Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!

hollande-victoras-OK

Zilele trecute, pe 24 martie, la Pro TV, Crinuţu’, acest Savonarola al epocii moderne, explica ce greu e să fii sub “constrângerea unui buget fixat dinainte”! Sigur, nu voia să spună că trebuie fixat dinapoi, voia doar să-l apere pe Victoraş, care, sireacu’, nu apucase să o numească pe Kövesi la parchetul anticorupţie (DNA). Aşa că, pe 24 martie, nu se supărase încă nimeni pe Crinuleţ că are aşa tovarăş de prostit poporul şi se putea iubi, deocamdată, camaradereşte cu Victoraşul cel Nebăsist! Şi grăia Crinuţul că suntem sub “constrângerile din ce în ce mai dure” ale acordurilor cu FMI şi nu avem prea mult loc pentru “imaginaţie şi creativitate politică”! Dom’le, lupta e “aproape  disperată” ca să salvezi “o ambarcaţiune, pe care, de fapt, nici nu o pilotezi” (vezi file audio aici 13crin-12guvernul nu conduce barca-fmi si altii-lupta disperata24mar)!

Adică, România e o ambarcaţiune (cum îi bântuie pe ăştia de la USL, El Marinero y El Capitan) ce nu poate fi pilotată de români! “E” răii ăia de afară, care o pilotează, ăia cu FMI, cu Uniunea Europeană. Aşa că pofta-n cui, români, hai, exerciţii libere de scrâşnit din dinţi, o s-o duceţi şi mai prost, votaţi cu USL, că nu “pilotează” ei! Sigur, nu v-au spus asta în campania electorală, căci ei nu “este” proşti, o să aflaţi voi curând cine este tâmp! Iar, cu “imaginaţia“, ca să nu zic imaginarul, stau exact la fel de prost pe cât staţi voi cu inteligenţa. Chestiune congenitală politic, se trage de la tangaj şi greţuri la hulă, când înoţi pe uscat, ca milioanele de români care au votat cu cele două lumini de la Răsărit (în sensul că sunt mai răsăriţi ca Boc, nu vă gândiţi că s-au dat cu ruşii, nu-i duce mintea aşa departe), Crinuţu’ şi Victoraşu’!

În picioare, cu Crinuţu’

Sigur, acum, ştiţi voi ce greu e să stai treaz vreo şase ore pe zi? Habar n-aveţi! Cum naiba să nu uiţi chestia cu tangajul, cu vaporul pe care nu-l pilotezi tu şi lipsa de imaginaţie impusă de FMI? Uiţi, cum să nu uiţi şi, apoi, proştii de ce există pe lume? Ca să-i prostim noi, ăştia de la USL, că se lasă, mânca-i-ar mama de proşti! Aşa că, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, Cel Fără de Imaginaţie, recte Crinuţul, odată se înfiripă, suflet din sufletul poporului şi anunţă pe toţi proştii maturi şi înţeleniţi în altoiul de “creativitate” al neamului că El, Crin nu va accepta să fie un preşedinte “tolerat” de grupuri din “altă ţară”! “Preşedinte tolerat al unei Românii în genunchi, nu mă interesează să fiu” (vezi file audio aici 13crin-a3-2romania in picioare8apr), glăsui hoplitul politic nr. 1 al neamului din Grădina lui Dumnezeu! Am plâns! Cu sughiţuri! De la tangaj!

“Am făcut acest USL pentru a ridica România în picioare”, continuă tribunul! Câtă dreptate, în lipsă de imaginaţie şi creativitate! Cât adevăr, în lipsă de lipsuri mai mari decât putem duce, noi, proştii! Aşa e, de-aia s-a făcut USL! Să ridice România în picioare pe stadion! Şi să înjure Europa, când Merkel era la Bucureşti! Uoo, Merkel! În picioare, Români! Trăiască USL! Sigur, întrebarea este: cum poţi să stai în picioare când ambarcaţiunea se clatină, fiindcă nu o pilotezi tu? Şi când imaginaţia îţi joacă feste, că ce imaginaţie să ai, dacă “bugetul e fixat dinainte”? Şi, cum să fii altfel decât tolerat de ăia din afară, când “constrângerile sunt din ce în ce mai dure”? Haida-de! Credeţi că s-a chinuit cineva prin presa românească să pună cap la cap elucubraţiile Nedormitului? Scuze, Prea-Dormitului!Credeţi că românii au probleme cu tangajul la cap al Crinuţului? N-o să vezi!

Românii îl “urăşte” pe Băsescu, bre! Clar? Şi “e” patrioţi! “Ştie” ei ce e bine pentru ţară! În picioare, români! La coadă, cu demnitate, la ajutoarele de la “grupurili” de afară, care ne “tolerează” şi ne insultă dându-ne de pomană, să nu murim de foame, fiindcă numai din pomană mai putem trăi, de buni ce ne alegem conducătorii! A, să nu uit! În picioare, români! Că avem un transport nou de moaşte la biserica din colţul străzii şi, până la mătănii, trebuie să rupeţi puţin hainele de pe voi, să vă înjuraţi şi îmbrânciţi cu jandarmii, să leşinaţi la înghesuială, în timp ce popii ortodocşi se strâng cu prapuri şi mir ca să vă adune la pupat lemne sfinţite! Or, pentru toate astea trebuie să fiţi iniţial în picioare, ca să aveţi de unde vă prăbuşi în colb sau glod, răpuşi de oboseală, boală sau iubire sinceră de cele sfinte şi ţară! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Trăiască USL! Jos Băsescu!

Şi acum, să vedem cum stau românii demni, nu toleraţi, în Europa, sub liderii USL! Cum stau ei drepţi în faţa istoriei! Mai ales că El Lider Maximo a ieşit pe Digi 24, pe 11 aprilie, l-a desfiinţat pe Crinuţu’ (declarat “decredibilizat” şi “catastrofă”-vezi file audio aici 13basescu-digi 24-crin-decredibilizat-catastrofa presedinte11apr), care nu înţelege nimic şi are impresia că Băsescu vrea doar să rupă USL şi l-a ridicat în slăvi pe Victoraş! Care Victoraş e un moştenitor mai bun decât Crinuţu’ (vezi file audio aici 13basescu-digi 24-12ponta mai bun mostenitor decat crin11apr)! Sigur, după ce premierul a plasat-o pe Kövesi pe altarul prezidenţial de la DNA şi tămâia a început să gâdile în chip ferice nările Augustului Pontif pentru proşti, PSD-istul guvernamental a devenit, subit, frecventabil şi mult mai cool decât mult hulitul Crinuleţ. Dacă ne uităm la popularitatea lui Victoraş, chiar şi acum, după nominalizarea lui Kövesi la DNA, nu putem decât să fim mândri de un aşa popor şi de o aşa ţară. Şi să oferim noi argumente în acest sens.

Convergenţă şi eficienţă

Vă arătam în postarea cu titlul Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013, că există o discrepanţă uriaşă între subvenţiile la hectar pe care le primesc agricultorii români, în cadrul capitolului Plăţi Directe al Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene şi ceea ce primesc agricultorii din ţările vechi ale UE, cei 15 de până la extinderea UE din 2004 şi chiar faţă de ţări care au intrat în UE în 2004, cum ar fi Polonia (vezi paragrafele 4-11 ale postării Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013). De unde şi importanţa termenului de convergenţă, care are drept scop, în baza hotărârilor Consiliilor UE, să reducă acest decalaj uriaş, aşa cum remarca şi Învăţătorul neamului, mult controversatul preşedinte Băsescu: “Convergenţă înseamnă să se reducă mai rapid diferenţa dintre statele cu subvenţie mai mică şi subvenţie mai mare (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Fără a intra în totalitatea detaliilor tehnice legate de acest proces, pe care le găsiţi în paragrafele indicate mai sus, pentru fluidizarea înţelegerii întregului proces, reluăm doar paragrafele 5-6 din postarea menţionată:

Atunci când România a intrat în UE, la fel ca şi alte state nou venite în perioada 2004-2007, nu a primit, prin Tratatul de aderare, alocări, în cadrul plăţilor directe pentru agricultură, la nivelul a ceea ce era îndreptăţită să primească. Iar ceea ce era îndreptăţită să primească s-a calculat în funcţie de aşa-zisele referinţe istorice (modalităţi de calcul al subvenţiei la hectar în funcţie de nivelul producţiei anilor ’90, adică au fost favorizaţi agricultorii cu tehnici de producţie intensive, în aşa fel că 80% din ajutoarele acestui capitol din PAC merg spre 20% din exploatările agricole-vezi: http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html). România, lesne de înţeles, e puternic dezavantajată de această modalitate de calcul. Nu e singura ţară în această situaţie. De aceea, de-a lungul timpului, în discuţiile cu privire la echilibrarea acestor decalaje, şi-a făcut loc conceptul de convergenţă, adică ajustarea alocărilor în aşa fel încât, la orizontul lui 2020, agricultorii din România (şi din alte state UE defavorizate, cu cifrele aferente) să ajungă la un maxim posibil de până la 220 euro pe hectar (cifra de 220 este avansată de domnul Leonard Orban, fost Comisar UE, consilier prezidenţial şi ministru al lui Băsescu, ministru al lui Ponta şi iubit şi respectat de toţi actorii din devălmăşia politică USL-PDL-Băsescu, vezi: http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=24852).

Adică, mai precis, să sară de la 112 euro (după Băsescu, http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi) undeva spre 220 de euro (după Orban). Spuneam atunci, în 19 martie, că vom avea prilejul să mai discutăm despre convergenţă (când veţi afla din nou lucruri spectaculoase despre guvernul Ponta). Ea ar fi trebuit să se realizeze în patru ani, dar, prin deciziile Consiliului European din februarie 2013, procesul va lua şase ani (s-ar încheia în 2020)”.

Iată că a venit prilejul, aşa cum anunţam pe 19 martie, să mai discutăm despre convergenţă şi despre performanţele spectaculoase ale guvernului Ponta. Ne amintim cu toţii criticile dure, pe care i le adresa Victoraş Liderului Maxim, pentru negocierea dezastruoasă a Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 (bugetul comunitar), inclusiv în ceea ce priveşte PAC şi plăţile directe pentru România! Pe 10 februarie 2013, premierul tuna şi fulgera la România TV acuzând pe preşedinte că a negociat prost la Bruxelles plăţile directe pentru agricultorii români: „(…) Noi trăim într-o Uniune Europeană cu o piaţă comună. Agricultorul român nu plăteşte nicio taxă când exportă în Franţa, aşa cum nici cel francez nu plăteşte când exportă în România. Problema este că subvenţia pe care o primeşte agricultorul român faţă de cel din ţările vechi este la jumătate. Cum poţi să fii competitiv, dacă subvenţia e la jumătate? Despre asta discutăm (http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-romania-tv-prima-parte__l1a119446.html).

Victoraş a dat un exemplu excelent şi a explicat bine, după modelul francez-român. Trebuie spus, din capul locului, că orice formulă convenabilă pentru plăţi directe favorabile agricultorilor români, ca şi celor francezi, ca şi agricultorilor din oricare altă ţară comunitară, trebuia să fie dezvoltată prin menţinerea finanţării PAC de la bugetul comunitar, măcar la nivelul exerciţiului financiar 2007-2013. Adică, o bătălie pentru PAC, în care Victoraş a tras concluzia că noi suntem în aceeaşi barcă (mă rog, ambarcaţiune, ca să-l parafrazăm pe Crin) cu francezii! Aşadar, ne batem umăr la umăr pentru PAC! Nu-i aşa că parcă nu vă sună bine? Sau, vă sună? Ia să vedem!

Victoraş, prietenul francezilor

Încă din 8 noiembrie 2012, în emisiunea Prim Plan de la TVR 1, Victoraşul cel Mintos declara ritos: „De exemplu, am fost la Roma, am discutat cu primul ministru Monti; Italia nu este în Grupul Prietenilor Coeziunii, este net contributor, dar are aceleaşi interese cu România pe Politica Agricolă Comună; la fel, primul ministru al Franţei şi preşedintele Franţei. Deci e un context de negocieri în care fiecare discuţie şi fiecare sprijin pe care poţi să-l obţii… Cu primul ministru al Poloniei, cu domnul Tusk, am avut de la început, din luna iunie o poziţie comună” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-prim-plan-la-tvr__l1a118631.html).  Adică Italia, Franţa, Polonia sunt aliaţii noştri pentru PAC! Şi, Victoraş cel Mintenaş nu s-a oprit aici! El anunţa cu emfază, pe 20 noiembrie 2012, la Realitatea TV, cum se înţelege cu preşedintele Hollande pentru negocieri în favoarea României: „Poimâine, mă văd la Bruxelles cu preşedintele Hollande, care este un susţinător al politicii agricole comune, care de asemenea ne interesează foarte tare, deci negocierile, să ştiţi, se fac în continuare şi se vor face până în ultima secundă” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-realitatea-la-raport-la-realitatea-tv__l1a118710.html).

Victoraş a continuat până la Consiliul European din februarie, când s-a finalizat Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, şi după aceea, cu teoria că noi şi francezii avem aceleaşi interese în PAC! Şi cu italienii şi cu polonezii şi cu spaniolii! Surpriză, însă! Francezii nu au declarat, niciodată, că ar avea, în PAC, aceleaşi interese cu românii! Cu italienii, Da, au declarat! Cu spaniolii şi cu polonezii, Da! Cu românii, NU! Cum vă explicaţi asta? Adică, Victoraş ştia una şi francezii alta? Hm!

După Consiliul European din februarie, aşa cum v-am arătat, Victoraşul cel Mintos a fost foarte dezamăgit de rezultatul negocierilor pentru bugetul comunitar în ceea ce priveşte plăţile directe pentru România! Normal, pentru că bugetul comunitar fusese restrâns considerabil faţă de perioada 2007-2013, ceea ce afectase şi alocările pentru PAC, acolo unde ne bătuserăm alături de francezi (aşa ştia Victoraşul Cel Luminat la Cap) ca să păstrăm finanţările destinate Politicii Agricole Comune! Noi, românii trebuia să obţinem o finanţare în plăţi directe în creştere faţă de perioada anterioară, fiindcă aşa prevedea Tratatul de aderare la UE. Această creştere, însă, a fost diminuată. În plus, am pierdut 1 miliard de euro la dezvoltare rurală. Iată comunicatul preşedintelui, din 8 februarie 2013:

“Comunicat de presă

(08 Februarie 2013)

Departamentul de Comunicare Publică

(08 Februarie 2013)

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la finalul reuniunii Consiliului European de la Bruxelles.

În ceea ce priveşte politica agricolă comună, bugetul pentru exerciţiul bugetar 2007 – 2013 a fost de 13 miliarde 828 de milioane, iar bugetul alocat pentru exerciţiul 2014 – 2020 este 17 miliarde 516,9 milioane. Asta înseamnă, pe bugetul rezervat politicii agricole comune, că România are o creştere de 3,7 miliarde de euro. Acum, în interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe pilonul plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar am avut alocaţi 5,624 miliarde euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020 avem alocate 10 miliarde 393 de milioane. Asta înseamnă un plus de 4,78 miliarde euro la plăţi directe. La dezvoltare regională am avut 8,2 miliarde de euro şi avem 7,1 miliarde de euro, deci o diminuare a bugetului de dezvoltare rurală de un miliard de euro (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

Or, preşedintele precizase, pe 23 noiembrie 2012, că, “la plăţi directe, sumele alocate României cresc de la 5,5 miliarde la 10,8 miliarde, deci o creştere cu 5,3 miliarde”? (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14044&_PRID=lazi) Aşadar, o creştere de 5,3 miliarde! Că, aşa e în Tratat, spunea el, pe 20 noiembrie 2012: “Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Păi, cum respectând Tratatul, am ajuns de la 5,3 miliarde euro în plus, la “un plus de 4, 74 miliarde”? Adică, la o pierdere de câteva sute bune de milioane de euro, peste jumătate de miliard? Ca să nu mai vorbim de pierderea de 1 miliard de euro de la dezvoltare rurală. Dacă ar fi să ne luăm după Victoraş cel Hărăzit, povestea asta este din cauza lui Băsescu, cel care a negociat dezastruos pentru România!

Dar, staţi aşa, că noi eram aliaţi cu francezii! Ăia ce au făcut? Păi, uite ne spune ministrul lor al agriculturii, Monsieur Stéphane Le Foll (UE/PAC – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt), pe 8 februarie, la Paris: “Pentru Franţa, anvelopa globală a PAC, pentru perioada 2014-2020 a rămas la un nivel foarte apropiat de perioada actuală. Evoluţia constatată în cadrul primului pilon (plăţi directe pentru agricultori) este compensată printr-o revalorizare a celui de-al doilea pilon (dezvoltare rurală). Agricultorii francezi ar trebui să beneficieze, în perioada 2014-2020, de 56 de miliarde de euro constant pentru ansamblul celor doi piloni, adică nivelul care fusese prevăzut pentru Franţa în propunerea iniţială de buget a Comisiei Europene” (Source : site Internet du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt; http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Francezii, prietenii altora

Wow! Lăsăm la o parte suma de 56 miliarde euro, comparativ cu 17,519 miliarde, cât primeşte România! Şi, aflăm că, în condiţiile în care bugetul comunitar a scăzut afectând şi alocările pentru PAC, de vreme ce România a pierdut serios aici, chiar pe prevederi ale Tratatului de aderare, francezii şi-au menţinut alocările inclusiv pentru plăţi directe! Păi, nu eram împreună în bătălia asta? Nu militam împreună pentru convergenţă, că asta înseamnă pentru agricultorii români să ai poziţii faţă de PAC în interesul lor? Şi, dacă avem acelaşi interes ca francezii în PAC, nu ar fi trebuit să nu pierdem atâţia bani, în timp ce ei îşi păstrează finanţările? Opa! Staţi aşa! Dar, dacă bugetul comunitar a scăzut global, iar francezii îşi menţin alocările în PAC, asta nu înseamnă că alocările lor nu pot fi menţinute decât în detrimentul altora? Ooops! Cine or fi ăia, Victoraşule, aliat cu Hollande? Dragii mei, de aici o să vă îngroziţi! Aşa că, mai bine, nu mai citiţi!

Ia să vedem! Prietenul lui Victoraş cel Miruit cu Har, nimeni altul decât preşedintele Franţei, François Hollande a explicat la Bruxelles, pe 8 februarie 2013, minunea (Conseil européen – Conférence de presse du président de la République, M. François Hollande): “Teama pe care o cunoaşte toată lumea, că s-ar putea să avem o scădere a resurselor afectate Politicii Agricole Comune, era, de altfel, intenţia Comisiei. E adevărat, există o diminuare a PAC în bugetul european, dar Politica Agricolă Comună a fost esenţial prezervată, mai ales pentru agricultorii francezi, iar eu am vegheat la asta”. Aşadar PAC s-a diminuat, francezii şi-au păstrat, însă, alocările! Dar noi? Păi, nu eram aliaţi? Nu aşa ştia Victoraş? Domnul Hollande nu a vegheat şi pentru noi? Să vedem ce zice în continuare: “Mai întâi, în ceea ce priveşte politica agricolă, pentru a fi precis, este adevărat că partea cheltuielilor agricole în bugetul european se va diminua, dar eu am făcut în aşa fel pentru a prezerva cheltuielile agricole destinate agricultorilor noştri (…) Şi cum aţi descris şi exprimat perfect (este vorba de jurnalişti-n. mea), asta vrea să spună că Franţa îşi menţine cheltuielile agricole în bugetul PAC, în timp ce alte ţări îşi vor vedea fondurile diminuate” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Aşadar, unele ţări „îşi vor vedea fondurile diminuate”! Care va să zică aşa! Unii, aliaţii noştri în bătălia pentru PAC, francezii, şi-au atins obiectivele, noi NU! Cum vine treaba asta, de vreme ce eram aliaţi, cum spune Victoraş? Apropo! Dar francezii ăştia, ştiau că sunt aliaţi cu noi? Tare, nu? Hai să vedem! Uite, spune premierul Franţei, Monsieur Jean-Marc Ayrault, pe 20 februarie 2013, într-o declaraţie adresată Adunării Naţionale a Republicii franceze, cu o zi înainte de vizita unui oarecare Ponta, şef  de guvern balcanic, la Paris (UE/Cadre financier pluriannuel 2014-2020 – Déclaration du gouvernement et débat sur cette déclaration à l’Assemblée nationale – Interventions du Premier ministre, M. Jean-Marc Ayrault, et du ministre délégué chargé des affaires européennes, M. Bernard Cazeneuve): “În mod ciudat, am auzit că am fi fost izolaţi. Oricine a putut să constate, însă, că acel compromis atins este în mod esenţial fructul unei apropieri metodice între poziţiile franceze şi germane şi că a reunit cvasitotalitatea statelor membre, fără a menţiona cooperarea mai specifică legată de ţara noastră cu Polonia, Italia şi Spania în jurul prezervării politicilor comune” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-02-21.pdf).

Auziţi, dragii mei? Aici, la “cooperarea mai specifică” ar fi trebuit să fim incluşi şi noi! Numai că francezii habar n-au de România, ca şi cum n-am fi fost împreună, aliaţi, în bătălia pentru Politica Agricolă Comună, aia în care aliatul francez a câştigat totul şi aliatul român a pierdut grămadă! Dar, chiar am fost aliaţi, pe bune, sau asta ştie doar Ponta? Ia spuneţi, voi, dragi mei, cât de proşti trebuie să fie unii? Vedeţi, nu vorbesc încă de trădare, din respect faţă de trădători! Dar, staţi liniştiţi că imbecilii nu “piere”! Se vor găsi unii să-mi dea replica: “Termină, bă, cu prostiile, ce tu nu ştii că a fost domnul Ponta în vizită la Paris şi a fost primit de preşedinte şi de premier?” O, ba da! Era să uit! Aşa e! Ia să vedem!

Cât de prost?

Pe 21 februarie 2013, premierul român a mers la Paris şi s-a întâlnit cu preşedintele şi şeful guvernului francez! Şi, acum, atenţie! Cu preşedintele Franţei, domnul Hollande, nu a avut cine ştie ce declaraţii de presă, doar un scurt comunicat cu fraze standard, nerelevante. Dar a avut o scurtă conferinţă de presă cu premierul Franţei, Jean-Marc Ayrault (vezi http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html). Nu o să vă spun, în acest text, despre ţeapa fără pereche pe care i-a tras-o francezul lui Ponta, cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen, în chiar conferinţa de presă de la Paris! Ne vom limita la a discuta despre PAC! Aşadar, Ponta pomeneşte de două ori, în conferinţa de presă, de PAC, în termenii cunoscuţi:În cursul întâlnirii noastre am vorbit de obiectivele noastre comune în politica europeană, de politica agricolă, despre noua viziune a Europei, împărtăşită de Franţa şi de România.ŞiAm apreciat mult ajutorul Guvernului francez în probleme care sunt foarte importante pentru România: aderarea la Spaţiul Schengen, dar şi politica agricolă comună.

Tare, nu? Ei bine, francezul nu a suflat o vorbă în conferinţa de presă despre Politica Agricolă Comună în sensul colaborării cu România în domeniu sau despre ajutorul dat ţării noastre pe acelaşi palier! Cum e posibil? Doar au discutat asta la întâlnirea oficială, după afirmaţiile lui Ponta! Dovadă, Ponta povesteşte despre aceste lucruri în conferinţa de presă. Ce s-a întâmplat? Răspunsul e simplu! Da, au discutat asta la întrevedere, numai că francezul nu putea să spună asta public, aşa cum a făcut Ponta! De ce? Fiindcă l-ar fi crucificat agricultorii francezi şi puternicele sindicate ale acestora, ferm potrivnice politicii de “convergenţă” urmărite de guvernul român! Căci Franţa, dragii mei, a blocat orice iniţiativă legată de realizarea convergenţei, atât de necesară agricultorilor români! Vă puteţi imagina că Ponta nici măcar asta nu ştie? Cu toată liota de miniştri şi securişti, servicii şi lingăi din USL, care lucrează cu miile pentru el, nici măcar atâta nu a ştiut, că Franţa a boicotat toate iniţiativele româneşti pentru convergenţă! Mai mult, a crezut că luptăm împreună pentru PAC! Iar acest lucru este scris/spus, pentru prima oară, în România, pe acest blog.

Iată ce preciza Xavier Beulin, preşedintele puternicei FNSEA (Fédération nationale des syndicats d’exploitants agricoles) şi al grupului agro-industrial Sofiprotéol (cifră de afaceri 5,5 miliarde euro în 2009) încă din 10 noiembrie 2011, pe site-ul www.anjou-agricole.com: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv, mai ales în ceea ce priveşte noile state membre şi ţinând cont de costurile de producţie de la ţară la ţară. Un euro nu are aceeaşi valoare în Franţa şi în România. Nu se pot da aceleaşi ajutoare unor ţări care au costuri de producţie radical diferite”( http://www.anjou-agricole.com/actualites/interview-pac-la-convergence-totale-des-aides-en-2020-est-intenable&fldSearch=:9UAV5GGZ.html).

Ceea ce spune aici Beulin este că, într-adevăr, exploatările agricole în Franţa sunt mai scumpe, atât ca preţ al forţei de muncă, dar şi ca preţ de cost general, comparativ cu o ţară ca România, unde multă vreme de acum înainte, cu mult mai puţini bani ca în Franţa, poţi pune pe picioare o activitate agricolă. Activitate care, subvenţionată ca în Franţa, ar pune România într-o poziţie net avantajoasă comparativ cu agricultura din Hexagon, în piaţă concurenţială unică. De aceea, puternicele sindicate ale agricultorilor francezi nu doresc convergenţă pentru România. Guvernul francez nu mişcă în faţa agricultorilor şi este normal să fie aşa. La 22 octombrie 2012, ministrul agriculturii din Hexagon, Stéphane Le Foll, a confirmat total poziţia sindicatelor agricole franceze, în marginea Consiliului Agricultură din Luxembourg, când a precizat: “Noi ne gândim că 2019-2020 este o scadenţă prea scurtă pentru a ajunge la o convergenţă totală (…) Italia, Spania, două alte mari ţări agricole din UE, împărtăşesc aceeaşi poziţie. Austria, Irlanda şi Belgia fac, de asemenea, parte din susţinători. La polul opus, ţările din Europa de Est vor să pună capăt referinţelor istorice care le dezavantajează în modul de calcul” (http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html).

Ce avem aici? Confirmarea că nu numai Franţa, ci şi Spania şi Italia cu care Ponta credea că este aliat în lupta pentru PAC, à la roumaine, nu s-au aflat nicio clipă alături de România, care dorea o convergenţă, în cadrul PAC, chiar mai rapidă decât anul 2020! Inutil să vă spun că nu va exista, probabil, nicio convergenţă la acel moment (2020), indiferent ce zic hotărârile Consiliului European din februarie 2013. Dar să reţinem câteva formulări din textul lui Beulin: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv!” Termenul “progresiv” este mantra poziţiei franceze în materie de convergenţă. “Progresiv” înseamnă pentru ei sine die, fiindcă, altminteri, precizarea clară a unor deadline-uri în materie de reducere a decalajelor între România şi Franţa, de pildă, proiectează politicile de convergenţă în calendare precise, uşor de urmărit şi aplicabile cu voinţa politică necesară. Folosirea termenului “progresiv”, în documentele cu privire la convergentă, este o formă diplomatică de a dilua orice scadenţă posibilă.

Un ministru “progresiv”

Până aici, am aflat că Franţa nu a fost niciodată aliatul României în bătălia pentru PAC, fiindcă Franţa este cel mai puternic obstacol pe drumul realizării convergenţei, în cazul României! Cum explicaţi că Ponta a trăit şi trăieşte încă, iată, cu certitudinea că Franţa este în aceeaşi ambarcaţiune cu România în materie de PAC? Căci, nu ne putem imagina că Franţa ajută România, în materie de PAC, doar în sensul de a păstra finanţările pentru o PAC globală, de vreme ce finanţările globale cu pricina se diminuează drastic, alocările pentru Franţa nu sunt afectate, iar România pierde masiv! Câtă inconştienţă, câtă ignoranţă, câtă prostie trebuie să concureze pentru a ieşi la Paris, în plină conferinţă de presă cu premierul francez, ca să trâmbiţezi de două ori ajutorul dat de Franţa României, în materie de PAC, francezul să tacă şi tu să nu realizezi că întreaga Europă râde de tine?

OK, serviciile speciale nu ţi-au spus, specialiştii de la guvern (ăia, aduşi pe pile USL), sunt impotenţi intelectual, unul, Teodorovici, sau cum l-o chema, săracul, ministru cu fondurile UE, este exact ca tine, ba chiar mai rău şi habar n-are pe ce lume e, Crinuţu’ e Crinuţu’,  dar, când premierul Franţei, nici măcar  din politeţe, nu confirmă public că ţi-a promis, în întrevederea oficială, că te ajută în PAC, tu nu înţelegi că ăla ţi-a vândut braşoave, dacă ţi-a promis aşa ceva? Să fim clari! Nu reproşez nimic Franţei! O super-putere diplomatică, ce face totul pentru cetăţenii ei, aşa cum trebuie să facă orice ţară democratică, unde există responsabilitate faţă de electorat! Problema este ce face guvernul român!

Apropo, îl ştiţi pe bravul ministru al Agriculturii, domnul Daniel Constantin? Iată, România se bate pentru o convergenţă mai rapidă, dacă se poate, înainte de 2020! Şi îşi trimite ministrul agriculturii la Paris, pe bravul Daniel Constantin, membru al Partidului Conservator, care partid e parte din Alianţa de Centru-Dreapta cu PNL, unde stăpân absolut e băiatul ăla, care vrea să conducă ambarcaţiunea România în picioare, adică demn! Ca să nu mai fie “tolerat” de grupuri din afară! Să fie mândru şi egal cu lumea civilizată europeană! Şi să militeze pentru propriile interese, să nu mai stea slugarnic, în genunchi! Bravo, Crinuţu’, ăsta da ministru! Şi, ce face Daniel? În pline negocieri pentru bugetul comunitar şi alocările pentru Politica Agricolă Comună, la 8 noiembrie 2012, cei doi miniştri ai agriculturii din Franţa şi România, Daniel Constantin şi Stéphane Le Foll produc o declaraţie comună la Paris (Roumanie/Politique agricole commune – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agroalimentaire et de la forêt), în care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că “cele două ţări pot să accepte o anume convergenţă a nivelului de ajutoare între statele membre, rezonabilă şi progresivă (les deux pays peuvent accepter une certaine convergence du niveau des aides entre les États membres, raisonnable et progressive)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2012-11-09.html#Chapitre2).

Cum, de asta avea nevoie România? De o “anume convergenţă”? “Rezonabilă şi progresivă”? Fără termene, deşi noi, românii ne băteam pentru termene precise şi apropiate? Adică, dădeam mână liberă Franţei să blocheze procesul de convergenţă, în care România era profund interesată? Şi, cum, Băsescu, singur, a ratat negocierile pentru bugetul comunitar? Am o întrebare? Comunicatul cu Parisul, pe care l-a realizat Daniel Constantin, relevă Trădare, Prostie sau Geniu diplomatic? Vă las dumneavoastră răspunsul, fiindcă aţi votat cu USL!

Ambarcaţiunea USL-istă România e mândră! Şi mândru este cârmaciul! Iată, am filmat România înfruntând semeţ crestele valurilor! E superbă România USL-istă pe mare. Priviţi-o de la exterior!

Şi iată ambarcaţiunea România USL-istă din interior, unde românii, mândri de conducătorii lor USL-işti, şi-au găsit, în sfârşit, demnitatea în picioare, nu în genunchi!

Trăiască USL!

3 thoughts on “Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!

  1. Mai degraba choux à la crème, ca e plin de carturari pe post de consilieri.
    Sau era vorba oare de éclair ?! :-/

  2. Mon choix? Est totale, rien moins que “geniale”, apropos de titlu !
    Domnule Profesor, pe Savonarola l-ar fi vexat comparația cu Crinuțu! Acela, în întunericul din sine, avea un crez, o dogmă pe care opera, în numele religiei. Personajele contemporane, în inconștiența lor, distrug o națiune! Este, desigur, mult mai dăunător! Eu știu că o “ambarcațiune”, adică o navă este condusă de un comandant, care solicită sau nu, un pilot pentru zone periculoase sau mai puțin cunoscute. În politica noastră, pilotul – pe care nu l-a solicitat nimeni!!! – s-a dovedit a fi un demolator prin punerea pe linie moartă a comandantului, dar și prin necunoașterea parcursului navei! S-ar pune problema înlocuirii pilotului prost, nu ? Pas possible! Atunci, preia pilotajul FMI, UE, care ne bagă nava prin furtuni de grd.11, că doar nu-i cutremură pe ei! Oare Victoraș & Crinuțu au “grețuri de la hulă?” Le fuge și lor deck-ul de sub tălpi? Nu era mai treaz nici guvernul “serial” Boc, dar cocoșeii ăștia! De unde să știe ei, din istorie, ce miniștri de interne și externe au avut francezii, ce oameni pregătiți își pun în continuare în funcții publice, ca să deschidă ochișorii și urechiușele, să afle că aceia sunt adevărați, știu ce fac și declară ! Știu să apere interesele țării lor, sunt treji, ei nu bântuie Europa și lumea pentru PR.! Știu să trateze pe fiecare pe măsură ! Crin & Ponta au “măsură” mare, dar la pantofi și cămașă, în rest, tabula rasa ! Și asta ne costă pe toți, plătim prostia votanților lor, cu traiul prost, privați de gloria și onoarea câștigată odinioară de predecesori ! REQUIESCAT IN PACE !

  3. Crin: “Atit cit este inaltimea ei, nu mai mult.”.
    Adica pin’ la genunchiu’ batracianului.
    Omul stie si ia la misto ! Like, Like, Share !
    Bun baiat, Crin Antonescu ! Bun, bun !

    J’Adore le Francais:
    ” ‘Monseur’ scriem, ‘monsieur’ zişem, şe umbli cu şioara vopsită ?!”.
    “Well”, cum ar zice francezul, Ponta e un fel de Basescu:
    se duce in Europa pentru PR, se bate pe burta cu d-alde Hollande
    si restul sulfelor si cam atit… iar prostii se bucura cit de european e
    si cum lupta el pentru binele tarisoarei si impotriva hahaitorului…

    Bun baiat si Daniel Constantin… Omu e strict-aproximativ ! 🙂

    Io propun sa navigam cu Rod Stewart, dăcît cu astia din devalmasie.
    Omu’ chiar stie ce zice.

Leave a Reply