Mândria de a fi român… sau “idiot”!

ponta-farage

Sigur, vor fi fiind numeroşi “idioţii” palpitând de “patriotismul” propriei infatuări egocentrice, care ar exploda de obidă doar la citirea titlului de mai sus, fără să aştepte să afle ce este sub el! Nu neapărat PSD-işti! În România, au fost alegeri europarlamentare, dar şi parţiale, pentru oarece locuri în parlamentul nefericirii noastre! Aşa cum îl ştim, un întreg electorat pestriţ, adunat prin curţile bisericilor ortodoxe, pentru miluirea prin sarmaua mitei electorale, plus unii neisprăviţi, asezonaţi între o pereche de papuci de plastic şi o doză de bere, livrată la poarta secţiei de votare, s-au îmbulzit la vot! Cu ei şi unii români îngrijoraţi sincer de soarta ţării! Cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri au stat acasă!

România a fost înghiţită de mareea mizeriei roşii, lăbărţate cu scârbă şi ştaif pe pereţii insalubri ai ruşinii şi umilinţei noastre! Un popor menţinut în ignoranţă până la epuizare, cu sărăcia gravată adânc în codul genetic al societăţii gregare, conduse de “nobilimea” jafului şi a minciunii, nu poate vota decât aşa cum a votat! Cu “Mândria de fi Români” tipărită în roşu pe cadavrul demnităţii noastre! E bine! Poporul ăsta mai are un ciclu istoric, nu 20 de ani, până să ajungă la dreptatea funciară a conştiinţei de sine! Până atunci, îl merită pe Ponta!

Poporul nostru este egal cu sine însuşi şi nu are nicio legătură cu egalitatea! Oricât ar părea de paradoxal, românii, dominaţi încă de mirajul moaştelor şi sarmalelor electorale, desprinse din freamătul sutanelor năşite de îndelunga colaborare cu securitatea comunistă, ar avea o şansă simplă! A descoperit-o Robespierre, încă pe la 1794: “De altfel, se poate spune că, într-un sens, pentru a iubi dreptatea şi egalitatea, poporul nu are nevoie de o mare virtute; îi este suficient să se iubească pe el însuşi (il lui suffit de s’aimer lui-même)”!

Ei, aici, Ponta şi baronii lui şi-au luat şansa descoperită de Robespierre ca pe un trofeu, fără să-l citească pe părintele revoluţiei franceze. Ei se iubesc pe ei înşişi cu atâta ardoare, încât sarmaua electorală pare mai vioaie şi alunecă miruită pe gâtul enoriaşilor votanţi, prin curţile bisericilor ortodoxe! Exact acolo unde slujitorii Catedralei Neamului pe bani publici trudesc din greu la sila oamenilor şi a lui Dumnezeu! Poporul, în schimb, se mulţumeşte, deocamdată, să iubească sarmaua electorală şi atât! Căci atât poate! Privindu-l pe Ponta cel lăbărţat pe toate afişele electorale, alături de sloganul “Mândri că suntem Români”, mi-am amintit nişte vorbe ale lui Alexandru Ivasiuc: “Oamenii se împart în două categorii, cei care mor pentru o cauză şi cei care trăiesc cu orice cauză!” Eu aş zice mai plastic, pentru a doua variantă: “se bălăcesc în orice cauză”!

Mândria ca marfă şi Ponta, negustor cinstit

Comuniştii lui Ponta au făcut mare caz de simţămintele naţionale ale unui popor de cetăţeni nenăscuţi încă! Căci, cetăţenia este o stare de spirit educată în democraţie, nu o grămadă de litere negre, scuipate pe o bucată de plastic de maşinăria stricată a unui stat de tip mafiot şi numită pompos Carte de Identitate! Pentru “necetăţeni”, patriotismul este o tâmpenie! O palpitaţie manipulată din rărunchi, fără conştiinţă şi aglutinată la reverul îmbâcsit al dispreţului faţă de ţară, afişat cu nonşalanţă de baronii roşii ai lui Ponta! Pomana lor electorală este o jignire naţională! Şi, dacă e electorală, e adevărata carte de identitate a românilor. Mai bine ar duce perechea de papuci de plastic, sarmaua sau doza de bere la secţia de votare, pentru identificare pe listele electorale. Cetăţenia lor este roşul din afişele electorale ale PSD!

ponta-sloganul-mandri-ca-suntem-romani

Alegerile pentru Parlamentul European au fost spectaculoase în întreaga Europă, unde partidele extremiste, xenofobe, rasiste şi anti-comunitare au crescut în opţiunile electoratului. Aici se află reversul pervers al democraţiei, câteodată de neevitat şi care trebuie acceptat în virtutea celei mai legitime forme de organizare socială!

În România, extremismul a pierdut din intensitate, partide ca România Mare fiind practic şterse de pe hartă de buretele istoriei. În schimb, în Franţa, Marea Britanie, Olanda sau Italia, alegerile europarlamentare au trimis spre inima Europei instituţionalizate forţe extremiste mai puternice ca niciodată! Pentru noi, românii, Europa este o oportunitate deschisă, putem munci şi trăi acolo mai bine ca acasă! Pentru acea Europă, deschiderea porţilor spre România devine riscantă, pe fondul crizelor de tot felul, al apărării beneficiilor sociale pentru cetăţenii acelor state şi al creşterii îngrijorării cu privire la locurile de muncă.

Europa informală înseamnă dezbatere şi reacţie! Occidentalii sunt informaţi, dezbat şi decid! Astăzi, se tem mai mult şi trimit mai mulţi antieuropeni în Parlamentul European! Se apără aşa, cred ei! Chiar şi aşa, majoritatea indiscutabilă din Parlamentul European este una pentru democraţie şi pentru continuarea construcţiei europene. Românii nu au trimis niciun extremist în Parlamentul European, la aceste alegeri! E de bine? Paradoxal, nu prea, fiindcă asta arată că habar nu au de Europa informală! Că nu dezbat nimic! Că sunt ţinuţi constant în întuneric! Şi că nu au nimic de apărat în ţara lor! Le-a spus cineva ceva despre cum se mănâncă sarmaua numită Uniunea Europeană? A existat vreo dezbatere cu privire la Europa printre papucii de plastic ai mitei electorale? L-aţi văzut pe Ponta bălmăjind şi altceva decât cum va candida el la preşedinţia României, dacă îl vor susţine votanţii din Tulcea, Văscăuţi, Vrejul din Deal sau de aiurea? A, să nu uit, era mândru că este român!

În Marea Britanie, United Kingdom Independence Party (UKIP), un partid xenofob, antieuropean şi rasist a câştigat 27,5% din voturi devansând, pentru Parlamentul European, pe principalii competitori de pe scena politică britanică, laburiştii, conservatorii şi liberal-democraţii (vezi http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=26107).

Românii din Regatul Unit au devenit ţinta predilectă a acestui partid condus de un politruc veros, fanfaron, şi rasist, Nigel Farage, cunoscut pentru diatribele pline de venin împotriva instituţiilor europene. Presiunea pusă de aceşti derbedei la cravată pe guvernul de la Londra este imensă! Confruntaţi cu euroscepticismul în creştere din insulele britanice, guvernanţii sunt obligaţi să găsească “soluţii” la temerile conaţionalilor, abil întreţinute de gaşca lui Farage. Victime sigure au devenit românii! Am fi înclinaţi să credem că guvernul lui Ponta a venit pe lume, în primul rând, pentru a-i apăra pe cetăţenii români! Pentru a le garanta respectul pentru munca cinstită, oriunde în lumea comunitară! Mai ales că s-a milogit peste tot pentru voturi, sub stindardul “Suntem mândri că suntem români”! Cât de mândru poate fi unul ca Ponta? De ţara lui furată sau de compatrioţii lui, pe care îi minte, îi umileşte şi îi despoaie de demnitate în fiecare zi?

Nigel Farage şi rasismul în faeton de gală

Nigel Farage a dat un interviu pentru LBC Radio din Londra, pe 16 mai 2014, confruntându-se cu una din cele mai sclipitoare minţi din lumea presei britanice, James O’Brien. Să încercăm a pătrunde în mintea elucubrantă a lui Farage, acest rasist de operetă. Aveţi reluarea interviului relevant imediat aici şi extrase comentate în cele ce urmează.

Penibilul domn Farage resimte un disconfort evident, dacă aude în tren vorbindu-se în altă limbă decât engleza! Hitler însuşi, omul care a inventat soluţia finală şi exterminarea prin gazare a “raselor inferioare”, nu îmi aduc aminte să se fi plâns că aude vorbindu-se în altă limbă decât germana prin trenurile patriei sale. Şi a apucat invazia franceză în zona Ruhr, din anii ’20 ai secolului trecut.

O’Brien: You’ve mentioned your discomfort at listening to foreign languages in a train recently?

Farage: I made the point that I got on a train and went for several stops and there were a lot of people around me and no one spoke English. And I thought, I said, I did not object to it, I felt slightly uncomfortable. I think actually, isn’t that the problem? Isn’t this of all the countries in Europe, the most accepting, the most tolerant…

O’Brien: You said you did not feel very comfortable in that situation. You did say you had a problem.

Farage: I did not feel comfortable, no.

O’Brien: Yes. Your wife is a German speaker

Farage: Well, my children are too, yeah.

O’Brien: Does that make you feel uncomfortable?

Farage: No, cause they can speak English and the whole point

O’Brien: How did you know those people couldn’t?”

O’Brien: Ai menţionat recent disconfortul resimţit când ai auzit vorbindu-se în limbi străine în tren?

Farage: Am precizat că m-am urcat în tren şi am mers câteva staţii şi erau mulţi oameni în preajma mea, dar nimeni nu vorbea în engleză. Şi m-am gândit, am spus, nu am obiectat faţă de situaţie, dar m-am simţit uşor neconfortabil. M-am gândit, în realitate, nu este asta problema? Nu este aceasta, cumva, dintre toate ţările Europei, cea mai primitoare, cea mai tolerantă…

O’Brien: Ai spus că nu te-ai simţit foarte confortabil în acea situaţie. Ai spus că ai avut o problemă.

Farage: Nu, nu m-am simţit confortabil.

O’Brien: Da. Soţia ta este vorbitoare nativă de germană (de origine germană-nota mea).

Farage: Da, şi copiii mei la fel!

O’Brien: Te face asta să te simţi inconfortabil?

Farage: Nu, pentru că ei pot vorbi englezeşte şi întreaga problemă…

O’Brien: Şi de unde ştii că oamenii aceia din tren nu puteau vorbi în engleză?”

Când nu eşti nici rasist, nici idiot

Dialogul este absolut fabulos! Demascarea lui Farage este completă, spre cel mai insidios rasism! Vă puteţi imagina că un englez, ai cărui copii sunt crescuţi ca vorbitori de limbă germană, ca primă limbă (maternă), se poate simţi inconfortabil atunci când aude vorbindu-se într-o limbă străină în tren, pe teritoriul britanic? Căsătorit fiind cu o nemţoaică? Asta îmi aduce aminte de argumentaţia mareşalului Ion Antonescu, cum că nu era antisemit, invocând faptul că era cât pe-aci să ia în căsătorie o evreică! Sau, şi mai relevant, celebrele cuvinte ale primarului antisemit al Vienei, Karl Lueger, care, întrebat  în legătură cu prietenii săi evrei, în contextul autoproclamatei sale aversiuni faţă de aceştia, în general, a replicat: „Eu decid cine este evreu”! În cazul lui Farage, acesta era deranjat de cei care vorbeau în jurul său în alte limbi, dar nu şi de copiii săi, care făceau acelaşi lucru! Sigur, Farage a încercat să se apere trimiţând la politica de porţi deschise a Regatului faţă de forţa de muncă din Uniunea Europeană şi la şcolile din Estul Londrei, unde se învaţă engleza abia ca a doua limbă! Nu a făcut decât să se afunde şi mai adânc în cel mai mizerabil rasism. O’Brien a remarcat acest lucru primind o replică previzibilă:

O’Brien: (…) what the caller asked you was why so many people think you’re racist.

Farage: Yeah, well, I think, yes, we’ve had our idiots”.

O’Brien: (…) întrebarea care ţi-a fost pusă este de ce atât de mulţi oameni cred că eşti rasist.

Farage: Mda, deci, cred, da, avem şi noi idioţii noştri!”

Vechea replică a derbedeului prins cu mâţa în sac!  Cine mă vede aşa cum sunt este “idiot”! Sau, poate, Farage recunoaşte, pur şi simplu, că a avut/are în partid persoane atât de idioate încât să poată fi taxate drept fasciste! Ceea ce ar fi gigantic! De altfel, O’Brien îi atrage atenţia cu privire la percepţia de care se bucură în chiar Marea Britanie:

O’Brien: (…) meet the opinion poll also this week-end that found I think just over 40% of voters who think that your party is racist.”

O’Brien: (…) iată sondajul de opinie din acest week-end care a relevat că peste 40% din electorat, cred, consideră că partidul tău este rasist”.

Farage devine de-a dreptul stupid, ca orice rasist incapabil să lupte cu argumente logice pentru a-şi proba propriile dezvinovăţiri:

O’Brien: And part of the answer would be you talk about children who can’t speak English as a first language without mentioning it includes your own children.

Farage: I mean, what is racism? Is racism between races, I was talking, I was talking

O’Brien: Well, don’t you know? How can you say you’re not something if you don’t know what it is?”

O’Brien: Şi parte a răspunsului ar fi că vorbeşti despre copii care nu se pot exprima în engleză ca limbă maternă, fără să recunoşti că în această categorie se includ şi copiii tăi.

Farage: Acum, ce e aia rasism? E ceva între rase, de care vorbeam…

O’Brien: Cum, nu ştii ce-i rasismul? Cum poţi să spui că nu eşti într-un anume fel, dacă nu ştii ce înseamnă să fii în acel fel?”

Superbă demonstraţia făcută de O’Brien! Încercând să scape de acuzaţia de rasism prin a se dovedi un om tolerant, Farage nu face decât să întărească tocmai impresia pe care doreşte să o estompeze:

O’Brien: (…) you felt uncomfortable about the number of people speaking foreign languages despite the fact that presumably your own wife does when she phones home to Germany.

Farage: Yeah, I don’t suppose that she speaks it on the train, you know? That’s the point I’m making?

O’Brien: Why not? Is she not allowed to? Can’t she speak German wherever she wants?”

O’Brien: Te-ai simţit inconfortabil în legătură cu numărul oamenilor care vorbeau limbi străine, în ciuda faptului că propria soţie vorbeşte o limbă străină când sună acasă, în Germania.

Farage: Mda, dar nu cred că vorbeşte germana în tren, ştii! Asta vreau să spun!

O’Brien: De ce? N-are voie? N-are voie să vorbească germana când vrea?”

Când românii sunt traficanţi fiindcă sunt români

Devastator! Dar şi mai semnificativă este acea parte a interviului unde este vorba despre români! Căci Farage nu poate suporta români în preajmă!

O’Brien: And what about the line not wanting to live next door to Romanians? Is it perfectly acceptable for people not to want to…

Farage: I was asked if a group of Romanians moved in next door to you, would you be concerned

O’Brien: What about if a group of German children did? What’s the difference?

Farage: Why, the difference and you know what the difference is.

O’Brien: No, I honestly do not know and this is where I think the disconnect is between your position and mine.”

O’Brien: Şi în legătură cu afirmaţia că nu vrei să locuieşti lângă români? Este pe deplin acceptabil să nu vrei să…

Farage: Am fost întrebat dacă aş fi îngrijorat că se mută lângă mine un grup de români.

O’Brien: Şi dacă s-ar muta un grup de copii din Germania? Care-i diferenţa?

Farage: Păi, diferenţa, şi tu ştii care e diferenţa.

O’Brien: Nu, sincer, nu ştiu şi tocmai aici intervine ruptura dintre noi…”

Sigur, Farage crede că are o „explicaţie”! „Traficul de persoane”, în care ar fi implicaţi unii dintre românii din Regat! Fără să-şi dea seama, asociază invariabil orice infractor grupului de români, care sunt, astfel, asimilaţi în bloc traficanţilor de persoane, prin simpla enunţare a naţionalităţii:

O’Brien: OK, so when I say Romanian and you start talking about people traffickers, why didn’t  you say: people are perfectly entitled to feel uncomfortable about living next door to people traffickers, wherever they’re from. Why did you say Romanians?

Farage: I didn’t say Romanians

O’Brien: Ohhhh!

Farage: I was asked a question: If a group of Romanian men moved in next to you, would you be concerned and if you lived in London, I think you would be.”

O’Brien: OK, aşadar, atunci când spun Român şi tu începi să vorbeşti despre traficanţi de persoane, de ce nu spui: oamenii au tot dreptul să se simtă inconfortabil dacă locuiesc uşă în uşă cu traficanţi, de oriunde ar proveni aceştia? De ce spui: români?

Farage: Nu am spus români.

O’Brien: Ohhhh!

Farage: Mi s-a pus o întrebare! Dacă se mută un grup de români lângă tine, ai fi îngrijorat, şi, dacă locuieşti la Londra, cred că ai fi!”

Iată-i pe români asimilaţi, ca popor, cu o castă a fărădelegii, în ochii acestui rasist ieftin şi incapabil să-şi disimuleze frustrările, altminteri bine dozate ca venin electoral! Nu e nevoie să mai precizez cât rău poate să facă Regatului Unit şi nouă, ca popor, această propagandă a intoleranţei şi xenofobiei, într-o epocă marcată de marasm economic şi crize sociale în spaţiul comunitar! Nu aş fi zăbovit prea mult asupra lui Farage, dacă afirmaţiile sale nu ne-ar fi condus la „liderul incontestabil” al naţiunii române, Victor Viorel Ponta. Acesta a dat un interviu la CNN, pe 20 mai 2014, sub titlul Romania under Scrutiny, în emisiunea lui Richard Quest.

Când Rasismul este Populism, iar Ponta este încă Mândru

Realizatorul îl întreabă pe Ponta, referindu-se la Farage:

Quest: He talks about not wanting a group of Romanian men to live next door. You’ve seen the comments! How do you answer those comments?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may).

Quest: El (Farage-nota mea) vorbeşte despre a nu dori ca un grup de români să-i fie vecin. Aţi auzit comentariile! Cum răspundeţi la ele?”

Iar Quest revine şi întăreşte sensul întrebării pe care o adresează lui Ponta, extinzând sfera de cuprindere a întrebării spre ceea ce s-ar numi „întrebare cu răspuns servit”! Atenţie la formulare:

Quest: Is it racist in your view for any political party in Europe to launch such a witch-hunt as against a particular country like Romania?” (ascultă file audio* 14ponta-cnn-richard quest-on farage-2vecin cu romani-3este rasit-4nu este20may_1)

Quest: Consideri rasistă, din punctul tău de vedere, pentru orice partid din Europa, lansarea unei astfel de vânători de vrăjitoare de tipul celei lansate împotriva României?”

Quest întreabă cu trimitere directă şi enunţată, ca atare, la termenul “rasist”! Mai mult, pentru a-l ajuta pe Ponta să dea răspunsul “corect”, în sens de “aşteptat”, trimite la toate partidele care ar folosi “recuzita” lui Farage, calificând afirmaţiile sale ca “vânătoare de vrăjitoare”! Dacă vorbim de “vânătoare de vrăjitoare” pe criteriu de rasă, nu putem avea decât rasism clasic! Formularea lui Quest nu lasă nicio umbră de îndoială! Slugarnic până şi faţă de un extremist de duzină, dar cu oarece voturi în spate, într-o ţară puternică a Uniunii Europene, Ponta clachează lamentabil, uluindu-l pe Quest! Premierul român dă un suflu de acceptabilitate “hăitaşilor” rasişti din insulele britanice, motivaţi astfel în a-i hăitui pe români în continuare! Iată răspunsul memorabil al aceluia care ne-a intoxicat cu pateticele sale mormăieli cu privire la “Mândria de a fi român”:

Ponta: I wouldn’t say it’s racist, it’s just populistic!”

Ponta: N-aş spune că este rasist, este doar populist!”

Cam atât a reuşit să spună, pe CNN, viitorul preşedinte al României, din perspectiva PSD, în apărarea românilor agresaţi de rasismul galopant din Marea Britanie şi Europa! La un post de televiziune, unde realizatorul îi oferise o platformă excelentă pentru a reacţiona şi demasca atacurile rasiste declanşate la adresa noastră, a tuturor! Sigur, ne putem întreba, care este deosebirea dintre populistul Ponta şi populistul Farage, dacă ceea ce face Farage rămâne înscris în sfera limitată a populismului, cadrul spiritual de manifestare al lui Victor Viorel însuşi! Probabil că, în aceste condiţii, niciuna!

Ne mai putem întreba dacă un om, incapabil să vadă rasismul manifestat împotriva propriului popor, poate să conducă acel popor în Europa şi în lume! Îi sugerăm lui Ponta şi acoliţilor săi să urmărească atent filmuleţul de mai jos, ar fi primul exerciţiu notabil din cariera lui în a distinge ceva. Poate îl ajută să vadă lucrurile mai bine şi, după exerciţii îndelungate, să se încadreze în categoria “idioţilor” lucizi, de care vorbeşte Farage (în varianta celor care văd şi condamnă fascismul, nu a celor suficient de idioţi pentru a fi luaţi drept fascişti) şi din care îmi place să cred că fac şi eu parte! Nu de alta, dar dacă nu vede rasismul de slugarnic ce e, dacă nu face diferenţa minimală dintre alb şi negru, atunci roşul din slogane şi “mândria” de a fi dispreţuiţi în Europa nu ne vor duce prea departe! Nu că aş avea vreo îndoială cu privire la preferatul la vot al popilor ortodocşi din România, oricât rasism pe pâine ne-ar administra o parte din Europa, fără să-l vadă Victor Viorel!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Victoraş Poantă, un Maestru în Subtextu’!

ponta la coe-OK-refacut

Victoraş este un mare maestru! Un maestru al subtextului! Un pionier în adevăratul sens al cuvântului. Adică, un deschizător de drumuri, nu de conserve! Chiar un om providenţial pentru români! Sigur, nu am spus inteligent! Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi! Doar că eu nu văd nimic în el, de acest fel! Oricum, pentru subtexte, în politica românească, nu e nevoie să fii inteligent! Minimul necesar este să fii laş sau perfid! Evident, nu e cazul lui Poantă! El nu există pe minimul necesar! El e un om de cultură, poate! Hm! Universitatea din Bucureşti tocmai a descoperit recent că i-a conferit titlul de doctor pentru un plagiat ieftin! Iar românii au încredere în el şi aşa, mai ales că toate comisiile şi “comiţiile” din Ministerul Educaţiei, în cap cu ministrul PSD, nu au catadicsit să-i retragă titlul!

Cum e să furi un titlu la comunişti

Apropo, am uitat să vă spun! Când ministrul apărării şi ministrul învăţământului din administraţia Merkel au fost nevoiţi să părăsească funcţia oficială din guvern, fiindcă au fost acuzaţi de plagiat, ştiţi cine le-a retras titlul de doctor? Păi, exact universitatea care a acordat acel titlu. Căci, aşa este în democraţie, universităţile au autonomie reală, acordă şi retrag titlurile ştiinţifice, cum este cel de doctor! În România, exact ca pe vremea comunismului, în care universitatea era o slugă a Ministerului Educaţiei şi subordonată total factorului politic, titlul de doctor este acordat şi retras prin decizia ministrului politic! Comunist sau pesedist, liberal sau imbecil, dacă mâine românii vor vota la putere vreun partid al imbecililor, ceea ce nu m-ar mira deloc.

Degeaba decide universitatea care a acordat titlul de doctor că Victoraş a furat, căci asta este plagiatul, furt intelectual! Universitatea nu-i poate retrage titlul ştiinţific, fiindcă o comisie din ministerul doamnei Andronescu a descoperit că decizia universităţii nu e bună! Şi românii îl adoră pe Victoraş, după ultimele sondaje! Adică, au încredere în el! Ştiţi ce? Cred, sincer, că Victoraş este exact ceea ce reprezintă cu succes pe români astăzi! Românii ar trebui să vrea să fie reprezentaţi de cine este mai bun printre ei! Şi mai deştept! Şi mai de încredere, în slujba lor! Şi Poantă este toate astea! Nu e sigur, totuşi, după cum vom vedea, că românii chiar îl vor în frunte pe cel mai deştept dintre ei! Noroc că s-a nimerit ca Poantă să fie cel mai deştept! Uite, pe 24 aprilie 2013, Victoraş, cel iubit de români, a ţinut o cuvântare magistrală, pregătită cu mult înainte şi exersată corespunzător, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei! Şi răspunsurile la întrebările care au urmat au fost îndelung pregătite. De ce dau acest exemplu? Fiindcă este cea mai importantă intervenţie (în forul democraţiei europene) şi cea mai recentă.

Cum e să votezi când eşti prost

Ei, bine, pe parcursul câtorva minute, Victoraş a spus cele mai mari cretinisme din istoria vorbei! Acolo! Dacă le-ar fi spus un american (păstrând proporţia şi similitudinea temei) la Organizaţia Statelor Americane, a doua zi l-ar fi crucificat presa, de la New York Times la Washington Post trecând prin CNN şi Fox News! La noi, nimeni nu a observat nimic! Nimic, nimicuţa! La fel cum nimeni nu s-a mirat că, la douăzeci de ani de la comunism, Universitatea din Bucureşti nu poate conferi sau retrage titlul de doctor decât prin mâna ministrului comunist al ţării. Căci, numai în comunism, sub centralizare dictatorială excesivă, titlul universitar se acordă astfel! Aşadar, noi menţinem miniştri comunişti, indiferent de partidul din care provin!

A, să nu uit! Povestea poveştilor, cum ar spune un mare scriitor de pe la noi! În orice societate, cât de cât răsărită, oamenii, oricât de umili, prin poziţia lor socială, înţeleg că, prin alegeri democratice, trebuie să trimită în fruntea ţării lideri care să-i conducă spre o altă viaţă, decât cea trăită de ei până atunci! Mă refer la cei mulţi şi umili! De ce? Simplu! Mulţi dintre ei nu au putut mai mult, nu au făcut studii suficiente, viaţa i-a nedreptăţit, poate, au un trai modest, dar decent. Alţii sunt alcoolici sau dependenţi de droguri. Alţii s-au certat cu legea şi nu s-au mai putut întoarce pe drumul drept. Dar, specia umană are o caracteristică şi pentru aceşti oameni, aceeaşi ca pentru toţi! Vor o viaţă mai bună pentru copiii lor decât cea trăită de ei! De aceea, când merg la vot, vor căuta lideri care să se impună prin valoare personală, prin inteligenţă, prin capacitate intelectuală. Niciodată nu vor vota ca lider pe unul care hăhăie ca ei, care şofează după ce a băut, doar pentru că şi ei ar vrea să facă asta, dar îi opreşte poliţia! Sau pe unul care râgâie în public şi se afişează cu blonde, ce par a-i fi oferit favoruri sexuale în schimbul unor funcţii ministeriale, doar pentru că şi ei visează la aceleaşi blonde sau care insultă femei jurnalist, doar pentru că şi lor le place să-şi pună femeile la respect! Ei bine, aţi fost în România în ultimii douăzeci de ani? Dacă da, atunci ştiţi cum votează românii! Slavă Domnului, Victoraş nu se încadrează în descrierea de mai sus! Acolo, altcineva a ocupat podiumul!

Cum e să fii mândru că eşti român la corupţi

Victoraş a vorbit în Consiliul Europei. Şi a repetat, spre bucuria presei şi a oamenilor obişnuiţi din România, de mai multe ori: “Sunt foarte mândru că sunt român (I am very proud to be a Romanian)!” Presupun că şi voi! Eu, nu! Nu atunci când România e reprezentată la Consiliul Europei de Victoraş! A fost întrebat de un oarecare Kox, parlamentar din Olanda: “De ce este atât de dificil să lupţi împotriva corupţiei şi ce este de aşteptat să se întâmple cu această importantă luptă în viitor?” Venit dintr-o ţară măcinată de corupţie congenitală, unde şeful guvernului este conducătorul de necontestat al cruciadei împotriva corupţiei, Victoraş a răspuns apoteotic şi profetic, spre mândria tuturor românilor, de care el însuşi e atât de mândru: “Sunt un fost procuror, dat tot sunt incapabil să vă spun exact de ce este atât de greu să lupţi împotriva corupţiei”!!! (I am a former prosecutor but I am still unable to tell you exactly why it is so difficult to fight corruption). (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Wow! Câtă supleţe a minţii! Cât românism condensat în substanţa justiţiară a acestui Corrado Cattani expirat, doctor refuzat de o universitate, dar adoptat de ministerul propriilor ciraci politici! Câtă dedicaţie pe altarul jertfei în slujba cetăţeanului până mai ieri băsist, astăzi luptător pontist pentru propăşirea neamului şi răpunerea hidrei corupţiei! Poftim? A, nu ştim cum s-o răpunem? Şi, ce dacă ne-a lăsat-o Burebista acum câteva mii de ani? Nu moare nimeni (e un fel de a spune, că, altfel, murim pe capete) că o să mai stea cu noi vreo două mii! Dacă nu ştim să o răpunem, ce să facem? Nu, hotărât lucru, Victoraş nu râgâie, nu pipăie blonde ministrese, nu se urcă beat la volan şi nici nu face accidente uşoare! E mândru că e român, măi! Toată Europa a văzut! Toată! Presa din România? Nu! Presa aia cu bentiţă tricoloră pe headline, nu a suflat o vorbuliţă! Că ajungem şi acolo, staţi pe-aici!

Toţi cei care râgâie sau îşi ciupesc femeile de părţile intime, în public sau, mai bine, le dau cu capul de bordură sau te calcă pe tine, cu BMW-ul, pe trecerea de pietoni sau câştigă zeci de mii de euro, pe lună, în vreo autoritate publică sau agenţie a statului sau cerşesc la colţ se vor fi bucurat că Victoraş e mândru de ei! Şi, că nu ştie de ce e greu să te baţi împotriva corupţiei! Şi că a răspuns aşa de bine la întrebarea olandezului (venit din regatul ăla, care nu lasă România în Schengen, fiindcă ţara noastră cică ar fi prea coruptă!)! Sigur, asta cu condiţia să fi aflat de prestaţia excelentă a premierului. Doar că presa nu a suflat o vorbă despre asta! Iar pe site-ul guvernului s-a publicat doar discursul lui Victoraş, nu şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri!

“Coabitarea” la deştepţi, “Cooperarea” la proşti

Eeeeee, staţi aşa, bre, românilor! Voi sunteţi antibăsişti, nu-i aşa? Înrăiţi! Nu suportaţi ca Victoraşul cel Mustind de Inteligenţă să “coabiteze” cu Băsescu! Adevărul este că, în România, cuvântul “coabitare” este urât de popor! Victoraş ştie şi nu “coabitează” cu Tiranul! E trup din trupul poporului! E sufletul mare, pipota râgâindă a românismului. Un NU hotărât “coabitării” cu Duşmanul poporului!

Sigur, trebuie să cooperăm cu Băsescu, instituţional, ca statul român să poată funcţiona! Dar, fără “coabitare”, că sună prost pentru românul de care suntem mândri cu toţii! Uite, ce frumos a zis Victoraş în faţa Europei civilizate: “(…) După alegeri, noi, politicienii români am reuşit să găsim soluţiile cele mai bune, având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare clară între şeful guvernului şi preşedinte.” Bravo, foarte frumos! Pipota naţională vibrează! Sigur, ce aţi citit aici este transcrierea cuvintelor lui Poantă de pe site-ul oficial al guvernului român! (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-lucrarile-adunarii-parlamentare-a-consiliului-europei-la-strasbourg__l1a119871.html).

Nenorociţii ăia de la Consiliul Europei i-au pus lui Victoraş alte cuvinte în gură (aşa apare pe site-ul lor): “După alegeri, noi – politicienii români – am încercat (în textul românesc este am reuşitn.n.) să găsim soluţiile cele mai bune având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare – ‘coabitare’ în franceză – între şeful guvernului şi preşedinte.” (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm) . Adică, în limba vorbită de Victoraş acolo, aşa: “After the election, we – the Romanian politicians – tried to find the best solutions, having in mind the future of the country, not the past. As some of you know, there is clear agreement on co-operation – ‘cohabitation’ in French – between the president and the government”.

Da, ştiu, mă ocup de tâmpenii! Asta e temă de discuţie, într-o ţară democratică, în care “coabitarea” Victoraş-Traianel e subiect de cancan politic? Corect! Scuze! Eu încerc doar să vă arăt că meritaţi să fiţi şi voi mândri de Victoraş, fiindcă el este exact ca voi! Uite, de pildă, ce frumos spunea Victoraş, pe 18 iulie 2012, la B 1 TV, într-un dialog cu Ion Cristoiu:

Ion Cristoiu: Întrebare. Concepeţi viaţa de premier după 29 iulie cu Traian Băsescu la Cotroceni? Nu, este o întrebare…, faţă de omul politic vorbesc.
Victor Ponta: Sincer, nu cred că vom putea coabita. Nu.” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultimul-cuvant-b1-tv-partea-i__l1a117771.html).

E, asta era pentru voi! Românii antibăsişti! În altă epocă (acum o săptămână), aş fi zis “pentru proşti”! Dar, nu, români! Mi-am dat seama că, în ciuda aparenţelor, în ţara noastră, toată lumea musteşte de inteligenţă! Pentru că, încă din august 2012, cam  în aceeaşi perioadă când Victoraş vă spunea că nu “coabitează” cu Băsescu, făcea o declaraţie pentru The Guardian (14 august 2012), adică în afara României, de care e atât de mândru. O declaraţie cum “că ar fi pregătit să ‘coabiteze’, atâta vreme cât preşedintele se limitează la rolul său constituţional (he would be prepared to “cohabitate” as long as the president stuck to his constitutional role).” (vezi http://www.guardian.co.uk/world/2012/aug/14/victor-ponta-romania-president-impeachment?INTCMP=SRCH).

Legea-i veche, prostia şi mai mare

E, cum vă simţiţi acum, ăia care aţi votat cu Victoraş? Cel cu un discurs pentru proştii autohtoni şi altul pentru deştepţii de afară! Foarte înţelepţi, presupun! Voi! Dar, hai să ne întoarcem la discursul Victoraşului din Consiliul Europei! Căci, au fost multe întrebări acolo şi Victoraş, prin fiecare răspuns, v-a făcut mândri! Mândri de el, de România, de Burebista, de mănăstirile din Bucovina, de bordura de o palmă înălţime de pe străzile din oraşele noastre, în spaţiul destinat trecerii cărucioarelor persoanelor cu dizabilităţi! Mândri de miile de câini vagabonzi de pe uliţe, pe care nimeni nu i-a strâns în douăzeci de ani, deşi, cu jumătate din salariul pe trei luni al unor angajaţi din instituţiile bugetare ale statului, am fi putut construi adăposturi nucleare unde să plasăm jumătate din China, darămite câteva mii de patrupede abandonate!

Uite, ştim cu toţii de îngrijorarea persistentă din Marea Britanie, cu privire la o posibilă deplasare masivă a cetăţenilor români spre Regatul Unit, îndată ce, în baza Tratatului de aderare, de la 1 ianuarie 2014, urmează să fie ridicate restricţiile de la accesarea pieţei muncii comunitare, pentru cetăţenii români şi bulgari. Doamna Gillan, parlamentar britanic, l-a întrebat pe premierul român, această lumină antibăsistă (cică!), votată cu pipota de majoritatea românilor drepţi din ţară: “Confirmaţi dacă guvernul dumneavoastră urmează să acorde, automat, unui număr potenţial de un milion de cetăţeni moldoveni, cetăţenia română, ceea ce le-ar permite intrare şi mişcare libere în interiorul UE? Sunteţi conştient de îngrijorarea că, în condiţiile în care o astfel de politică este continuată, ea ar putea submina încrederea în libertatea de mişcare?”

Victoraş a răspuns genial, ca poporul din care provine: “M-am consultat cu ministrul de externe, pentru că legea care acordă cetăţenie tuturor străinilor a fost adoptată cu multă vreme în urmă, în 1991. Există acolo o prevedere specială, care este doar pentru cetăţenii Moldovei, care au avut cândva cetăţenie  română, fiindcă sunt de origine română, aşa că nu este pentru toţi moldovenii. Cetăţenia nu se acordă automat, dar procedura este mai rapidă şi, până acum, nu a afectat migraţia în Uniunea Europeană. După cum ştiţi, lucrăm din greu să aderăm la zona Schengen, aşa că am fost în strânsă legătură cu Comisia Europeană şi cu statele membre. Desigur, pentru a ne atinge scopul de a adera la Schengen suntem gata să ne îmbunătăţim legislaţia, dacă e necesar. Vreau doar să fie clar că nu există o lege specială; este legea şi aceasta e o lege adoptată cu multă vreme în urmă. Şi nici nu se acordă cetăţenia automat; este doar o procedură mai rapidă. Nu se aplică tuturor moldovenilor; se aplică doar acelora care au avut cetăţenie română”.  (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Minunat! Absolut grandios răspunsul! Nu sunteţi mândri, români? După aşa răspuns, doamna Gillan cred că a dat buzna transportată în biroul lui David Cameron, de la Downing Street 10, să-i ducă vestea cea bună: “Moldovenii nu vor da buzna în Regat cu cetăţenia română în buzunar! Mi-a spus mie Victoraş! David, please, renunţă la pachetul ăla de contramăsuri îndreptate împotriva muncitorilor români, care ar căuta beneficii sociale în Britania, după liberalizarea pieţei muncii!” Şi, David, uşor ca o sulfină (nu Sulfina Barbu, deştepţilor) se va lansa în levitaţie plutind peste griji şi catedrale, peste Aston Martin şi Canterburry Tales, peste Thomas Morus şi Chelsea Londra! Victoraş se va parca, pe vecie, în sufletul Majestăţii Sale, Regina Regatului Unit! Super!

Sigur, între “procedură mai rapidă” şi “acordare automată” s-ar putea să nu fie nicio diferenţă, nici măcar semantică! Bleah, nu cred că s-a prins madam Gillan! Că zice Victoraş, legea e veche, din 1991 şi se referă doar la moldovenii care au avut cetăţenie română. Ăia din perioada 1918-1940, cât a fost Moldova de peste  Prut la noi. Câţi or mai fi în viaţă din ăia? Puţini! Aşa i-a spus Corlăţean lui Victoraş!  Madam Gillan, poţi merge liniştită la David! Chiar dacă “procedură mai rapidă” înseamnă “acordare automată” don’t bother! Nu sunt mulţi moldoveni în acea situaţie! Uite, zice foarte clar Legea nr. 21/1991, legea cetăţeniei române, republicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 06/03/2000 (aia veche, ce s-a modificat, oricum, de mai multe ori, inclusiv de la republicare), la articolul 10:

“Art. 10
Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) si e)”.

Articolul 8 e cu nişte condiţionalităţi tehnice nesemnificative! Nu ne interesează acele condiţionalităţi în textul de faţă! Uraaa! I-am liniştit pe englezi. Câţi să mai fie din ăştia, prin Moldova, care au avut cetăţenie română! Vă spun eu, puţini! Dragi români, Victoraşul v-a slavat! Pardon, am vrut să spun “v-a salvat”, eram Puţin cu Putin pe telefon! Puteţi merge liniştiţi la muncă în Regatul Unit. Nimeni, acolo, nu se va speria că veniţi cu toată populaţia Moldovei de gât! Mai sunt câteva fraze în continuarea articolului 10 din legea aia veche şi depăşită, de care ştiu Poantă şi Corlăţean? Care? Astea? Aha: “Părinţii care se repatriază şi solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor lor minori (…) În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.” Bun, e de presupus că moldovenii care aveau cetăţenie română în 1940 nu au copii de 14 ani, aşa că no sweat! Dar descendenţi de gradul III, cărora statul lui Poantă să le acorde cetăţenie română, or avea?

Băi, moldoveni! De la stânga la dreapta, în continuare, număraţi!

Ooops! Păi, dacă au, în cazul ăsta, nu vor mai fi aşa de puţini, după cum veţi vedea! Hai, să fim serioşi! Doamnă Gillan, ce, ne formalizăm pentru încă un milion de vlăstare moldoveneşti gata să primească cetăţenia şi care să vrea să vadă, într-o excursie, aşa (nu altfel), The White Cliffs of Dover? Come on, it’s a long way to Tipperary! I-a spus Corlăţean lui Victoraş că nu aveţi a vă teme, e o lege veche din 1991 şi numai moldovenii ăia, care au avut cetăţenie românească, o primesc rapid, din nou! Sigur, şi copiii lor! Şi descendenţii de gradul III! Pe-asta o ştiaţi? Păi, ce, să despărţim copiii de părinţi, doamna Gillan! Sau nepoţii de bunici? E frumos? V-a spus Victoraş că ştie de la domnul Corlăţean că e OK! E OK! Poftim? Ce? Corlăţean nu i-a spus şi de Ordonanţa de Urgenţă nr. 36 din 15 aprilie 2009? Cum, care ordonanţă 36? Aia cu descendenţii de gradul III ai cetăţenilor din 1940! Aia pentru modificarea şi completarea legii cetăţeniei române nr. 21 din 1991, legea aia veche! Cică, s-a înnoit prin Ordonanţa 36. Cică, s-a modificat articolul 101, aliniatul 1! Aoleu! Şi cum sună asta?

Păi, uite aşa: “Foştii cetăţeni români, care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi, ori li se poate acorda cetăţenia română la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).”

Opa! Cam toată populaţia Moldovei a pierdut cetăţenia română, fără voinţa ei, în 1940! Au mai rămas în viaţă destul de puţini. Şi, acum, o dăm înapoi (cetăţenia română) nu numai ălora care au pierdut-o atunci, ci şi tuturor descendenţilor până la gradul III? Trăiască România Mare! Sus, inima, români! Nu s-a unit ea, Moldova, cu România, dar unim populaţia Moldovei cu România, le dăm la toţi cetăţenie, fără să fie obligaţi să aibă domiciliu pe teritoriul ţării. Un singur exemplu a mai fost în istorie şi nu vreţi să ştiţi cine a mai făcut asta în Europa, până prin 1945!

Inspirat de exemplul românesc, domnul Viktor Orban a făcut la fel, în epoca noastră, a dat o lege a cetăţeniei, dar mai restrictivă decât a românilor, că omul are, totuşi, ruşine. Aoleu, am uitat de doamna Gillan, săraca! A apucat să-i spună treaba aia lui David, treaba cu legea aia veche din 1991, care vorbeşte doar de cei ce au avut cetăţenie română şi care sunt foarte puţini? Şi, care nu apucă ei să vină în Britania! Sper că nu a aflat David şi de treaba cu “descendenţii acestora până la gradul III”, că se dărâmă Regatul Unit! Înţelegeţi, boieri dumneavoastră! Noi nu vorbim aici despre cât de întemeiată e frica britanicilor că-i invadăm noi, cu moldovenii în buzunar! E vorba de ce le spune Poantă, sponsorizat de Corlăţeapă, europenilor! Cum îi linişteşte! Minţind ordinar şi mândri că sunt români! Sau, cine ştie, poate Corlăţeapă chiar nu ştia de Ordonanţa 36! Dar, ce credeţi voi, dragii mei? Doamna Gillan ştia de ea? Dar David Cameron?

De pildă, domnul Nicolas Sarkozy, preşedinte al Franţei, până de curând, ştia de ea. Pe 20 noiembrie 2010, la Lisabona, a susţinut o conferinţă de presă în marginea summit-ului NATO, care avea loc acolo. Şi a zis referindu-se la nevoia de a se reglementa problema de frontieră între România şi Moldova (sic!), înainte ca România să poată intra în Schengen: “M-aţi înţeles? Dacă această problemă de frontieră nu se rezolvă înainte să intre ei (românii-n.n.) în Schengen, problema românilor şi a moldovenilor, de exemplu, ea devine o problemă pentru toate ţările Schengen şi nu numai pentru prietenii noştri români. Nu vreau să mă amestec în politica românească, dar urmăresc un pic declaraţiile unora şi altora şi am notat entuziasmul autorităţilor române pentru a zice: <<în fond, aproape că nu există frontiere între Moldova şi România>> pentru că chiar este o lege foarte generoasă şi este din partea românilor, pentru a da cetăţenia română moldovenilor. (Je n’ai pas moi, à m’insérer dans la politique roumaine mais je suis un petit peu les déclarations des uns et des autres et j’ai noté l’enthousiasme des autorités roumaines pour dire : « au fond, il n’y a quasiment pas de frontière entre la Moldavie et la Roumanie », puisque même, il y a un acte très généreux – et c’est très bien de la part des Roumains – pour donner la nationalité roumaine aux Moldaves). Dar eu am crezut că am înţeles că moldovenii nu erau încă membri ai Uniunii Europene. Dacă ei (românii-n.n.) vor să păzească frontierele Uniunii Europene, de ce nu? Au toate calităţile să o facă. Mai trebuie încă să-şi fixeze frontierele şi noi cerem ca, înainte să intre în Schengen, să-şi fixeze frontiera pentru a şti care sunt frontierele care trebuie protejate. Aşa mi se pare rezonabil.”

Cum, după ce România primeşte asemenea avertismente, tu, şeful guvernului României, te duci în faţa Consiliului Europei şi îi spui doamnei Gillan din Marea Britanie, ţară nemembră Schengen, care se pregăteşte să inventeze oprelişti pentru cetăţenii români, în accesarea pieţii muncii din Regat, să stea liniştită că România nu face cetăţeni români decât din moldovenii care aveau cetăţenie română la 1940? Că aşa zice legea românească din 1991? Pe principiul că occidentalii ăia proşti nu ştiu ce legi avem noi? Fiindcă aşa ne-a învăţat Corlăţeapă? Să-i prostim pe proştii din Vest? Sau, fiindcă, pur si simplu, nu ştim legile ţării? Şi ne lăudăm pe acolo că suntem mândri că suntem români? Exact aşa! Şi, acum, luaţi-o pe asta!

Sancţiune pentru voi, români! “E” unii cu discurs antieuropean, dom’le!

Pe 25 aprilie 2013, Victoraş s-a dus la Digi 24 şi s-a angajat într-un dialog cu realizatorul, în care a primit următoarea întrebare dând răspunsul care urmează:

Realizator: Sunt alte patru ţări europene, care vor înăsprirea luptei împotriva fraudelor sociale comise de imigranţi, potrivit unei scrisori obţinute de France Press. Cei patru cer preşedinţiei irlandeze să poată interzice accesul pe teritoriul unei ţări al cetăţenilor UE, dacă aceştia au comis o fraudă cu ajutoare sociale. Cum vi se pare?
Victor Ponta: Ideea mi se pare corectă. Ideea, principiul. Dacă cineva, în mod regulat, merge într-una din cele patru ţări doar ca să acceseze programe sociale, nu să lucreze, nu să studieze, nu să facă schimburi culturale, ci doar ca să beneficieze de un sistem de protecţie socială mai bun, sigur că trebuie să existe o sancţiune.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-impartial-la-postul-de-televiziune-digi-24-prima-parte__l1a119935.html).

Ei bine, nu mă mai obosesc să vă arăt ce legislaţie comunitară, primară şi secundară, încalcă grosolan Victoraş Poantă făcând aceasta afirmaţie profund îndreptată împotriva cetăţenilor români, în primul rând, şi nu numai împotriva lor! Asemenea cretinism enunţat la cel mai înalt nivel în stat, într-o ţară care se află, încă, sub restricţii de accesare a pieţei muncii comunitare şi care vulnerabilizează poziţia politică a României, în orice negociere pentru apărarea drepturilor românilor aflaţi pe teritoriul altor ţări comunitare, arată exact cine este Poantă sau Corlăţeapă şi ceva în plus! Arată, în plus, exact cine sunteţi voi!

Dacă cineva  „fraudează” ceva, în Europa comunitară, există legi care condamnă asta! Punct! Ce alte „sancţiuni” să mai inventezi, după ce legea te-a pedepsit pentru „fraudă”! Este clar vorba aici, nu de sancţiuni inventate pentru a pedepsi o „fraudă”, pentru că, pentru fraudă, ţi se aplică o lege deja existentă peste tot în Europa instituţionalizată. Aici este vorba de „sancţiuni”, mai corect, oprelişti la accesarea beneficiilor sociale din piaţa muncii, ceea ce românii ar putea să facă, fără a încălca legea în ţările comunitare cu pricina. Adică, dacă eu, cetăţean român şi european, merg în Danemarca şi acolo mă prevalez de sistemul de protecţie socială existent în piaţa muncii, fără a presta o muncă socială, dar şi fără a încălca legea, Victoraş e de acord să fiu sancţionat? Şi nu v-am spus ce lege comunitară încalcă Poantă Tristă! Asta, ca să muncească un pic şi Corlăţeapă, poate află singur, cu mia lor de subordonaţi la fel de mintoşi ca ei, plătiţi de voi ca să vă apere interesele în Europa.

În aceeaşi discuţie de la Digi 24, Victoraş s-a lăudat cu partidul său comunistoid, PSD, prezentat ca mare partid proeuropean! Atenţie la schimbul de cuvinte, căci veţi descoperi o altă faţetă a personalităţii lui Victoraş, pentru care merită să vă reprezinte:

Victor Ponta “(…) Noi am fost întotdeauna un partid proeuropean. Sub guvernarea PSD s-au făcut lucrurile cele mai importante, care ţin de aderarea la NATO, la UE. Eu nu doar că nu vreau să schimb această direcţie, ci, mai degrabă, vreau s-o accelerez.
Realizator: Dar vara trecută au fost nişte declaraţii care au putut fi interpretate ca fiind mai puţin europene.
Victor Ponta: Da, dar să zicem că mult mai puţin de la noi.”

“Părerologi” şi “analişti”! Şi unii guvernanţi artişti!

Foarte tare! Atunci, de la cine au fost? Noroc cu Crinuţu’, care îşi pune mâna pe tichie şi declară candid, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, că “eu am fost şi sunt, în continuare, ţinta de serviciu, acuzat că sunt antieuropean etc., nişte prostii” (auzi file audio* aici 13crin-a3-1e considerat antieuropean-prostie8apr). O să ziceţi: stai aşa, că Poantă nu l-a acuzat direct pe Crinuţu’! Aşa e! Poantă nu are nici decenţa, nici ştiinţa dialogului civilizat, a afirmaţiilor directe, a asumărilor curajoase. Preferă subtextul, încercând să plaseze veninul fără a-şi asuma, pe loc, paternitatea aserţiunilor! Iată o mostră relevantă! Pe 5 aprilie 2013, a dat un interviu agenţiei naţionale de presă Agerpres. Realizatorul interviului s-a referit la laudele aduse, din ce în ce mai des, de Băsescu lui Ponta. Iată dialogul:

AGERPRES: Anumiţi analişti politici avansează ipoteze conform cărora laudele preşedintelui au scopul de a vă strica relaţia cu colegii de alianţă.
Victor Ponta: În mod sigur, da. Domnul preşedinte Băsescu este un politician mult prea bun ca să nu ştie că atunci când lauzi pe cineva sigur creezi suspiciune. Pe de altă parte, aţi văzut, în aceste zile au fost tot felul de alinieri cu totul şi cu totul neaşteptate. Până la urmă, colegii jurnalişti de la Antena 3, pe care îi respect foarte tare, erau pe aceeaşi linie cu doamna Macovei şi cu domnul Morar. Eu eram pe aceeaşi linie cu domnul Băsescu. (vezi http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-premierul-victor-ponta-agentiei-nationale-de-presa-agerpres__l1a119728.html).

Aici, Poantă, ca să mai atenueze din realitatea relaţiei speciale pe care o are cu Băsescu, dovedită de numirea lui Kövesi, o foarte băsistă doamnă, în fruntea parchetului anticorupţie, invocă faptul că Antena 3 s-ar fi aşezat pe acelaşi aliniament cu Daniel Morar criticând numirea lui Kövesi. Adică, vezi Doamne, Antena 3 cea antibăsistă este în aceeaşi barcă, iată, cu băsistul Morar! Aşadar, care-i problema că el, Poantă, a făcut o numire băsistă la DNA? OK, am spune noi! Numai că, pe 6 aprilie 2013, a doua zi, a mers chiar la Antena 3! Iată dialogul:

Victor Ponta: (…) După foarte mulţi ani, dl Morar nu mai e procuror general şi nu mai e şef în Parchet. Şi, într-un mod foarte ciudat, zilele trecute, tocmai cei care l-au acuzat mulţi ani pe Daniel Morar erau cei mai mari suporteri ai lui Daniel Morar.
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Eu cred…
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Analişti… părerologi. Că vorbim de păreri.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-am-deblocat-o-situa-ie-blocata-de-ani-de-zile-am-propus-pentru-func-ia-de-procuror-general-pe-domnul-ni-u-cel-care__l1a119732.html).

Cu o zi înainte, cine erau cei de “pe aceeaşi linie cu domnul Morar”? Păi, chiar jurnaliştii de la Antena 3! Venit în studioul Antenei 3 şi întrebat fiind cine sunt “suporterii” lui Morar, Poantă nu-i mai indică pe jurnaliştii postului unde se afla. Aceştia s-au transformat brusc în “părerologi” anonimi! Pe principiul “onestităţii” şi al “adevărului”, pe ăştia îi înjur numai în vecini, nu şi la ei acasă! Ăsta este omul ales de voi! Un om din Poante şi Minciuni, cea mai periculoasă specie de politician, specifică naţiei lui Burebista. Apropo, ştiţi cine a introdus termenul “părerolog” în discursul politic din România? Uite aici:

“Am promis că vă voi da unele explicaţii acasă, iar faţă de opinia publică am obligaţia unor clarificări legate de buget şi de controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi „părerologi”. Ei îşi mai spun şi analişti, unii din ei, desigur”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi).

Cu Băsescu, în cuget şi simţiri!

Îl cheamă Traian Băsescu! Inutil să vă menţionez că cei doi termeni, “părerologi” şi “analişti”, sunt folosiţi, în această formulă, împreună, exact la fel, de cei doi titani ai neamului (vezi cei doi termeni folosiţi aidoma de Poantă, în interviul de la Antena 3 de mai sus). Poantă îi soarbe cuvintele din gură lui Băsescu! Sincer, nici nu cred că îşi dă seama că vorbeşte cu cuvintele lui Băsescu! Dar, faptul că presa din România nu îşi dă nici ea seama, vă spune ceva? Voi v-aţi dat seama? Nu cred, pentru că în sondaje, încrederea voastră în Poantă e la cote din cele mai înalte! Şi, în plus, sunt câteva milioane de proşti, în această ţară, care l-au votat fiindcă au crezut că va lupta împotriva lui Băsescu! E drept, el luptă! Doar că o face alături de Băsescu!

Mai precis, dragii mei, v-aţi însoţit cu Poantă, cel mai bun prieten al omului, adică al dumneavoastră! Ceea ce nu aţi ştiut este că, atunci când eşti ori foarte prost, ori foarte tânăr şi naiv, chiar şi cel mai bun prieten îţi bea apa din gură. Şi, credeţi-mă, nici el nu trebuie să fie foarte deştept ca să vă bea din gură! Adică, să muriţi voi de sete. Aş vrea să cred că voi sunteţi în categoria “tineri şi naivi”! Cum v-am văzut, însă, pe aici, încă de pe vremea lui Burebista, cred că intraţi în altă categorie! Nu-mi cereţi să vă precizez care! M-am îndrăgostit de subtexte de când îl urmăresc pe Poantă! Poate vă daţi seama cum vă e, din filmul de mai jos! Nu speraţi, însă, nimic! Aşa cum v-am spus, voi sunteţi în altă categorie!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!