Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instabilityWe support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!(http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

http://www.youtube.com/watch?v=myg0lFwQJmc

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Clarificări şi Explicaţii cu privire la Criza Siriană

base-bashar 2

În ultimele zile, o foarte complexă dezbatere cu privire la situaţia din Siria s-a dezvoltat pe acest blog. Unele dintre comentarii au fost ample şi au solicitat răspunsuri elaborate. Acestea pot fi accesate atât în Comentariile din secţiunea unor postări, de pe pagina principală, cât şi pe pagina Analytical, respectiv în Comentariile la pagina Analytical. Între timp, evenimentele s-au precipitat devenind inevitabilă o intervenţie americană în Siria.

Numeroşi cititori mi-au solicitat să transfer o parte din analizele din secţiunile menţionate în principala pagină a blog-ului, pentru o mai bună vizibilitate şi lesnicioasă accesare de către cei interesaţi! Ca urmare a interesului din ce în ce mai mare al cititorilor acestui blog, am decis să transfer în prima pagina analizele cele mai importante dedicate crizei siriene.

Aceste analize au menirea de a oferi, tuturor celor care accesează blog-ul, cea mai bună şi documentată evaluare, cu privire la dinamica evenimentelor legate de internaţionalizarea crizei siriene şi de inevitabila intervenţie americană! Analizele vor fi prezentate cu mici modificări faţă de forma iniţială, dar menţinând conţinutul axat pe dialogul cu cititorii blog-ului, aşa cum s-a desfăşurat acesta.

“Agresorii” Americani şi Ruşii cei “Răi”

Text postat pe 6 septembrie 2013 în Analytical. Răspuns la un comentariu al domnului Alex, (Submitted on 2013/09/05 at 10:03 am | In reply to Valentin Stan.), în secţiunea pentru comentariile la Analytical. Pentru o mai bună înţelegere a răspunsului, postez imediat înaintea textului meu comentariul şi întrebarea domnului Alex.

[Dle Stan, intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos? Mâine, poimâine, te pomeneşti că Rusia sau China sau o altă mare putere inventează un context şi un pretext de a efectua bombardamente într-un alt stat.

Puterea serviciilor secrete ruseşti nu trebuie subestimată. Să luăm, de exemplu, Republica Moldova, care cică ar trebui sa semneze (sper că ăsta e termenul) un acord de asociere, la Vilnius, în noiembrie. Se promovează nişte proteste “contra guvernării corupte”, se instigă lumea la violenţă, se face să se pară aşa încât poliţia trage în manifestanţi şi, de aici până la “trebuie să intervenim să stopăm acest guvern, care îşi ucide propriul popor” nu e decât un pas.

Guvernarea aşa-zis democratică pică şi la putere vin unii fideli intereselor ruse.
Vi se pare prea SF un asemenea scenariu?
Mai ales că aşa-zişii “comunişti” au anunţat o “revoluţie” în toamna.

În general, credeţi că presiunile Rusiei asupra RM se vor intensifica până la summit-ul de la Vilnius?
Mulţumesc]

Ce este mai periculos decât periculosul?

Domnul Alex, ce v-aţi face fără mine? Aţi ridicat o problemă de mare semnificaţie pentru zilele noastre, concentrată, pe bună dreptate, în întrebarea: “Intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos?” Ba da! Foarte periculos! Dumneavoastră mergeţi chiar mai departe! Daţi şi răspunsul ipotetic! O intervenţie rusă! Unde? Păi, în Moldova! Hai, să le luăm la rând! Întrebare, ipoteză, răspuns!

Da, orice intervenţie, fără autorizare expresă din partea Consiliului de Securitate al ONU, poate fi un precedent periculos! Personal, sunt pentru ca astfel de intervenţii să fie bazate ori pe invocarea articolului 51 din Cartă (răspuns la un atac direct), ori pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate! ORI DE CÂTE ORI SE POATE! E, într-adevăr, periculos să avem intervenţii care nu se încadrează în acest tipar! Dar, întrebarea de “Catch 22” este alta: “Poate fi ceva mai periculos decât o intervenţie fără autorizarea Consiliului de Securitate?” Răspuns corect: “Da! Câteodată, este mult mai periculos să nu intervii!!!” Şi, acum, să vă spun o poveste!

A fost odată ca niciodată un băiat! Îl chema Pol Pot! Era liderul kmerilor roşii în Cambodia (numele în engleză)! După unele estimări, este pe locul 3, după Stalin şi Hitler, în ierarhia  criminalilor mondiali! A omorât, scurt, aşa, cam între 1 şi 3 milioane de oameni din propriul popor, adică, undeva la 25% din populaţia de vreo 8 milioane, cu totul, a Cambodiei! Nu intrăm în amănunte! În anii ’70 ai secolului trecut, când a fost liderul naţiunii sale. Dacă v-aţi fi plimbat, atunci, prin ţara lui, v-aţi fi “întâlnit”, pe aici, pe acolo, cu “frumoase” piramide alcătuite din mii de capete tăiate, ca pe vremea lui Genghis Han! O “minunăţie”!

Băiatul a fost răsturnat de la putere, în 1979, de un atac armat al Vietnamului comunist, cu care avea diverse chestiuni de împărţit, iar comuniştii de la Hanoi se cam săturaseră de el! Nu a existat nicio rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să autorizeze intervenţia Vietnamului! Sigur, Vietnamul a invocat dreptul la autoapărare, că nu-i durea gura, dar nu au raportat cine ştie ce la Consiliul de Securitate, care, oricum, nu prea avea cum să reacţioneze, fiind blocat pe considerentele de divizare politică ale războiului rece!

Ia, ziceţi, a fost bine să acţioneze Vietnamul (altminteri, o dictatură comunistă) pentru a răsturna de la putere pe unul dintre cei mai mari criminali din istoria tuturor timpurilor? Eu cred că da (domnul Ion spunea că îi “divinizez” pe americani, aici sunt căzut în „admiraţie” faţa de vietnamezi)! Sau trebuia să mai omoare şi restul de 6 milioane, din poporul său şi, abia apoi, SUA, China şi URSS să fi discutat serios un proiect de rezoluţie? Sigur, vietnamezii nu l-au înlăturat pe Pol Pot fiindcă mureau, neapărat, de grija victimelor sale! Aveau alte scopuri. Dar milioane de oameni au supravieţuit terorii, fiindcă Vietnamul a intervenit! Sigur, nu poţi să opreşti mereu dictatorii să omoare! Câteodată, îi opresc alţi dictatori! Câteodată, în funcţie de interesul tău naţional de securitate şi dacă ai mijloace, îi opreşti tu! Fără aprobare de la ONU! Altădată, sub pretext umanitar, fără voie de la Consiliul de Securitate, unele state chiar declanşează agresiunea împotriva altor state! A, agresiunea! Ăsta e un subiect! Ia să vedem! Că nu se mai poate cu “agresorii” ăştia americani!

America? Nişte “AGRESORI”!

La 14 decembrie 1974, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a adoptat rezoluţia 3314 prin care definea agresiunea! Dominată de ţările lumii a treia şi în luptă cu “imperialismul” american, care tot “agresa” în dreapta şi în stânga (aşa am învăţat eu la facultate, în Epoca de Aur), Adunarea Generală a ONU, ale cărei rezoluţii, atenţie, nu sunt obligatorii pentru statele membre, cum sunt rezoluţiile Consiliului de Securitate, a dat această definiţie! Sigur, rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii, dar pot asista la codificarea dreptului internaţional cutumiar, dacă sunt adoptate în unanimitate sau cu mare majoritate de voturi şi prevederile lor devin principii în practica statelor, după adoptare. Mai mult, sunt rezoluţii ale AGONU, care conţin instrumente juridice internaţionale (convenţii, tratate), care au fost negociate sub egida ONU. Acestea nu sunt obligatorii, prin faptul că sunt conţinute în rezoluţiile AGONU, dar, îndată ce sunt semnate şi ratificate de state, ele se transformă în instrumente obligatorii juridic pentru semnatari.

Adunarea Generală, prin definirea agresiunii, intra în coliziune cu prerogativele Consiliului de Securitate, singurul abilitat, prin Carta ONU, să stabilească cine este agresor pe Terra (articolul 39 din Cartă)! Dar, AGONU avea treabă, că erau “imperialiştii” agresivi şi Adunarea Generală trebuia să-i oprească! Că ăia interveneau  peste tot, fără rezoluţii ale Consiliul de Securitate! Buuuuun! Ia să vedem ce zicea rezoluţia 3314 despre agresiune, printre altele! Conform Anexei, definiţia agresiunii include şi “blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat”! Tare, nu? O să ziceţi: “Bine şi ce-i cu asta”?

Păi, în 1962, sovieticii plantaseră în Cuba instalaţii pentru lansarea rachetelor cu încărcătură nucleară spre SUA! Ceea ce nu era agresiune, nu-i aşa? Un stat independent, URSS, a pus şi el nişte rachete în Cuba, alt stat independent, care şi-a dat aprobarea pentru asta! What the heck! Ei bine, SUA au blocat Cuba, exact cum zice rezoluţia Adunării Generale ONU! Adică, iată, AGRESIUNE! Jos America! Nişte bandiţi, “imperialiştii” ăştia! Auzi, tu, să blocheze coastele Cubei, stat independent şi suveran, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate!

Înţeleg că SUA ar fi trebuit, dacă merg pe raţionamentul dumneavoastră, să ceară rezoluţie de la Consiliul de Securitate, ca să oprească livrările sovietice de armament nuclear către Cuba, nu-i aşa? Ceea ce sovieticii lui Hruşciov s-ar fi grăbit să aprobe cu amândouă mâinile, nu-i aşa? Domnul Alex, să vă spun un secret, că tot zice domnul Ion că îi “divinizez” pe americani! V-aţi pus, vreodată, următoarea întrebare? „Ce aţi fi dumneavoastră şi România, şi Europa şi planeta, dacă, de la începutul secolului trecut, cea mai mare putere militară a lumii nu ar fi fost America, ci, să zicem, Rusia sovietică a lui Stalin sau Hruşciov? Ştiţi ce ar fi astăzi România sau Europa? Dar, cum ar fi să fie Iranul cea mai mare putere militară a lumii? Sau China, aşa deschisă cum e ea la toate modelele economice? Cum ar fi fost ca puterea americană să fi dispărut într-un nor nuclear sovietic, în anii ’60 ai secolului trecut?

Să  lămurim clar un lucru! Putem să îi criticăm cât vrem pe americani, câteodată cu temei! Atâta vreme cât vor deţine puterea în lume, democraţia va avea o şansă! Dar ca puterea lor să dea această şansă democraţiei, s-ar putea să trebuiască să oprească, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, prin forţă, Iranul să deţină arma nucleară, fiindcă Rusia nu va permite o rezoluţie în acest sens!

S-ar putea să trebuiască să oprească Siria în a deţine arme chimice, pe care le poate livra unor reţele teroriste transnaţionale, pentru a le folosi direct împotriva Americii şi a aliaţilor săi! Apropo, ce credeţi că poate opri, astăzi, China să domine politic şi militar întreaga Asie? Planeta Giganţilor? Imperiul klingonian? De ce credeţi că armata roşie a lui Stalin nu a ajuns la Dublin în şapte zile de la căderea Berlinului? I-au oprit romulanii? Nu, prietene Alex! Aşa hulită cum e, aşa criticată şi “încărcată” cu toate relele, democraţia americană ne permite, în fiecare zi, să o înjurăm aici şi la ea acasă şi să ne trăim viaţa asta amărâtă, aşa cum am ales noi trimiţându-l pe Băsescu sau pe Ponta să ne conducă!

Nu întotdeauna poţi să mergi să aperi vieţile oamenilor sau democraţia aia strâmbă, în lume, sub egida unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Fiindcă nu o să vrea China sau Rusia! Ce faci atunci, dacă e vital să nu scapi din mână balanţa puterii în lume? Atâta vreme cât puterea mondială este deţinută de o democraţie, lumea are o şansă! Din momentul în care balanţa va înclina spre dictatorii criminali ai aceleiaşi lumi, să vă temeţi, domnule Alex!

Ruşii “tremură” de emoţie că semnează Moldova „Nimic” cu Uniunea Europeană

Şi acum Rusia şi Moldova! Am o veste proastă pentru dumneavoastră! Aţi aflat de la Băsescu şi din presă cum vin moldovenii la noi sau încearcă să meargă în UE, la muncă! Aşa este! Dar ştiţi câţi dintre moldoveni sunt la muncă în Rusia? Ia faceţi o investigaţie! O să fiţi uluit! Vorbiţi de Moldova şi UE! Aţi întrebat câţi moldoveni vor o integrare cu Rusia şi câţi cu UE, dincolo de faptul că foarte mulţi dintre ei ar dori un paşaport de UE? Unii ar dori un paşaport de UE, deşi muncesc în Rusia şi nu sunt dispuşi să-şi încerce norocul în spaţiul comunitar.

Îmi spuneţi că Rusia vrea să împiedice vax-ul de la Vilnius, prin care Moldova va încheia „nimic” cu UE! Hai, nu mă înnebuniţi! De ce ar avea nevoie Moscova să strice jucăria de la Vilnius? Dacă, mâine, Rusia opreşte importul de vin din Moldova, economia Moldovei s-a prăbuşit instantaneu! Dacă le opreşte gazul, nu mai pâlpâie o luminiţă în toată republica! Dumneavoastră vorbiţi de guvernarea “aşa-zis democratică” din Moldova? Bine scris “aşa-zis”! Guvernarea aia lipită de toate compromisurile posibile cu comuniştii lui Voronin şi avidă de putere nedemocratică, pe mâna şmecherilor şi securiştilor proşti de la Bucureşti, ghidonaţi de Traian Băsescu?

Credeţi că Rusia, cu trupe în Transnistria şi toate pârghiile economice în mână, se sinchiseşte de România şi bufeurile comice ale penibilului de la Cotroceni sau de Uniunea Europeană, când este vorba de Moldova? Domnul Alex, aveţi o părere foarte proastă despre serviciile secrete ruseşti! Astea au cu totul alte treburi decât să lucreze, zi şi noapte, la menţinerea Moldovei în sfera de influenţă rusească! De treaba asta se poate ocupa uşor Gazpromul sau serviciile economice de la Moscova, dacă ruşii ar avea asemenea apăsări! Până una, alta, ruşii au un mare conducător! V-aţi uitat atent la Băsescu?

A, să nu uit! Un sfat de la un om bătrân şi foarte priceput în domeniul ăsta (scuzaţi exerciţiul de auto-admiraţie, dar sunt prea bătrân ca să mă mai îmbolnăvesc de falsă modestie)! Prietene Alex, dumneavoastră şi cu mine nu vom trăi să vedem Moldova în UE! Habar n-am dacă moldovenii vor dori în 10, 20, 30 de ani să intre în UE! Dar ştiu ce vor dori comunitarii! Nein, Verbotten, if you know what I mean, cum ar zice comisarul Şoric! Aşa că relax şi daţi acatiste la biserică să poată interveni SUA, atât cât pot şi cât vor, pentru a opri dictatorii planetei să ajungă la butoanele puterii mondiale! Sigur, ca nişte „imperialişti” ce sunt, că de-aia şi putem să-i înjurăm în voie! Şi să ne îmbrăcăm în blugi şi să vrem să emigrăm în SUA, de-ai dracu’ ce sunt ei! Nu am auzit de niciun român că vrea să emigreze în Iran! Sau în China! Că în Siria avem mulţi cetăţeni, vreo 10.000, femei şi copiii lor! No comment!

Credeţi-mă, v-aţi înţelege uşor mai greu cu Ali Khamenei sau cu Assad, decât cu Obama! Şi să vă mai spun un mare secret! Cam cinic, dar benefic pentru libertate, în general! E bine să ne bazăm, cât de mult se poate, pe Consiliul de Securitate! Dar, când libertatea României va fi în pericol, iar Consiliul de Securitate va fi paralizat, la cine veţi face apel? Veţi aştepta o rezoluţie? Nu credeţi că v-ar fi mai bine dacă domnul Khamenei ar fi conştient de puterea americană şi foarte pătruns de faptul că acea putere îl va lovi, devastator şi fără ezitare, îndată ce va trece linia roşie a armelor de distrugere în masă?

Dar sutele de mii de evrei români din Israel înseamnă ceva pentru România cea atât de preocupată de cei 10.000 de români din Siria?

Apropo, Băsescu v-a spus de cei 10.000 de români din Siria! Or fi 14.000? Preocupare legitimă a oricărui stat faţă de cetăţenii săi. Ştiţi câţi evrei români sunt în Israel? Parte a statului Israel? Sigur, mulţi nu mai sunt cetăţeni români, dar au fost, ei sau părinţii lor! Oameni care, în ciuda vicisitudinilor, vorbesc româneşte, iubesc România şi păstrează amintirea locurilor de baştină, fiind cel mai puternic segment de cultură românească din lume, în afara frontierelor româneşti, dacă excludem Republica Moldova! Peste 300.000! Toţi, sub spectrul atacului chimic din partea lui Assad! Nu credeţi că o politică deşteaptă din partea României, ca să nu zic altceva, ar fi să ne preocupăm mai mult şi de soarta acestor sute de mii de evrei români din Israel, decât să ne îngrijorăm exclusiv de cei 10.000 de români din Siria (de care trebuie, evident, să avem primordial grijă, ca cetăţeni români)? Sau câteva mii, din orice altă ţară arabă?

Rachetele Scud ale lui Saddam au căzut, în anii ’90, în Israel, iar Israelul nu a ripostat, pentru a menţine integritatea coaliţiei internaţionale, care a alungat, sub conducerea SUA, Irakul din Kuweit. Am fost noi suficient de conştienţi că, printre evreii care au suferit atunci, încă o dată în istorie, erau, poate, şi oameni care au văzut lumina zilei sub cerul României? Şi care, acum, sunt din nou în pericol, pentru că bravul Consiliu de Securitate este total blocat! Ce recomandaţi, domnul Alex? Să le spunem evreilor: “scuzaţi, muriţi un pic, nu avem rezoluţie”? Păi, Israelul nu va alege să moară! Va lovi devastator Siria! Paradoxal, Assad se va bucura, pentru că orice conflict al unei ţări arabe cu Israelul este de natură să dezintegreze alianţa SUA cu ţările arabe din Orientul Mijlociu! Assad ar neutraliza, în felul ăsta, şi coaliţia din Siria, care luptă împotriva dictaturii sale! Ar ieşi jumulit din confruntarea cu Israelul, ar pierde ceva din capabilităţile sale militare, inclusiv arme chimice, dar s-ar salva politic şi ar fi eroul Orientului arab în lupta împotriva „sionismului”!

Doriţi ca SUA să asiste inerte şi liniştite la acest deznodământ, doar pentru că ruşii şi chinezii spun Niet în Consiliul de Securitate? Sorry, Sir! Aiasta nu se poate! Iar în ceea ce priveşte Rusia lui Putin, nu vă luaţi după disensiunile pe tema Siriei, developate în exces de presa mondială şi înţelese total prost de “pasdaran”-ul de la Cotroceni, Traian Băsescu! Ruşii sunt în aceeaşi ambarcaţiune cu americanii pe teme mult mai importante ca Siria, ca să permită, de dragul lui Assad, deteriorarea relaţiei cu SUA! Ca să conchid: Periculos, domnul Alex, curat periculos!

În ceea ce-l priveşte pe Assad, acesta este uşor răcit! Pentru guturaiul său de sezon există o reţetă infailibilă. Medicamente compensate de mare eficienţă! Găsiţi reţeta şi medicamentele în filmuleţul de mai jos!

Hayssam şi „What You Need to Know”!

basescu-ponta-ok

Despre “afacerea Hayssam” s-a scris în fel şi chip! De la răpirea jurnaliştilor români, în 2005, până în aceste clipe! Doresc să mă refer doar la anumite aspecte ale acestei afaceri, după revenirea lui Omar Hayssam, în iulie 2013, în patria de adopţie, pentru a ispăşi o pedeapsă cu închisoarea, sub acuzaţia şi sentinţa de terorism. Personajul cu pricina a fost subiectul unor evaluări multiple, la nivel de decizie politică (guvern şi preşedinte) sau în presă. Mă interesează nu cum a plecat din ţară, în 2006, înşelând vigilenţa autorităţilor române, ci cum a revenit! Plecarea este automat legată de revenire, aşa că o explicaţie pentru una o acoperă şi pe cealaltă!

Mă interesează, de asemenea, cum a fost gestionată de statul român revenirea lui Hayssam în ţară şi ce relevă acest proces, din perspectiva statului de drept! Sunt trei categorii de aserţiuni pe care le voi face! Unele cu enunţuri clar exprimate, altele doar sugerate şi a treia categorie va fi a enunţurilor subînţelese, aşadar, nici măcar sugerate! Sunt nevoit să mă bazez exclusiv pe surse la vedere! De aceea, câteodată, sugerarea e suficientă, altădată, nici măcar indicată! Subînţelesurile pot fi, atunci, un domeniu de explorat!

Întrebări cu taxă inversă, în trei registre

Vă veţi întâlni în text cu numeroase reveniri de pasaje şi repetări intenţionate! Au rolul de a concentra atenţia şi a întări exerciţiul de memorare. Acesta nu e un text uşor! Recomand abandonarea lui de către susţinătorii USL, căci prostia nu a jucat, niciodată, rolul lui Harry Potter! Sunt câteva întrebări de pus, din perspectiva “afacerii Hayssam”:

Cine conduce, în realitate, România? Guvernează într-adevăr USL? S-au reformat serviciile speciale româneşti, aşa cum ne asigură toţi responsabilii politici din România? De ce s-a întors Hayssam, dincolo de gluma cu cetăţeanul care trebuie să-şi ispăşească pedeapsa în patria pedepsei? Ce rol au americanii în povestea asta? Care este relaţia dintre Băsescu şi Assad? De ce au tăcut israelienii? Ştie Ponta că, în realitate, nu deţine puterea politică în România, nici măcar la nivel de politici guvernamentale? Dacă ştie, de ce se complace în această situaţie? Dacă nu ştie, cât de grav este pentru România? Care este pericolul, pentru România, al concentrării puterii, prin serviciile secrete, în mâna unui singur om, dacă aceasta este situaţia? Dacă nu este aşa, de ce nu ştie Ponta nimic din activitatea care contează a serviciilor speciale? Ce relaţie reală este între Ponta şi administraţia de la Washington? Există Crin Antonescu? Cât de important este Băsescu pentru americani?

Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunsurile vor fi complexe şi vor urma pattern-ul precizat, deja, al celor trei forme de aserţiuni. Acest text este un pic mai special. Va urma o linie logică de argumentare, mai puţin una cronologică! De aceea, ne vom raporta la evenimente într-o curgere a timpului neliniară, care îi va încurca pe unii! Evenimentele au o structură multiplă, cu semnificaţii diverse. Multe ne scapă! Altele se relevă singure, fără un efort deosebit din partea noastră. Trebuie, însă, citite cu grila iniţiatului!! În alte cazuri, trebuie să ştii carte serioasă ca să le înţelegi. “Cunoaşterea”, ca fenomen de accesare a mediului informativ, poate fi, câteodată, o autostradă cu mai mult de două sensuri de mers! Ştiu, pare fantasmagoric! Câteodată, chiar este! Când vorbim de servicii speciale, nuanţele se topesc, adesea, în ape niciodată cartografiate!

Unii uită ce alţii nu au ştiut niciodată…

Povestea noastră începe undeva în anul 2007. Când preşedintele României, Traian Băsescu, ieşea cu o declaraţie spectaculoasă, pe 1 februarie:

“În timp ce lucram la definitivarea discursului pentru Parlamentul European, am fost informat că ziariştii cer informaţii legate de doi cetăţeni răpiţi în Irak. Nu aveam informaţia. L-am invitat pe ministrul de externe care mi-a spus că este vorba de doi cetăţeni reţinuţi pentru că au făcut poze într-o bază militară americană din Irak. În acel moment, n-am făcut legătura cu evenimentele care îmi fuseseră raportate de Ministerul de Externe pe data de 13 noiembrie 2006, legate de cetăţeni care au fost reţinuţi de Poliţia Militară în Irak. A fost o confuzie generată de faptul că eram concentrat pe pregătirea, pe definitivarea discursului, dar am cerut ca seara, la sosirea în ţară, să mi se facă o informare. Rostul acestei declaraţii este să îndrept confuzia pe care am făcut-o ieri. Abia aseară am realizat că e vorba de cei doi cetăţeni despre care fusesem informat de MAE încă din data de 13 noiembrie, ca fiind reţinuţi de Poliţia Militară americană pentru că au făcut poze într-o bază militară.

Astăzi am declanşat demersurile necesare să aflăm dacă s-a confirmat că erau implicaţi într-o operaţiune de spionaj sau pur şi simplu a fost un incident, pentru că muncitorii lucrau în acea bază, într-o linie de îmbuteliere apă minerală. Sper ca în foarte scurt timp situaţia lor să se clarifice. Regret confuzia pe care am făcut-o ieri, nefiind concentrat pe informaţia pe care am primit-o şi generată şi de confuzia legată de răpire.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=8449&_PRID=).

Tare, nu? 2007! Preşedintele României, şeful suprem al serviciilor speciale, preşedintele CSAT, a făcut o confuzie! Oricine poate să mai facă şi o confuzie, două, acolo! Nu-i bai! Adică, ce? Doi băieţi de la Românica făceau de zor poze într-o bază militară americană! Mai mult, nu erau paraşutaţi acolo din greşeală! Chiar lucrau în bază! Aşadar, ştiau exact care sunt regulile într-o bază militară, în teatru de operaţii! Ştiau precis unde au voie şi unde nu au voie să facă fotografii! Că aşa e drill-ul! Întâi instructajul de securitate, apoi îţi dă drumul pe-acolo! E, ei făceau poze! Categoric, unde nu trebuie! Că de aceea poliţia militară americană i-a înşfăcat mintenaş!

Sigur, cei doi “nu” erau servicii! Erau doar doi cetăţeni români oneşti, care şi-au căutat şi ei de lucru pe piaţa muncii şi erau astea două poziţii libere, într-o bază militară americană, în Irak! Clar, au citit în România liberă sau Libertatea, la anunţuri, că se căutau muncitori la baza americană! S-au dus, au dat concurs pe post şi l-au luat! Şi au uitat (uită şi preşedinţii, darămite doi români simpli, de la linia de îmbuteliere a apei minerale) unde nu aveau voie să facă poze! Nu, nu erau din servicii, e clar!

Buuun! Ce spune Băsescu? A uitat de ei! Că MAE îl informase de povestea cu cei doi din 13 noiembrie 2006!!! Ministrul de externe raportase domnului preşedinte! Acum, ce ştie ministrul de externe este musai să ştie şi şeful lui direct, premierul, că de aia sunt şefi de guvern, din care face parte şi ministrul de externe! E drept, preşedintele, pe 1 februarie 2007, uitase ce-i raportase titularul externelor pe 13 noiembrie 2006, că aşa sunt preşedinţii, mai uită! Să vedem ce ştia şi ce a uitat premierul Călin Popescu-Tăriceanu! Pe 1 februarie 2007, când preşedintele Băsescu tocmai îşi amintea că a uitat de cei doi fotografi amatori, dintr-o bază americană din Irak, despre care ministrul de externe îl informase încă din 13 noiembrie 2006, premierul român preciza:

“Informaţiile în legătură cu cei doi români deţinuţi în Irak le-am aflat ieri, ca şi dumneavoastră, din presă!!!” (auzi file audio* 7tariceanu a aflat din presa ieri despre cei 2-1feb-045). Mai mult, pe 2 februarie 2007, când cei doi au fost eliberaţi de americani, Biroul de Presă al premierului emitea următorul comunicat al purtătorului de cuvânt al Guvernului:

„Primul-ministru a aflat din presă de eliberarea acestor doi cetăţeni români. În legătură cu acest subiect, Primul-ministru solicită Ministerului Afacerilor Externe să precizeze în mod public, printr-o declaraţie oficială, dacă a trimis sau nu o informare la Cabinetul său în legătură cu reţinerea celor doi cetăţeni în Irak!” (vezi http://www.gov.ro/premierul-calin-popescu-tariceanu-solicita-ministerului-afacerilor-externe-sa-precizeze-in-mod-oficial-daca-a-transmis-la-cabinetul-primului-ministru__l1a62353.html).

Wow! Premierul ţării somează un minister să facă precizări publice cu privire la informaţia legată de securitatea a doi cetăţeni români, de care Ministerul de Externe ştia, de vreme ce informase pe preşedinte, dar de care premierul habar n-avea! Ia să vedem! Întrebare pentru toţi oamenii inteligenţi, care accesează acest material (toţi susţinătorii USL se exclud de la acest exerciţiu, evident): Cunoaşteţi vreo situaţie similară, în istoria vreunei democraţii planetare? Eu răspund primul: NU EXISTĂ AŞA CEVA, EVER!

What you need to know, Mister Ponta…

Hai să facem, acum, un mic salt în timp! Suntem pe 19 iulie 2013, în ziua când rătăcitorul rapsod Hayssam era întors „acasă”! Platourile de televiziune vuiau! Audienţele spărgeau record după record! În platoul televiziunii B1 TV se afla consilierul prezidenţial Iulian Chifu, şeful Departamentului Afaceri Strategice şi Securitate Internaţională, în cadrul Administraţiei prezidenţiale! Dezbaterea se centra asupra declaraţiilor preşedintelui şi ale premierului cu privire la cum a ajuns Hayssam în ţară! Declaraţii pe alocuri total contradictorii! Nimeni nu ştia ce să creadă! Evident, vi se vor prezenta şi aceste declaraţii! Dar, toate la timpul lor! Deocamdată, ne interesează afirmaţiile lui Chifu referitoare la ce ştiau preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, legat de operaţiunea care l-a adus în ţară pe Hayssam! Iată ce zicea omul:

“Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Wow! Vă daţi seama ce avem aici? Ce se întâmplase? Purtătorul de cuvânt al preşedintelui ieşise cu un comunicat, pe 19 iulie 2013, în care anunţase că Hayssam a fost adus în ţară:

“(…) În dimineaţa zilei de 19 iulie a.c., a fost predat Poliţiei Române domnul Omar Hayssam. Aducerea sub autoritatea instituţiilor statului român, pentru a-şi ispăşi pedeapsa cu închisoarea de 20 de ani, pentru acte de terorism în cazul celor trei jurnalişti români răpiţi în Irak, stabilită de instanţele româneşti, este rezultatul unor activităţi complexe desfăşurate timp îndelungat de instituţiile de siguranţă naţională ale statului român.

Administraţia Prezidenţială înţelege interesul presei pentru acest subiect şi dorinţa de a cunoaşte detalii legate de operaţiunea de aducere în ţară a domnului Omar Hayssam, dar subliniază faptul că detalii suplimentare nu pot fi făcute publice (…)” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14437&_PRID=lazi).

Premierul Ponta, luat prin surprindere de anunţul preşedintelui şi simţind că preşedintele încearcă să speculeze pentru imaginea proprie aducerea lui Hayssam în ţară, atribuindu-şi întregul merit, a ieşit imediat cu propriile declaraţii, chiar pe 19 iulie 2013:

“În ultimele luni am fost tot timpul informat de către instituţiile competente asupra posibilităţii de a fi adus în ţară. Am avizat şi aprobat sprijinul logistic pe care Ministerul Apărării, Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Interne l-au dat pentru ca această operaţiune legală să se desfăşoare. Am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors.” (http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Sigur, Ponta habar nu avea care este statutul Tratatului de extrădare dintre România şi Siria! Mai precis, habar nu avea că există un astfel de tratat, aşadar a exclus că Hayssam ar fi putut ajunge în România prin invocarea lui! “Şeful Guvernul precizase anterior că în momentul de faţă nu există un tratat de extrădare între România şi Siria, motiv pentru care toate operaţiunile, din punct de vedere juridic, vor fi comunicate de către Ministerul Justiţiei şi de către Parchet.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html). “’Cei care au mers acolo au pus în aplicare o decizie judecătorească definitivă şi irevocabilă’, a explicat premierul”.
(vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Ponta a aflat de la jurnalişti că Tratatul există: “Am verificat şi e eroarea mea, avem un acord aprobat a doua zi după învestirea Guvernului, pe 8 mai 2012. Îmi cer iertare, un coleg de-al dvs. jurnalist m-a informat între timp şi îi mulţumesc pentru asta.” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211365-Premierul-revine-asupra-declaratiei-referitoare-la-tratatul-de-extradare-dintre-Romania-si-Siria.html).

Numai că revenirea lui Ponta asupra Tratatului de extrădare era la fel de proastă ca necunoaşterea existenţei sale. Căci, Ponta nu ştia că acel Tratat nu era, totuşi, în vigoare, fiindcă nu era ratificat de partea siriană! Un alt lucru pe care nu-l ştia Ponta era acela că nicio ţară din lume, oricâte Tratate de extrădare are cu nu se ştie cine, nu va extrăda niciodată un cetăţean de-al său către o jurisdicţie străină! De aceea există prevederi exprese, în toate tratatele de extrădare, pentru a proteja pe cetăţenii ţării respective faţă de procedura de extrădare ca atare. Ponta are studii juridice! Este profesional la fel de nul, pe cât este de nul ca administrator al României!

Cât de periculos este un guraliv iresponsabil în fruntea guvernului?

Ponta a livrat declaraţii iresponsabile dorind neapărat să intre şi el în “fotografia” aducerii lui Hayssam în ţară, pe care Băsescu părea că a acaparat-o complet, după comunicatul purtătorului său de cuvânt, mesager al evenimentului încă înainte ca premierul să fi avut vreo reacţie! După comunicatul putătorului de cuvânt de la Cotroceni, întrebat ce rol a avut preşedintele în revenirea lui Hayssam în ţară, Ponta a încercat să braveze: “Eu nu cunosc vreun rol… A, ba da, a dat comunicatul de presă” (vezi http://www.agerpres.ro/media/index.php/politic/item/211304-Victor-Ponta-In-ultimele-luni-am-fost-informat-asupra-posibilitatii-ca-Omar-Hayssam-sa-fie-adus-in-tara.html).

Reacţia lui Băsescu a fost punctată şi devastatoare la adresa lui Ponta! A ieşit imediat în conferinţă de presă şi a precizat, tot pe 19 iulie:

“Declaraţia din seara aceasta, deşi, sunt convins, vă va dezamăgi, chiar dacă este legată de Omar Hayssam, vine din nevoia de a face unele clarificări, pentru a proteja interesele statului român, cu atât mai mult cu cât în spaţiul public s-au pronunţat demnitari, foşti miniştri, foşti şefi de servicii şi trebuie clarificate câteva aspecte, pentru că, altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume. În primul rând aş vrea să clarific de ce imediat după ora 7.00 comunicatul a venit de la Preşedinţie. Pentru un motiv simplu, pentru că era vorba de readucerea în ţară a unui condamnat pentru terorism, iar terorismul este un atribut primordial al CSAT, iar preşedintele CSAT este preşedintele României (…)

De asemenea, vreau să ştiţi că nu confirm, repet, nu confirm, că Omar Hayssam a fost preluat din Siria. De asemenea, nu confirm că a fost repatriat cu un avion al Armatei Române. Şi, în sfârşit, nu confirm că a fost repatriat în baza unui acord de extrădare”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Hai să punem lucrurile cap la cap până acum! Ce spune Băsescu, în conferinţa de presă? Mai întâi pune sub semnul îndoielii că Hayssam vine din Siria (“nu confirmă”), după ce Ponta spusese că “am fost tot timpul informat, şi când s-a plecat spre Siria, şi când s-a întors”! Adică, spune pe şleau că Ponta habar nu are de această operaţiune! Dar, foarte interesant, ce mai spune în declaraţia sa? Că a fost nevoie de precizările sale tocmai pentru că, “altfel, riscăm să fim apreciaţi mult mai prost decât merităm, şi nu de altcineva, ci chiar de partenerii noştri din UE, din NATO şi prieteni de peste tot din lume.”

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că mesajul lui Băsescu nu se adresa românilor, ci unor “parteneri”, primordial din “UE şi NATO”! Care parteneri ar fi putut fi induşi în eroare de declaraţiile lui Ponta, în sensul că premierul ar fi avut datele operaţiunii de aducere în ţară a lui Hayssam, ceea ce nu era presupus a avea! Practic, Băsescu îi informează pe acei parteneri să fie liniştiţi, fiindcă Ponta habar nu are ce s-a întâmplat şi, în orice caz, nu deţine informaţii de la preşedinte!

Exact atât de periculos!

Mai ţineţi minte ce zicea Chifu în aceeaşi zi? Reiau integral: “Cred că trebuie să ştim foarte clar un principiu al tuturor operaţiunilor şi al tuturor (sic!) circulaţiei informaţiilor, care este acela, ‘need to know’ (adică, ştii doar ceea ce trebuie să ştii, nimic în plus-nota mea), nevoia de a şti! Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor, pe care trebuie să le cunoască. Din acest punct de vedere, cred că ieşirea preşedintelui s-a produs tocmai pentru faptul că a existat această, anterior, această afirmaţie şi, pe urmă, interpretările ulterioare, care ar fi putut, nu spun că o fac, ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul).

Ce spune, aşadar, Chifu, invocând principiul “need to know”? Pur şi simplu, că Ponta nu a ştiut detaliile operaţiunii, dincolo de aprobările pe care le-au semnat el şi miniştrii lui, pentru folosirea aviaţiei militare sau a logisticii guvernamentale pentru îndeplinirea operaţiunii, ca atare! “Informaţiile se duc la cel care are nevoie să ştie şi exact în limita informaţiilor pe care trebuie să le cunoască”. Chifu spune clar că Ponta ar fi putut alarma pe aliaţii României prin simplul fapt că ştia detaliile operaţiunii: “ar fi putut să ducă la anumite interpretări nefericite şi din partea unor parteneri, care să creadă că, iată, o persoană, care ştie despre operaţiune, începe să vorbească!”

De ce era un pericol ca Ponta să ştie aceste detalii? Fiindcă putea “începe să vorbească!” Absolut incredibil! Ponta este, practic, declarat periculos pentru securitatea misiunii de aducere în ţară a lui Omar Hayssam! Atenţie, asta în raport cu aliaţii României, care, în mod evident, din ce spune Chifu, nu ar fi fost prea încântaţi ca Ponta să deţină detaliile misiunii! De altfel, Chifu continuă în clar, în aceeaşi emisiune TV, delimitând cu precizie compartimentarea informaţiilor secrete, care au stat la baza derulării operaţiunii pentru Hayssam, fără ca Ponta să fi avut acces la ele:

“Există o listă de beneficiari, fiecare beneficiar primeşte informaţia de care are nevoie pentru a-şi exercita activitatea. Dacă premierul Victor Ponta primeşte toată informaţia care se leagă de activitatea sa, de economie, de situaţia socială, de ştiu eu, primeşte informaţiile de care are nevoie!” (auzi file audio* 13chifu on hayssam covert op-2need to know-3ponta doat atat informatie19jul_1).

Frază eliptică, dar extrem de „clară”! Ponta primeşte informaţiile doar pe economie şi pe plan social, de la servicii, nu şi cele pe probleme senzitive de securitate! De ce a simţit nevoia Băsescu să-şi liniştească partenerii din afară, cu privire la faptul că Ponta nu are acces la informaţia secretă ce a dus la “capturarea” lui Hayssam? Mai ales că, aşa cum pune problema, Ponta poate “începe să vorbească”, adică să pericliteze operaţiunea! Asta e percepţia lui Ponta în afara ţării? Că este suficient de labil, încât să nu-şi poată ţine gura când este vorba de o operaţiune clasificată?

Dacă aşa este perceput Ponta, la nivelul partenerilor occidentali ai României, este foarte grav! Dar, cine sunt acei parteneri? Americanii? Chifu precizează că, în conformitate cu principiul “need to know”, unul ca Ponta ar avea acces doar la informaţiile serviciilor despre economie şi partea socială! Adică, nu şi la informaţii vitale de securitate, cum au fost cele legate de aducerea lui Hayssam în ţară! Cumva, informaţiile despre economie la Ponta, cele despre securitate la Băsescu! Fiindcă Băsescu este preşedintele CSAT!

Pe 28 iulie 2013, România liberă a publicat un interviu cu Traian Băsescu, în care acesta se referă şi la scandalul legat de privatizarea CFR Marfă. Referindu-se la cumpărătorul CFR Marfă, Gruia Stoica, şi la informaţiile pe care le-ar deţine comparativ cu Ponta, Băsescu a precizat:

Reporter– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Aici, Băsescu spune că ştie cât Ponta! Mai jos însă, referindu-se la cazul Hayssam, precizează că doar el deţine informaţia relevantă clasificată:

Reporter: Câţi oameni sunt, în general, la curent cu astfel de operaţiuni secrete?

T.B.: Foarte puţini şi în nici un caz dintre cei predispuşi să povestească presei, indiferent ce funcţie ar avea.

Reporter: Dintre actorii politici, cine trebuie să fie la curent?

T.B.: Şeful CSAT, care e şi singurul ce poate pune structurile de informaţii cap la cap. Vreau numai să vă imaginaţi ce ar fi fost la gura unora, ce acuzaţii, dacă operaţiunea eşua cu zgomot. Atunci toţi ar fi ştiut că numai preşedintele poate ordona astfel de operaţiuni în afara teritoriului naţional. Aşa, însă, a fost doar un succes…” (vezi http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/interviu-cu-presedintele-romaniei-traian-basescu-in-afacerea-hayssam-ponta-are-niste-schelete-in-dulap-308754.html).

Şi, când acolo, ce să vezi! Ponta chiar nu ştia nimic!

Aşadar, Băsescu ştie de la servicii cam cât ştie Ponta, pe chestiuni legate de economie, cum ar fi bonitatea cumpărătorului CFR Marfă, dar, şi acolo, e în avantaj „fiind mai experimentat”! În plus, faţă de Ponta, cunoaşte informaţii vitale despre securitatea naţională a României, la care Ponta nu are acces! Culmea, după ce a încercat cu disperare să se vâre în cadrul „fotografiei” cu aducerea lui Hayssam în ţară şi a declarat în clar că preşedintele nu prea a avut un rol în povestea cu pricina, Ponta admite că habar nu avea de detaliile misiunii! În emisiunea „Ultima oră”, de pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Realizator: Domnul Hayssam a fost predat de bună voie de…
Victor Ponta: Nu cunosc acest lucru, nu… exact cum s-a desfăşurat pe teren, eu cunosc lucrurile de dinainte, pentru că era nevoie de aprobarea mea şi a miniştrilor de resort (…)” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

Ei bine, în legislaţia românească nu este nicăieri precizată cu claritate această departajare a accesului la informaţia senzitivă clasificată de securitate între preşedinte şi premier! Nicăieri în lume, însă, pe formulă similară de organizare statală sau chiar în sisteme prezidenţiale cu prerogative mult mai puternice în mâna preşedintelui, decât are Băsescu, informaţia de securitate vitală pentru interesele ţării nu este ascunsă faţă de membrii administraţiei cu însărcinări în domeniu, cum ar fi ministrul apărării, cel de interne, fără a mai vorbi de şeful guvernului!

În baza căror legi aplică Băsescu principiul „need to know” reţinând informaţii vitale de securitate faţă de Ponta, pe motiv că guralivul premier ne-ar putea compromite relaţia cu „partenerii”? Culmea, Ponta ştie că este ţinut în întuneric şi nu reacţionează pentru a curma această situaţie constituţional şi în baza legii! Dimpotrivă, încearcă de o manieră copilărească să construiască o realitate fictivă paralelă, la nivel de declaraţii, din care românii să creadă că, totuşi, este şi el parte la decizie! Realitate pe care nu o poate susţine până la capăt şi care se topeşte, în cele din urmă, în ridicol, fără ca el să mai încerce vreo redresare de faţadă! Un comportament cu anumite resorturi psihologice extrem de îngrijorătoare, dacă mă întrebaţi pe mine! Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru securitatea cetăţenilor acestei ţări?

Un singur om poate folosi serviciile pentru absolut orice misiune, în interior sau exterior, fără niciun control şi fără ca principalii decidenţi guvernamentali să aibă acces la informaţia vitală de securitate! Un astfel de scenariu nu este regăsit în Europa din epoca stalinistă şi nu poate defini decât o societate de tip totalitar! Este bine cunoscută o fotografie înfăţişându-l pe preşedintele american Barack Obama, în Situation Room, la Casa Albă, alături de echipa sa de consilieri pe probleme de securitate, în timp ce urmărea pe monitor desfăşurarea operaţiunii de capturare/lichidare a lui bin Laden. Priviţi fotografia de mai jos!

Obama_and_Biden_await_updates_on_bin_Laden-hayssam

Vorbim de un regim prezidenţial! Alături de Obama şi împărţind cu el accesul la cea mai bine ferecată informaţie de securitate îi vedem pe Joe Biden, vicepreşedinte;Hillary Rodham Clinton, secretar de stat; Robert Gates, secretarul apărării; Denis McDonough, adjunctul consilierului pe securitate naţională; Marshall B. „Brad” Webb, asistentul comandantului general al Comandamentului Comun pentru Operaţii Speciale. Aşadar, alături de preşedinte se află trei membri ai administraţiei, care au acces la acest nivel de informaţie clasificată: vicepreşedinte, secretar de stat şi secretarul apărării. În România, nici măcar premierul nu are acces la acest tip de informaţii! Sigur, sunt şi informaţii pe care le deţine numai Obama, fără îndoială! Dar nu la nivelul desfăşurării unor operaţiuni vitale pentru securitatea naţională a SUA, operaţiuni care implică masiv şi obligatoriu niveluri inferioare de decizie în interiorul administraţiei, cu acces inevitabil la clasificarea informativă specifică operaţiunii cu pricina!

Am adăugat aici şi un filmuleţ de 11:04 minute despre Situation Room şi cei care o frecventează! Are rol didactic şi de documentare, nu neapărat necesar pentru înţelegerea textului de faţă.

Băsescu şi vocaţia serviciilor ca putere absolută!

Serviciile pot fi o armă cu efect devastator asupra României, dacă sunt concentrate în mâna unui singur om, fără control exterior, chiar dacă acel om este preşedintele! Sau mai ales, dacă acel preşedinte este Băsescu! Ponta ştie asta! Partenerii noştri din Vest ştiu asta şi o aprobă fiindcă Ponta este nesigur! Cel puţin, aşa ne informează Băsescu şi consilierii săi, cu subînţeles sau trimitere în clar, iar Ponta nu reacţionează pentru a contracara aserţiuni atât de grave! El, care reacţionează, de regulă, la declaraţii absolut minore ale suitei prezidenţiale şi ale lui Băsescu! Până şi reflecţiile de vacanţă ale doamnei Udrea sunt subiect de reacţie pentru premierul României! Pur şi simplu, tace în acest domeniu! Vom vedea pe parcursul acestui text dacă Băsescu are dreptate.

Parlamentul care ar trebui să controleze măcar un serviciu special din cele implicate în afacerea Hayssam nu reacţionează! Presa nu vede asta! Iar românii nu înţeleg nimic şi nici nu-i interesează, ei votează veseli cu USL, fiindcă îl urăsc pe Băsescu! Deocamdată! Băile de mulţime „regizate” de preşedinte, în ultima vreme, par a desena un alt mood popular în revenire! A, scuzaţi, l-am uitat pe domnul Crin Antonescu! Şi bine am făcut!

Faceţi legătura, acum, cu ce s-a întâmplat în 2007, când cei doi „muncitori” români au fost arestaţi de americani în Irak, ministrul de externe Ungureanu a ştiut şi i-a raportat direct lui Băsescu, Băsescu „a uitat”, iar premierul Tăriceanu habar nu a avut! Iar Ungureanu a ajuns din şef al diviziei MAE a SIE (adică, ministru de externe la români), direct şef la SIE! Aţi înţeles? Eu cred că da! Întrebarea nu a fost adresată simpatizanţilor USL!

„Operaţiuni neautorizate” şi explicaţii fără autorizaţie

Să mergem mai departe! În celebra sa intervenţie din 19 iulie 2013, Traian Băsescu a făcut o afirmaţie care developează şi mai mult situaţia reală a dinamicii controlului absolut exercitat asupra societăţii româneşti de un singur om, prin puterea serviciilor secrete! Băsescu a răspuns la o întrebare a unui jurnalist astfel:

Întrebare: Pentru a fi cât mai explicit, cum spuneaţi, despre ceea ce aţi menţionat în declaraţie, nu confirmaţi că a fost preluat din Siria, dacă…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu confirm.
Întrebare: De unde a fost preluat?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Aici e cheia. Cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat. Da? Deci, nu vă pot confirma şi nici infirma nimic. O seară bună, vă doresc la toţi.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14441&_PRID=lazi).

Aşadar, preşedintele informează planeta că acţiunea de aducere în România a unui terorist, dovedit în instanţă, s-a realizat printr-o „operaţiune neautorizată”, adică ilegală! Este pentru prima oară în istorie când un şef de stat anunţă că ţara sa a efectuat o acţiune ilegală, în raport cu alt stat! Băsescu nu pare să fie câtuşi de puţin afectat de grozăvia spuselor sale! Ştim că este un gafeur prin excelenţă! Dar, dincolo de acest aspect inerent personalităţii sale, puţine din aşa-zisele sale „gafe” de politică internă sau externă nu au avut un scenariu generator, adică nu au fost premeditate! Niciun şef de stat nu anunţă o operaţiune ilegală a ţării sale, în raport cu alt stat, din două motive, cel puţin!

1. Statul care a fost supus unui astfel de tratament (să-i spunem „statul ofensat”) este obligat să reacţioneze, pentru a nu pierde „faţă”, după ce „statul ofensator” (să-i spunem aşa statului care a întreprins operaţiunea neautorizată în raport cu „statul ofensat”) a făcut publică ofensa, care este şi o încălcare grosolană a dreptului internaţional! Sigur, acel şef de stat nu a precizat care e statul căruia i s-au încălcat drepturile, aşa cum a făcut şi Băsescu! Dar, în lumea serviciilor secrete, acest lucru se va cunoaşte înainte de anunţul cu pricina! Mai mult, anumiţi factori cheie din interiorul statului ofensat pot afla de „ofensă” după declaraţia statului ofensator şi vor dori o reacţie legitimă de contracarare a prejudiciului suferit! Atunci, statul ofensat trebuie să reacţioneze, altfel, semnalul pe care îl transmite în exterior ar fi extrem de periculos pentru protejarea în continuare a intereselor sale de securitate!

Băsescu nu se sinchiseşte de o astfel de reacţie din partea statului ofensat! De ce? Este o singură explicaţie! Fiindcă nu se aşteaptă ca statul ofensat să reacţioneze! Ştie sigur asta! Dar, când se întâmplă ca statul ofensat să nu reacţioneze, mai ales că ofensa este făcută publică de statul ofensator, fără nominalizarea, evident, a statului ofensat? Un singur răspuns! Atunci când statul ofensat este el însuşi de acord ca ofensa să fie făcută publică, pentru că este interesat să se acrediteze ideea că ceea ce a obţinut statul ofensator, prin operaţiunea ilegală, nu s-a obţinut prin acceptul statului ofensat, ci prin acţiuni ilegale! Dar, asta nu ar afecta interesele de securitate ale statului ofensat, prin developarea unei situaţii de slăbiciune, în faţa unor astfel de acţiuni ilegale, în detrimentul intereselor sale? Răspunsul este unul singur! Ba da, cu o excepţie: atunci când acţiunea ilegală a statului ofensator s-a făcut, de fapt, cu aprobarea statului ofensat şi în sprijinul intereselor sale de securitate!

Bref, în această fază! Dacă Hayssam a fost adus din Siria sau din alt teritoriu controlat de Siria prin serviciile sale sau dintr-un teritoriu unde Hayssam era protejat de serviciile speciale siriene şi se afla sub jurisdicţia Siriei, plasarea lui în custodia serviciilor româneşti s-a făcut cu aprobarea lui Assad! Assad nu poate recunoaşte că a livrat un cetăţean sirian extrădării, aşa că are nevoie de povestea acţiunii neautorizate a României, în urma căreia Hayssam a ajuns la Bucureşti! Sigur, nu era nevoie de declaraţia lui Băsescu în acest sens. Înţelegerea Băsescu-Assad a fost, probabil, aceea de a ţine sub tăcere procedura şi detaliile misiunii. Ponta a vrut, însă, să fie în poveste! Automat, a fost declanşat scenariul B şi anume reacţia publică a lui Băsescu, prin care povara livrării cu bună ştiinţă şi intenţie a unui cetăţean sirian extrădării a fost ridicată de pe umerii lui Assad, acolo unde infantilul nostru premier se precipita să o plaseze!

Cât de penibili?

Vă daţi seama în ce situaţie a fost pus Băsescu atunci când penibilul domn Ponta, pentru a-şi da importanţă, a început să povestească el cum a aprobat zborul avioanelor militare spre şi dinspre Siria? Sigur, normal (şi legal) era ca Băsescu să-l fi informat pe imaturul premier despre operaţiune, cu recomandarea să-şi ţină gura! Nu a vrut! Fiindcă zona serviciilor este domeniul lui, prin care îl conduce pe Ponta, conduce România şi pe toţi proştii din ea, cu foarte puţine excepţii! Nu, nu în tarlaua USL! Excepţiile sunt oameni inteligenţi! Aşa că a fost nevoit să iasă public, imediat, pentru a-l neutraliza pe guralivul cu intelect USL-ist, prin anunţul incredibil pe care l-a făcut! România tocmai efectuase o „operaţiune neautorizată”! Ştiţi care mai este un motiv pentru care Ponta nu a fost informat? Americanii au aceeaşi citire cu privire la el, pe care o are şi Băsescu! Period!

Dar de ce face Assad asta? De ce îl livrează pe Hayssam lui Băsescu? Răspunsul este multiplu! Regimul Assad se clatină! Deşi Băsescu e zero, în economia resurselor de securitate şi a proiecţiilor de rezolvare a crizei din Orientul Mijlociu, serviciile de securitate româneşti au păstrat întotdeauna un filon de comunicare cu „rogue regimes” din zonă, de tipul Assad! Este şi explicaţia pentru menţinerea canalelor diplomatice la nivel, prin ambasada României în Siria, care a devenit un hotspot de comunicare cu Assad, după ce democraţiile occidentale au fost nevoite să renunţe la canalele diplomatice de vârf cu regimul criminal de la Damasc!

Să ne amintim că penibilul domn Marga, când era ministru de externe, a luat măsuri, care ar fi dus, inevitabil, la retragerea diplomaţilor români de vârf din Siria! Marga s-a inspirat din măsurile similare luate de partenerii europeni şi americani ai României, fără să-i spună nimeni că tocmai partenerii americani şi europeni ai României aveau nevoie de ambasada României, funcţională, la nivel complet, în Siria!

Pentru americani sau britanici ar fi fost greu de explicat, în faţa presei inchizitive şi a opiniei publice avizate, din ţările lor, de ce menţin relaţia diplomatică, la nivel de şefi de misiune, cu un regim criminal! Încă de la începutul lui 2012, Statele Unite şi-au retras ambasadorul şi personalul diplomatic din Siria, ca şi Regatul Unit, gesturi cuplate cu expulzarea principalilor reprezentanţi diplomatici sirieni din capitalele lor! Lumea democratică europeană a răspuns într-un mod similar la criza siriană. Marga a atins culmea penibilului, când a venit, pentru prima oară în istoria planetelor, ca ministru de externe, cu propunerea de expulzare a unui ambasador (cel sirian), doar pentru a constata perplex că propunerea sa a fost invalidată de şeful statului!!! Băsescu a menţinut, în pofida guvernului Ponta, toate canalele diplomatice intacte cu Siria! Explicaţia haioasă pe care au dat-o unii a fost că sunt mulţi cetăţeni români acolo, vreo 14.000, de care trebuie să avem grijă! Sigur, sigur! Apropo, erau mai mulţi cetăţeni români acolo decât cetăţeni francezi? Nu cred! Şi Franţa ce a făcut? Ne spune penibilul domn Marga, în iunie 2012:

„Am argumentat în felul următor: după ce SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia, Spania, Australia şi alte ţări au luat măsura de declarare persona non grata pentru ambasador şi pentru alţi diplomaţi din ambasadele respective ale Siriei, România, ca o solidarizare cu statele cu care împărtăşim aceleaşi valori, procedează bine declarând persona non grata pe ambasadorul Siriei şi rechemându-l pentru consultări pe ambasadorul român în Siria.” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Penibilul domn Marga recunoştea, istovit, în cele din urmă: „Preşedinţia a menţionat faptul că nu acceptă propunerea noastră!” (vezi http://www.realitatea.net/basescu-a-refuzat-recomandarea-mae-de-expulzare-a-ambasadorului-sirian_950235.html).

Pentru România, ţară cu un regim totalitar şi o societate controlată total de serviciile secrete de tip comunist, cu un electorat primitiv şi total nepreocupat de problematica respectării drepturilor omului, perfect manipulat, într-un simulacru de democraţie de operetă, cu o presă afiliată unor interese obscure ale unor mari potentaţi şi lipsită de profesionalism sau exerciţiu civic în interesul public, păstrarea ambasadei din Siria era un mizilic, adică piece of cake! Nu i-a păsat nimănui de subiect! Aşa că Băsescu nu a avut a face decât să-l umilească public pe Marga şi să-şi bată joc de guvernul Ponta încă o dată! Nimeni nu a observat, prin presa românească, acest lucru fără precedent în istoria diplomaţiei mondiale! Ca un guvern să vrea să expulzeze un ambasador, iar şeful statului să blocheze decizia guvernului ţării sale în favoarea ambasadorului!

Şi, totuşi, America!

Întrebare: Crede cineva că Băsescu a făcut asta riscând o privire încruntată din partea americanilor? Sau a adoptat această atitudine perfect corelat cu partea americană? Nici chiar un simpatizant USL nu cred că s-ar putea încurca aici! Evident, varianta doi este cea corectă! Cum vă explicaţi că guvernul român a fost atât de pe dinafară, încât să propună expulzarea ambasadorului sirian, ceea ce ar fi dus la măsuri de răspuns din partea Damascului, printr-o cerere similară adresată guvernului român de a-şi retrage ambasadorul din Siria, încurcând, astfel, canalele de comunicare ale SUA cu Assad? Dacă vă daţi răspuns la această întrebare, vă veţi da răspuns şi la întrebarea cu privire la cine conduce România!

A, să nu uit! Unii se aşteaptă ca americanii să nu colaboreze cu regimurile politice totalitare, chiar şi mascate, de tipul a ceea ce a instaurat Băsescu în România, prin domnia totală a serviciilor de securitate de tip ceauşist! Mai ales că aceste servicii sunt de sorginte comunistoidă şi prin relaţiile cu regimuri dictatoriale şi corupte, de tipul regimului Assad. Să lămurim o treabă! Americanii sunt mari amatori de înţelepciune chinezească! Adoră maxima lui Deng Xiaoping, conform căreia „nu contează dacă pisica este albă sau neagră, atâta vreme cât prinde şoareci”. Aşadar nu i-a interesat cât de dictator era Pervez Musharraf, în Pakistan, dacă au reuşit să colaboreze cu el pentru promovarea intereselor de securitate ale Americii. De ce i-ar deranja Băsescu, cel care a distrus până şi faţada de democraţie existentă într-o ţară oricum coruptă şi fără viitor democratic previzibil, dacă omul cooperează sincer pentru apărarea lumii cu adevărat democratice?

A nu se înţelege de aici că avem de a face cu vreo atitudine de ipocrizie din partea Americii, simbol al valorilor democratice, pe care, iată, în realitate, le compromite prin astfel de colaborări! Nici vorbă! America trebuie să folosească „meniul” mondial pentru a apăra democraţia acolo unde poate fi apărată, fiindcă există! În SUA sau Europa de Vest! În 1949, când a fost înfiinţată NATO, organizaţie a democraţiilor prin textul Tratatului de la Washington, care o guvernează, întâlnim printre cele 12 ţări fondatoare şi Portugalia, aflată sub dictatura scelerată a lui Salazar! Era nevoie de Portugalia pentru a apăra democraţia, prin poziţia strategică a insulelor Azore, în faţa pericolului sovietic! Este nevoie şi de România pentru a apăra democraţia (sigur, nu „democraţia” din România) prin rolul serviciilor de securitate comuniste, la putere în ţara noastră, în deschiderea şi menţinerea canalelor de comunicare cu regimurile dictatoriale, protectoare ale terorismului internaţional, din Orientul Mijlociu! Şi, apoi, de ce s-ar jena americanii de colaborarea cu docilul şi utilul Băsescu? Păi, nu e România, în cap cu Băsescu, membră a Uniunii Europene, unde criteriul politic, adică existenţa democraţiei, este eliminatoriu în cursa pentru aderarea la spaţiul comunitar? Păi, România a aderat la UE încă din 2007! Aşadar, Băsescu are certificat în regulă de democrat sadea, luat tocmai de la mama democraţiei, cu adresă permanentă la Bruxelles! So, ciocul mic!

Revenim la întrebarea cheie, cu elemente noi: de ce să-l predea Assad pe Hayssam lui Băsescu? Sau americanilor, pentru a ajunge în final la Băsescu? Din aceleaşi motive pentru care Hayssam a fost lăsat să ajungă în Siria, în 2006! Intelligence business! Against all odds! Nevoile de securitate ale statelor sirian şi român, prin informaţiile deţinute de Hayssam sau relaţiile lui Hayssam cu anumite persoane cheie în reţelele informative active în România şi aiurea. Evident, colectarea de informaţii de la Hayssam s-a făcut şi în folosul americanilor, mai mult ca sigur de către americani înşişi.

Dacă regimul Assad este suficient de şubred şi fluidizarea canalului de comunicare cu americanii, prin veriga Băsescu, pare a se întări dacă îl livrezi pe Hayssam la Bucureşti, pentru jocuri de putere internă, în favoarea lui Băsescu, atunci de ce nu? Băsescu e mulţumit, fiindcă Hayssam vine cu misiunea de a livra adevăruri incomode pentru adversarii politici ai preşedintelui, atunci când va hotărî Băsescu să fie livrate! Americanii sunt mulţumiţi, pentru că Băsescu menţine canalele deschise în Siria, prin serviciile sale securisto-comunistoide, pentru interesele de securitate americane, iar livrarea lui Hayssam în România va întări poziţia omului lor de încredere în jocul politic românesc! Assad e mulţumit pentru că a uns osia unei supape de înţelegere cu Vestul, prin canalele lui Băsescu, pe principiul „o mână spală pe alta”! Proştii din România sunt mulţumiţi cu toţii, fiindcă Băse e cool şi a rezolvat problema Hayssam! Aşadar, toată lumea e mulţumită!

Hai, măi, că vă explică Ponta!

Sigur, proştii din USL vor fi, în curând, foarte, foarte trişti! Dar e parte din joc! Cu cât eşti mai idiot, cu atât eşti mai trist! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, vă puteţi imagina că un membru în guvernul Ponta are impresia, exprimată public, că Hayssam a ajuns la Bucureşti fără să ştie Băsescu? Adus de guvernul Ponta? Iată ce declara ministrul conservator Maria Grapini, pe 28 iulie 2013: „Nu preşedintele s-a străduit să-l aducă, chiar a fost surprins şi a declarat ceva…” (auzi file audio* 12maria grapini-1basescu a fost surprins de aducerea lui hayssam28jul).

Aţi înţeles? Nu Băsescu „s-a străduit să-l aducă” pe Hayssam, ba chiar a fost surprins că a ajuns acela la Bucureşti! Vă daţi seama cine crede că se află la conducerea României? Vă puteţi imagina că astfel de oameni există în guvern, pe funcţie de ministru? În ce pericol mortal se află România cu aceşti băieţi şi fete în guvern? Cred că nu vreţi să ştiţi!

2. Al doilea motiv pentru care statul ofensator nu va anunţa niciodată că a întreprins o operaţiune ilegală, în raport cu alt stat, este definit de nevoia de a nu atrage asupra ta sancţiuni internaţionale, în baza dreptului internaţional pe care l-ai încălcat! Şi aici e simplu! Ne întoarcem la 1! Cine să reclame? Statul ofensat e OK! Statele relevante, ca parteneri ai României în NATO şi UE, ştiu ce s-a întâmplat şi consideră anunţul necesar! Prietenii ştiu de ce! Însuşi Băsescu, uşor amuzat de prostia concetăţenilor săi din presă şi politică, preciza hâtru, într-un schimb de replici, în conferinţa de presă ţinută la Cotroceni, pe 22 iulie 2013:

Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. La ultima conferinţă de presă aţi făcut o declaraţie care a făcut mare vâlvă şi anume, faptul că România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altei ţări. Dacă puteţi să detaliaţi „neautorizată”.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Menţin şi susţin cu tărie această declaraţie.
Întrebare: Dar nu este o declaraţie periculoasă?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Vă mulţumesc mult. Este declaraţia care ne trebuia. Vă mulţumesc mult.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14446&_PRID=ag).

„Declaraţia care ne trebuia”! Omul îşi bate joc de proşti, pur şi simplu! Fără nicio legătură cu fraza precedentă, cum să fii altfel decât Maria Grapini, ca să crezi că Hayssam a ajuns la Bucureşti, fără să ştie Băsescu?

În limbajul de specialitate al operaţiunilor speciale, „operaţiune neautorizată” înseamnă incursiune în interiorul teritoriului unui stat străin sau accesarea unor domenii de jurisdicţie externă fără autorizaţie/aprobare din partea statului sau entităţii respective, asupra căreia se exercită acţiunea neautorizată! Băsescu nu a simţit nevoia să explica populaţiei ce înseamnă „neautorizată”, fiindcă Băsescu se află în interiorul limbajului de specialitate al operaţiunilor speciale, în care „neautorizat” înseamnă „fără aprobare” de la statul faţă de care România a acţionat în cazul Hayssam! Poate fi vorba de teritoriu sau interese ale statului respectiv!

Ce face Ponta? Demonstrând că nu are nici cele mai elementare noţiuni despre o operaţiune specială, ceea ce indică, pe traseul inferenţei imediate, că nu a existat niciun briefing al serviciilor, cu privire la operaţiunea Hayssam, pentru beneficiul premierului, Ponta se apucă să explice neamului ce este aia „operaţiune neautorizată”! Absolut fabulos, la „Ultima oră” pe România TV, pe 28 iulie 2013:

Victor Ponta: Aici tot ceea ce eu pot să spun public este faptul că evident aducerea în faţa justiţiei s-a făcut printr-o acţiune a unor reprezentanţi ai statului român, reprezentanţi ai instituţiilor statului român, nu persoane private…
Realizator: … din servicii secrete?
Victor Ponta: Nu neapărat, reprezentanţi ai statului român şi că toţi aceşti oameni absolut toţi, fiecare a avut o părticică din acţiune, absolut toţi au acţionat pe baza unei operaţiuni autorizate de statul român şi în conformitate cu legile României. Nebunia aia cu operaţiunea neautorizată, o exprimare total nefericită din toate punctele de vedere, a creat impresia pentru cei care au participat, nişte oameni ca dumneavoastră, ca mine, nişte oameni în activitate, a creat impresia: ‘domnule, am făcut ceva ilegal?’ Şi eu am vrut să anunţ pentru toţi acei oameni, civili sau militari, că nu, că au avut aprobate de mine personal, de ministrul apărării, de ministrul de externe, de ministrul justiţiei, au avut aprobate documentele conform legilor româneşti pentru aducerea în faţa justiţiei a lui Omar Hayssam. Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam. Dar nu poţi să spui neautorizată, că neautorizată însemna că nici măcar noi nu am autorizat-o. Ori noi avem documentele legale, repet, aprobate în circuitul legal, lucruri despre care eu am discutat cu preşedintele”.   (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultima-ora-la-postul-de-televiziune-romania-tv__l1a120630.html).

La aşa ceva, îţi faci cruce cu amândouă mâinile! Săracu’, a fost ţinut în întuneric total! El şi cu Bau-Bau ce mai orbecăiesc pe-aici! Ponta nu pricepe că nu trebuie să explice ce este aia „operaţiune neautorizată” poporului, care înţelege exact atât cât înţelege şi el, fiindcă intelectul premierului nostru e pe calapodul minţii oricărei babe analfabete din Zbârca Cucăului! Că, dacă explică, nu face decât să întărească faptul că operaţiunea a fost neautorizată, deşi el vrea doar să-l critice pe Băsescu: „Cred că preşedintele a vrut să spună şi era mai bine să explice ‘neautorizată de alt stat decât România’ de unde se afla Hayssam.”

Îţi vine să plângi în hohote că specimenul Ponta s-a născut şi s-a dezvoltat în România, când, slavă Domnului, mai sunt pământuri virgine şi în Antarctica sau taigaua rusească sau stepa calmucă! Acum, cred că nici baba aia analfabetă nu-şi imaginează că miliţienii, care l-au adus pe Hayssam la Bucureşti, s-au dus după el fără să le dea Ponta bani de benzină şi merinde!

Presa română e liberă, profesionistă şi „francufonă”

Nici presa română, pe segmentele ei cele mai „substanţiale” şi mai pline de emfază, nu face abstracţie de la prostia generalizată cu care ne-am îmbibat cu toţii, din prea multă iubire de USL şi democraţie FSN-isto-PSD-istă! Nu că prostia ar fi venit la noi odată cu USL sau cu Hayssam! Mi-a plăcut foarte tare combinaţia mortală, în sens pozitiv, bien sûr, dintre „francufonul” Adrian Ursu, om şcolit, cu o cultură pletorică (pentru cititorii USL rătăciţi pe acest blog, „pletoric” nu înseamnă „plete bogate”) şi fostul şef al SIE, provenit tot din strămoşul politic al USL (era să zic „al Omului”), Cătălin Harnagea! Oameni de meserie, lideri de opinie, care sunt ca o făclie, fie ea şi feştilă, în luminarea poporului! Ce frumos zicea „francufonul”, pe 20 iulie 2013, în emisiunea aia „în exces”, de pe Antena 3, fiind aprobat, la fiecare cuvânt, de acest Gin (pentru cititorii USL, „Gin” nu înseamnă, întotdeauna, o băutură alcoolică; în cazul lui Harnagea, înseamnă doar o privire „bucolică”, eventual, fără lampă, ca adăpost) al serviciilor externe române, Cătălin Harnagea:

„Pentru că, totuşi, din câte ştiu, Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)” (auzi file audio* 13ursu-harnagea-3poti intra intr-o tara daca ai aprobare de la nato20jul).

„Francufonul” Ursu se referea, bien sûr, la „operaţiunea neautorizată”, despre care vorbea Băsescu! Harnagea îi ţinea isonul! Ursu îşi informa fanii că, iată, „Carta ONU interzice, în mod explicit, intervenţia pe teritoriul altui stat, fără avizul organizaţiei din care faci parte, că-i NATO, că-i Organizaţia Naţiunilor Unite (…)!”  Domnul Ursu nici măcar nu ştia că nicio organizaţie din lume nu-ţi poate da aviz, în baza Cartei ONU, să pătrunzi pe teritoriul altui stat! NATO în niciun caz! ONU poate autoriza, nu aviza, în baza Capitolului VII din Cartă, o astfel de intervenţie, dar numai printr-o rezoluţie a Consiliului de Securitate! NATO, însă, nu poate autoriza şi nu poate da niciun aviz în acest sens!

Prezenţa NATO sau a unui membru NATO, cu sau fără „avizul” organizaţiei, în afara zonei NATO (zonă definită clar şi exact în Tratatul de la Washington), într-o operaţiune care să intre sub incidenţa Cartei ONU, cum preciza Ursu, nu se poate realiza, conform acelei Cartei, decât în baza unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Până şi apărarea colectivă, pentru care a fost înfiinţată NATO (în baza articolul V al Tratatului de la Washington), în chiar zona NATO, fără pătrunderea pe teritoriul altui stat, din afara Alianţei, se subordonează articolului 51 din Cartă şi orice operaţiune de apărare colectivă, în sau în afara zonei NATO, trebuie raportată Consiliului de Securitate, care are ultima decizie! Bref, NATO nu poate da niciun aviz, în baza Cartei, pentru „operaţiuni neautorizate”, pe teritoriul unui stat străin! Aberaţie maximală a lui Ursu!

Sigur, nu mă interesează aici penibilul „francufon” Ursu, care înţeleg că este specialist în limbi foarte străine şi profesional aplicate (în sens de vorbite, la ce v-aţi gândit?)! Domnia sa declara vesel, pe 4 aprilie 2012, când UE avea încă 27 de membri, că sunt 27 de limbi oficiale în UE: „cred că sunt 27 de limbi oficiale” (auzi file audio* 12ursu-27 limbi oficiale in eu4apr). Aşa ştia el, că la socoteală intră şi limba vorbită de germani şi aia vorbită de austrieci, că doar sunt două limbi diferite, germana şi austriaca! Că la Bruxelles se vorbea, probabil, valona şi la Paris, franceza! În Belgia, flamanda şi în Olanda, olandeza! Normal, pentru nivelul lui intelectual, ar fi trebuit să-i iasă mai multe limbi decât ţări! Treabă complicată cu limbile astea multe la „francufoni”! Cine să-i spună, bietul de el, că atunci când bălmăjea el despre limbi în UE, erau doar 23 de limbi oficiale! Acum, după intrarea Croaţiei in Uniune, sunt 24, mai puţine ca numărul de ţări (27 ţări înainte de Croaţia şi 28, după aderarea Croaţiei), evident!

Sigur, nu un astfel de specimen ca domnul Ursu şi „serviciul” public pe care îl livrează consumatorilor de emisiuni TV „în exces”, mă interesează pe mine aici! Presa e liberă să ştie atât cât ştie Ursu, ba chiar şi mai puţin! Faptul, însă, că fostul şef SIE, Cătălin Harnagea, întărea şi confirma aberaţiile lui Ursu (vezi file-ul audio), plasând altele noi, la fel de incomensurabile (chiar şi fără grad de comparaţie al termenului), pe care nu le mai redau din tristeţe şi alean patriotic, ne arată exact unde suntem pe harta planetei! Şi mai arată potenţialul oamenilor cu care aşa zisele forţe democratice au încercat să doboare, la un moment dat, FSN-ul de la putere în România! Un dezastru! Cum să nu-i calce Băsescu în picioare?

De ce tac israelienii când Băsescu îi şterge de pe hartă!

Ar mai fi de făcut unele precizări legate de relaţiile preşedintelui român cu regimul Assad! De aceea, vom face o nouă incursiune în timp! Pe 21 octombrie 2008, Băsescu a făcut câteva precizări pentru presă, pe aeroport, la întoarcerea din vizita pe care o efectuase în Siria! Printre altele, domnia sa a reliefat:

„Din punct de vedere politic, Siria este una din ţările cele mai importante din Orientul Mijlociu, prin potenţialul pe care îl are, de a fi furnizor de stabilitate în regiune. V-aş aminti că Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina. Şi, de asemenea, Siria are o relaţie de excepţie cu Iranul.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=10316&_PRID=lazi).

Ei bine, să ne amintim de aceste cuvinte! Siria se afla în pragul unei confruntări cu SUA, la acel moment, ca urmare a politicii siriene faţă de Irak şi continua să fie, atunci, ca şi acum, un serios pericol pentru securitatea internaţională! Pentru Băsescu era „furnizor de stabilitate în regiune”! Vedem acum la ce a dus „stabilitatea în regiune” furnizată de Siria sub regimul Bashar al-Assad!

Nimeni nu îşi mai aduce aminte, nimeni nu îl mai întreabă pe Băsescu de această relaţie a sa cu Assad şi de aceste cuvinte! Presa habar nu are, oamenii politici din USL nu sunt interesaţi! Ei bine, la momentul când Băsescu a exprimat gândurile de mai sus, el a configurat, în fapt, un act ostil faţă de statul Israel, care nu recunoştea un stat Palestina la frontiera sa. Mai mult, la enumerarea vecinilor Siriei, Băsescu a înlocuit statul Israel cu Palestina, ceea ce politic este un act de neconceput faţă de Israel! Este o negare în clar a dreptului de existenţă a unui stat recunoscut pe plan internaţional şi membru ONU!

Nu intru aici şi acum în detalii cu privire la natura conflictului dintre israelieni şi arabi, legat de statutul teritoriului palestinian sau al Autorităţii Palestiniene! Cert este că declaraţia lui Băsescu ar fi trebuit să stârnească un foarte serios conflict diplomatic între România şi Israel, mai ales că israelienii sunt foarte sensibili la acest tip de declaraţii oficiale. Ei bine, surpriză! Au reacţionat unele foarte respectabile organizaţii civice din Israel, unii români din România (eu am criticat, public, dur, declaraţiile lui Băsescu), dar statul Israel, oficial, nu a avut nicio reacţie! Ce făcuse Băsescu era, totuşi, foarte grav! Iată ce preciza Cellu Rosenberg, în articolul „Anti-Semitism is alive and kicking in Romania” în cotidianul Haaretz, din 2 noiembrie 2008:

„Remarcele lui Traian Băsescu la o conferinţă de presă, pe aeroportul din Bucureşti, la întoarcerea din Siria, acum o săptămână, ne-au reamintit că mai există o Românie lângă cea a pastramei şi vinului, România antisemitismului! Siria, a spus Băsescu, se învecinează cu următoarele ţări: Irak, Liban şi Palestina! Se ştie că preşedintele Băsescu nu este tocmai bine educat, dar, ca fost căpitan de vapor, ne-am fi aşteptat de la el ca măcar să ştie un pic de geografie şi istorie! I-a scăpat cumva că nu există, până acum, nicio ţară cu numele de Palestina, dar că o altă ţară, adevărat, mică, există, totuşi, la frontiera cu Siria, una cu numele de Israel? Este păcat că Ministerul de Externe (israelian-nota mea) nu a considerat că este necesar să răspundă aspru la aceste remarce. Încă nu este prea târziu!” (vezi http://www.haaretz.com/hasen/spages/1033348.html).

Mai mult, la declaraţiile de pe aeroport, la Bucureşti, imediat după întoarcerea din Siria, putem adăuga declaraţiile lui Băsescu, la sosirea la Damasc, consemnate în 20 octombrie 2008, de agenţia SANA, conform BBC Monitoring Middle East – Political, Supplied by BBC Worldwide Monitoring: “Într-o declaraţie pentru un reporter SANA, la sosirea pe aeroportul din Damasc, luni, preşedintele Băsescu a spus: ‘Dorim să cooperăm cu Siria în domeniul politic, pentru a crea o regiune sigură şi paşnică indicând că Siria este un partener important în combaterea terorismului”. (“In a statement to SANA reporter, upon arrival at Damascus International Airport Monday, President Basescu said ‘We wish to cooperate with Syria in the political domain in order to create a secure and peaceful region, indicating that Syria is an important partner in combating terrorism'”.).

Aşadar, pe lângă faptul că Siria „se învecinează cu Palestina, dar nu şi cu Israel, iar Siria este „furnizor de stabilitate în regiune”, iată că Siria “este un partener important în combaterea terorismului”! Toate astea, de la preşedintele Băsescu! Şi Israelul a tăcut! Incredibil! Dar, apropo, ştiţi de unde ştia Băsescu, preşedintele cel “nu tocmai bine educat”, după evaluarea corectă a Haaretz, că Siria este vecină cu Palestina? Haaretz se aştepta ca Băsescu „să ştie un pic de geografie şi istorie”! Great expectations! Ştiţi cum e! Depinde de profesor! Aşadar, cine era profesorul lui Băsescu? Nu o să vă vină să credeţi!

Pe 31 iulie 2006, anul plecării fericite a lui Hayssam din România (ca să vezi coincidenţă), ministrul de externe al Siriei, Walid Moallem, dădea un interviu pentru Spiegel. Iată cuvintele sirianului, pe care le-a păstrat în suflet Băsescu până în 2008: „În cele din urmă, Siria, ca vecin cu Palestina, Liban şi Irak este pur şi simplu predestinată, istoric şi geografic, să contribuie la o rezolvare a conflictelor din Orientul Mijlociu” (Finally, Syria, as a neighbor to Palestine, Lebanon and Iraq, is simply predestined, historically and geographically, to contribute to a resolution of the Middle East conflicts.) (vezi http://www.spiegel.de/international/spiegel/0,1518,429424,00.html).

Extraordinar! Declaraţia lui Băsescu, aceea conform căreia „Siria se învecinează cu Irakul, Siria se învecinează cu Libanul, Siria se învecinează cu Palestina”, este absolut la fel cu cea a oficialului sirian, doar că ţările vecine Siriei se citesc în ordine inversă! Ca atunci când copiezi la teza la geografie şi pui înşiruirea ţărilor în ordine inversă, ca să nu se prindă profesoara! În ambele cazuri, Israel, ca ţară vecină Siriei, lipseşte de pe hartă cu desăvârşire! Cine, după cine a copiat? Păi, dacă ţinem, totuşi, cont de factorul cronologic, sirienii au zis-o primii! De altfel, la sirieni, aceasta este politica din vremuri imemoriale, prin care neagă existenţa statului Israel, la nivel de declaraţii oficiale indirecte! Gen, „hai să vă spun cu cine se învecinează Siria”! Oops! Am uitat Israelul! Oops! Am inventat statul Palestina! Oops, uite, zice şi Băsescu la fel!

Cum, la asemenea declaraţii oficiale ale lui Băsescu, Israelul a tăcut cu multă graţie? Da! Chiar aşa! Gălăgie am făcut eu, la „Sinteza zilei”, pe Antena 3, post care a fost singular în a critica ferm declaraţiile lui Băsescu, la vremea aceea! Ei bine, ştiţi care e explicaţia, unica explicaţie, pentru faptul că Israelul nu a reacţionat când s-au produs asemenea declaraţii oficiale, vădit ofensatoare la adresa sa? AMERICANII!

Mai ştiţi să puneţi ulei în maşină? Vă învaţă USL!

Se pare că Băsescu era prea important pentru politicile americane în regiune, pentru ca interesele israeliene să nu fie servite şi ele de  relaţiile lui Băsescu la „drumul Damascului”! Aşa că puteau trece cu vederea excentricităţile diplomatice ale celui „nu  tocmai bine educat”! Cam aşa închidem cercul! Vă daţi seama, acum, în ce mod a ajuns Hayssam înapoi în România? Sau cum a plecat din România? Ce credeţi, Maria Grapini a înţeles corect, că Băsescu a fost surprins de revenirea lui Hayssam? Ce spuneţi, genial Ponta, nu-i aşa? Mai ales modul cum a explicat că „operaţiunea neautorizată” nu înseamnă că nu a autorizat-o România, ci un stat străin! Absolut geniali băieţii şi fetele din guvernul Ponta! Clar!

Dar ce ziceţi de presa USL-istă, care aşteaptă dezvăluiri ale lui Hayssam despre Băsescu? Hayssam acela, care vine dintr-o ţară vecină cu Palestina, dar nu şi cu Israel, exact aşa cum ştie şi Traian Băsescu! Cu certitudine, acesta a fost trimis de Assad în România, via USS Nimitz (asta este o metaforă), ca să-l dărâme pe Băsescu! Nu ca să pună sub control şi mai abitir FSN-ul lui Ponta, cu Ponta în cap! Clar! Vă daţi seama cine conduce, în realitate, totuşi, România? Vă daţi seama ce tonă de prostie pe neuron pătrat adăpostesc USL şi presa favorabilă ei?

Cam asta e tot ce pot să vă spun din surse publice! Restul e parfum greu şi nu vreau  să-şi schimbe doamna Grapini percepţia sau mirosul! Aoleu, dar nu am spus nimic de Crin Antonescu, băiatul acela care se teme de Departamentul de Stat şi vrea să ajungă preşedintele României! Sper că râdeţi! Sau mă înjuraţi! Oricum, dragi susţinători USL, care v-aţi rătăcit pe aici, staţi liniştiţi! USL se pricepe să conducă România, exact cum se pricepe blonda, din filmuleţul de mai jos, să pună ulei în maşină! Cheers!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!