and peaceful region, indicating that Syria is an important partner in combating terrorism'”.).

Aşadar, pe lângă faptul că Siria „se învecinează cu Palestina, dar nu şi cu Israel, iar Siria este „furnizor de stabilitate în regiune”, iată că Siria “este un partener important în combaterea terorismului”! Toate astea, de la preşedintele Băsescu! Şi Israelul a tăcut! Incredibil! Dar, apropo, ştiţi de unde ştia Băsescu, preşedintele cel “nu tocmai bine educat”, după evaluarea corectă a Haaretz, că Siria este vecină cu Palestina? Haaretz se aştepta ca Băsescu „să ştie un pic de geografie şi istorie”! Great expectations! Ştiţi cum e! Depinde de profesor! Aşadar, cine era profesorul lui Băsescu? Nu o să vă vină să credeţi!

Pe 31 iulie 2006, anul plecării fericite a lui Hayssam din România (ca să vezi coincidenţă), ministrul de externe al Siriei, Walid Moallem, dădea un interviu pentru Spiegel. Iată cuvintele sirianului, pe care le-a păstrat în suflet Băsescu până în 2008: „În cele din urmă, Siria, ca vecin cu Palestina, Liban şi Irak este pur şi simplu predestinată, istoric şi geografic, să contribuie la o rezolvare a conflictelor din Orientul Mijlociu” (Finally, Syria, as a neighbor to Palestine, Lebanon and Iraq, is simply predestined, historically and geographically, to contribute to a resolution of the Middle East conflicts.) (vezi http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,429424,00.html).

Extraordinar! Declaraţia lui Băsescu, aceea conform căreia „Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina”, este absolut la fel cu cea a oficialului sirian, doar că ţările vecine Siriei se citesc în ordine inversă! Ca atunci când copiezi la teza la geografie şi pui înşiruirea ţărilor în ordine inversă, ca să nu se prindă profesoara! În ambele cazuri, Israel, ca ţară vecină Siriei, lipseşte de pe hartă cu desăvârşire! Cine, după cine a copiat? Păi, dacă ţinem, totuşi, cont de factorul cronologic, sirienii au zis-o primii! De altfel, la sirieni, aceasta este politica din vremuri imemoriale, prin care neagă existenţa statului Israel, la nivel de declaraţii oficiale indirecte! Gen, „hai să vă spun cu cine se învecinează Siria”! Oops! Am uitat Israelul! Oops! Am inventat statul Palestina! Oops, uite, zice şi Băsescu la fel!

Cum, la asemenea declaraţii oficiale ale lui Băsescu, Israelul a tăcut cu multă graţie? Da! Chiar aşa! Gălăgie am făcut eu, la „Sinteza zilei”, pe Antena 3, post care a fost singular în a critica ferm declaraţiile lui Băsescu, la vremea aceea! Ei bine, ştiţi care e explicaţia, unica explicaţie, pentru faptul că Israelul nu a reacţionat când s-au produs asemenea declaraţii oficiale, vădit ofensatoare la adresa sa? AMERICANII!

Mai ştiţi să puneţi ulei în maşină? Vă învaţă USL!

Se pare că Băsescu era prea important pentru politicile americane în regiune, pentru ca interesele israeliene să nu fie servite şi ele de  relaţiile lui Băsescu la „drumul Damascului”! Aşa că puteau trece cu vederea excentricităţile diplomatice ale celui „nu  tocmai bine educat”! Cam aşa închidem cercul! Vă daţi seama, acum, în ce mod a ajuns Hayssam înapoi în România? Sau cum a plecat din România? Ce credeţi, Maria Grapini a înţeles corect, că Băsescu a fost surprins de revenirea lui Hayssam? Ce spuneţi, genial Ponta, nu-i aşa? Mai ales modul cum a explicat că „operaţiunea neautorizată” nu înseamnă că nu a autorizat-o România, ci un stat străin! Absolut geniali băieţii şi fetele din guvernul Ponta! Clar!

Dar ce ziceţi de presa USL-istă, care aşteaptă dezvăluiri ale lui Hayssam despre Băsescu? Hayssam acela, care vine dintr-o ţară vecină cu Palestina, dar nu şi cu Israel, exact aşa cum ştie şi Traian Băsescu! Cu certitudine, acesta a fost trimis de Assad în România, via USS Nimitz (asta este o metaforă), ca să-l dărâme pe Băsescu! Nu ca să pună sub control şi mai abitir FSN-ul lui Ponta, cu Ponta în cap! Clar! Vă daţi seama cine conduce, în realitate, totuşi, România? Vă daţi seama ce tonă de prostie pe neuron pătrat adăpostesc USL şi presa favorabilă ei?

Cam asta e tot ce pot să vă spun din surse publice! Restul e parfum greu şi nu vreau  să-şi schimbe doamna Grapini percepţia sau mirosul! Aoleu, dar nu am spus nimic de Crin Antonescu, băiatul acela care se teme de Departamentul de Stat şi vrea să ajungă preşedintele României! Sper că râdeţi! Sau mă înjuraţi! Oricum, dragi susţinători USL, care v-aţi rătăcit pe aici, staţi liniştiţi! USL se pricepe să conducă România, exact cum se pricepe blonda, din filmuleţul de mai jos, să pună ulei în maşină! Cheers!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Trăiască Parteneriatul Strategic cu China! Şi cu proştii din România!

ponta-corlatean3

Mă întreb câţi proşti sunt simpatizanţi USL în România? Cred că, practic, toţi! Naţia prolifică a proştilor a inundat România cu bătăi sacadate de stropi, ca o ploaie năvalnică de vară. Plouă cu grindină USL prin acoperişul găurit al patriei! Nicio umbrelă nu te salvează! L-aţi văzut pe ministrul Remus Pricopie aseară, pe 8 iulie 2013, la Realitatea TV, în problema abuzurilor fără seamăn ale autorităţilor, la liceul Bolintineanu? Magistral! Nu simt nevoia să scot un sunet sau să scriu un cuvânt! Faptul că, după prestaţia sa de aseară, USL-iştii nu s-au sinucis în masă, în România, dovedeşte peremptoriu că au atins imunitatea epidemiologică totală împotriva tuturor remediilor! Epidemia de prostie a biruit! Niciun ser nu îi mai face bine, de vreme ce anticorpul Pricopie s-a dovedit neputincios! Cum, să-l asculţi pe acest agramat de geniu, ministru al educaţiei, preţ de 30 de secunde, şi să fii USL-ist în continuare? E o explicaţie!

Ce, Obama nu se vede cu chinezii?

Zilele astea, aproape că am ajuns băsist ascultându-l pe Ponta! Băiat citit, a găsit el undeva, în mapa pusă de Corlăţean sub combinezonul său de activist FSN, că cea mai mare putere din lume e China! Mă rog, “este una din marile puteri, dacă nu cea mai mare!” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).

Ştiţi că au scris unii câştigători ai premiului Nobel pentru economie că gata, SUA sunt pe sponci, i-a depăşit piaţa chineză pe americani, China e cel mai mare creditor al Americii? Inevitabil, a lăsat America în urmă pe toate planurile! Pst! Vă mai zic eu una: vin din urmă, tare, Brazilia, India, Papua Noua Guinee şi Tasmania! Deja, SUA sunt undeva pe locurile 25-26! Chestie de ştiinţă, bre! A calculat Ponta cu beţigaşele chinezeşti şi a văzut, în premoniţia fesenistă, care îi animă brand-ul guevarist, “în curând probabil că va fi prima”! Prima economie, bre! China! A lumii! (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html). Nu-i de şagă!

Ponta a zis profeticele cuvinte în emisiunea Sinteza zilei a pro-americanului Gâdea, care cred că a plecat foarte deprimat acasă aflând că premiile date de americani Antenelor vor fi sponsorizate de chinezi! Sau sunt deja? Asta ar explica multe! De pildă, ar explica pioşenia moderatorului la afirmaţia plină de har buddhist a iniţiatului Pontist, cum că DA, vrem Parteneriat Strategic cu China! Iată celebrul schimb de replici, care e deja obiect de patrimoniu UNESCO, alături de soldaţii de teracotă şi Marele Zid Chinezesc (am uitat de steagul românesc din Guinnes Book):

Mihai Gâdea: Poate România să aibă un parteneriat strategic cu SUA şi în acelaşi timp să aibă un parteneriat cu China?
Victor Ponta: Bineînţeles. Păi aia încercam să vă spun. Cu cine credeţi că s-a văzut în primul rând preşedintele Chinei? Cu Barack Obama s-a văzut, bineînţeles. Asta credeţi că îi apără Traian Băsescu pe americani sau ce? Mă rog, e aberant.” (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html).

Băsescu spusese, citat în aceeaşi emisiune, că nu merge Parteneriatul Strategic, pe care îl avem cu SUA, cu cel pe care îl vom avea cu China! Şi am aflat că, ce? I-a zis-o Ponta scurt! Ce, Obama nu s-a întâlnit cu şeful Chinei? O, ba da! Geniale cuvinte ale lui Ponta, sorbite cu nesaţ de moderatorul topit de admiraţie faţă de măreţul conducător! Ponta, nu Mao!

Pst! Ţineţi secret! Nu-i spuneţi lui Ponta! SUA nu prea au parteneriat strategic cu China! De întâlnit, se întâlnesc, mai ales că unii din China fură secrete militare americane, aşa că e de vorbit, slavă Domnului! Pst! Luaţi-o şi pe asta! Ţările NATO nu prea au Parteneriat Strategic cu China! Pst! Ştiţi de ce? Fiindcă orice oligofren, care are o facultate la bază şi s-a întâlnit vreodată cu conceptul de Parteneriat Strategic şi s-a dus să-l întrebe pe vânzătorul de pop-corn din colţ ce-i aia, a aflat că este vorba de o relaţie bilaterală, pe multiple planuri, inclusiv cooperarea în domeniul securităţii naţionale (e drept, doar în unele cazuri, când e pe bune parteneriatul)! Tare? De-aia, nicio ţară NATO, care, altminteri, poate fi foarte cooperantă, economic, cu marea putere chineză, nu prea are un Parteneriat Strategic cu China, pe bune!

„Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii”! Nashpa!

De ce zic “nu prea are”? Fiindcă, de pildă, Danemarca (ţară NATO şi UE) zice că are Parteneriat Strategic cu China! Nu-i credeţi, nu au nimic dincolo de relaţia economică, deşi îi zic pompos Parteneriat Strategic! Adică, nimic pe securitate naţională! Şi, apoi, relaţia de securitate dintre Danemarca şi SUA este atât de puternică (mai tare decât va avea, vreodată, Ponta o relaţie cu propriii ochelari de cal), încât statul danez a refuzat să facă parte din Uniunea Europei Occidentale, în epoca de glorie a acestei organizaţii, tocmai pentru a privilegia relaţia de securitate cu America!

Pst! Nici măcar Sinteza zilei nu are Parteneriat Strategic cu China! Sau are? Poate, cu  Ponta şi, aşa, prin derivaţie, cu China! Ahaaaa! Hai, măi că am plâns! La emisiunea lui Răducu Tudor, din aceeaşi zi, ştiţi ce generic au pus? Plâng şi acum, când scriu printre hohote şi sughiţuri! “Băsescu batjocoreşte diplomaţia lui Ponta”! Hai, dar cum poţi să batjocoreşti, măi, Băsescu, diplomaţia lui Ponta? Acest partener strategic al Împărăţiei Celeste cu Nasturi Până-n Gât! E posibil? E ca şi acum ai încerca să batjocoreşti galaxia Andromeda! Sau piramida de la Machu Picchu! Aşa ceva, cum zic colegii de la Antena 3! Căci, Băsescu s-a plâns, dom’le, că Ponta, Corlăţean şi oastea lor de mirmidoni diplomatici mioritici au mers în China fără mandat! Şi, să te ţii! Explicaţii la Gâdea, în emisiune, date de Ponta:

Mihai Gâdea: A zis că dumneavoastră trebuia să cereţi mandat de la domnul..
Victor Ponta: Nu trebuia şi nici nu o să îi cer de acum încolo. O să merg peste două săptămâni în Spania, o să merg în toamnă în alte ţări europene!” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-sinteza-zilei-la-antena-3-partea-intai__l1a120462.html).

Dar şi mai tare decât miticul (cu accent pe “mi”, nu pe “ti”) Ponta, cel plin de mister pontic şi euxin, în acelaşi timp, a fost trâmbiţaşul apostolului Pavel! Heruvimul devenirii noastre întru pioasă diplomaţie, Titus ot Corlăţean! Poate nu ştiţi, dar Titus s-a întâlnit, la sfârşitul lunii aprilie, cu Alianţa Familiilor din România şi le-a citit din Pavel, spre pilduitoare luare aminte şi îndreptare a păcatelor:

“(…) Bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor. Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate ca să facă lucruri neîngăduite!” (vezi http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-15087700-jesus-ministru-externe.htm).

Eheeee! Titus luptă cu “lucrurile neîngăduite”! În câte ţări democratice din lume credeţi că un astfel de băiat ar fi membru în guvern? Sigur, alături de alt PSD-ist, care a negat Holocaustul? Ei nu sunt niciodată singuri! Se au pe ei înşişi! Şi poporul îi iubeşte aşa! Cum să nu lupte Titus cu mandatul (“lucru neîngăduit”), pe care ar fi trebuit să îl dea preşedintele premierului, în orice negociere internaţională? Că aşa se fac Parteneriatele Strategice, prin negocieri! Emisarul apostolului Pavel pe pământ i-a explicat lui Răducu Tudor, cel cu ochi mari şi umezi, după Evanghelia lui Băsescu (se întoarce, curând, Bogdan Teodorescu şi mai scapă şi Corlăţean de ritul păgân al adulării de la Antena 3) că nu e nevoie de niciun mandat de la Băsescu pentru a face, ei, Marele Parteneriat Strategic cu China!

FESENISM fără mandat, fiindcă proştii „a” votat!

Aşa grăit-a acest Zarathustra al ritului creştin ortodox de Dâmboviţa şi Medgidia, pe 7 iulie 2013, cocoţat pe altarul fumegând de tămâie, de la Punctul de Întâlnire: “Ar fi absurd să credem că primul-ministru şi guvernul nu au posibilitatea de a realiza acţiuni de politică externă, de a se deplasa, decât dacă li se aprobă de cineva, în mod special. De altfel, şi Constituţia spune foarte clar, ‘guvernul realizează programul de politică internă şi politică externă, program de guvernare’, care, apropo, este aprobat de parlament.” (auzi file audio* 13corlatean-ponta nu are nevoie de mandat7jul).

Corlăţean citează articolul 102 din Constituţie (şi, evident, foloseşte în exces particula “decât”, emblema de onoare a tuturor USL-iştilor iubitori de ţară şi limbă română), care specifică: “Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.” Titus merge mai departe şi dezvoltă ideea: “Consiliul European şi a spus-o şi Curtea Constituţională, aşa cum a spus-o, merge preşedintele; Consiliul Uniunii Europene, Consilii ministeriale sectoriale sunt ale guvernului. Acele mandate le decide guvernul! Aşa s-a întâmplat în toate celelalte guvernări. Nu putem să intrăm într-o logică, în care tot ce mişcă în ţara asta trebuie aprobat, semnat şi direcţionat de o singură persoană!” (auzi file audio* 13corlatean-0guvern are mandat la consiliou si basescu la ec7jul). Fraze eliptice, uşor scoase din limbajul biblic al apostolilor!

Vă aduceţi aminte toamna şi iarna lui 2011, când aceşti USL-işti îl criticau dur pe Băsescu pentru că, vezi Doamne, angajase România în fel de fel de acţiuni politice, pentru acorduri multilaterale, în Consiliul European, fără mandat? Băsescu, atunci, nu avea mandat, ziceau USL-iştii! Ponta, acum, nu mai are nevoie de el! De mandat! Aha! Mai nou, acum, fiecare are România lui! Băsescu pe a lui, în Consiliile Europene! Ponta pe a lui, în Consilii, în China şi pe Planeta Giganţilor! Super! Noroc cu Adrian Năstase, care a anticipat că cei doi balerini pe sârmă, Ponta şi Băsescu, vor juca la cacialma România proştilor şi a tranşat scurt problema în favoarea lui Băsescu! Cum? PRIN LEGE! Legea 590 din 2003 privind tratatele. Şi unde scrie negru pe alb, la articolul 3, aliniatul 1:

“Art. 3 (1) Pentru aprobarea iniţierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, după caz, împreună cu ministerul sau autoritatea administraţiei publice centrale care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în competenţele căruia sau căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, elaborează un memorandum, care va fi avizat de către toate ministerele în competenţele cărora se află din punct de vedere substanţial celelalte domenii reglementate prin tratat şi însuşit de către Guvernul României prin semnătura primului-ministru, după care va fi înaintat spre aprobare Preşedintelui României”!

La articolul 2, aliniatul 1, se precizează: “România, Guvernul României, precum şi ministerele şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, pentru care această atribuţie este expres prevăzută de legislaţia în vigoare, pot încheia tratate la nivel de stat, tratate la nivel guvernamental, respectiv tratate la nivel departamental.”

Ho, că Ponta nu a vorbit serios! Ce vă veni?

Oare, în ce categorie intră un Tratat de Parteneriat Strategic? Păi, ia să vedem! Pe 18 aprilie 2011, Băsescu a semnat, în Azerbaidjan, planul comun de acţiuni pentru Parteneriatul Strategic România-Azerbaidjan! Aşadar, până şi cu o ţară ca Azerbaidjan, care nu e europeană, nu face parte din NATO sau UE, care nu e “prima putere a lumii” şi cu care s-a semnat doar un plan comun pentru Parteneriat Strategic, cel care a semnat documentul este preşedintele României! Ce înţeleg din asta toţi proştii României, inclusiv oştile de proşti din USL?

Că, dacă vorbim de Parteneriate Strategice, nu poţi să mergi tu, prim-ministru, şi să le propui ălora, fără să te consulţi, măcar, cu cel de la capătul demersului tău, ăla care semnează, în cele din urmă, conform Constituţiei, tratatul! Sau ce o fi acordul ăla! Unde mai pui că la articolul 3, aliniatul 2, din legea 590, scrie: “În cazul tratatelor la nivel de stat pentru care este necesară aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, aprobarea Preşedintelui României se va acorda după îndeplinirea procedurilor specifice prevăzute de legea pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi de reglementările acestuia.”

A, staţi aşa! Poate, Ponta se referă la o abureală de tip “hai să-i prostim pe proşti” (cum se zice la Antena 3), când propune Parteneriat Strategic cu China! Şi îşi bate joc de chinezi, cum îşi bate joc de proştii care l-au votat şi care îl iubesc încă! Atunci e OK! Nu are nevoie de mandat de la nimeni! Primiţi scuzele mele, domnule Ponta, credeam că vorbiţi serios! Nu mă băgaţi în seamă, mă prind greu! Are dreptate emulul apostolului Pavel, Titus! Vorba lui Zgonea, o altă minte ro-bustă a fesenismului de tip PSD-ist, care era coleg cu Mihai Viteazul, dacă nu ştiaţi! Nu fesenismul, domne’, Zgonea era coleg cu Mihai Viteazul, după propriile mărturisiri publice! Ale lui Zgonea, nu ale lui Mihai Viteazul! Hai, că am început să vorbesc ca Remus şi Titus! Lipseşte Romulus, dar o veni şi el, şontâc, şontâc, din urmă, în guvern! Măi, ăştia doi vorbesc latineşte, de-aia le scârţâie limba română în gură!

Aşadar, din nou, aprobare de la preşedinte! Acum, dacă vrei să faci un fel de Parteneriat Strategic, cu precădere, într-un domeniu economic, cum este cel al energiei, de pildă, aşa cum are România cu Azerbaidjan, OK, poţi gestiona asta la nivel guvernamental! Dar, tot trebuie să-i dai amploare, să o ridici în rang şi să o treci la semnat, pe documentul bilateral, prin mâna preşedintelui (articolul 91, aliniatul 1 din Constituţie: “Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege”).

Orice fel de Parteneriat Strategic cu China trebuie să aibă acest rang superior, dacă nu e o abureală de tip Ponta Plus! Cum? Fără să-i spui lui Băsescu? Fără să iei în considerare dinamica relaţiilor sino-americane? S-au consultat diplomaţii români cu Washington-ul, înainte să lanseze aberaţia cu Parteneriatul Strategic cu China? Sigur, sigur, ştiu, România este ţară independentă, nu-i spune nimeni ce să facă, bravo, bravo! Mă laşi? Evident, se poartă şi Parteneriate Strategice de doi lei, cu titulatură pompoasă şi care nu au nicio valoare! Aşa ceva intenţionează să facă Ponta cu China? Că, atunci, chiar că nu are nevoie de Băsescu! Dar, dacă vrea o treabă serioasă, cum îl ocoleşte pe Băsescu? Cum îi ocoleşte pe americani? Mai ales că, din discursul lui Ponta, pare o afacere serioasă:

Victor Ponta: Noi am propus, în cursul întâlnirilor şi cu preşedintele şi cu primul-ministru, ridicarea relaţiei dintre România şi China la nivelul cel mai înalt pe care îl are România, acela de Parteneriat strategic. Sunt câteva ţări cu care avem un parteneriat strategic şi ne-am dori – anul viitor sunt 65 de ani de relaţii diplomatice – să avem un parteneriat strategic şi cu China. Un asemenea parteneriat strategic presupune multe domenii, pornind de la colaborarea politică, evident cea economică, care este cea de substanţă, dar şi culturală, educaţie şi alte domenii. Staţi un pic, ca să nu fie neclar răspunsul meu. Şi preşedintele şi primul-ministru au spus că apreciază foarte mult această propunere, că o văd cu ochi foarte buni şi că, evident, intrăm în procedura de analiză, o procedură diplomatică standard pentru a o finaliza.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).

Fraţi chinezi! Hai, şi-om mere în Schengen!

Puteţi să-mi spuneţi şi mie ce este aia “colaborare politică” într-un Parteneriat Strategic cu China? Ne coordonăm cu ei în Consiliul de Securitate al ONU împotriva iniţiativelor americane? Cred că sunt cel puţin câteva întrebări de pus de către Departamentul de Stat, la acest moment! Eu, ca vechi trădător de ţară, vândut intereselor străine, îmi permit să am asemenea reflecţii abominabile pentru patriotul Crin Antonescu cel Temătoriu de Departamentul de Stat! Şi, atenţie! Ca să le dea lovitura de graţie şi germanilor, care ne tot blochează accesul în spaţiul Schengen, Ponta face Chinei cea mai cuceritoare ofertă, din istoria zbuciumată a Uniunii Europene:

“Mai e ceva, însă, ce România trebuie să facă: în urmă cu o lună şi jumătate, două luni, am flexibilizat şi eficientizat foarte mult regimul de vize pentru oamenii de afaceri din China. Când vine vorba însă de vizele turistice obişnuite, încă suntem un pic între ciocan şi nicovală, în sensul în care trebuie să avem standarde foarte înalte şi stricte pentru a putea fi primiţi în Schengen. Deci, odată cu soluţionarea accesului României în Schengen, putem să facem paşii următori pentru facilitarea regimului de vize în ansamblu.” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html).

What? Adică, aoleu muică, europenilor, băgaţi pe băieţii mioritici în Schengen, că avem standarde, am îndeplinit toate condiţiile şi îndată ce ne băgaţi, băgaţi în UE şi un miliard de turişti chinezi! Minim! Băi, USL-iştilor, mai aveţi pompa de aspirare pe creier? Atunci, aspiraţi! Des şi sacadat! Să spui aşa ceva! Fie şi la Beijing, după întrevederea cu preşedintele Republicii Populare Chineze, Xi Jinping! Tare! Mai puteţi? Atunci, luaţi-o şi pe asta de la Ponta: “(…) eu vă spun foarte direct faptul că sunt foarte mulţi preşedinţi şi prim-miniştri care îşi doresc să fie primiţi la Beijing la acest nivel. Se aşteaptă un an, doi ani, se pregătesc vizitele. Faptul că România a fost băgată peste rând e un semn extraordinar de bun şi ar trebui să nu dezamăgim acest tratament preferenţial pe care l-am avut”! (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/207470-INTERVIU-Ponta-Am-deschis-usi-pentru-economia-romaneasca-trebuie-sa-cooperam-cu-Vestul-cu-Estul-cu-economiile-in-dezvoltare.html).

Ne-au băgat peste rând, frate! La preşedintele Chinei! Dumneavoastră vă daţi seama că băieţii ăştia de la USL, care vor să dea vize la chinezi, după ce ne bagă nemţii în Schengen, chiar cred ce spun? Vă daţi seama cine conduce ţara? Cum s-or fi tăvălit chinezii pe jos de râs cu ăştia în preajmă, “băgaţi peste rând”! Sincer, îl înţeleg pe Ponta! E într-o situaţie dificilă cu indicele de inteligenţă! Şi, dacă îl mai bagi şi peste rând la cinema, să vadă filmuleţul de mai jos, e clar că vrea Parteneriat Strategic cu China! Ar fi putut Corlăţean să-i spună, măcar, că filmul e film şi atât! Dar, ocupat cu apostolul Pavel, l-a lăsat pe Ponta cu ochii zgâiţi pe ecran de era să iasă ditamai Parteneriatul Strategic cu China! Uitaţi-vă şi dumneavoastră la filmuleţ!

În plus, ce te faci cu babele din USL! Că trebuie să le explici că Parteneriatul Strategic cu China nu înseamnă ruperea de SUA! Grea viaţă pentru Ponta! Uite-aici!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!