Munca în echipă! Carlyle, Confucius, Seneca, Adler, Maritain, Iohannis și Românii!

Privind la ultimele evenimente internaționale, din care românii nu au înţeles nimic (sau cred că au înţeles totul), te întrebi, inevitabil, dacă nu dai frâu liber maliției, acolo unde s-ar cuveni să privești îngăduitor micile tribulații ale vieții! În definitiv, nu poţi fi deștept tot timpul. Ar fi plictisitor! Și, apoi, profund inutil! Unii cărturari au impresia că esența reprezentării corespunzătoare a interesului naţional stă în inteligenţa liderului. Care devine un erou prin ea însăși! Este, aici, o axiomă etică a puterii minții. Cică, inteligenţa ar fi direct proporțională cu noblețea sufletului. Ceva de genul: un lider inteligent nu s-ar ambiționa să se bată pentru niște case, dobândite de el prin acte false, doar pentru a încasa chirii exorbitante, pe seama unor amărâți, aruncați pe drumuri din casele cu pricina! Aţi recunoscut liderul? Dacă ar fi să-l cred pe Thomas Carlyle, liderul la care tocmai am făcut referire numai inteligent nu poate fi numit. Căci, iată cum vede Carlyle pe lider, în Eroii, Cultul Eroilor și Eroicul în Istorie (Institutul de Arte Grafice “Luceafărul”, București, 1921, p. 228):

“Omul de inteligenţă în vârful treburilor: aceasta este ținta tuturor constituțiilor și revoluțiilor, dacă au vreo țintă. Căci omul cu adevărată inteligenţă, cum afirm și cred pururea, este și omul cu inimă nobilă, omul adevărat drept, omenos și viteaz. Căpătați-l pe el drept Cârmuitor, aţi căpătat totul; nu aţi izbutit să-l căpătați, chiar de aţi avea Constituții din belșug ca murele și un Parlament în fiecare sat, nimic nu aţi căpătat încă”.

Portrait of Thomas Carlyle by Florence Carlyle

E drept, noi l-am căpătat pe Iohannis! Și ne-am căpătuit! Un om “Inteligent” și plin de “compasiune” pentru soarta celor necăjiți, ar zice unii “rezistenți” din Piaţa Victoriei! Într-un cuvânt, “omenos”! Care se potrivește “perfect” definiției lui Carlyle! Problema este că, ajuns aici, intru puternic în coliziune cu domnul Confucius! Mai ţineţi minte conferinţa de presă cu Trump, din 9 iunie 2017, de la Washington, despre care v-am scris și spus atâtea, în ultimele zile? În care vine un șmecher american și îi pune o întrebare Inteligentului din România despre plătitul, din urmă, al unei pretinse datorii către America? Ia să ne amintim (https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2017/06/09/remarks-president-trump-and-president-iohannis-romania-joint-press):

Q    Thank you.  Mr. President, if you could tell us — a couple weeks ago, President Trump was in Brussels at the NATO meeting, and not only was he encouraging NATO members to pay up the 2 percent required of GDP for national defense, but he also was saying that countries, including yours, who had not paid 2 percent in the past should make up for that difference.  Do you think that’s fair?

PRESIDENT IOHANNIS:  I was in Brussels, and I met President Trump and I listened to his speech and I liked it.  Because, you see, NATO is based on values, but it is ultimately a military alliance.  And you know, military spendings are complicated and you need a lot of money, because NATO is the strongest alliance the Earth ever saw and we want to keep it that way.

So we have to spend money for defense purposes.  And spending money means if you’re in an alliance, everybody has to spend money.  This is called burden-sharing.  And I fully agree, Mr. President, to that.”

Adică:

ÎNTREBARE: Mulţumesc. Domnul Președinte, dacă aţi putea să ne spuneţi – acum două săptămâni, Președintele Trump a fost la Bruxelles, la întâlnirea NATO și nu numai că i-a încurajat pe membrii NATO să plătească cei 2% solicitați din PNB, pentru apărare naţională, dar a afirmat, de asemenea, că ţările, inclusiv a dumneavoastră, care nu au plătit 2% în trecut, ar trebui să completeze diferența. Credeţi că este corect?

PREȘEDINTELE IOHANNIS: Am fost la Bruxelles și m-am întâlnit cu Președintele Trump și am ascultat cuvântarea sa și mi-a plăcut. Căci, vedeţi dumneavoastră, NATO se bazează pe valori, dar este, în cele din urmă, o alianță militară. Și, știţi, cheltuielile militare sunt complicate și ai nevoie de foarte mulţi bani, pentru că NATO este cea mai puternică alianță militară de când este Pământul și vrem s-o păstrăm așa.

Deci, trebuie să cheltuim bani pentru scopuri de apărare. Și, a cheltui bani înseamnă, dacă ești într-o alianță, că toată lumea trebuie să cheltuiască. Asta se cheamă să împarți povara. Și sunt întru totul de acord cu domul Președinte referitor la aceasta”.

Pentru conformitate vezi intervalul dintre minutele 16:56 și 18:22.

President Trump Joint Press Conference With the President of Romania Klaus Iohannis. June 9, 2017.-27:08min

Nu intrăm în amănunte referitoare la ce este NATO și de ce o astfel de pretinsă datorie este un cretinism patentat, altminteri desființat big time de Angela Merkel, în timpul vizitei sale la Washington (vezi http://www.thetimes.co.uk/article/germany-dismisses-white-houses-intimidating-300bn-bill-for-defence-dl7dk629k). Am explicat acest lucru de mai multe ori, public, după vizita lui Iohannis în SUA. Nici nu ne vom referi la limbajul de compunere de clasa a VI-a, la generală, practicat de “Eroul” ratat al lui Carlyle, ce-i drept, într-o limbă engleză netradusă pe site-ul oficial al Președinției române (oare de ce?)!

Pur și simplu, ne întrebăm cum de n-a înţeles Inteligentul că întrebarea șmenarului american se referea la toate ţările NATO, care nu mai plătiseră 2% pentru apărare și care, acum, conform filosofiei domnului Trump, ar fi trebuit să plătească din urmă? Că Inteligentul vrea să forțeze România la asemenea plată, de-a dreptul cretinoidă, este OK! Este o afacere personală între el și poporul român, care îl consideră “Erou” și este, probabil, dispus să plătească miliarde de dolari pomană Americii! Că așa vrea el, Iohannis! OK! Dar cum poate Inteligentul să vorbească în numele Germaniei și Franței, ţări NATO aflate în aceeași situaţie ca România? Căci, întrebarea șmecherului american se referea nu numai la România, ci la toţi aliații europeni ai SUA, care nu plătiseră 2% pentru apărare.

“(…) a afirmat, de asemenea, că ţările, inclusiv a dumneavoastră, care nu au plătit 2% în trecut, ar trebui să completeze diferența. Credeţi că este corect?

Iar, Inteligentul răspunde în numele tuturor, căci nu individualizează răspunsul la România:

Am fost la Bruxelles și m-am întâlnit cu Președintele Trump și am ascultat cuvântarea sa și mi-a plăcut (…) Și sunt întru totul de acord cu domul Președinte referitor la aceasta”.

Afirmații făcute după ce Germania confirmase, în clar, că nu va plăti așa ceva! Ce nu a înţeles Inteligentul, aici? Capcana șmenarului american? Sau securiștii proști de la ambasada din Washington, pur și simplu, nu l-au pregătit pentru asta. Sau, omul “Omenos” și “Inteligent”, cum îl știm, prieten cu Carlyle, chiar vrea să ajute micuța Americă să se redreseze economic, sub administraţia Trump! Aici intervine Confucius, cu ale sale The Analects (Oxford University Press, 1993, Book 2, par. 17, p. 7):

“Maestrul a spus: Yu, să te învăţ despre a înţelege ceva? Când înțelegi ceva, să recunoști că înțelegi; dar când nu înțelegi ceva să recunoști că nu înțelegi – ei, asta înseamnă să înțelegi.”

Confucius

Tiii, ce simplu pare! Conform lui Confucius, Inteligentul lui Carlyle, care se întâmplă să nu înțeleagă ceva, ar trebui să vină în faţa lumii și să spună: “Vreţi să vedeţi un prost? Uitați-vă la mine!” Or, asta nu se poate! Nimeni nu ar face așa ceva, să fim serioși! Sau, poate, Confucius se referă la a recunoaște că nu ai înţeles doar faţă de tine însuți/însăți. Asta complică foarte chinezește lucrurile!

Cam aici se plasează dilema mea. Ce ţi-e și cu chinezii ăștia! Auzi, tu! Să recunoști că nu ai înţeles! Ca dovadă că înțelegi! Simplu, dar și complicat, în același timp!

Acum, cuiva, care nu înţelege prea bine întrebările din conferinţa de presă cu Trump, dar câștigă chirii exorbitante din case obținute cu acte false, am fi înclinați să-i alocăm măcar apelativul inteligenţei pecuniare, chiar dacă deposedată de componenta “omeniei” cu care asezona Carlyle inteligenţa! Căci, până la urmă, totul se reduce la vechea poveste cu banii! Că îi iei din chirii, pentru case obținute prin acte false, conform soluției date de instanța judecătorească sau îi dai din buzunarul românilor, pentru pretinse datorii la superputeri mondiale, tot despre bani vorbim! Numai că, acum, se bagă în discuţie Seneca, tocmai pentru a ne complica viaţa și mai tare. Căci, zice romanul în Dialogurile sale (Dialogues, Tome second, De la vie heureuse-De la brièveté de la vie, Paris, 1923, p. XXV-4):

“-Quelle différence y a-t-il entre moi le sot et toi le sage, si tous deux nous voulons posséder?

-Une très grande, car les richesses sont chez le sage en servitude, chez le sot au pouvoir…”

Adică:

“-Ce diferenţă este între mine prostul și tine înțeleptul, dacă amândoi vrem să ne îmbogățim?

-Una foarte mare, căci bogățiile sunt supuse înțeleptului, dar îl conduc pe prost…”

Seneca

Sau, dacă vreţi, aveţi aici transpunerea, în dialog, a proverbului latin Pecunia, si uti scis, ancilla est si nescis, domina, adică “Dacă știi să-ţi folosești banii, banii sunt sluga ta, dacă nu, îţi sunt stăpân”! Hm, să fie aici vreo legătură cu ideea exprimată, la un moment dat, de un “bogătaș” al ţării, cum că și-ar fi cumpărat mai multe case din meditații? Același om, ales în fruntea statului, fiind și cel care plimbă prin procese niște sărmani la bătrânețe, care nu vor să plece din casele ce li s-au luat prin acte false? (vezi https://media.stiripesurse.ro/other/201703/media-149036329078281300.pdf și http://www.stiripesurse.ro/de-ce-a-pierdut-klaus-iohannis-casa-din-sibiu_1187441.html).

Banii, stăpânii cui? Are Seneca o vorbă! Aceiași bani pe care Inteligentul lui Carlyle este gata să-i dea, aiurea, Americii! Sigur, nu banii lui, ci ai românilor! Ba, mai mult, ai germanilor și ai francezilor! El fiind liderul unei ţări membre a Uniunii Europene, de unde românii primesc bani tocmai din visteria germanilor și francezilor! Cum se mai închide cercul banilor lui Seneca, dom’le! Mai că îmi vine să nu înţeleg și să ies public să recunosc că nu înţeleg nimic, ca dovadă supremă a faptului că înţeleg, așa cum mă învață Confucius! Cum să faci ce a făcut Iohannis, promițând lui Trump că îi dai înapoi bani pe care nu îi datorezi? Cumva, Alfred Adler are o explicaţie (Cunoașterea Omului, Editura Știinţifică, București, 1991, p. 190):

“Un tip de om, la fel de puţin indicat pentru profesiunile care cer inițiativă, este acela dominat de un fel de slugărnicie și care nu se simte bine decât acolo unde are de dus la îndeplinire porunci”! OK, dar poruncile cui? Ale lui Trump? Deh, poate nu sunt chiar poruncile lui Trump! Când execuți, fără să clipești, poruncile Securităţii lui Ceaușescu, poate e bine să vezi mai întâi la cine se închină Coldea! Sau Maior!

Alfred Adler

Apropo, știţi de ce l-a invitat Macron pe Trump, la 14 iulie? Aţi urmărit, probabil, ceremoniile de la Paris!

FULL. President Trump to attend French National Day Parade with President Macron. 14 juillet 2017-2:14:44ore

Nu vă voi prezenta întreaga mea teorie cu privire la mișcarea lui Macron. Doar un flavour. Trump a considerat invitația adresată de președintele francez ca fiind un fel de challenge. Într-un moment când el, Trump, a dinamitat singur toate punțile spre Europa! A vrut să fie brav! Nu a înţeles nimic și Confucius nu a apucat să-l învețe nimic! Macron l-a primit la Invalides. Nu la Versailles, la o expoziție despre Thomas Jefferson, cum l-a primit pe Putin, la o comemorare a lui Petru cel Mare! Trump a crezut că se va întâlni doar cu Macron și Brigitte! Ei bine, nu! S-a întâlnit direct cu Napoleon! O întâlnire pe care orice președinte american ar trebui să o evite, cu eleganță, în exercițiul oficial, pentru că o astfel de întâlnire este întotdeauna competitivă și mereu câștigă Napoleon! Adică, Franţa. Mai ales, la Invalides!

Emmanuel Macron accueille le président américain Donald Trump aux Invalides-28:23min

În plus, ce ar trebui să fie scris pe prima pagină a agendei eterne a tuturor președinților americani? Niciodată, nu merge într-o vizită, pentru a participa la sărbătoarea naţională a altei ţări! Și, dacă, totuși, te prinde cutremurul în ţara aia și nu poţi pleca acasă în timp util, asigură-te că nu participi la ceremonialul de celebrare a zilei naționale în trei ţări de pe planeta asta: Franţa, Rusia și China! Mai ales, Franţa! Nu mă mir că Trump nu știe nici măcar atât! Cum nu mă miră efuziunea stângace cu care a copleșit-o pe Brigitte Macron, într-o îmbrățișare forțată, care a silit-o pe franțuzoaică să dea doi pași înapoi! Trump o îmbrăţisa, sperând că recuperează, astfel, în relaţia deteriorată cu Europa! Ghici ce? Pe Brigitte a speriat-o, iar Europa l-a văzut prost!

Watch: Trump’s awkward handshake with Emmanuel Macron’s wife-1:32min

“Complimentul” cu iz de insultă prostească, adresat de bădăranul președinte al SUA doamnei Macron a oripilat întreaga Europă: “Vă ţineţi atât de bine (You’re in such good shape)”!

‘You’re in such good shape’: Trump to Brigitte Macron-0:35min

Adus ca elefantul în magazinul cu porțelanuri, Trump a făcut America, încă o dată, de râs! Stăpânul formal al lui Iohannis s-a dat în spectacol până la sfârșit. Puţini au observat iritarea americanului la sfârșitul trecerii în revistă a gărzii de onoare, la Invalides, când Macron l-a ocolit pur și simplu pentru a se întoarce, conform protocolului, cei doi plasându-se, câteva clipe, în direcții diferite, în plin ceremonial (vezi intervalul dintre minutele 8:54 și 9:05).

President Trump Arrives in France, Paris. Élysée Palace. July 13, 2017. Trump meets President Macron-15:37min

Și, dacă mai sunt unii care nu au înţeles de ce l-a invitat Macron pe Trump, la Paris, atenţie, de 14 iulie, vă mai dau un singur indiciu! Ei bine, concomitent cu prezența americanului în capitala eleganței, Macron a dat un interviu pentru Ouest France, 13 iulie 2017 (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2017-07-13.pdf):

Q – Qu’est-ce qu’apporte l’Europe ?

R – Nous sommes le seul espace géographique aujourd’hui qui ait la capacité de la puissance, défende les valeurs démocratiques et de liberté, soit en même temps un rapport à l’égalité et aux équilibres sociaux, et qui protège les biens communs de la planète, le climat, l’éducation pour tous.

Q – L’Europe peut-elle encore compter sur les États-Unis ?

R – Nous avons besoin des États-Unis d’Amérique (…) Nous avons des différends sur le commerce. Une tentation protectionniste renaît aux États-Unis. Je souhaite qu’on défende le libre et juste commerce. Le protectionnisme est une erreur, c’est le frère jumeau du nationalisme et cela conduit à la guerre.

Adică:

Întrebare: Ce aduce Europa?

Răspuns: Noi suntem atât singurul spațiu geografic, astăzi, care are capacitatea puterii, apără valorile democratice și ale libertăţii, cât și, în același timp, un raport al egalității și echilibrelor sociale și care protejează bunurile comune ale planetei, climatul, educația pentru toţi.

Întrebare: Europa poate conta în continuare pe Statele Unite?

Răspuns: Avem nevoie de America (…) Avem diferende asupra comerțului. O tentație protecționistă renaște în Statele Unite. Sper că va fi apărat comerțul liber și corect. Protecționismul este o eroare, este fratele geamăn al naționalismului și asta conduce la război”.

Macron-Trump, Paris 14 iulie 2017

Nu cunosc, în istorie, alte asemenea elaborări despre America, din gura unui lider francez! Nici de Gaulle nu a spus vreodată că Europa este “singurul spațiu geografic, astăzi, care are capacitatea puterii, apără valorile democratice și ale libertăţii”, excluzând, astfel, Statele Unite din zona democrației și a libertăţii, ca putere mondială. Niciun lider democratic european, în pofida tuturor diferendelor comerciale pe care le-au cunoscut europenii și americanii, nu a văzut, public, în America o ţară naționalistă, care merge pe drumul războiului, prin practici protecționiste în comerțul global! Nu că Macron s-ar aștepta la vreo confruntare armată cu SUA, pe teme comerciale, dar anatomia regimului Trump, pe care o descrie atât de plastic, nu e mai puţin demolatoare ca un asalt al Gărzii Republicane! Vă daţi seama cum privește Macron pe acel european (ghici pe cine?), care întreține, slugarnic, fantasmagoriile lui Trump, cu privire la vreo inventată datorie pecuniară a Franței faţă de America, în NATO?

Europa se desprinde de America, așa cum a zis Merkel! Iar Macron a mers mai departe decât cancelarul! Și România este, totuși, în Europa! O Românie condusă de “inteligenţa” definită de Carlyle, “îmbogățită” de Seneca și “explicată” de Adler!

Apropo, credeţi că Iohannis l-a citit pe Jacques Maritain? Are filosoful francez un panseu care i se potrivește perfect “Inteligentului” lui Carlyle, în Du Régime Temporel et de la Liberté (Desclée de Brouwer, Paris, 1933, p.103):

“Aussi bien le principal, au point de vue de l’existence dans l’histoire, n’est-il pas de réussir (ce qui ne dure jamais), mais d’avoir été là (ce qui est ineffaçable).”

Adică:

“Tot așa, cel mai important, din punct de vedere al existenței în istorie, nu este de a reuși (ceea ce nu dăinuie niciodată), ci de a fi acolo (ceea ce nu se poate șterge).”

Jacques Maritain

Iată de ce Iohannis este la Washington, Berlin sau Bruxelles! Putem noi șterge asta din istorie? Nici măcar din mintea și inima consumatorilor de presă securistă de la București, presă care îl ridică în slăvi, pentru că “a fost acolo”! Nu contează dacă și ce “a reușit”. Și nici dacă, așa cum ne învață Confucius, Iohannis nu l-a înţeles bine pe Maritain! Eu, unul, cred că nici nu l-a citit pe bietul Jacques cel evlavios! De altfel, Inteligent cum zice Carlyle și Priceput la Bani cum ni-l arată Seneca, Iohannis al nostru se plimba, odată, cică, pe o străduță mai dosnică din Londra, când ce să vezi…Dar, nu-i mai bine să-l lăsăm pe Dave Allen să vă povestească? Enjoy!

Dave Allen At Large – £10 Note Stuck Under Car Tyre-2:55min

Securişti şi Comunişti! Ghici Ciupercă ce-i… Iohannis! Un Demoooocrat Conviiiins!

johannis-ceausescu 3

Ştiu, am promis să vă spun cum performează Klaus Iohannis, ce a făcut la Paris sau la Berlin, atunci când a mers, spre nefericirea noastră, să spună lumii libere unde zace esenţa egocentrismului găunos şi a fermentului de disoluţie a minimei decenţe! Sigur, însoţit de Carmen Iohannis, această vestală a superbităţii vetuste, multiplicată la nesfârşit de tivul unei fuste situate la mii de ani lumină de linia genunchilor, liman şi galaxie îndepărtate, unde se odihnesc rămăşitele ultimului indice de inteligenţă mioritic şi privirile opace ale Noului Lider în Absolut…ism! Marele Tăcut Klaus! Deh, sunt milioane de români care încă suspină, transportaţi, după această pereche de “vis” Klaus-Carmen. Eu zic aşa: Să le fie de bine!

Eu însumi am votat cu Klaus, dar am scris pe acest blog, înainte de turul doi, că urmează dezastrul! E drept, Tornada Tăcută ar fi trebuit să producă mai puţine daune decât impetuosul nostru Victor Viorel! Daune? A produs deja un cataclism! Paris, Berlin? Toate la timpul lor, s-au întâmplat lucruri foarte grave şi vor fi prezentate în textele care urmează! Este, cum am anticipat aici, atât de dramatic, aplicat şi fără ieşire, încât, privind la acest munte de incompetenţă crasă, Klaus Werner Iohannis şi la gaşca lui de impostori penibili, îmi vin, invariabil, în minte, versurile unui vrăjitor al sensurilor, Ion Minulescu:

“Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”

Iohannis? Un român de-al nostru…

Nu, Klaus nu este ce pare a fi şi nu este ce vrea să ne facă să credem că este! Dacă ar fi bun creştin, nu ştiu, deşi m-aş juca un pic cu termenul de “creştin”, în ceea ce-l priveşte, pierzând intenţionat o literă! Vi se pare un democrat? Bun, mai corectă este întrebarea: credeţi că poporul român are nevoie de un democrat în fruntea sa? Adică, felul de a fi al românilor indică radiografia unei societăţii democratice, cu şefi de partid (PNL), ca Gorghiu, năimiţi pe formula “pohta ce-am pohtit”, tocmai de cel care zicea că luptă pentru democraţie, însuşi Iohannis? Bineînţeles, nu despre doamna Gorghiu, cu această cacofonie personalizată a societăţii de tranziţie (ascultă file audio*), vom povesti în materialul de faţă.

Dar, trebuie să ne asumăm că suntem un popor descris mai bine în scrierile secolului al XVIII-lea, decât în proiectele de legi ale Noului Mileniu.

Mă fascinează diagnosticul găsit de Jean-Jacques evident Rousseau popoarelor de un anume gabarit istoric (limitat spre auto-anulare), condamnate să-şi epuizeze energia telurică a semnificaţiilor identitare în insignifiant, anost şi tern! În prejudecată stupidă şi stereotip amorf, învelite cu zeamă de moaşte şi coapte la jarul habotnicismului tutelar ortodox, în spoiala trădărilor convenabile şi a abandonului fetişizant şi fatalist, ca o boală congenitală.

Wow! Aproape că am definit poporul român cu nemţii lui cu tot şi ce-o mai fi pe acolo! Dar tot Jean-Jacques absolut Rousseau spune, mai bine, în Contractul Social: “Odată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este primejdios şi zadarnic să vrei să reformezi; poporul nu poate suferi nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea indivizilor stupizi şi lipsiţi de curaj, care se înfioară la vederea medicului”. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 146).

Sigur, românii sunt prea săraci şi prea călcaţi în picioare ca să-şi permită un Chanson de Roland al modernităţii, în biografia lor naţională! Dar, dacă sunt prea săraci, de la Burebista încoace, ar trebui să ştie, măcar, ceea ce ştiau Siger de Brabant şi Boetius din Dacia, încă la 1277: “Quod pauper bonis fortunae non potest bene agere in moralibus” (“că cel sărac în bunuri materiale nu poate acţiona bine în domeniul moralei”)! (Despre eternitatea lumii, Bucureşti, Editura IRI, 2007, p. 223).

Vedeţi? Ce paradox! Ai putea crede că românii fură de sting, nu pentru că destinul le-a hărăzit karma de hoţ, ci doar pentru a-şi face culoar spre Maxima Moralia! Eliberându-se, prin furt, de sărăcie! Deh, tot ce-au putut produce a fost o Minima Moralia şi aia un titlu folosit de altul, Adorno, înaintea celui care l-a consacrat, patetic, pe malul Dâmboviţei! Sper că aţi observat că nu am spus încă nimic despre prostie şi proşti! Uf! Ştiţi ce greu este?

Pe 22 iunie 2015, Klaus Iohannis a prezentat parlamentului României Strategia Naţională de Apărare a ţării. Înţelenită în intrigi mărunte, amalgamată în gesturi de o heraldică frivolă şi îndoielnică, această futilă şi anecdotică înşiruire de aberaţii şi incongruenţe logice a fost votată, la limită, de un parlament slugarnic şi eminamente românesc în deprinderi şi apucături. Iohannis ne-a anunţat că această mizerie euristică a fost redactată la cel mai înalt nivel de competenţe, de către ciracii săi cei mai calificaţi: “(…) procesul elaborării şi definitivării Strategiei a inclus consultarea cu specialişti şi cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic şi partidelor politice.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Şi a anunţat, atunci: “Peste câteva zile voi participa la Consiliul European, unde voi promova angajarea fermă a României în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate. Avem oportunitatea de a merge la aceste discuţii cu un document propriu, nou şi comun asumat de întreagă clasă politică”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi). Ei bine, a participat la acel Consiliu European! Şi mi se pare corect să vă arăt cu ce s-a dus în faţa Europei, pentru a se angaja ferm “în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate”!

Nicolae Ceauşescu, marele nostru contemporan

Acum, să lămurim un lucru! Strategia Naţională de Apărare şi Strategia Naţională de Securitate nu au o valoare majoră în România. Sunt simple enunţuri principiale de doctrină pentru apărare şi proiecţie a mediului de securitate în sfera ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii ŢĂRII. Nicio legătură cu cetăţeanul, în jurul căruia sunt construite aceste elaborări, în democraţiile funcţionale şi în societăţile care imită democraţia sau ambiţionează să o sintetizeze “original”.

Chiar dacă  Strategia Naţională de Securitate şi Strategia Naţională de Apărare sunt documente separate, cu o compartimentare specifică, ele se suprapun conceptual, în mod esenţial, dezvoltând o doctrină unitară cu privire la obiective şi factori de risc, în proiecţiile de securitate şi apărare la nivel naţional şi global. Să ne explicăm! În comunism, sub bunul nostru “colaborator”, Nicolae Ceauşescu, statul trebuia apărat şi atât! Statul, ca noţiune abstractă, ai putea spune că trebuia protejat, deşi nu prea înţelegeai ce este acel stat! Lucrurile deveneau mai clare, când noţiunea de stat se concretiza extrem de palpabil, sub Ceauşescu. Statul era ceea ce apărai împotriva propriilor cetăţeni. Este definiţia eternă a oricărei dictaturi!

Comunismul a reinventat conceptul de “suveranitate” a statului, concept fără niciun conţinut în afara drepturilor cetăţeanului. Comunismul trebuia să apere şi el ceva! Nu putea apăra pe cetăţeanul supus oprimării chiar de către dictatură! Aşa că şi-a construit un subiect de apărat! “Suveranitatea” statului, adică puterea dictatorului asupra libertăţii individuale, căci asta era statul la comunişti. E simplu!

În Carta ONU, există adjectivul “suveran”, dar lipseşte termenul de “suveranitate” a statului, o ciudăţenie pentru limbajul juridic al vremii. Sub regimul comunist mondial, “suveranitatea” statelor se va impune în spaţiul juridic, prin militantismul noilor ţări “eliberate” de “imperialismul” american sau european, găsindu-şi locul în instrumentele de drept internaţional. Nu o vom găsi, însă, în documente de tipul Strategiei de Apărare sau Securitate, într-o ţară ca America, unde Strategiile cu pricina se referă la “suveranitate” doar atunci când este vorba de alte ţări (Irak sau Afganistan), niciodată de Statele Unite. Căci, SUA se reclamă, în orice strategie de securitate, de la nevoia de a apăra pe cetăţeanul american, ca fundament al statului, ca valoare supremă a fiinţării de stat!

Pentru pedanţi şi falşi cunoscători în ale “suveranităţii”, trebuie precizat că nu mă interesează istoria conceptului ca atare, de la accepţiunea westphalică, trecând prin dihotomia “internă/externă” şi poposind în lucrările lui Jean Bodin, Thomas Hobbes sau ale bunului nostru sfătuitor, Jean-Jacques Rousseau! Mă interesează, exclusiv, valoarea de întrebuinţare a acestui concept în epoca modernă, când apare codificat în instrumente de drept internaţional, ca instrument politic desprins total de lumea drepturilor omului şi folosit, pe plan intern, de statele comuniste, chiar împotriva drepturilor, ca atare.

Pentru americani, nu există “suveranitatea” statului, ca valoare conceptuală, de sine stătătoare, există “felul de viaţă american”, definit prin cetăţean, cel care trebuie apărat, statul existând şi fiind apărat doar prin protejarea individului şi a libertăţilor sale fundamentale.

Francezii, care, spre deosebire de americani, lucrează intens cu acest concept, “suveranitate”, îl plasează în documente de tipul celui descris mai sus, dar ca o derivaţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. Uniunea Europeană nu cunoaşte, nici ea, termenul abstract de “suveranitate”, axându-se, în Agenda sa de Securitate, pe cetăţean şi drepturile lui, ca obiective şi principii esenţiale ale apărării spaţiului comunitar. Până şi ruşii, în documentele lor similare, nu apără, în primul rând, statul şi “suveranitatea” sa, ci pe cetăţean şi drepturile sale fundamentale.

Moştenirea “suveranităţii” statului, ca principal obiectiv de apărat în România, ne vine pe filiera comunismului desăvârşit, în varianta “democratică mai superioară” a lui Nicolae Ceauşescu Integral.

Cetăţeanul însuşi este contrapus conceptului de suveranitate şi integritate a statului şi, de aceea, Ceauşescu se referea întotdeauna la apărarea “suveranităţii” statului, a independenţei şi integrităţii sale teritoriale, niciodată la cetăţean (ascultă file audio*):

(urale) “(…) pentru triumful socialismului şi comunismului în România, pentru întărirea continuă a independenţei şi suveranităţii patriei noastre, pentru o politică de pace, progres social şi colaborare în întreaga lume” (urale).

În plină reprimare a revoltelor de la Timişoara, în decembrie 1989, Ceauşescu se adresa poporului român prin intermediul televiziunii naţionale informându-l că armata română a avut prea multă răbdare cu protestatarii din oraşul erou. Armata apăra “suveranitatea” statului împotriva propriilor cetăţeni! (ascultă file audio*).

“Doresc să declar, cu toată răspunderea, că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare”.

America, Europa, Franţa şi doctrina democraţiei “mai inferioare”

Chiar şi atunci, sub comunism, era un nonsens să vorbeşti despre apărarea statului, a “suveranităţii” de stat, prin înfrângerea cetăţenilor săi, sau despre valoarea supremă, “suveranitatea” statului, ignorând total libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Dar, vă întreb, cum este ca astăzi, în documentul lui Iohannis, să avem exact aceeaşi filosofie ceauşisto-securistă a “suveranităţii” de stat, în contradicţie totală cu doctrina drepturilor omului practicată de americani, francezi, întregul sistem comunitar, cu toate ţările sale, Canada şi chiar Rusia lui Putin? Cum e posibil ca un parlament, în România Noului Mileniu, să voteze o asemenea mizerie securisto-ceauşistă, de cea mai joasă speţă, la cererea lui Iohannis? Cine au fost “specialiştii şi reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic” cu care s-a consultat preşedintele ţării, în elaborarea Tâmpeniei Secolului? Căci, veţi vedea imediat, textul  e “Ceauşescu” absolut, de la cap la coadă! Hai să trecem în revistă documentele menţionate!

Mai întâi, să poposim în Statele Unite şi să vizualizăm rapid un scurt extras din Strategia Naţională de Securitate 2015 a Americii, p. 8 (https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf).

1-us national security strategy-amenintare cetatean

“SUA vor folosi forţa militară, unilateral dacă este necesar, când interesele noastre de durată o cer; când oamenii noştri sunt ameninţaţi; când felul nostru de trai este în cumpănă; şi când securitatea aliaţilor noştri este în pericol”.

Ce poate fi mărturie mai vibrantă a angajamentului pentru cetăţean, pentru valorile democratice, pe care este clădit destinul individului uman, într-o societate în care drepturile sale definesc statul şi nu invers?

Agenda de Securitate a Uniunii Europene este la fel de relevantă, p. 3 (http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf).

5-eu-primul principiu-drepturile omului

La subcapitolul: Să lucrăm mai bine împreună pentru securitate, documentul european anunţă “cinci principii cheie”, dintre care, primul sună aşa: “Mai întâi, avem nevoie să asigurăm deplina îndeplinire a drepturilor fundamentale”! Nicio vorbă despre “suveranitatea” naţională! Asta este securitatea UE! În primul rând, drepturile omului. Aşa cum scrie în Titlul V al tratatului de la Maastricht, unde este definită Politica Externă şi de Securitate Comună a UE (PESC).

Francezii nu fac excepţie, deşi, spre deosebire de America şi de doctrina comunitară de securitate, vorbesc şi scriu abundent despre “suveranitatea” statului în Cartea Albă cu privire la Apărarea şi Securitatea Naţională, p. 19! Dar, care “suveranitate”? A cui? Cea a lui Ceauşescu? (http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/pdf/le_livre_blanc_de_la_defense_2013.pdf).

2-livre blanc-france-stat de drept defineste suveranitatea

“Suveranitatea”, la francezi, derivă din “respectul” faţă de statul de drept!

3-livre blanc-france-Declaration des droits de l Homme-suveranitate

Mai mult, “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului subliniază că menţinerea suveranităţii naţionale este o responsabilitate esenţială a puterii politice”. Practic, “suveranitatea” de stat este un subprodus al monumentalei Declaraţii, care a pus cetăţeanul, în civilizaţia modernă europeană, la începutul şi sfârşitul lumii!

Între Vest şi România, Putin “vrea” democraţia

Oricât ar fi de paradoxal, Rusia lui Putin este foarte tare înscrisă, conceptual, pe această linie a democraţiilor occidentale. Adică, la nivel de documente, aşa cum apare cu evidenţă din Strategia Naţională de Securitate a Rusiei până în 2020. Sigur, modul în care respectă Putin drepturile omului, în varianta occidentală, nu prezintă nicio taină pentru noi, dar e spectaculos că, pe hârtie, filosofia este exact aceeaşi. (http://rustrans.wikidot.com/russia-s-national-security-strategy-to-2020).

8-russia-national security strategy-titlu

Principalele Direcţii ale Politicii Naţionale de Securitate a Rusiei se traduc în Priorităţi Naţionale Strategice.

9-russia-national security strategy-drepturile omului first-suveranitate dupa

Iar Priorităţile Naţionale Strategice sunt înţelese prin a “crea condiţii sigure pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor ruşi, dezvoltarea stabilă a ţării şi prezervarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii statului”. După cum se vede, întâi sunt drepturile cetăţenilor şi, abia apoi, “suveranitatea” naţională.

10-russia-national security strategy-protectia individului-suveranitate dupa

La fel, când vine vorba despre “conceptul” de “securitate naţională”, care se defineşte, în primul rând, prin “protejarea individului”, prin “calitatea vieţii cetăţenilor”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială se plasează, din nou, pe ultimul loc, derivând din primele.

11-russia-national security strategy-amenintari-individul-suveranitate dupa

Şi mai relevant este conceptul rusesc de “ameninţare la adresa securităţii naţionale”, vom vedea, total diferit de cel din gândirea lui Iohannis! În accepţiunea rusească, acest concept presupune “posibilitatea directă sau indirectă de a afecta drepturile şi libertăţile constituţionale”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială venind după aceea.

13-russia-national security strategy-interese-individul-suveranitate dupa

Este de reţinut ordinea de precădere, în doctrina rusească, atunci când se definesc interesele naţionale ale Federaţiei Ruse: “individul, societatea, statul”.

Iohannis, un om pentru eternitate…a lui Ceauşescu

Strategia Naţională de Apărare a României emisă de Iohannis este un coşmar, comparată cu doctrina ceauşisto-securistă şi cu documentele prezentate, deja, din spaţiul democratic NATO-UE, ca şi din Federaţia Rusă. Încă de la început, ce poate fi mai traumatizant, decât să aşezi ordinea de precădere rusească, în materie de preocupare cu privire la securitate, “individul, societatea, statul”, lângă următoarea frază, din discursul rostit de Iohannis, la livrarea Strategiei Naţionale de Apărare a României către parlament?

“Este o declaraţie pe care România o face. Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Ordinea este inversată perfect, parcă Iohannis s-ar fi vorbit cu Putin cum să arate România mai prost! Şi, avem pretenţia, cu un asemenea preşedinte, să le dăm lecţii de democraţie ruşilor! Gândiţi-vă că Iohannis se plimbă cu Strategia lui prin Europa comunitară şi, probabil, se laudă cu ea! Nu ştiu dacă Putin îi dă atâta importanţă, încât să râdă de el, în timp ce Hollande strâmbă din nas! Dar, să vedem prestaţia lui Iohannis!

14-strategia nationala de aparare romania-titlu

Este incredibil că Ceauşescu este atât de viu, în reflexele comunistoide ale acestui domn, indiferent dacă a fost sau nu membru de partid!

15-strategia nationala de aparare romania-interese securitate-individ

Exact ca pe vremea Marelui Cârmaci, interesele naţionale de securitate se traduc, după cum se vede, prin “suveranitatea” statului, în primul rând. “Drepturile omului” vin abia pe locul al patrulea. Ceauşescu redivivus!

16-strategia nationala de aparare romania-amenintari-nu individ

Spre deosebire de americani şi ruşi, la care ameninţările vizează, în primul rând, pe cetăţean, în Strategia lui Iohannis, la subcapitolele Ameninţări, Riscuri, Vulnerabilităţi, nu există deloc referire la drepturile omului!

17-strategia nationala de aparare romania-obiective-individ loc doi

Iată, imediat mai sus! La Obiective Naţionale de Securitate, “suveranitatea” tronează înaintea “drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.

Acesta este “democratul” Klaus Iohannis! Înţeleg, de la dumneavoastră, că nu a lucrat pentru Securitate! Oare? Şi nici membru PCR n-ar fi fost! Că la băut cu Ceauşescu, precis nu a mers! Deşi vrea să ne convingă că gândeşte occidental, “democraţia” promovată de domnia sa pare cu “mult mai superioară” decât a americanilor, a francezilor şi a Uniunii Europene! I-a “tăiat” până şi pe ruşi, cu tot trecutul lor stalinist şi congenitala tulpină ţaristă în comportament.

Iohannis practică un balet pe cu totul altă muzică decât libretul democratic original. E drept, mişcările par aceleaşi, perfect adaptate la muzică! Doar că nu e muzica din libret! Ce nu înţelegeţi? Cu zâmbetul spre Washington şi cu Securitatea în suflet! Trăiască Suveranitatea Statului! Da, se poate, chiar la interval atât de mare în timp! Zău, şi Rita Hayworth a dansat pe Stayin’ Alive de Bee Gees! E drept, Rita călătorea în viitor, pe muzica celor de la Bee Gees! Iohannis merge în trecut, pe refrenele dogite ale lui Ceauşescu! “Prietenii ştiu de ce”! Eu n-am zis nimic de Coldea, vă rog frumos! Coldea e băiat tânăr, sensibil, necontaminat de Securitatea lui Ceauşescu, terminaţi cu prostiile! Şi obişnuiţi-vă cu ideea că Ceauşescu a murit! Dacă mai puteţi! Cum? Trăiască Băsescu? OK! Aşa mai merge! Ceauşescu Is Stayin’ Alive!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Români şi Secui Înfrăţiţi în Falanga FSN-istă! Trăiască Victoraş! Jos Crinuţu’!

victor-crin-traian

Andrei Chiliman şi Diana Tuşa au fost excluşi din PNL, pe 27 mai 2013! Aş fi vrut să văd în asta un gest discreţionar al Crinuţului cel dominat de demonii răsfăţului în calendar, unde mai are foarte puţin până la ora adevărului! Am văzut, în schimb, o Diana Tuşa tristă şi uşor confuză (aproape plânsă, arăta, într-adevăr, ca un om politic pătruns de „convingeri ferme”, un „luptător”, ce mai!) şi un Andrei Chiliman care se tânguia „demn”, în conferinţa de presă, pe umărul PSD! Care PSD ar fi fost, conform primarului Chiliman, un partid beştelit neloial de Crin! De Crin, sireacu’, cel care, vezi Doamne, şi-a permis să-l critice pe aliatul din USL, prin stenogramele alea, pe care tot securiştii de serviciu ai FSN le scurg spre “bobor”, dinspre reuniunile oficiale ale PNL-ilor! Mi-am dat seama că aştept prea mult de la “aripa” Chiliman! Mă rog, sincer, aşteptam doar un dram de inteligenţă! Cât de stupid pot fi? Am renunţat şi m-am îndreptat, din nou, cu speranţă, spre binomul de aur Crinuţu’-Victoraş!

Dosarele politice şi onoarea „nereperată” a secuilor!

La Congresul UDMR, din 25 mai 2013, cei doi lideri de azbest ai jăraticului autohton s-au opărit cu apă rece, de la tribuna maghiarimii din ţară vrând, neapărat, să-i vadă naţiunea cât de nevolnici sunt! Aşa-zisele ironii au fost surprinse doar fragmentar de presa sensibilă la culori şi steaguri, dar nu şi la loviturile sub centură aplicate codat şi sistematic. Ba Ponta s-a “minunat”, înţelegător, de albastrul şi galbenul steagului secuiesc, ce amintea de culorile liberale încântându-se cu ideea că i-ar fi trebuit mai mult roşu, ba Crin s-a scuturat de roşu ca de Ucigă-l Toacă! Ba Victoraş nu a auzit integral traducerea din maghiară în căşti, ba Crinuţu’ a auzit tot, fiindcă, la dumnealui, casca duduia ca economia USL-istă! Ba Ponta, care întârziase, făcea aluzii, nici măcar subtile, la reputaţia de leneş a lui Crinuţu’, căruia presa, inevitabil, avea să-i atribuie întârzierea premierului, ba Crin îi atrăgea atenţia că nu e suficient să deplângi politizarea justiţiei! Spectacolul ieftin al disoluţiei USL se muta în inima Ţinutului Secuiesc!

Cel mai tare mi-a plăcut cum s-a lamentat Victoraşu’ aburindu-i pe secui, referitor la necazul confratelui lor în ale identităţii naţionale, Zsolt Nagy. Acest cetăţean român de etnie maghiară a fost ministru UDMR, într-o epocă în care UDMR nu mai guverna după gustul lui Traian Băsescu, aşa că a fost suspendat, prin iunie 2007! Asta din cauză că i s-a confecţionat un dosar penal pentru tot ce este mai rău pe lumea asta, trădări şi alte bazaconii! Nu-i vorbă, UDMR s-a împăcat, apoi, cu Traian Băsescu, om cu alese îndemânări în a-i prosti pe români! Aşa că ungurii au venit la grămadă, iar UDMR a guvernat mândră alături de PDL până s-a ales praful de tot! Chestie românească, în cele din urmă!

Păcat că onoarea bietului Zsolt Nagy n-a fost “reperată” de nimeni! Nici măcar de ungurii lui din UDMR, pentru care şi-a sacrificat omul cariera, reputaţia şi, poate, libertatea! Şi zicea Victoraş prostindu-i pe secui, după modelul colegului său de trupă, Traianel: “În 2010 eram în opoziţie. Am spus în faţa Congresului dumneavoastră că dosare politice, aşa cum au fost cele împotriva lui Zsolt Nagy, colegul dumneavoastră, sper să nu se mai întâmple în România”! (auzi file audio* 13ponta-dosare politice ca cel al lui zsolt nagy sa nu mai fie in romania25may). Foarte tare! Să mai zică cineva că noi, românii, nu livrăm speranţă pe bandă rulantă “obraznicilor” ăştia de secui! Acum, nu sunt sigur că Nagy ăsta e secui! Şi nici că toţi ungurii de la Miercurea Ciuc, de la Congresul UDMR, erau secui! Dar, cum mie îmi plac secuii, mai ales când îi fraiereşte Băsescu, şi, apoi, însuşi emulul său, Victoraş, să zicem că toţi ungurii din România sunt secui!

Crinuţu’ şi procurorii lui Victoraş Cel Procuror!

A, să  nu uit! La gargara zaharisită cu privire la bietul Zsolt şi dosarul lui politic, unde Victoraş storcea cherosenul din ochi de milă şi restrişte sperând cu evlavie că aşa ceva nu se va mai întâmpla în Ţara Maicii Domnului, Crinuţu’, colegul său de nacelă, i-a pus pământ de flori în prestanţă! L-a admonestat ca pe ultimul FSN-ist, ceea ce Victoraş nu a fost niciodată (nu a fost ultimul, evident) el având loc în fotoliul de orchestră al fesenismului încă de pe vremea când umbla cu Che Guevara în cuget şi simţiri! Uite, ce i-a zis răul ăla de Crinuţ: “Eu cred că oricâtă bunăvoinţă ar avea cineva care spune <<nu mai vreau să auzim sau nu mai vreau să vedem dosare politice>>, nu se poate rezolva doar cu bunăvoinţă sau cu bună intenţie, a unui preşedinte, a unui prim-ministru, a unui procuror general sau a altcuiva (…)”! (auzi file audio* 13crin-udmr-judecatorul in centru-atac la ponta25may).

Wow! Chiar aşa? Păi, bine, Crinuţule, se poate să atragi chiar tu atenţia secuilor asupra aburelii de Dâmboviţa, pe parbrizul de Harghita-Covasna? Ce-or să spună “colegii tăi academicienii”? Şi, dacă ai fi făcut doar atât! Dar ai răsucit adânc pumnalul răzbunării PNL-iste, pentru gluma nevinovată a ghiduşului Victoraş, care a pus-o pe simpatica doamnă Kövesi şefă la anticorupţie, just for fun! Evident, partea asta nu a fost observată de presa de trei parale din România, care, spre deosebire de Opera de Trei Parale, nu este de Brecht! Căci, Crinuţu’ a continuat cu profeticele cuvinte: “Eu cred că trebuie să ne ferim de toate aceste riscuri printr-o reechilibrare a sistemului judiciar, în aşa fel încât să fie foarte clar că, în centrul acestuia, stă instituţia judecătorului şi că puterea judecătorească, în stat, nu lasă loc la confuzii!” (auzi file audio* 13crin-udmr-judecatorul in centru-atac la ponta25may). Teză pe care a repetat-o şi la Bucureşti, după Congres!

Şi, ce dacă? – vor zice les connaisseurs! Nu v-aţi prins, nu-i aşa? Hai, să vă ajut! Joi, 16 mai 2013? Vă sună vreun clopoţel? Ceremonia de instalare a noilor şefi la Parchete? Discursul lui Victoraş, îmblânzitorul de secui? Ia, uitaţi aici: “atât timp cât sunt prim-ministru şi lider al unui grup politic important în Parlament, orice modificare a statutului procurorilor se va face în sensul întăririi statutului de magistrat, al independenţei procurorilor, şi nu în sens invers. Există tot felul de intenţii, de idei pe care le cunoaşteţi, dar în ceea ce mă priveşte, mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere şi cred nu doar că procurorii trebuie să rămână magistraţi, ci mai degrabă cred că trebuie să lămurim, dacă se poate, chiar şi acea idee de autoritate a ministrului Justiţiei (…)”! (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-am-incredere-ca-veti-aplica-legea-ca-si-pana-acum-indiferent-de-cine-este-cel-vizat__l1a120010.html).

Păi, întărirea statutului de magistrat pentru procurori îi pune pe picior de egalitate cu judecătorii. Ca în comunism, de unde îşi trage seva emulul lui Che Guevara! Or, ce zice Nefericitul Încă Aspirant la Fotoliul de Prezident, Crinuţ Întâiul? Zice: NU! Adică: “reechilibrare a sistemului judiciar în aşa fel încât să fie foarte clar că, în centrul acestuia, stă instituţia judecătorului”! Or, aiasta nu se poate, dacă procurorul este magistrat, ca şi judecătorul! Sigur, nu am pretenţia ca teleastul PNL-ist Crinuţu’ să ştie sigur ce a spus! Dar, a spus! Porumbelul e departe! Aferim, bre!

Drapel să fie, dar secuiesc!

Revenind la aburelile lui Victoraş pentru descreţitul frunţilor secuilor, mi-a plăcut cum le-a promis el că va face legislaţie împreună cu ei, ca să poată să-şi arboreze drapelul şi simbolurile în voie! Asta, pentru că nu se exprimase foarte clar (după propria evaluare), în discursul din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, din 24 aprilie 2013, când se referise la acelaşi lucru! Şi, le zise Victoraş secuilor înlăcrimaţi de duioşie că golul imens, lăsat în sufletul lor de Marinarul Neamului Românesco-Secuiesc, era umplut, acum, pe deplin, de Procurorul  Tuturor Românilor Chiar Şi Secui: “Problema steagurilor – am rezolvat toate problemele, mai rămâne cea a steagului. Am spus în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, probabil că am fost atât de vag, încât n-a înţeles nimeni ce voiam să spun, pentru că, imediat, ar fi ieşit un scandal (…)”. (auzi file audio* 13ponta-nu s-a inteles ce a zis la pace on simboluri minoritate25apr).

Adică, ce scandal, Monsieur? Nu eşti matale prietenul secuilor? Sigur, sigur, ai fost vag în Adunarea aia, la Strasbourg, că ieşea scandal! Care scandal? Hai, că secuii te iubesc oricum, lor le place să-i minţi duios, ca Băsescu! Noroc că ai înlăturat caracterul vag al minciunilor, pardon, bezelelor trimise către secui! Uite, cum a continuat, la Miercurea Ciuc, Victoraşul: “Cred că împreună cu dumneavoastră, putem adopta acea legislaţie, la cel mai înalt standard european, care, pe de-o parte, să recunoască importanţa simbolurilor naţionale, steagul României, steagul Uniunii Europene, în acelaşi timp să recunoască şi să respecte însemnele locale, indiferent cum sunt acestea, chiar dacă e vorba de galben cu albastru, aş fi preferat să fie roşu steagul dumneavoastră (asta e glumă, măi, secuilor, ha, ha, ha-n.n.), dar putem să-l acceptăm chiar şi în această formulă, important este, important este (e repetiţia lui Victoraş-n.n.) să stabilim din nou, împreună, care este acea soluţie, care respectă, cât mai mult, toate sensibilităţile naţionale, locale ale minorităţii (…)” (auzi file audio* 13ponta-gasim o solutie impreuna on simboluri minoritate25apr).

Vedeţi? Exprimare foarte clară! Să găsim soluţia! Care soluţie? E, aiasta, măi, secuilor, nu v-o spun! E drept că, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, unde zicea el că nu a fost clar, a zis cam aşa despre soluţia aia: “Instituţiile administraţiei centrale vor avea, bineînţeles, simboluri naţionale şi ale Uniunii Europene, dar toate instituţiile locale trebuie să aibă dreptul să-şi adopte propriile simboluri, atâta vreme cât nu sunt împotriva standardelor europene!” (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm). Pentru conformitate, iată: “The central administrative institutions will have, of course, the national and European Union symbols, but all the local institutions should have the right to adopt their own symbols as long as they are not against European standards.”

Aşadar, “toate instituţiile locale trebuie să aibă dreptul să-şi adopte propriile simboluri”! Adică şi instituţiile locale din Harghita şi Covasna! Păi, asta e mult mai clar decât “important este să stabilim din nou, împreună, care este acea soluţie care respectă, cât mai mult, toate sensibilităţile naţionale, locale ale minorităţii”! Soluţia pe care nu ne-o dă la Miercurea Ciuc, ne-o dăduse la Strasbourg: “trebuie să aibă dreptul să-şi adopte propriile simboluri”! Unde a fost mai clar? Păi, la Strasbourg! La Miercurea Ciuc nu a fost deloc! Ştiţi de ce? Fiindcă Miercurea Ciuc e în România şi a vorbit aici româneşte! Şi, cum românii sunt împinşi să-i urască pe secui, fiindcă ne “fură” ăia Ardealul în fiecare zi şi, fiindcă Victoraş însuşi a inventat o problemă cu steagurile secuieşti, pentru a mai răscoli un pic mizeria naţionalist-cretinoidă (ca să abată atenţia proştilor de la dezastrul guvernării USL-iste), nu putea să spună ce a zis la Strasbourg! Că se strepezea naţionalismul românesc!

Hai, să vă spun un secret! Nu e nevoie de nicio soluţie! În baza legilor româneşti şi internaţionale, secuii au tot dreptul din lume să arboreze steagul secuiesc pe clădirile administraţiei locale din zonele unde sunt majoritari. Şi nici nu mă mai ostenesc să vă dau extrasele din legile româneşti şi hotărârile judecătoreşti care confirmă asta! Am şi eu nervii mei! Dar, dacă nu mă credeţi, luaţi trenul sau volanul în mână şi mergeţi la Sfântu Gheorghe, în anul 4538! Veţi găsi steagul secuiesc arborat pe Primărie ca şi acum! Şi nimic despre Victoraş în manualul de istorie, cu excepţia următoarei fraze: “Şi fu Victoraş Che Guevaraş un păstor atât de bun pentru secui, că îi sorbiră ăştia cuvintele din gură ca lui Ţichindeal Gură de Aur, în anul de graţie 2013, când fu mare Congres mare la UDMR”!

Băsescu cel Rău! Da’, Rău!

Şi cam atât despre secui! Care secui, ocupaţi în istorie cu mânuirea armelor pentru apărarea pământurilor unde se găsesc şi astăzi (deşi, Victoraş a declarat, cu alt prilej, că n-ar mai fi pe acolo), nu au de unde să ştie că un băiat, pe numele lui Leon Trotsky, a scris, prin 1937, un eseu numit Stalinism şi Bolşevism. Leon ăsta fusese prin tinereţe coleg de doctrină cu Victoraş al nostru, dar se schimbă la bătrâneţe, de unde i se trase şi sfârşitul, bietul de el. Aşa că era foarte elogios la adresa unui oarecare Willi Schlamm şi ăla tot fost comunist! Austriac! Îngrozitor, cum renunţă, domne’, oamenii la comunism! Schlamm ăsta scrisese o cărticică cu titlul scandalos pentru ochii lui Victoraş, Dictatura Minciunii! Cam aşa caracteriza Schlamm regimul bolşevic! Nefericitul austriac nu a avut şansa să meargă la Congresul UDMR de la Miercurea Ciuc, să-l asculte pe Maestrul Victoraş promiţând soluţie miraculoasă secuilor şi românilor, deopotrivă! Nu-i bai, secuii l-au aplaudat oricum! Dar, hai să trecem la lucruri serioase!

În postarea mea din 20 mai 2013, Scrisoare Deschisă către Câţi Au Mai Rămas în PNL, precizam că “nimeni nu a făcut corelarea între ultimatumul lui Ponta adresat liberalilor şi concesia majoră făcută de Băsescu lui Victoraş, atunci când a anunţat, pe 15 mai 2013, în conferinţă de presă că: <<Am decis ca, pe 22 mai, la Consiliu să participe primul-ministru în baza unui mandat pe care îl voi aproba până la plecare>>.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14318&_PRID=lazi).

Ultimatumul se referea la solicitarea adresată liberalilor de a-l da afară pe Sorin Roşca Stănescu! Aveam în vedere sfârşitul USL şi târgul Traianel-Victoraş pentru a controla România peste capul liberalilor! Mă refeream la sfârşitul PNL! Consiliul European a fost pe 22 mai 2013! Adică, la două zile după postarea mea! Nu că aş avea nevoie să fac demonstraţii cu privire la cât de bine citesc viitorul! M-am săturat să tot am dreptate! Dar, să consemnăm pentru posteritate! 10 februarie 2013! Traian Băsescu ţine o conferinţă de presă, după Consiliul European care a stabilit exerciţiul bugetar comunitar pentru 2014-2020! Şi ne explică ce este aia “n + 3”! Hai să vedem:

“(…) Concluziile Consiliului au câteva prevederi legate de poziţia extrem de fermă a României în Consiliu, şi acum, şi în noiembrie. Cea mai importantă este aceea de la paragraful 87 punctul 2 care se referă la faptul că este însărcinată, este invitată Comisia Europeană să facă demersurile necesare pentru modificarea Regulamentului 1082 din 2006 cu privire la numărul de ani în care se cheltuiesc banii alocaţi statelor pentru a se ajunge la n+3 în loc de n+2. Asta înseamnă că România a obţinut decizia Consiliului European ca domnul preşedinte Barroso cu Comisia Europeană să declanşeze procedura de modificare a Regulamentului în aşa fel încât noi să pierdem banii nu din 2015, ci de la sfârşitul anului 2016. Altfel spus, am cerut un an în plus pentru exerciţiul bugetar.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi).

Aţi înţeles? Nu vă mai explic! E clar! “N+3”! Adică, în loc de o marjă de 2 ani pentru absorbţia fondurilor europene, este posibil să obţinem 3 ani! Hai, să vedem ce declara Victoraş, în aceeaşi zi, 10 februarie 2013, la România TV, despre acelaşi lucru, “n+3” şi despre Traian Băsescu: “Erau şi obiective tehnice. De la faptul că se taie din cele 48 de miliarde, atunci trebuia să obţinem nişte lucruri, care ţineau, în primul şi în primul rând, de n+3 pentru actualul exerciţiu, să se prelungească cu trei ani, să recuperăm exact prostiile făcute în 2010 şi 2011. Se punea problema de avansuri, se punea problema de cofinanţare la Dezvoltare rurală, se punea problema să obţinem, cum au obţinut alte ţări – joi noaptea au obţinut – în plus pentru Agricultură sau pentru… Erau punctele noastre, pe care le-a avut şi dl. Corlăţean la Consiliul Afaceri Generale, pe care le-am avut şi eu, le-a avut şi preşedintele, când a plecat. Că nu credeţi că fiecare s-a dus cu punctele lui, apropo de coabitare. Am avut nişte puncte comune, toţi trei şi pe toate vocile, când ne-am dus, am vorbit acelaşi lucru. Nu s-a obţinut. Îmi pare foarte rău. Nu pot să spun că, dacă eram eu sau Corlăţean, nu ştiu, îl făceam 10 din 10. Dar când ai făcut zero din zece, să vii acasă, să spui că ai făcut tot, nu merge. Nu merge.” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-romania-tv-prima-parte__l1a119446.html).

Băsescu cel Bun! Da’, Bun!

Adică, ce “n+3”? Băsescu nu a obţinut nimic! “Nu s-a obţinut”! A obţinut 0 din 10! “Când ai făcut zero din zece, să vii acasă, să spui că ai făcut tot, nu merge!” Aşadar, dezastru! La câteva luni de la această evaluare, deosebit de aspră faţă de prestaţia părintelui naţiunii, Traian cel Mare, pe 22 mai 2013, într-o conferinţă de presă la Bruxelles, după numirea lui Kövesi la DNA şi desemnarea lui ca înlocuitor al lui Băsescu la Consiliul European din 22 mai, la care a participat, Victoraş face noi aprecieri! Aprecieri referitoare la contribuţia aceluiaşi Băsescu la bugetul comunitar, cu precădere legate de “n+3”:

“Este o decizie extrem de importantă, pentru obţinerea acestui lucru cred că s-a colaborat foarte bine şi România a avut o poziţie unitară, începând cu preşedintele ţării, la discuţia despre mecanismul financiar multi-anual, ministrul de externe, reprezentanţii noştri aici la Comisie; a fost un efort, repet, unitar, toţi reprezentanţii României de la preşedinte până la ambasador au spus acelaşi lucru, cât de important este “N plus trei” pentru noi şi, dacă această iniţiativă a Comisiei îndeplineşte toate procedurile pentru a fi adoptată, pentru România va reprezenta un avantaj de câteva miliarde de euro bune din exerciţiul 2007-2013, pe care reuşim să le accesăm. Astea au fost discuţiile cele mai importante. Dacă am uitat eu ceva, dacă vă interesează pe dvs ceva în mod special.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-azi-la-summitul-ue-de-la-bruxelles__l1a120045.html).

Opaaa! Deodată, preşedintele a fost foarte util, la fel ca “toţi reprezentanţii României”! S-a schimbat modificarea! Ca în povestea cu gazele de şist! Care nu erau bune pe vremea guvernului Ungureanu, dornic să le exploateze, căci aşa zicea Victoraş, că nu erau bune, dar care sunt bune acum, în timpul guvernului aceluiaşi Victoraş, căci aşa zice el! Tot firma americană Chevron ar fi explorat atunci, ca şi acum! Ingenuu şi curat, ca un pachet de Pampers, Victoraş a negat că ar fi acuzat guvernul Ungureanu sau pe preşedinte că s-au vândut intereselor americane, în problema gazelor de şist (joi, 16 mai 2013, emisiunea Prim-plan, TVR 1):

Mihai Rădulescu: Traian Băsescu, atunci când susţinea exploatarea sau, mă rog, prospecţiunea…
Moise Guran: Explorarea…
Mihai Rădulescu: Explorarea – în acest domeniu al gazelor de şist – era acuzat că a bătut palma cu americanii. Acum, dumneavoastră…?
Victor Ponta: Eu nu l-am acuzat. Eu n-am avut puseuri antiamericane, niciodată.” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-prim-plan-la-tvr-partea-a-ii-a__l1a120025.html).

Fără „puseuri”! Dar, cu gaze, fie ele şi de şist!

Omul avea dreptate! Nu a avut niciodată puseuri antiamericane! Cu atât mai puţin pentru a promova nişte interese electorale abjecte urmărind atingerea scopurilor sale meschine, prin minciuni şi tactici comunistoide, fără nicio legătură cu interesele reale ale ţării! Vorba lui, din 1 aprilie 2012 (nicio păcăleală), când era ocupat cu demolarea guvernului Ungureanu-Băsescu invocând interesele străine (americane), cărora se vânduseră guvernanţii în problema gazelor de şist:

“(…) descoperirea de către dumneavoastră, de către presă, a unor noi concesiuni privind exploatarea gazelor de şist; mandatul premierului Ungureanu este un mandat care nu are legătură nici cu interesele României, şi se pare că nici cu interesele de partid măcar, ale PDL-UNPR-UDMR, ci este un mandat care are legătură cu interese externe României şi care trebuie să se finalizeze cel mai târziu în noiembrie prin transferul unei importante părţi din ceea ce a mai rămas resursă naturală şi resursă energetică a României în mâini necunoscute pentru publicul larg şi mâini, care, în mod sigur, nu au nicio legătură cu interesul naţional al României!” (auzi file audio* 12ponta-3mandat ungureanu-interese straine-4aluzie chevron-maini1apr).

Evident, aceste formulări cu trimitere la “concesiuni privind exploatarea gazelor de şist”, ce ar avea legătură cu “interese externe României” şi care “nu au nicio legătură cu interesul naţional al României”, concesiuni către firma americană Chevron, nu indică deloc vreun “puseu antiamerican”!  Suntem de acord aici! Indică altceva! Mai imund de atât! Vorba lui Willi Schlamm, cu dictatura aia a minciunii! Pentru Victoraş şi ai lui PSD-işti, o singură problemă a rămas nerezolvată! Cum să scape de liberali, fără ca românii şi secuii, deopotrivă, să se prindă că pesediştii le-au copt-o! Mai precis, problema e cum să dai o palmă poporului, în aşa fel încât acesta să creadă că i-au dat-o liberalii! Uite, ca în filmul de mai jos! Sunteţi pregătiţi, români? Că pe secui m-am bazat întotdeauna, ei sunt românii mei preferaţi!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Victoraş Poantă, un Maestru în Subtextu’!

ponta la coe-OK-refacut

Victoraş este un mare maestru! Un maestru al subtextului! Un pionier în adevăratul sens al cuvântului. Adică, un deschizător de drumuri, nu de conserve! Chiar un om providenţial pentru români! Sigur, nu am spus inteligent! Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi! Doar că eu nu văd nimic în el, de acest fel! Oricum, pentru subtexte, în politica românească, nu e nevoie să fii inteligent! Minimul necesar este să fii laş sau perfid! Evident, nu e cazul lui Poantă! El nu există pe minimul necesar! El e un om de cultură, poate! Hm! Universitatea din Bucureşti tocmai a descoperit recent că i-a conferit titlul de doctor pentru un plagiat ieftin! Iar românii au încredere în el şi aşa, mai ales că toate comisiile şi “comiţiile” din Ministerul Educaţiei, în cap cu ministrul PSD, nu au catadicsit să-i retragă titlul!

Cum e să furi un titlu la comunişti

Apropo, am uitat să vă spun! Când ministrul apărării şi ministrul învăţământului din administraţia Merkel au fost nevoiţi să părăsească funcţia oficială din guvern, fiindcă au fost acuzaţi de plagiat, ştiţi cine le-a retras titlul de doctor? Păi, exact universitatea care a acordat acel titlu. Căci, aşa este în democraţie, universităţile au autonomie reală, acordă şi retrag titlurile ştiinţifice, cum este cel de doctor! În România, exact ca pe vremea comunismului, în care universitatea era o slugă a Ministerului Educaţiei şi subordonată total factorului politic, titlul de doctor este acordat şi retras prin decizia ministrului politic! Comunist sau pesedist, liberal sau imbecil, dacă mâine românii vor vota la putere vreun partid al imbecililor, ceea ce nu m-ar mira deloc.

Degeaba decide universitatea care a acordat titlul de doctor că Victoraş a furat, căci asta este plagiatul, furt intelectual! Universitatea nu-i poate retrage titlul ştiinţific, fiindcă o comisie din ministerul doamnei Andronescu a descoperit că decizia universităţii nu e bună! Şi românii îl adoră pe Victoraş, după ultimele sondaje! Adică, au încredere în el! Ştiţi ce? Cred, sincer, că Victoraş este exact ceea ce reprezintă cu succes pe români astăzi! Românii ar trebui să vrea să fie reprezentaţi de cine este mai bun printre ei! Şi mai deştept! Şi mai de încredere, în slujba lor! Şi Poantă este toate astea! Nu e sigur, totuşi, după cum vom vedea, că românii chiar îl vor în frunte pe cel mai deştept dintre ei! Noroc că s-a nimerit ca Poantă să fie cel mai deştept! Uite, pe 24 aprilie 2013, Victoraş, cel iubit de români, a ţinut o cuvântare magistrală, pregătită cu mult înainte şi exersată corespunzător, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei! Şi răspunsurile la întrebările care au urmat au fost îndelung pregătite. De ce dau acest exemplu? Fiindcă este cea mai importantă intervenţie (în forul democraţiei europene) şi cea mai recentă.

Cum e să votezi când eşti prost

Ei, bine, pe parcursul câtorva minute, Victoraş a spus cele mai mari cretinisme din istoria vorbei! Acolo! Dacă le-ar fi spus un american (păstrând proporţia şi similitudinea temei) la Organizaţia Statelor Americane, a doua zi l-ar fi crucificat presa, de la New York Times la Washington Post trecând prin CNN şi Fox News! La noi, nimeni nu a observat nimic! Nimic, nimicuţa! La fel cum nimeni nu s-a mirat că, la douăzeci de ani de la comunism, Universitatea din Bucureşti nu poate conferi sau retrage titlul de doctor decât prin mâna ministrului comunist al ţării. Căci, numai în comunism, sub centralizare dictatorială excesivă, titlul universitar se acordă astfel! Aşadar, noi menţinem miniştri comunişti, indiferent de partidul din care provin!

A, să nu uit! Povestea poveştilor, cum ar spune un mare scriitor de pe la noi! În orice societate, cât de cât răsărită, oamenii, oricât de umili, prin poziţia lor socială, înţeleg că, prin alegeri democratice, trebuie să trimită în fruntea ţării lideri care să-i conducă spre o altă viaţă, decât cea trăită de ei până atunci! Mă refer la cei mulţi şi umili! De ce? Simplu! Mulţi dintre ei nu au putut mai mult, nu au făcut studii suficiente, viaţa i-a nedreptăţit, poate, au un trai modest, dar decent. Alţii sunt alcoolici sau dependenţi de droguri. Alţii s-au certat cu legea şi nu s-au mai putut întoarce pe drumul drept. Dar, specia umană are o caracteristică şi pentru aceşti oameni, aceeaşi ca pentru toţi! Vor o viaţă mai bună pentru copiii lor decât cea trăită de ei! De aceea, când merg la vot, vor căuta lideri care să se impună prin valoare personală, prin inteligenţă, prin capacitate intelectuală. Niciodată nu vor vota ca lider pe unul care hăhăie ca ei, care şofează după ce a băut, doar pentru că şi ei ar vrea să facă asta, dar îi opreşte poliţia! Sau pe unul care râgâie în public şi se afişează cu blonde, ce par a-i fi oferit favoruri sexuale în schimbul unor funcţii ministeriale, doar pentru că şi ei visează la aceleaşi blonde sau care insultă femei jurnalist, doar pentru că şi lor le place să-şi pună femeile la respect! Ei bine, aţi fost în România în ultimii douăzeci de ani? Dacă da, atunci ştiţi cum votează românii! Slavă Domnului, Victoraş nu se încadrează în descrierea de mai sus! Acolo, altcineva a ocupat podiumul!

Cum e să fii mândru că eşti român la corupţi

Victoraş a vorbit în Consiliul Europei. Şi a repetat, spre bucuria presei şi a oamenilor obişnuiţi din România, de mai multe ori: “Sunt foarte mândru că sunt român (I am very proud to be a Romanian)!” Presupun că şi voi! Eu, nu! Nu atunci când România e reprezentată la Consiliul Europei de Victoraş! A fost întrebat de un oarecare Kox, parlamentar din Olanda: “De ce este atât de dificil să lupţi împotriva corupţiei şi ce este de aşteptat să se întâmple cu această importantă luptă în viitor?” Venit dintr-o ţară măcinată de corupţie congenitală, unde şeful guvernului este conducătorul de necontestat al cruciadei împotriva corupţiei, Victoraş a răspuns apoteotic şi profetic, spre mândria tuturor românilor, de care el însuşi e atât de mândru: “Sunt un fost procuror, dat tot sunt incapabil să vă spun exact de ce este atât de greu să lupţi împotriva corupţiei”!!! (I am a former prosecutor but I am still unable to tell you exactly why it is so difficult to fight corruption). (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Wow! Câtă supleţe a minţii! Cât românism condensat în substanţa justiţiară a acestui Corrado Cattani expirat, doctor refuzat de o universitate, dar adoptat de ministerul propriilor ciraci politici! Câtă dedicaţie pe altarul jertfei în slujba cetăţeanului până mai ieri băsist, astăzi luptător pontist pentru propăşirea neamului şi răpunerea hidrei corupţiei! Poftim? A, nu ştim cum s-o răpunem? Şi, ce dacă ne-a lăsat-o Burebista acum câteva mii de ani? Nu moare nimeni (e un fel de a spune, că, altfel, murim pe capete) că o să mai stea cu noi vreo două mii! Dacă nu ştim să o răpunem, ce să facem? Nu, hotărât lucru, Victoraş nu râgâie, nu pipăie blonde ministrese, nu se urcă beat la volan şi nici nu face accidente uşoare! E mândru că e român, măi! Toată Europa a văzut! Toată! Presa din România? Nu! Presa aia cu bentiţă tricoloră pe headline, nu a suflat o vorbuliţă! Că ajungem şi acolo, staţi pe-aici!

Toţi cei care râgâie sau îşi ciupesc femeile de părţile intime, în public sau, mai bine, le dau cu capul de bordură sau te calcă pe tine, cu BMW-ul, pe trecerea de pietoni sau câştigă zeci de mii de euro, pe lună, în vreo autoritate publică sau agenţie a statului sau cerşesc la colţ se vor fi bucurat că Victoraş e mândru de ei! Şi, că nu ştie de ce e greu să te baţi împotriva corupţiei! Şi că a răspuns aşa de bine la întrebarea olandezului (venit din regatul ăla, care nu lasă România în Schengen, fiindcă ţara noastră cică ar fi prea coruptă!)! Sigur, asta cu condiţia să fi aflat de prestaţia excelentă a premierului. Doar că presa nu a suflat o vorbă despre asta! Iar pe site-ul guvernului s-a publicat doar discursul lui Victoraş, nu şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri!

“Coabitarea” la deştepţi, “Cooperarea” la proşti

Eeeeee, staţi aşa, bre, românilor! Voi sunteţi antibăsişti, nu-i aşa? Înrăiţi! Nu suportaţi ca Victoraşul cel Mustind de Inteligenţă să “coabiteze” cu Băsescu! Adevărul este că, în România, cuvântul “coabitare” este urât de popor! Victoraş ştie şi nu “coabitează” cu Tiranul! E trup din trupul poporului! E sufletul mare, pipota râgâindă a românismului. Un NU hotărât “coabitării” cu Duşmanul poporului!

Sigur, trebuie să cooperăm cu Băsescu, instituţional, ca statul român să poată funcţiona! Dar, fără “coabitare”, că sună prost pentru românul de care suntem mândri cu toţii! Uite, ce frumos a zis Victoraş în faţa Europei civilizate: “(…) După alegeri, noi, politicienii români am reuşit să găsim soluţiile cele mai bune, având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare clară între şeful guvernului şi preşedinte.” Bravo, foarte frumos! Pipota naţională vibrează! Sigur, ce aţi citit aici este transcrierea cuvintelor lui Poantă de pe site-ul oficial al guvernului român! (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-lucrarile-adunarii-parlamentare-a-consiliului-europei-la-strasbourg__l1a119871.html).

Nenorociţii ăia de la Consiliul Europei i-au pus lui Victoraş alte cuvinte în gură (aşa apare pe site-ul lor): “După alegeri, noi – politicienii români – am încercat (în textul românesc este am reuşitn.n.) să găsim soluţiile cele mai bune având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare – ‘coabitare’ în franceză – între şeful guvernului şi preşedinte.” (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm) . Adică, în limba vorbită de Victoraş acolo, aşa: “After the election, we – the Romanian politicians – tried to find the best solutions, having in mind the future of the country, not the past. As some of you know, there is clear agreement on co-operation – ‘cohabitation’ in French – between the president and the government”.

Da, ştiu, mă ocup de tâmpenii! Asta e temă de discuţie, într-o ţară democratică, în care “coabitarea” Victoraş-Traianel e subiect de cancan politic? Corect! Scuze! Eu încerc doar să vă arăt că meritaţi să fiţi şi voi mândri de Victoraş, fiindcă el este exact ca voi! Uite, de pildă, ce frumos spunea Victoraş, pe 18 iulie 2012, la B 1 TV, într-un dialog cu Ion Cristoiu:

Ion Cristoiu: Întrebare. Concepeţi viaţa de premier după 29 iulie cu Traian Băsescu la Cotroceni? Nu, este o întrebare…, faţă de omul politic vorbesc.
Victor Ponta: Sincer, nu cred că vom putea coabita. Nu.” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultimul-cuvant-b1-tv-partea-i__l1a117771.html).

E, asta era pentru voi! Românii antibăsişti! În altă epocă (acum o săptămână), aş fi zis “pentru proşti”! Dar, nu, români! Mi-am dat seama că, în ciuda aparenţelor, în ţara noastră, toată lumea musteşte de inteligenţă! Pentru că, încă din august 2012, cam  în aceeaşi perioadă când Victoraş vă spunea că nu “coabitează” cu Băsescu, făcea o declaraţie pentru The Guardian (14 august 2012), adică în afara României, de care e atât de mândru. O declaraţie cum “că ar fi pregătit să ‘coabiteze’, atâta vreme cât preşedintele se limitează la rolul său constituţional (he would be prepared to “cohabitate” as long as the president stuck to his constitutional role).” (vezi http://www.guardian.co.uk/world/2012/aug/14/victor-ponta-romania-president-impeachment?INTCMP=SRCH).

Legea-i veche, prostia şi mai mare

E, cum vă simţiţi acum, ăia care aţi votat cu Victoraş? Cel cu un discurs pentru proştii autohtoni şi altul pentru deştepţii de afară! Foarte înţelepţi, presupun! Voi! Dar, hai să ne întoarcem la discursul Victoraşului din Consiliul Europei! Căci, au fost multe întrebări acolo şi Victoraş, prin fiecare răspuns, v-a făcut mândri! Mândri de el, de România, de Burebista, de mănăstirile din Bucovina, de bordura de o palmă înălţime de pe străzile din oraşele noastre, în spaţiul destinat trecerii cărucioarelor persoanelor cu dizabilităţi! Mândri de miile de câini vagabonzi de pe uliţe, pe care nimeni nu i-a strâns în douăzeci de ani, deşi, cu jumătate din salariul pe trei luni al unor angajaţi din instituţiile bugetare ale statului, am fi putut construi adăposturi nucleare unde să plasăm jumătate din China, darămite câteva mii de patrupede abandonate!

Uite, ştim cu toţii de îngrijorarea persistentă din Marea Britanie, cu privire la o posibilă deplasare masivă a cetăţenilor români spre Regatul Unit, îndată ce, în baza Tratatului de aderare, de la 1 ianuarie 2014, urmează să fie ridicate restricţiile de la accesarea pieţei muncii comunitare, pentru cetăţenii români şi bulgari. Doamna Gillan, parlamentar britanic, l-a întrebat pe premierul român, această lumină antibăsistă (cică!), votată cu pipota de majoritatea românilor drepţi din ţară: “Confirmaţi dacă guvernul dumneavoastră urmează să acorde, automat, unui număr potenţial de un milion de cetăţeni moldoveni, cetăţenia română, ceea ce le-ar permite intrare şi mişcare libere în interiorul UE? Sunteţi conştient de îngrijorarea că, în condiţiile în care o astfel de politică este continuată, ea ar putea submina încrederea în libertatea de mişcare?”

Victoraş a răspuns genial, ca poporul din care provine: “M-am consultat cu ministrul de externe, pentru că legea care acordă cetăţenie tuturor străinilor a fost adoptată cu multă vreme în urmă, în 1991. Există acolo o prevedere specială, care este doar pentru cetăţenii Moldovei, care au avut cândva cetăţenie  română, fiindcă sunt de origine română, aşa că nu este pentru toţi moldovenii. Cetăţenia nu se acordă automat, dar procedura este mai rapidă şi, până acum, nu a afectat migraţia în Uniunea Europeană. După cum ştiţi, lucrăm din greu să aderăm la zona Schengen, aşa că am fost în strânsă legătură cu Comisia Europeană şi cu statele membre. Desigur, pentru a ne atinge scopul de a adera la Schengen suntem gata să ne îmbunătăţim legislaţia, dacă e necesar. Vreau doar să fie clar că nu există o lege specială; este legea şi aceasta e o lege adoptată cu multă vreme în urmă. Şi nici nu se acordă cetăţenia automat; este doar o procedură mai rapidă. Nu se aplică tuturor moldovenilor; se aplică doar acelora care au avut cetăţenie română”.  (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Minunat! Absolut grandios răspunsul! Nu sunteţi mândri, români? După aşa răspuns, doamna Gillan cred că a dat buzna transportată în biroul lui David Cameron, de la Downing Street 10, să-i ducă vestea cea bună: “Moldovenii nu vor da buzna în Regat cu cetăţenia română în buzunar! Mi-a spus mie Victoraş! David, please, renunţă la pachetul ăla de contramăsuri îndreptate împotriva muncitorilor români, care ar căuta beneficii sociale în Britania, după liberalizarea pieţei muncii!” Şi, David, uşor ca o sulfină (nu Sulfina Barbu, deştepţilor) se va lansa în levitaţie plutind peste griji şi catedrale, peste Aston Martin şi Canterburry Tales, peste Thomas Morus şi Chelsea Londra! Victoraş se va parca, pe vecie, în sufletul Majestăţii Sale, Regina Regatului Unit! Super!

Sigur, între “procedură mai rapidă” şi “acordare automată” s-ar putea să nu fie nicio diferenţă, nici măcar semantică! Bleah, nu cred că s-a prins madam Gillan! Că zice Victoraş, legea e veche, din 1991 şi se referă doar la moldovenii care au avut cetăţenie română. Ăia din perioada 1918-1940, cât a fost Moldova de peste  Prut la noi. Câţi or mai fi în viaţă din ăia? Puţini! Aşa i-a spus Corlăţean lui Victoraş!  Madam Gillan, poţi merge liniştită la David! Chiar dacă “procedură mai rapidă” înseamnă “acordare automată” don’t bother! Nu sunt mulţi moldoveni în acea situaţie! Uite, zice foarte clar Legea nr. 21/1991, legea cetăţeniei române, republicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 06/03/2000 (aia veche, ce s-a modificat, oricum, de mai multe ori, inclusiv de la republicare), la articolul 10:

“Art. 10
Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) si e)”.

Articolul 8 e cu nişte condiţionalităţi tehnice nesemnificative! Nu ne interesează acele condiţionalităţi în textul de faţă! Uraaa! I-am liniştit pe englezi. Câţi să mai fie din ăştia, prin Moldova, care au avut cetăţenie română! Vă spun eu, puţini! Dragi români, Victoraşul v-a slavat! Pardon, am vrut să spun “v-a salvat”, eram Puţin cu Putin pe telefon! Puteţi merge liniştiţi la muncă în Regatul Unit. Nimeni, acolo, nu se va speria că veniţi cu toată populaţia Moldovei de gât! Mai sunt câteva fraze în continuarea articolului 10 din legea aia veche şi depăşită, de care ştiu Poantă şi Corlăţean? Care? Astea? Aha: “Părinţii care se repatriază şi solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor lor minori (…) În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.” Bun, e de presupus că moldovenii care aveau cetăţenie română în 1940 nu au copii de 14 ani, aşa că no sweat! Dar descendenţi de gradul III, cărora statul lui Poantă să le acorde cetăţenie română, or avea?

Băi, moldoveni! De la stânga la dreapta, în continuare, număraţi!

Ooops! Păi, dacă au, în cazul ăsta, nu vor mai fi aşa de puţini, după cum veţi vedea! Hai, să fim serioşi! Doamnă Gillan, ce, ne formalizăm pentru încă un milion de vlăstare moldoveneşti gata să primească cetăţenia şi care să vrea să vadă, într-o excursie, aşa (nu altfel), The White Cliffs of Dover? Come on, it’s a long way to Tipperary! I-a spus Corlăţean lui Victoraş că nu aveţi a vă teme, e o lege veche din 1991 şi numai moldovenii ăia, care au avut cetăţenie românească, o primesc rapid, din nou! Sigur, şi copiii lor! Şi descendenţii de gradul III! Pe-asta o ştiaţi? Păi, ce, să despărţim copiii de părinţi, doamna Gillan! Sau nepoţii de bunici? E frumos? V-a spus Victoraş că ştie de la domnul Corlăţean că e OK! E OK! Poftim? Ce? Corlăţean nu i-a spus şi de Ordonanţa de Urgenţă nr. 36 din 15 aprilie 2009? Cum, care ordonanţă 36? Aia cu descendenţii de gradul III ai cetăţenilor din 1940! Aia pentru modificarea şi completarea legii cetăţeniei române nr. 21 din 1991, legea aia veche! Cică, s-a înnoit prin Ordonanţa 36. Cică, s-a modificat articolul 101, aliniatul 1! Aoleu! Şi cum sună asta?

Păi, uite aşa: “Foştii cetăţeni români, care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi, ori li se poate acorda cetăţenia română la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).”

Opa! Cam toată populaţia Moldovei a pierdut cetăţenia română, fără voinţa ei, în 1940! Au mai rămas în viaţă destul de puţini. Şi, acum, o dăm înapoi (cetăţenia română) nu numai ălora care au pierdut-o atunci, ci şi tuturor descendenţilor până la gradul III? Trăiască România Mare! Sus, inima, români! Nu s-a unit ea, Moldova, cu România, dar unim populaţia Moldovei cu România, le dăm la toţi cetăţenie, fără să fie obligaţi să aibă domiciliu pe teritoriul ţării. Un singur exemplu a mai fost în istorie şi nu vreţi să ştiţi cine a mai făcut asta în Europa, până prin 1945!

Inspirat de exemplul românesc, domnul Viktor Orban a făcut la fel, în epoca noastră, a dat o lege a cetăţeniei, dar mai restrictivă decât a românilor, că omul are, totuşi, ruşine. Aoleu, am uitat de doamna Gillan, săraca! A apucat să-i spună treaba aia lui David, treaba cu legea aia veche din 1991, care vorbeşte doar de cei ce au avut cetăţenie română şi care sunt foarte puţini? Şi, care nu apucă ei să vină în Britania! Sper că nu a aflat David şi de treaba cu “descendenţii acestora până la gradul III”, că se dărâmă Regatul Unit! Înţelegeţi, boieri dumneavoastră! Noi nu vorbim aici despre cât de întemeiată e frica britanicilor că-i invadăm noi, cu moldovenii în buzunar! E vorba de ce le spune Poantă, sponsorizat de Corlăţeapă, europenilor! Cum îi linişteşte! Minţind ordinar şi mândri că sunt români! Sau, cine ştie, poate Corlăţeapă chiar nu ştia de Ordonanţa 36! Dar, ce credeţi voi, dragii mei? Doamna Gillan ştia de ea? Dar David Cameron?

De pildă, domnul Nicolas Sarkozy, preşedinte al Franţei, până de curând, ştia de ea. Pe 20 noiembrie 2010, la Lisabona, a susţinut o conferinţă de presă în marginea summit-ului NATO, care avea loc acolo. Şi a zis referindu-se la nevoia de a se reglementa problema de frontieră între România şi Moldova (sic!), înainte ca România să poată intra în Schengen: “M-aţi înţeles? Dacă această problemă de frontieră nu se rezolvă înainte să intre ei (românii-n.n.) în Schengen, problema românilor şi a moldovenilor, de exemplu, ea devine o problemă pentru toate ţările Schengen şi nu numai pentru prietenii noştri români. Nu vreau să mă amestec în politica românească, dar urmăresc un pic declaraţiile unora şi altora şi am notat entuziasmul autorităţilor române pentru a zice: <<în fond, aproape că nu există frontiere între Moldova şi România>> pentru că chiar este o lege foarte generoasă şi este din partea românilor, pentru a da cetăţenia română moldovenilor. (Je n’ai pas moi, à m’insérer dans la politique roumaine mais je suis un petit peu les déclarations des uns et des autres et j’ai noté l’enthousiasme des autorités roumaines pour dire : « au fond, il n’y a quasiment pas de frontière entre la Moldavie et la Roumanie », puisque même, il y a un acte très généreux – et c’est très bien de la part des Roumains – pour donner la nationalité roumaine aux Moldaves). Dar eu am crezut că am înţeles că moldovenii nu erau încă membri ai Uniunii Europene. Dacă ei (românii-n.n.) vor să păzească frontierele Uniunii Europene, de ce nu? Au toate calităţile să o facă. Mai trebuie încă să-şi fixeze frontierele şi noi cerem ca, înainte să intre în Schengen, să-şi fixeze frontiera pentru a şti care sunt frontierele care trebuie protejate. Aşa mi se pare rezonabil.”

Cum, după ce România primeşte asemenea avertismente, tu, şeful guvernului României, te duci în faţa Consiliului Europei şi îi spui doamnei Gillan din Marea Britanie, ţară nemembră Schengen, care se pregăteşte să inventeze oprelişti pentru cetăţenii români, în accesarea pieţii muncii din Regat, să stea liniştită că România nu face cetăţeni români decât din moldovenii care aveau cetăţenie română la 1940? Că aşa zice legea românească din 1991? Pe principiul că occidentalii ăia proşti nu ştiu ce legi avem noi? Fiindcă aşa ne-a învăţat Corlăţeapă? Să-i prostim pe proştii din Vest? Sau, fiindcă, pur si simplu, nu ştim legile ţării? Şi ne lăudăm pe acolo că suntem mândri că suntem români? Exact aşa! Şi, acum, luaţi-o pe asta!

Sancţiune pentru voi, români! “E” unii cu discurs antieuropean, dom’le!

Pe 25 aprilie 2013, Victoraş s-a dus la Digi 24 şi s-a angajat într-un dialog cu realizatorul, în care a primit următoarea întrebare dând răspunsul care urmează:

Realizator: Sunt alte patru ţări europene, care vor înăsprirea luptei împotriva fraudelor sociale comise de imigranţi, potrivit unei scrisori obţinute de France Press. Cei patru cer preşedinţiei irlandeze să poată interzice accesul pe teritoriul unei ţări al cetăţenilor UE, dacă aceştia au comis o fraudă cu ajutoare sociale. Cum vi se pare?
Victor Ponta: Ideea mi se pare corectă. Ideea, principiul. Dacă cineva, în mod regulat, merge într-una din cele patru ţări doar ca să acceseze programe sociale, nu să lucreze, nu să studieze, nu să facă schimburi culturale, ci doar ca să beneficieze de un sistem de protecţie socială mai bun, sigur că trebuie să existe o sancţiune.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-impartial-la-postul-de-televiziune-digi-24-prima-parte__l1a119935.html).

Ei bine, nu mă mai obosesc să vă arăt ce legislaţie comunitară, primară şi secundară, încalcă grosolan Victoraş Poantă făcând aceasta afirmaţie profund îndreptată împotriva cetăţenilor români, în primul rând, şi nu numai împotriva lor! Asemenea cretinism enunţat la cel mai înalt nivel în stat, într-o ţară care se află, încă, sub restricţii de accesare a pieţei muncii comunitare şi care vulnerabilizează poziţia politică a României, în orice negociere pentru apărarea drepturilor românilor aflaţi pe teritoriul altor ţări comunitare, arată exact cine este Poantă sau Corlăţeapă şi ceva în plus! Arată, în plus, exact cine sunteţi voi!

Dacă cineva  „fraudează” ceva, în Europa comunitară, există legi care condamnă asta! Punct! Ce alte „sancţiuni” să mai inventezi, după ce legea te-a pedepsit pentru „fraudă”! Este clar vorba aici, nu de sancţiuni inventate pentru a pedepsi o „fraudă”, pentru că, pentru fraudă, ţi se aplică o lege deja existentă peste tot în Europa instituţionalizată. Aici este vorba de „sancţiuni”, mai corect, oprelişti la accesarea beneficiilor sociale din piaţa muncii, ceea ce românii ar putea să facă, fără a încălca legea în ţările comunitare cu pricina. Adică, dacă eu, cetăţean român şi european, merg în Danemarca şi acolo mă prevalez de sistemul de protecţie socială existent în piaţa muncii, fără a presta o muncă socială, dar şi fără a încălca legea, Victoraş e de acord să fiu sancţionat? Şi nu v-am spus ce lege comunitară încalcă Poantă Tristă! Asta, ca să muncească un pic şi Corlăţeapă, poate află singur, cu mia lor de subordonaţi la fel de mintoşi ca ei, plătiţi de voi ca să vă apere interesele în Europa.

În aceeaşi discuţie de la Digi 24, Victoraş s-a lăudat cu partidul său comunistoid, PSD, prezentat ca mare partid proeuropean! Atenţie la schimbul de cuvinte, căci veţi descoperi o altă faţetă a personalităţii lui Victoraş, pentru care merită să vă reprezinte:

Victor Ponta “(…) Noi am fost întotdeauna un partid proeuropean. Sub guvernarea PSD s-au făcut lucrurile cele mai importante, care ţin de aderarea la NATO, la UE. Eu nu doar că nu vreau să schimb această direcţie, ci, mai degrabă, vreau s-o accelerez.
Realizator: Dar vara trecută au fost nişte declaraţii care au putut fi interpretate ca fiind mai puţin europene.
Victor Ponta: Da, dar să zicem că mult mai puţin de la noi.”

“Părerologi” şi “analişti”! Şi unii guvernanţi artişti!

Foarte tare! Atunci, de la cine au fost? Noroc cu Crinuţu’, care îşi pune mâna pe tichie şi declară candid, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, că “eu am fost şi sunt, în continuare, ţinta de serviciu, acuzat că sunt antieuropean etc., nişte prostii” (auzi file audio* aici 13crin-a3-1e considerat antieuropean-prostie8apr). O să ziceţi: stai aşa, că Poantă nu l-a acuzat direct pe Crinuţu’! Aşa e! Poantă nu are nici decenţa, nici ştiinţa dialogului civilizat, a afirmaţiilor directe, a asumărilor curajoase. Preferă subtextul, încercând să plaseze veninul fără a-şi asuma, pe loc, paternitatea aserţiunilor! Iată o mostră relevantă! Pe 5 aprilie 2013, a dat un interviu agenţiei naţionale de presă Agerpres. Realizatorul interviului s-a referit la laudele aduse, din ce în ce mai des, de Băsescu lui Ponta. Iată dialogul:

AGERPRES: Anumiţi analişti politici avansează ipoteze conform cărora laudele preşedintelui au scopul de a vă strica relaţia cu colegii de alianţă.
Victor Ponta: În mod sigur, da. Domnul preşedinte Băsescu este un politician mult prea bun ca să nu ştie că atunci când lauzi pe cineva sigur creezi suspiciune. Pe de altă parte, aţi văzut, în aceste zile au fost tot felul de alinieri cu totul şi cu totul neaşteptate. Până la urmă, colegii jurnalişti de la Antena 3, pe care îi respect foarte tare, erau pe aceeaşi linie cu doamna Macovei şi cu domnul Morar. Eu eram pe aceeaşi linie cu domnul Băsescu. (vezi http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-premierul-victor-ponta-agentiei-nationale-de-presa-agerpres__l1a119728.html).

Aici, Poantă, ca să mai atenueze din realitatea relaţiei speciale pe care o are cu Băsescu, dovedită de numirea lui Kövesi, o foarte băsistă doamnă, în fruntea parchetului anticorupţie, invocă faptul că Antena 3 s-ar fi aşezat pe acelaşi aliniament cu Daniel Morar criticând numirea lui Kövesi. Adică, vezi Doamne, Antena 3 cea antibăsistă este în aceeaşi barcă, iată, cu băsistul Morar! Aşadar, care-i problema că el, Poantă, a făcut o numire băsistă la DNA? OK, am spune noi! Numai că, pe 6 aprilie 2013, a doua zi, a mers chiar la Antena 3! Iată dialogul:

Victor Ponta: (…) După foarte mulţi ani, dl Morar nu mai e procuror general şi nu mai e şef în Parchet. Şi, într-un mod foarte ciudat, zilele trecute, tocmai cei care l-au acuzat mulţi ani pe Daniel Morar erau cei mai mari suporteri ai lui Daniel Morar.
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Eu cred…
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Analişti… părerologi. Că vorbim de păreri.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-am-deblocat-o-situa-ie-blocata-de-ani-de-zile-am-propus-pentru-func-ia-de-procuror-general-pe-domnul-ni-u-cel-care__l1a119732.html).

Cu o zi înainte, cine erau cei de “pe aceeaşi linie cu domnul Morar”? Păi, chiar jurnaliştii de la Antena 3! Venit în studioul Antenei 3 şi întrebat fiind cine sunt “suporterii” lui Morar, Poantă nu-i mai indică pe jurnaliştii postului unde se afla. Aceştia s-au transformat brusc în “părerologi” anonimi! Pe principiul “onestităţii” şi al “adevărului”, pe ăştia îi înjur numai în vecini, nu şi la ei acasă! Ăsta este omul ales de voi! Un om din Poante şi Minciuni, cea mai periculoasă specie de politician, specifică naţiei lui Burebista. Apropo, ştiţi cine a introdus termenul “părerolog” în discursul politic din România? Uite aici:

“Am promis că vă voi da unele explicaţii acasă, iar faţă de opinia publică am obligaţia unor clarificări legate de buget şi de controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi „părerologi”. Ei îşi mai spun şi analişti, unii din ei, desigur”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi).

Cu Băsescu, în cuget şi simţiri!

Îl cheamă Traian Băsescu! Inutil să vă menţionez că cei doi termeni, “părerologi” şi “analişti”, sunt folosiţi, în această formulă, împreună, exact la fel, de cei doi titani ai neamului (vezi cei doi termeni folosiţi aidoma de Poantă, în interviul de la Antena 3 de mai sus). Poantă îi soarbe cuvintele din gură lui Băsescu! Sincer, nici nu cred că îşi dă seama că vorbeşte cu cuvintele lui Băsescu! Dar, faptul că presa din România nu îşi dă nici ea seama, vă spune ceva? Voi v-aţi dat seama? Nu cred, pentru că în sondaje, încrederea voastră în Poantă e la cote din cele mai înalte! Şi, în plus, sunt câteva milioane de proşti, în această ţară, care l-au votat fiindcă au crezut că va lupta împotriva lui Băsescu! E drept, el luptă! Doar că o face alături de Băsescu!

Mai precis, dragii mei, v-aţi însoţit cu Poantă, cel mai bun prieten al omului, adică al dumneavoastră! Ceea ce nu aţi ştiut este că, atunci când eşti ori foarte prost, ori foarte tânăr şi naiv, chiar şi cel mai bun prieten îţi bea apa din gură. Şi, credeţi-mă, nici el nu trebuie să fie foarte deştept ca să vă bea din gură! Adică, să muriţi voi de sete. Aş vrea să cred că voi sunteţi în categoria “tineri şi naivi”! Cum v-am văzut, însă, pe aici, încă de pe vremea lui Burebista, cred că intraţi în altă categorie! Nu-mi cereţi să vă precizez care! M-am îndrăgostit de subtexte de când îl urmăresc pe Poantă! Poate vă daţi seama cum vă e, din filmul de mai jos! Nu speraţi, însă, nimic! Aşa cum v-am spus, voi sunteţi în altă categorie!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!

hollande-victoras-OK

Zilele trecute, pe 24 martie, la Pro TV, Crinuţu’, acest Savonarola al epocii moderne, explica ce greu e să fii sub “constrângerea unui buget fixat dinainte”! Sigur, nu voia să spună că trebuie fixat dinapoi, voia doar să-l apere pe Victoraş, care, sireacu’, nu apucase să o numească pe Kövesi la parchetul anticorupţie (DNA). Aşa că, pe 24 martie, nu se supărase încă nimeni pe Crinuleţ că are aşa tovarăş de prostit poporul şi se putea iubi, deocamdată, camaradereşte cu Victoraşul cel Nebăsist! Şi grăia Crinuţul că suntem sub “constrângerile din ce în ce mai dure” ale acordurilor cu FMI şi nu avem prea mult loc pentru “imaginaţie şi creativitate politică”! Dom’le, lupta e “aproape  disperată” ca să salvezi “o ambarcaţiune, pe care, de fapt, nici nu o pilotezi” (vezi file audio aici 13crin-12guvernul nu conduce barca-fmi si altii-lupta disperata24mar)!

Adică, România e o ambarcaţiune (cum îi bântuie pe ăştia de la USL, El Marinero y El Capitan) ce nu poate fi pilotată de români! “E” răii ăia de afară, care o pilotează, ăia cu FMI, cu Uniunea Europeană. Aşa că pofta-n cui, români, hai, exerciţii libere de scrâşnit din dinţi, o s-o duceţi şi mai prost, votaţi cu USL, că nu “pilotează” ei! Sigur, nu v-au spus asta în campania electorală, căci ei nu “este” proşti, o să aflaţi voi curând cine este tâmp! Iar, cu “imaginaţia“, ca să nu zic imaginarul, stau exact la fel de prost pe cât staţi voi cu inteligenţa. Chestiune congenitală politic, se trage de la tangaj şi greţuri la hulă, când înoţi pe uscat, ca milioanele de români care au votat cu cele două lumini de la Răsărit (în sensul că sunt mai răsăriţi ca Boc, nu vă gândiţi că s-au dat cu ruşii, nu-i duce mintea aşa departe), Crinuţu’ şi Victoraşu’!

În picioare, cu Crinuţu’

Sigur, acum, ştiţi voi ce greu e să stai treaz vreo şase ore pe zi? Habar n-aveţi! Cum naiba să nu uiţi chestia cu tangajul, cu vaporul pe care nu-l pilotezi tu şi lipsa de imaginaţie impusă de FMI? Uiţi, cum să nu uiţi şi, apoi, proştii de ce există pe lume? Ca să-i prostim noi, ăştia de la USL, că se lasă, mânca-i-ar mama de proşti! Aşa că, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, Cel Fără de Imaginaţie, recte Crinuţul, odată se înfiripă, suflet din sufletul poporului şi anunţă pe toţi proştii maturi şi înţeleniţi în altoiul de “creativitate” al neamului că El, Crin nu va accepta să fie un preşedinte “tolerat” de grupuri din “altă ţară”! “Preşedinte tolerat al unei Românii în genunchi, nu mă interesează să fiu” (vezi file audio aici 13crin-a3-2romania in picioare8apr), glăsui hoplitul politic nr. 1 al neamului din Grădina lui Dumnezeu! Am plâns! Cu sughiţuri! De la tangaj!

“Am făcut acest USL pentru a ridica România în picioare”, continuă tribunul! Câtă dreptate, în lipsă de imaginaţie şi creativitate! Cât adevăr, în lipsă de lipsuri mai mari decât putem duce, noi, proştii! Aşa e, de-aia s-a făcut USL! Să ridice România în picioare pe stadion! Şi să înjure Europa, când Merkel era la Bucureşti! Uoo, Merkel! În picioare, Români! Trăiască USL! Sigur, întrebarea este: cum poţi să stai în picioare când ambarcaţiunea se clatină, fiindcă nu o pilotezi tu? Şi când imaginaţia îţi joacă feste, că ce imaginaţie să ai, dacă “bugetul e fixat dinainte”? Şi, cum să fii altfel decât tolerat de ăia din afară, când “constrângerile sunt din ce în ce mai dure”? Haida-de! Credeţi că s-a chinuit cineva prin presa românească să pună cap la cap elucubraţiile Nedormitului? Scuze, Prea-Dormitului!Credeţi că românii au probleme cu tangajul la cap al Crinuţului? N-o să vezi!

Românii îl “urăşte” pe Băsescu, bre! Clar? Şi “e” patrioţi! “Ştie” ei ce e bine pentru ţară! În picioare, români! La coadă, cu demnitate, la ajutoarele de la “grupurili” de afară, care ne “tolerează” şi ne insultă dându-ne de pomană, să nu murim de foame, fiindcă numai din pomană mai putem trăi, de buni ce ne alegem conducătorii! A, să nu uit! În picioare, români! Că avem un transport nou de moaşte la biserica din colţul străzii şi, până la mătănii, trebuie să rupeţi puţin hainele de pe voi, să vă înjuraţi şi îmbrânciţi cu jandarmii, să leşinaţi la înghesuială, în timp ce popii ortodocşi se strâng cu prapuri şi mir ca să vă adune la pupat lemne sfinţite! Or, pentru toate astea trebuie să fiţi iniţial în picioare, ca să aveţi de unde vă prăbuşi în colb sau glod, răpuşi de oboseală, boală sau iubire sinceră de cele sfinte şi ţară! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Trăiască USL! Jos Băsescu!

Şi acum, să vedem cum stau românii demni, nu toleraţi, în Europa, sub liderii USL! Cum stau ei drepţi în faţa istoriei! Mai ales că El Lider Maximo a ieşit pe Digi 24, pe 11 aprilie, l-a desfiinţat pe Crinuţu’ (declarat “decredibilizat” şi “catastrofă”-vezi file audio aici 13basescu-digi 24-crin-decredibilizat-catastrofa presedinte11apr), care nu înţelege nimic şi are impresia că Băsescu vrea doar să rupă USL şi l-a ridicat în slăvi pe Victoraş! Care Victoraş e un moştenitor mai bun decât Crinuţu’ (vezi file audio aici 13basescu-digi 24-12ponta mai bun mostenitor decat crin11apr)! Sigur, după ce premierul a plasat-o pe Kövesi pe altarul prezidenţial de la DNA şi tămâia a început să gâdile în chip ferice nările Augustului Pontif pentru proşti, PSD-istul guvernamental a devenit, subit, frecventabil şi mult mai cool decât mult hulitul Crinuleţ. Dacă ne uităm la popularitatea lui Victoraş, chiar şi acum, după nominalizarea lui Kövesi la DNA, nu putem decât să fim mândri de un aşa popor şi de o aşa ţară. Şi să oferim noi argumente în acest sens.

Convergenţă şi eficienţă

Vă arătam în postarea cu titlul Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013, că există o discrepanţă uriaşă între subvenţiile la hectar pe care le primesc agricultorii români, în cadrul capitolului Plăţi Directe al Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene şi ceea ce primesc agricultorii din ţările vechi ale UE, cei 15 de până la extinderea UE din 2004 şi chiar faţă de ţări care au intrat în UE în 2004, cum ar fi Polonia (vezi paragrafele 4-11 ale postării Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013). De unde şi importanţa termenului de convergenţă, care are drept scop, în baza hotărârilor Consiliilor UE, să reducă acest decalaj uriaş, aşa cum remarca şi Învăţătorul neamului, mult controversatul preşedinte Băsescu: “Convergenţă înseamnă să se reducă mai rapid diferenţa dintre statele cu subvenţie mai mică şi subvenţie mai mare (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Fără a intra în totalitatea detaliilor tehnice legate de acest proces, pe care le găsiţi în paragrafele indicate mai sus, pentru fluidizarea înţelegerii întregului proces, reluăm doar paragrafele 5-6 din postarea menţionată:

Atunci când România a intrat în UE, la fel ca şi alte state nou venite în perioada 2004-2007, nu a primit, prin Tratatul de aderare, alocări, în cadrul plăţilor directe pentru agricultură, la nivelul a ceea ce era îndreptăţită să primească. Iar ceea ce era îndreptăţită să primească s-a calculat în funcţie de aşa-zisele referinţe istorice (modalităţi de calcul al subvenţiei la hectar în funcţie de nivelul producţiei anilor ’90, adică au fost favorizaţi agricultorii cu tehnici de producţie intensive, în aşa fel că 80% din ajutoarele acestui capitol din PAC merg spre 20% din exploatările agricole-vezi: http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html). România, lesne de înţeles, e puternic dezavantajată de această modalitate de calcul. Nu e singura ţară în această situaţie. De aceea, de-a lungul timpului, în discuţiile cu privire la echilibrarea acestor decalaje, şi-a făcut loc conceptul de convergenţă, adică ajustarea alocărilor în aşa fel încât, la orizontul lui 2020, agricultorii din România (şi din alte state UE defavorizate, cu cifrele aferente) să ajungă la un maxim posibil de până la 220 euro pe hectar (cifra de 220 este avansată de domnul Leonard Orban, fost Comisar UE, consilier prezidenţial şi ministru al lui Băsescu, ministru al lui Ponta şi iubit şi respectat de toţi actorii din devălmăşia politică USL-PDL-Băsescu, vezi: http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=24852).

Adică, mai precis, să sară de la 112 euro (după Băsescu, http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi) undeva spre 220 de euro (după Orban). Spuneam atunci, în 19 martie, că vom avea prilejul să mai discutăm despre convergenţă (când veţi afla din nou lucruri spectaculoase despre guvernul Ponta). Ea ar fi trebuit să se realizeze în patru ani, dar, prin deciziile Consiliului European din februarie 2013, procesul va lua şase ani (s-ar încheia în 2020)”.

Iată că a venit prilejul, aşa cum anunţam pe 19 martie, să mai discutăm despre convergenţă şi despre performanţele spectaculoase ale guvernului Ponta. Ne amintim cu toţii criticile dure, pe care i le adresa Victoraş Liderului Maxim, pentru negocierea dezastruoasă a Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 (bugetul comunitar), inclusiv în ceea ce priveşte PAC şi plăţile directe pentru România! Pe 10 februarie 2013, premierul tuna şi fulgera la România TV acuzând pe preşedinte că a negociat prost la Bruxelles plăţile directe pentru agricultorii români: „(…) Noi trăim într-o Uniune Europeană cu o piaţă comună. Agricultorul român nu plăteşte nicio taxă când exportă în Franţa, aşa cum nici cel francez nu plăteşte când exportă în România. Problema este că subvenţia pe care o primeşte agricultorul român faţă de cel din ţările vechi este la jumătate. Cum poţi să fii competitiv, dacă subvenţia e la jumătate? Despre asta discutăm (http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-romania-tv-prima-parte__l1a119446.html).

Victoraş a dat un exemplu excelent şi a explicat bine, după modelul francez-român. Trebuie spus, din capul locului, că orice formulă convenabilă pentru plăţi directe favorabile agricultorilor români, ca şi celor francezi, ca şi agricultorilor din oricare altă ţară comunitară, trebuia să fie dezvoltată prin menţinerea finanţării PAC de la bugetul comunitar, măcar la nivelul exerciţiului financiar 2007-2013. Adică, o bătălie pentru PAC, în care Victoraş a tras concluzia că noi suntem în aceeaşi barcă (mă rog, ambarcaţiune, ca să-l parafrazăm pe Crin) cu francezii! Aşadar, ne batem umăr la umăr pentru PAC! Nu-i aşa că parcă nu vă sună bine? Sau, vă sună? Ia să vedem!

Victoraş, prietenul francezilor

Încă din 8 noiembrie 2012, în emisiunea Prim Plan de la TVR 1, Victoraşul cel Mintos declara ritos: „De exemplu, am fost la Roma, am discutat cu primul ministru Monti; Italia nu este în Grupul Prietenilor Coeziunii, este net contributor, dar are aceleaşi interese cu România pe Politica Agricolă Comună; la fel, primul ministru al Franţei şi preşedintele Franţei. Deci e un context de negocieri în care fiecare discuţie şi fiecare sprijin pe care poţi să-l obţii… Cu primul ministru al Poloniei, cu domnul Tusk, am avut de la început, din luna iunie o poziţie comună” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-prim-plan-la-tvr__l1a118631.html).  Adică Italia, Franţa, Polonia sunt aliaţii noştri pentru PAC! Şi, Victoraş cel Mintenaş nu s-a oprit aici! El anunţa cu emfază, pe 20 noiembrie 2012, la Realitatea TV, cum se înţelege cu preşedintele Hollande pentru negocieri în favoarea României: „Poimâine, mă văd la Bruxelles cu preşedintele Hollande, care este un susţinător al politicii agricole comune, care de asemenea ne interesează foarte tare, deci negocierile, să ştiţi, se fac în continuare şi se vor face până în ultima secundă” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-realitatea-la-raport-la-realitatea-tv__l1a118710.html).

Victoraş a continuat până la Consiliul European din februarie, când s-a finalizat Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, şi după aceea, cu teoria că noi şi francezii avem aceleaşi interese în PAC! Şi cu italienii şi cu polonezii şi cu spaniolii! Surpriză, însă! Francezii nu au declarat, niciodată, că ar avea, în PAC, aceleaşi interese cu românii! Cu italienii, Da, au declarat! Cu spaniolii şi cu polonezii, Da! Cu românii, NU! Cum vă explicaţi asta? Adică, Victoraş ştia una şi francezii alta? Hm!

După Consiliul European din februarie, aşa cum v-am arătat, Victoraşul cel Mintos a fost foarte dezamăgit de rezultatul negocierilor pentru bugetul comunitar în ceea ce priveşte plăţile directe pentru România! Normal, pentru că bugetul comunitar fusese restrâns considerabil faţă de perioada 2007-2013, ceea ce afectase şi alocările pentru PAC, acolo unde ne bătuserăm alături de francezi (aşa ştia Victoraşul Cel Luminat la Cap) ca să păstrăm finanţările destinate Politicii Agricole Comune! Noi, românii trebuia să obţinem o finanţare în plăţi directe în creştere faţă de perioada anterioară, fiindcă aşa prevedea Tratatul de aderare la UE. Această creştere, însă, a fost diminuată. În plus, am pierdut 1 miliard de euro la dezvoltare rurală. Iată comunicatul preşedintelui, din 8 februarie 2013:

“Comunicat de presă

(08 Februarie 2013)

Departamentul de Comunicare Publică

(08 Februarie 2013)

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la finalul reuniunii Consiliului European de la Bruxelles.

În ceea ce priveşte politica agricolă comună, bugetul pentru exerciţiul bugetar 2007 – 2013 a fost de 13 miliarde 828 de milioane, iar bugetul alocat pentru exerciţiul 2014 – 2020 este 17 miliarde 516,9 milioane. Asta înseamnă, pe bugetul rezervat politicii agricole comune, că România are o creştere de 3,7 miliarde de euro. Acum, în interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe pilonul plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar am avut alocaţi 5,624 miliarde euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020 avem alocate 10 miliarde 393 de milioane. Asta înseamnă un plus de 4,78 miliarde euro la plăţi directe. La dezvoltare regională am avut 8,2 miliarde de euro şi avem 7,1 miliarde de euro, deci o diminuare a bugetului de dezvoltare rurală de un miliard de euro (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

Or, preşedintele precizase, pe 23 noiembrie 2012, că, “la plăţi directe, sumele alocate României cresc de la 5,5 miliarde la 10,8 miliarde, deci o creştere cu 5,3 miliarde”? (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14044&_PRID=lazi) Aşadar, o creştere de 5,3 miliarde! Că, aşa e în Tratat, spunea el, pe 20 noiembrie 2012: “Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Păi, cum respectând Tratatul, am ajuns de la 5,3 miliarde euro în plus, la “un plus de 4, 74 miliarde”? Adică, la o pierdere de câteva sute bune de milioane de euro, peste jumătate de miliard? Ca să nu mai vorbim de pierderea de 1 miliard de euro de la dezvoltare rurală. Dacă ar fi să ne luăm după Victoraş cel Hărăzit, povestea asta este din cauza lui Băsescu, cel care a negociat dezastruos pentru România!

Dar, staţi aşa, că noi eram aliaţi cu francezii! Ăia ce au făcut? Păi, uite ne spune ministrul lor al agriculturii, Monsieur Stéphane Le Foll (UE/PAC – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt), pe 8 februarie, la Paris: “Pentru Franţa, anvelopa globală a PAC, pentru perioada 2014-2020 a rămas la un nivel foarte apropiat de perioada actuală. Evoluţia constatată în cadrul primului pilon (plăţi directe pentru agricultori) este compensată printr-o revalorizare a celui de-al doilea pilon (dezvoltare rurală). Agricultorii francezi ar trebui să beneficieze, în perioada 2014-2020, de 56 de miliarde de euro constant pentru ansamblul celor doi piloni, adică nivelul care fusese prevăzut pentru Franţa în propunerea iniţială de buget a Comisiei Europene” (Source : site Internet du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt; http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Francezii, prietenii altora

Wow! Lăsăm la o parte suma de 56 miliarde euro, comparativ cu 17,519 miliarde, cât primeşte România! Şi, aflăm că, în condiţiile în care bugetul comunitar a scăzut afectând şi alocările pentru PAC, de vreme ce România a pierdut serios aici, chiar pe prevederi ale Tratatului de aderare, francezii şi-au menţinut alocările inclusiv pentru plăţi directe! Păi, nu eram împreună în bătălia asta? Nu militam împreună pentru convergenţă, că asta înseamnă pentru agricultorii români să ai poziţii faţă de PAC în interesul lor? Şi, dacă avem acelaşi interes ca francezii în PAC, nu ar fi trebuit să nu pierdem atâţia bani, în timp ce ei îşi păstrează finanţările? Opa! Staţi aşa! Dar, dacă bugetul comunitar a scăzut global, iar francezii îşi menţin alocările în PAC, asta nu înseamnă că alocările lor nu pot fi menţinute decât în detrimentul altora? Ooops! Cine or fi ăia, Victoraşule, aliat cu Hollande? Dragii mei, de aici o să vă îngroziţi! Aşa că, mai bine, nu mai citiţi!

Ia să vedem! Prietenul lui Victoraş cel Miruit cu Har, nimeni altul decât preşedintele Franţei, François Hollande a explicat la Bruxelles, pe 8 februarie 2013, minunea (Conseil européen – Conférence de presse du président de la République, M. François Hollande): “Teama pe care o cunoaşte toată lumea, că s-ar putea să avem o scădere a resurselor afectate Politicii Agricole Comune, era, de altfel, intenţia Comisiei. E adevărat, există o diminuare a PAC în bugetul european, dar Politica Agricolă Comună a fost esenţial prezervată, mai ales pentru agricultorii francezi, iar eu am vegheat la asta”. Aşadar PAC s-a diminuat, francezii şi-au păstrat, însă, alocările! Dar noi? Păi, nu eram aliaţi? Nu aşa ştia Victoraş? Domnul Hollande nu a vegheat şi pentru noi? Să vedem ce zice în continuare: “Mai întâi, în ceea ce priveşte politica agricolă, pentru a fi precis, este adevărat că partea cheltuielilor agricole în bugetul european se va diminua, dar eu am făcut în aşa fel pentru a prezerva cheltuielile agricole destinate agricultorilor noştri (…) Şi cum aţi descris şi exprimat perfect (este vorba de jurnalişti-n. mea), asta vrea să spună că Franţa îşi menţine cheltuielile agricole în bugetul PAC, în timp ce alte ţări îşi vor vedea fondurile diminuate” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Aşadar, unele ţări „îşi vor vedea fondurile diminuate”! Care va să zică aşa! Unii, aliaţii noştri în bătălia pentru PAC, francezii, şi-au atins obiectivele, noi NU! Cum vine treaba asta, de vreme ce eram aliaţi, cum spune Victoraş? Apropo! Dar francezii ăştia, ştiau că sunt aliaţi cu noi? Tare, nu? Hai să vedem! Uite, spune premierul Franţei, Monsieur Jean-Marc Ayrault, pe 20 februarie 2013, într-o declaraţie adresată Adunării Naţionale a Republicii franceze, cu o zi înainte de vizita unui oarecare Ponta, şef  de guvern balcanic, la Paris (UE/Cadre financier pluriannuel 2014-2020 – Déclaration du gouvernement et débat sur cette déclaration à l’Assemblée nationale – Interventions du Premier ministre, M. Jean-Marc Ayrault, et du ministre délégué chargé des affaires européennes, M. Bernard Cazeneuve): “În mod ciudat, am auzit că am fi fost izolaţi. Oricine a putut să constate, însă, că acel compromis atins este în mod esenţial fructul unei apropieri metodice între poziţiile franceze şi germane şi că a reunit cvasitotalitatea statelor membre, fără a menţiona cooperarea mai specifică legată de ţara noastră cu Polonia, Italia şi Spania în jurul prezervării politicilor comune” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-02-21.pdf).

Auziţi, dragii mei? Aici, la “cooperarea mai specifică” ar fi trebuit să fim incluşi şi noi! Numai că francezii habar n-au de România, ca şi cum n-am fi fost împreună, aliaţi, în bătălia pentru Politica Agricolă Comună, aia în care aliatul francez a câştigat totul şi aliatul român a pierdut grămadă! Dar, chiar am fost aliaţi, pe bune, sau asta ştie doar Ponta? Ia spuneţi, voi, dragi mei, cât de proşti trebuie să fie unii? Vedeţi, nu vorbesc încă de trădare, din respect faţă de trădători! Dar, staţi liniştiţi că imbecilii nu “piere”! Se vor găsi unii să-mi dea replica: “Termină, bă, cu prostiile, ce tu nu ştii că a fost domnul Ponta în vizită la Paris şi a fost primit de preşedinte şi de premier?” O, ba da! Era să uit! Aşa e! Ia să vedem!

Cât de prost?

Pe 21 februarie 2013, premierul român a mers la Paris şi s-a întâlnit cu preşedintele şi şeful guvernului francez! Şi, acum, atenţie! Cu preşedintele Franţei, domnul Hollande, nu a avut cine ştie ce declaraţii de presă, doar un scurt comunicat cu fraze standard, nerelevante. Dar a avut o scurtă conferinţă de presă cu premierul Franţei, Jean-Marc Ayrault (vezi http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html). Nu o să vă spun, în acest text, despre ţeapa fără pereche pe care i-a tras-o francezul lui Ponta, cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen, în chiar conferinţa de presă de la Paris! Ne vom limita la a discuta despre PAC! Aşadar, Ponta pomeneşte de două ori, în conferinţa de presă, de PAC, în termenii cunoscuţi:În cursul întâlnirii noastre am vorbit de obiectivele noastre comune în politica europeană, de politica agricolă, despre noua viziune a Europei, împărtăşită de Franţa şi de România.ŞiAm apreciat mult ajutorul Guvernului francez în probleme care sunt foarte importante pentru România: aderarea la Spaţiul Schengen, dar şi politica agricolă comună.

Tare, nu? Ei bine, francezul nu a suflat o vorbă în conferinţa de presă despre Politica Agricolă Comună în sensul colaborării cu România în domeniu sau despre ajutorul dat ţării noastre pe acelaşi palier! Cum e posibil? Doar au discutat asta la întâlnirea oficială, după afirmaţiile lui Ponta! Dovadă, Ponta povesteşte despre aceste lucruri în conferinţa de presă. Ce s-a întâmplat? Răspunsul e simplu! Da, au discutat asta la întrevedere, numai că francezul nu putea să spună asta public, aşa cum a făcut Ponta! De ce? Fiindcă l-ar fi crucificat agricultorii francezi şi puternicele sindicate ale acestora, ferm potrivnice politicii de “convergenţă” urmărite de guvernul român! Căci Franţa, dragii mei, a blocat orice iniţiativă legată de realizarea convergenţei, atât de necesară agricultorilor români! Vă puteţi imagina că Ponta nici măcar asta nu ştie? Cu toată liota de miniştri şi securişti, servicii şi lingăi din USL, care lucrează cu miile pentru el, nici măcar atâta nu a ştiut, că Franţa a boicotat toate iniţiativele româneşti pentru convergenţă! Mai mult, a crezut că luptăm împreună pentru PAC! Iar acest lucru este scris/spus, pentru prima oară, în România, pe acest blog.

Iată ce preciza Xavier Beulin, preşedintele puternicei FNSEA (Fédération nationale des syndicats d’exploitants agricoles) şi al grupului agro-industrial Sofiprotéol (cifră de afaceri 5,5 miliarde euro în 2009) încă din 10 noiembrie 2011, pe site-ul www.anjou-agricole.com: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv, mai ales în ceea ce priveşte noile state membre şi ţinând cont de costurile de producţie de la ţară la ţară. Un euro nu are aceeaşi valoare în Franţa şi în România. Nu se pot da aceleaşi ajutoare unor ţări care au costuri de producţie radical diferite”( http://www.anjou-agricole.com/actualites/interview-pac-la-convergence-totale-des-aides-en-2020-est-intenable&fldSearch=:9UAV5GGZ.html).

Ceea ce spune aici Beulin este că, într-adevăr, exploatările agricole în Franţa sunt mai scumpe, atât ca preţ al forţei de muncă, dar şi ca preţ de cost general, comparativ cu o ţară ca România, unde multă vreme de acum înainte, cu mult mai puţini bani ca în Franţa, poţi pune pe picioare o activitate agricolă. Activitate care, subvenţionată ca în Franţa, ar pune România într-o poziţie net avantajoasă comparativ cu agricultura din Hexagon, în piaţă concurenţială unică. De aceea, puternicele sindicate ale agricultorilor francezi nu doresc convergenţă pentru România. Guvernul francez nu mişcă în faţa agricultorilor şi este normal să fie aşa. La 22 octombrie 2012, ministrul agriculturii din Hexagon, Stéphane Le Foll, a confirmat total poziţia sindicatelor agricole franceze, în marginea Consiliului Agricultură din Luxembourg, când a precizat: “Noi ne gândim că 2019-2020 este o scadenţă prea scurtă pentru a ajunge la o convergenţă totală (…) Italia, Spania, două alte mari ţări agricole din UE, împărtăşesc aceeaşi poziţie. Austria, Irlanda şi Belgia fac, de asemenea, parte din susţinători. La polul opus, ţările din Europa de Est vor să pună capăt referinţelor istorice care le dezavantajează în modul de calcul” (http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html).

Ce avem aici? Confirmarea că nu numai Franţa, ci şi Spania şi Italia cu care Ponta credea că este aliat în lupta pentru PAC, à la roumaine, nu s-au aflat nicio clipă alături de România, care dorea o convergenţă, în cadrul PAC, chiar mai rapidă decât anul 2020! Inutil să vă spun că nu va exista, probabil, nicio convergenţă la acel moment (2020), indiferent ce zic hotărârile Consiliului European din februarie 2013. Dar să reţinem câteva formulări din textul lui Beulin: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv!” Termenul “progresiv” este mantra poziţiei franceze în materie de convergenţă. “Progresiv” înseamnă pentru ei sine die, fiindcă, altminteri, precizarea clară a unor deadline-uri în materie de reducere a decalajelor între România şi Franţa, de pildă, proiectează politicile de convergenţă în calendare precise, uşor de urmărit şi aplicabile cu voinţa politică necesară. Folosirea termenului “progresiv”, în documentele cu privire la convergentă, este o formă diplomatică de a dilua orice scadenţă posibilă.

Un ministru “progresiv”

Până aici, am aflat că Franţa nu a fost niciodată aliatul României în bătălia pentru PAC, fiindcă Franţa este cel mai puternic obstacol pe drumul realizării convergenţei, în cazul României! Cum explicaţi că Ponta a trăit şi trăieşte încă, iată, cu certitudinea că Franţa este în aceeaşi ambarcaţiune cu România în materie de PAC? Căci, nu ne putem imagina că Franţa ajută România, în materie de PAC, doar în sensul de a păstra finanţările pentru o PAC globală, de vreme ce finanţările globale cu pricina se diminuează drastic, alocările pentru Franţa nu sunt afectate, iar România pierde masiv! Câtă inconştienţă, câtă ignoranţă, câtă prostie trebuie să concureze pentru a ieşi la Paris, în plină conferinţă de presă cu premierul francez, ca să trâmbiţezi de două ori ajutorul dat de Franţa României, în materie de PAC, francezul să tacă şi tu să nu realizezi că întreaga Europă râde de tine?

OK, serviciile speciale nu ţi-au spus, specialiştii de la guvern (ăia, aduşi pe pile USL), sunt impotenţi intelectual, unul, Teodorovici, sau cum l-o chema, săracul, ministru cu fondurile UE, este exact ca tine, ba chiar mai rău şi habar n-are pe ce lume e, Crinuţu’ e Crinuţu’,  dar, când premierul Franţei, nici măcar  din politeţe, nu confirmă public că ţi-a promis, în întrevederea oficială, că te ajută în PAC, tu nu înţelegi că ăla ţi-a vândut braşoave, dacă ţi-a promis aşa ceva? Să fim clari! Nu reproşez nimic Franţei! O super-putere diplomatică, ce face totul pentru cetăţenii ei, aşa cum trebuie să facă orice ţară democratică, unde există responsabilitate faţă de electorat! Problema este ce face guvernul român!

Apropo, îl ştiţi pe bravul ministru al Agriculturii, domnul Daniel Constantin? Iată, România se bate pentru o convergenţă mai rapidă, dacă se poate, înainte de 2020! Şi îşi trimite ministrul agriculturii la Paris, pe bravul Daniel Constantin, membru al Partidului Conservator, care partid e parte din Alianţa de Centru-Dreapta cu PNL, unde stăpân absolut e băiatul ăla, care vrea să conducă ambarcaţiunea România în picioare, adică demn! Ca să nu mai fie “tolerat” de grupuri din afară! Să fie mândru şi egal cu lumea civilizată europeană! Şi să militeze pentru propriile interese, să nu mai stea slugarnic, în genunchi! Bravo, Crinuţu’, ăsta da ministru! Şi, ce face Daniel? În pline negocieri pentru bugetul comunitar şi alocările pentru Politica Agricolă Comună, la 8 noiembrie 2012, cei doi miniştri ai agriculturii din Franţa şi România, Daniel Constantin şi Stéphane Le Foll produc o declaraţie comună la Paris (Roumanie/Politique agricole commune – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agroalimentaire et de la forêt), în care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că “cele două ţări pot să accepte o anume convergenţă a nivelului de ajutoare între statele membre, rezonabilă şi progresivă (les deux pays peuvent accepter une certaine convergence du niveau des aides entre les États membres, raisonnable et progressive)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2012-11-09.html#Chapitre2).

Cum, de asta avea nevoie România? De o “anume convergenţă”? “Rezonabilă şi progresivă”? Fără termene, deşi noi, românii ne băteam pentru termene precise şi apropiate? Adică, dădeam mână liberă Franţei să blocheze procesul de convergenţă, în care România era profund interesată? Şi, cum, Băsescu, singur, a ratat negocierile pentru bugetul comunitar? Am o întrebare? Comunicatul cu Parisul, pe care l-a realizat Daniel Constantin, relevă Trădare, Prostie sau Geniu diplomatic? Vă las dumneavoastră răspunsul, fiindcă aţi votat cu USL!

Ambarcaţiunea USL-istă România e mândră! Şi mândru este cârmaciul! Iată, am filmat România înfruntând semeţ crestele valurilor! E superbă România USL-istă pe mare. Priviţi-o de la exterior!

Şi iată ambarcaţiunea România USL-istă din interior, unde românii, mândri de conducătorii lor USL-işti, şi-au găsit, în sfârşit, demnitatea în picioare, nu în genunchi!

Trăiască USL!