About-Update

Update – 1 martie 2014

Astăzi, 1 martie 2014, USL este istorie! Asocierea PNL cu cea mai periculoasă formă de pervertire a minţii şi a demersului social este la timpul trecut! O istorie fetidă, grotescă şi plină de eşecuri! Pentru toţi cititorii fideli ai acestui blog, care nu sunt puţini, a fost evidentă poziţia mea, exprimată pe parcursul a zeci de pagini de analiză şi comentarii postate aici! USL trebuia îngropată, fiindcă minciuna FSN-istă ridicată la rang de opţiune de viaţă, pe filiera comunistoidă a derapajului de tip Victor Viorel Ponta, nu a oferit niciodată o şansă reală României!

PNL este, astăzi, în opoziţie! Salut decizia partidului şi fermitatea de care a dat dovadă Crin Antonescu atunci când a pus capăt acestei mezalianţe pentru nenorocirea României. Liderul PNL are acum şansa să ofere o cauză pentru un război care ar fi trebuit dus din prima clipă, fără menajamente, fără rezerve, fără USL şi fără lene intelectuală! Oricâte reproşuri aş avea încă să-i fac lui Crin Antonescu, desprinderea PNL de comuniştii reşapaţi ai lui Victor Viorel a relansat o bătălie ce părea pierdută! Bătălia pentru România!

Este o bătălie care merită întotdeauna purtată! Chiar dacă românii sunt aşa cum îi descriam mai jos! Chiar şi atunci când este fără sorţi de izbândă! Fie şi pentru panaş! Paradoxal, mişcarea făcută de Crin Antonescu are şanse de izbândă! Poate aduce redresarea PNL în opţiunile electoratului, înainte de europarlamentare, prin lupta cu PSD şi putregaiul comunistoid, care a înghiţit aproape în întregime ţara şi câştigarea prezidenţialelor prin coagularea dreptei în bătălia cu stângismul analfabet, corupt şi congenital mincinos! All in all, Crin Antonescu şi PNL sunt în opoziţie! PSD şi Băsescu, nu! Reset! Textele mele de pe acest blog vor urma noua paradigmă!

Sigur, opoziţia are şi ea problemele ei! Pe acest blog, eu nu mă ocup de opoziţie, ci de putere! Ştiu că propaganda comunistoidă îl asociază deja pe liderul liberal cu Băsescu! L-a reinventat până şi pe Tăriceanu, acest Dalai Lama second hand al liberalilor, pristavul păcii şi reconcilierii cu FSN! Omul care a clacat spectaculos, fiindcă nu a reuşit să îngurgiteze niciodată pierderea scaunului de şef al liberalilor! Demnitarul care se bucura de respect şi onoare! Omul politic pe care l-aş fi susţinut oricând, dacă cineva i-ar fi contestat condiţia de liberal loial şi decenţa de a-şi urma vocaţia şi destinul. A pierdut tot, într-o secundă!

Ascensiunea lui Tăriceanu spre piscurile de neatins ale ridicolului absolut se cuplează cu încercările disperate ale penibililor din jurul lui Ponta de a destabiliza PNL. Încercări prin nenumărate nade şi cârlige, aruncate la grămadă spre grumazul peştişorilor mai mici, dar lacomi, care navighează în marea liberală, ca în orice altă baltă de strânsură. Plecarea lor va decanta partidul! N-am numărat baronii din PNL şi nici nu mai contabilizez greşelile liderilor partidului, atâta vreme cât vor lupta, din opoziţie, cu FSN-ul pontist! Dacă vor face erori, nu le vom neglija! Dacă vor învinge, ne vom bucura!

Pe 19 februarie, Traian Băsescu a descifrat şarada pentru oamenii inteligenţi ai neamului. Ceilalţi, enorm de mulţi, nu se califică şi continuă să-l acuze pe Crin Antonescu de aranjamente oculte cu Băsescu împotriva “eroului” plagiator! Pe 19 februarie, după ce a anunţat, de nenumărate ori, cu surle şi trâmbiţe, că USL nu se rupe, Băsescu a descoperit subit că şandramaua USL-istă ia apă! Încălcând încă o dată Constituţia, s-a adresat direct, public, lui Ponta, cu rugămintea:

Eu îi propun public premierului Victor Ponta să cedeze la solicitarea Partidului Naţional Liberal de a-l avea pe Iohannis viceprim-ministru, ceea ce ar uşura lucrurile, ar debloca lucrurile, în opinia mea, şi Guvernul ar deveni foarte rapid funcţional. Nu ne mai putem juca de-a guvernul!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14826&_PRID=lazi).

Sigur că da! Evadarea în “cosmos” a PNL, prin desprinderea de gardul FSN-ist, înseamnă distrugerea visurilor pe dreapta ale lui Băsescu, visuri aninate în expediente politice de tipul Partidului Mişcarea Populară! Odată cu revenirea liberalilor pe dreapta liberă a eşichierului politic, orice speranţă a lui Băsescu de a încropi o ficţiune funcţională, ca pol de atragere a opozanţilor la infecţia fesenistă, s-a dus pe apa sâmbetei. PNL va atrage tot, ca o gaură neagră, în care identitatea Mişcării Populare va pieri ca o ploaie de primăvară! Aşa că Victor Viorel, cel cu gura mare şi minciuni multe, dar docil, cu intelect adaptat la limită impusă şi slugarnic prin definiţie, era solicitat să cedeze în faţa liberalilor! Să-i ţină, în continuare, legaţi de parul din gardul FSN-ist, ca să joace el, Traian, ţonţoroiul pe “dreapta”, cu “partidul” lui de “mucenici” confecţionaţi ad-hoc din resturile mizere ale trădărilor de partid!

Cum, aşa arată presupusa înţelegere Antonescu-Băsescu? Ca o litanie deznădăjduită a lui Băsescu, prin care se milogeşte la Ponta să-i ţină „aproape” pe liberali? Păi, ce se strigă prin televiziunile famelice ale propagandei FSN-iste (şi nu numai acolo)? Că s-a înţeles Crin cu Băsescu să plece liberalii din USL! Păi, s-au înţeles aşa de tare, că Băsescu îl roagă pe Ponta să se facă preş în faţa liberalilor, numai să nu iasă ăştia din USL direct la înghiţirea oastei lui de strânsură de pe “dreapta”! Halal înţelegere!

Nu mai ţine! Asta, ca să lămurim cum este Crin Antonescu înţeles cu Traian Băsescu, aşa cum încearcă disperat să acrediteze bateria imundă de minciuni a FSN-ismului triumfător, plantată în anumite televiziuni de casă. Ceea ce este OK şi legitim să facă! Ce naiba să facă altceva? Căci şi noi facem ce trebuie să facem. Fiecare cu destinul lui! Rămâne de văzut care va fi destinul României cea fără de destin!

11 martie 2013

Acest blog este singura formulă de accesare a domeniului virtual, pentru un dialog pe care îl propun celor interesaţi de opiniile mele. Nu există niciun site sau cont de Facebook sau Twitter, autorizate, care să mă reprezinte în spaţiul virtual (toate conturile, pretins ale mele, în reţelele de socializare, sunt false şi nu sunt autorizate de mine, indiferent ce date personale afişează). Nu aş fi iniţiat nici acest demers, dacă nu ar fi existat un interes major, în această direcţie, exprimat de numeroşi cetăţeni, în corespondenţa cu mine, cetăţeni preocupaţi de accesul la informaţia politică de calitate şi de starea societăţii româneşti. Din respect pentru ei, am dat curs solicitării.

Acesta va fi un blog critic, în primul rând, cu impostura şi incompetenţa guvernanţilor! Nu voi aborda decât tangenţial starea opoziţiei politice. Din nefericire, dezastrul e atât de mare şi prostia de-a dreptul abisală în sferele guvernării, încât România a ieşit din sfera recuperărilor “stilistice”, atât de invocate de noii guvernanţi. S-a adâncit în irecuperabil penibil, susţinut cu sârg, din ignoranţă şi resentiment, de milioane de români. Cu atât mai bine! România trebuie să fie ea însăşi! Această Românie! Aşa cum a fost în anii ’90, când l-a fugărit cu tancul, prin puterea politică de atunci, pe Majestatea Sa Regele! Aşa cum a fost atunci când bravii muncitori români, energizaţi de democraţia fesenistă îi strigau, cu miile, lui Coposu, ajuns la un pas de a fi linşat: “Coposu, nu uita, asta nu e ţara ta”! Sigur, când a murit Coposu l-au petrecut cu sutele de mii spre locul de veci, în ţara care nu era a lui! Aşa cum a fost atunci când Ion Iliescu “salva” democraţia, la adăpostul desantului mineresc prin amfiteatrele şi bibliotecile Universităţii din Bucureşti! Aşa cum a fost atunci când a livrat “15.000 de specialişti”, pentru propăşirea naţiei, prin promisiunile validate la vot ale “liderului regional” Emil Constantinescu! Aşa cum a fost când a votat în exces, până la epuizare, un preşedinte după chipul şi asemănarea sa, Traian Băsescu! Pe care l-a urât cu tot atâta înverşunare pe cât îl iubise, doar atunci când preşedintele a anunţat, scurt, că era timpul buzunarelor goale. De atunci, România a decis că Băsescu poate fi înlocuit cu Victor Ponta şi Crin Antonescu! Bravo, bravo, Românie! Fii tu însăţi, din nou! Ar fi păcat să stricăm fasonul!

Cred, sincer, că binomul “irezistibil” Ponta-Antonescu este reprezentativ pentru România profundă de azi! Tripleta Băsescu-Ponta-Antonescu e tot ce a reuşit România mai bine în ultimii 20 de ani! Grobianismul politic aşezat în minciună şi oportunism e ceea ce România şi-a dorit prin Traian Băsescu. Naţionalismul incult şi lenea intelectuală e tot ce şi-a dorit prin Crin Antonescu! În ce-l priveşte pe doctorul Ponta, declarat “contrafăcut” chiar de Universitatea care i-a conferit titlul, ce se poate spune într-o epocă în care miniştrii apărării sau ai învăţământului din Germania (aia care nu ne lasă în Schengen) sunt nevoiţi să demisioneze în faţa reacţiei publice pentru acelaşi păcat funciarmente penibil? Păcat, pe care Ponta l-a ridicat la titlu de nobleţe şăgalnică (să ne amintim sintagma rostită cu drag de iubitul prim-ministru: “noi, plagiatorii”)!

Ei, bine, da! În Germania, opinia publică nu tolerează furtul intelectual, iar plagiatorii pleacă din funcţii publice! La noi, românii vor să intre în Schengen cu plagiatorii în frunte, pe motiv că am îndeplinit condiţiile tehnice! Culmea, şi în Ungaria e la fel (la fel ca în Germania, nu ca la noi), ţara aia unde flutură steagul secuiesc şi, pe ici, pe colo, şi câte-un steag românesc, chiar şi în acea ţară, preşedintele a trebuit să plece fiindcă varianta “noi, plagiatorii” nu a mers la public! În România merge! “Specialistul doctor” Ponta, specialist în Tribunalul Penal Internaţional de la Haga, tribunal care este tema tezei sale de doctorat, confundă copios instituţia cu pricina, în care este doctor, cu altă instituţie de la Haga, fără nicio legătură cu prima: Curtea Internaţionala de Justiţie! Bietul de el, mai că îţi vine să crezi că nici vorbă să fi plagiat vreo teză de doctorat, mai ales a lui, de vreme ce nici nu pare că ar fi citit-o! Ei, bine, nu, pe români nu-i interesează aceste lucruri! Ei nu sunt nici germani, nici unguri! Sunt ei înşişi!

Unii “deştepţi” spun că ne-a pervertit regimul comunist. Emil Cioran scria Schimbarea la faţă a României, înainte de marea pervertire. El ştia de atunci, din 1937, şi de Băsescu şi de Antonescu şi de Ponta! În orice caz, îi cunoştea pe români: “Este foarte caracteristic că un român nu se poate face interesant, într-o societate de conaţionali, decât etalându-şi defectele, insuficienţele (…) Nu există popor în lume, care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent şi unanim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate superficială”. (Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României, Editura Vremea, Bucureşti, 1937, p. 71).

Despre aceste lucruri este vorba în blogul de faţă. În mod evident, blogul va fi profund antipatic celor 7, 4 milioane de adepţi ai lui Crin (aşezaţi “în spatele” său, după propria evaluare), care au vrut, la referendum, debarcarea lui Băsescu! Unii dintre aceştia mă înjurau încă de pe vremea când Băsescu era idolul lor, doar pentru că îmi permiteam să-l critic pe Marele Cârmaci! Acum, ei îl urăsc şi mă înjură fiindcă îl critic pe Crin cel Anti-Băsescu, conducătorul tuturor pedeliştilor din PNL, adversar neîmpăcat al trădătorilor liberali Tăriceanu, Chiliman, Orban! Mă înjură şi fiindcă îl critic pe Victor Ponta, democratul capitalist, cu şepcuţă de Che Guevara, foarte tânăr la revoluţie şi neatins de comunism (cu excepţia şepcii, adică a părţii superioare a capului) sau fesenism, copil de suflet al lui Ion Iliescu şi liderul incontestabil al vice-premierului Gabriel Oprea, cunoscut militant “anti-Băsescu” în regimul Băsescu! E firesc, e hegelian, e tipic românesc! În definitiv, e sublim şi îi admir pe milioanele de români care votează USL, fiindcă urăsc PDL şi pe Băsescu, dar îi iubesc pe pedeliştii şi pe băseştienii aglutinaţi în PNL şi PSD de ingenioşii Ponta şi Antonescu! Chiar şi Caragiale, sireacu’, ar fi uşor derutat, căci, celebrele cuvinte pe care le-a copiat din Plutarh (ilustrul Cezar le-ar fi spus), pentru a le aşeza în gura lui Farfuridi: “iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători”, pot fi citite uşor şi pe fruntea lui Crin, brăzdată de netezimea odihnei. Doar că la el, sunt de-a-ndoaselea: “urăsc trădarea, dar îi iubesc pe trădători”!

Deh, blogul va fi profund antipatic şi susţinătorilor lui Băsescu, atâţia câţi or fi rămas. Sigur, mă veţi întreba: dar cui îi va fi simpatic? Cu certitudine mie, este răspunsul vinovat! Enjoy!

Recent Posts

Reflecţii la înmormântarea unui Rege!

Majestatea Sa Regele Mihai I și-a luat rămas bun de la România! Într-o splendidă manifestare de ipocrizie, fast mortuar factice și aplauze. Norodul l-a aplaudat! Așa face norodul românesc! Merge la toate înmormântările! Și aplaudă. Ca la Ciuculete! Și atâţia alţii. Nimeni nu i-a spus norodului că pe regi nu-i aplauzi, cum nu aplauzi, în biserică, pe Dumnezeu! Regii sunt unși de Dumnezeu! În faţa Regilor te apleci pios, dacă au trecut la cele veșnice și, respectuos, dacă sunt în viaţă. Și atât!

Pe românii simpli nu-i bănuiesc de ipocrizie. Sunt prea călcați în picioare și prea ignoranți ca să aibă loc în suflet pentru măreția veșnică a ipocriziei. Securiștii din fruntea statului? O, da! Ei sunt maeștri la simulări și disimulări. Singurul lucru la care se pricep bine. Nu sunt prea multe de spus la această despărțire tristă de ultima speranță netrăită a românilor. Ne-a părăsit, plimbat pe afet, ultimul șef de stat supraviețuitor al Marii Coaliții care l-a înfruntat pe Hitler!

În 1990 era un bărbat în putere. Cu puţină vreme înainte, în ianuarie 1989, împăratul Hirohito al Japoniei se stinsese. Fusese și el șef de stat în Marele Război Mondial. Dar, pe partea greșită a istoriei! Mihai I al României, în 1990, era cea mai importanta personalitate istorică în viaţă a lumii. Un om în faţa căruia președinții Rusiei sau Americii s-ar fi înclinat cu respect! Un om care salvase România în cel mai crunt moment al destinului său. Un om asupra căruia Hitler aruncase condamnarea la moarte, cu ordine stricte pentru formidabila putere militară a Germaniei naziste. Un om pe care Securitatea lui Ceaușescu, la putere, în România, după ce Ceaușescu nu mai era, l-a fugărit cu transportoarele blindate pe drumul spre Curtea de Argeș! Ca să-l gonească, din nou, din ţară. Acum, îl duce la Curtea de Argeș cu trenul regal!

Norodul nu a reacţionat atunci când Regele era exilat a nu știu câta oară, după 1990. Acum îl aplaudă. Exact ca în 1992, când unii au crezut că Securitatea doarme. Nici vorbă! În 1990, la începutul anului, Partidul Naţional Țărănesc (PNŢ), alături de liberali, a încercat o demonstraţie. Corneliu Coposu dorea revenirea la speranță! Care speranță? PNŢ era puternic infiltrat de Securitate! De aceea a și dispărut, practic, astăzi! Dar, atunci, în 1990, zeci de mii de români au ieșit în stradă, pentru a înăbuși manifestarea țărăniștilor. Coposu a fost salvat de armată, care l-a “extras” din mijlocul norodului. Când a ieșit din transportorul blindat, i-a căzut căciula pe ochi, ca lui Ceaușescu, la Târgoviște. N-am să uit niciodată ce a strigat atunci poporul către Coposu, omul care-și năruise viaţa prin închisorile comuniste, pentru că România și Regele erau visele lui cele mai sfinte! Știu, “sfânt” nu are grad de comparație.

Norodul i-a strigat așa: “Coposu nu uita, asta nu e ţara ta!” Românii aveau dreptate! Asta nu era ţara lui! Atât Coposu, cât și Majestatea Sa au încercat tragic, până în ultima clipă, să creadă că România este încă un stindard pentru care merită să mori! Ei bine, li s-a întâmplat! Dacă a meritat, e altă poveste! Asta nu mai era ţara lor! Era ţara Securităţii Domnitoare peste poporul lui Ciuculete, nu al Majestății Sale. Asta este ţara în care învățăm la școală ce bravi am fost, cum i-au bătut Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare pe Turci și, mai nou, prin manuale, ce grozavă este Andreea Esca! Poporul lui Ciuculete nu va afla niciodată că nu i-am bătut nicicând pe turci sub domnitorii români, valahi sau moldoveni! Că, întotdeauna, am stat în genunchi sau am fugit, sub aceiași domnitori români, în faţa tuturor năvălirilor și vicisitudinilor! Că domnitorii români au fost, mereu, o adevărată molimă pentru oamenii sărmani, că i-au jecmănit, i-au siluit, i-au omorât și i-au lăsat pradă în drumul răului, ori de câte ori pielea proprie sau averea personală le-au fost puse în pericol.

Nu va afla niciodată că a fost un singur moment, la scara istoriei, când acest popor s-a ridicat din glod. Sub Regi! Atunci, Europa a aflat de noi și ne-a respectat, pentru prima oară! Atunci am stat mândri în faţa turcilor. Sub Carol I, care ne-a dat independenţa. Ferdinand Întregitorul, de care Iohannis uită să vorbească, atunci când trâmbițează, către norod, vorbe goale despre Marea Unire, ne-a dat o Ţară. A dat Pământ Norodului, norod căruia nimeni, dintre domnitorii lui români (cu excepția lui Cuza, patronul marilor scamatorii fiscale), nu-i dăduse, niciodată, nimic, în afară de siluire și moarte. Mult hulitul Carol al II-lea ar fi tras sabia pentru a apăra orice petic de ţară amenințat de vulturii Răsăritului, așa cum a spus-o în Consiliul Regal! L-am luat de la Estoril, în Portugalia, unde dormea liniștit, alături de femeia pe care a iubit-o, și l-am reînhumat într-o capelă sordidă ca o gheretă de vândut tichete ITB, undeva, pe o coamă de pământ umbrită, de pe lângă biserica voievodală de la Curtea de Argeș. Pe el, cu bune și rele, totuși, Regele Românilor! Mihai I ne-a salvat de o mie de ori, într-un război în care am fi pierit cu toții. De un singur lucru nu ne-a putut salva, bietul de El! De noi înșine!

Când Mihai a plecat, în 1947, toată ţara a plâns. Nu veţi vedea niciodată aceste imagini pe vreo televiziune de tip Ciuculete. Adică pe nicio televiziune românească. Poate, pentru că acele imagini nu mai există, iar românii care plângeau atunci, nici ei. România aceea a plâns! Plângeau trecătorii pe stradă, studenții pe treptele Universității, țăranii adunați înfiorați în jurul icoanelor, militarii în uniforma Regatului, câți nu fuseseră aduși pe tancurile sovietice. De ce plângeau acei români? Pentru că ei știau! Da, știau! Știau unde se vor întoarce! În glod! Știau că Regele lor pleca departe ţinând pe crucea blazonului Regal sufletul României adevărate, România lor, a tuturor.

Ce să mai știe românii din 1990, cărora Iliescu le spunea că împreună cu Regele se vor întoarce moșierii? Că “burghejii” își vor lua înapoi uzinele! Țăranii care furaseră țevile de la sistemele de irigații construite de Ceaușescu, pentru a-și face osie de căruță, după ce dăduseră năvală să devalizeze CAP-urile, s-au temut că Mihai le va lua țevile înapoi. Bravii muncitori de la IMGB și 23 August s-au temut că vine neamul lui Malaxa și îi lasă pe drumuri. N-a venit nimeni să ia țevile înapoi! Ba, țăranii noștri au putut fura liniștiţi și plăcuțele reflectorizante de pe parapetele autostrăzilor, pentru a și le pune pe căruță. Iar marile uzine s-au privatizat de mai multe ori, pe câțiva lei, pentru a da satisfacție mafioților locali și străini abil susținuți de Securitate. Fără nicio legătură cu Malaxa. Iar bravii muncitori, care “făceau ordine” prin 1990, au ajuns pe drumurile patriei tot apărând ţara de Regele ei legitim.

Și, totuși, există această dilemă teribilă. Cum poate un popor, cică eliberat de comunism, să aibă șansa să readucă istoria în făgașul ei firesc, prin a alege să fie condus de cea mai importantă personalitate istorică a lumii, și poporul ăla să opteze pentru un Iliescu? Sau un Băsescu? Sau un Iohannis? E ceea ce le spun studenților mei fără să îmi pese că nu va avea cine să îmi plătească pensia peste câțiva ani: Dragii mei, plecați din această ţară, mergeți într-o lume unde puteţi fi respectați, unde scursorile societăţii nu vă fac buget și nu vă umilesc, unde Securiștii noi și vechi nu se autopropun șefi de stat în aclamațiile poporului lui Ciuculete! Nimeni nu vă va lua din suflet România, așa cum o purtați voi acolo, oricare ar fi ea și oriunde aţi fi voi! Cum nu i-au luat-o nici lui Mihai I! Numai că România de azi a încetat să mai fie România! Sau, mai corect, poate că asta este România cea adevărată, nu cea care plângea la plecarea Regelui, în 1947, ci aceea care aplaudă, astăzi, la despărțirea fatală de singurul ei moment de grație Divină: Regele! Sincer, nu pentru Mihai I aș spune “Dumnezeu să-l ierte”! Ci, pentru România! Oricare dintre ele!

  1. Munca în echipă! Carlyle, Confucius, Seneca, Adler, Maritain, Iohannis și Românii! 55 Replies
  2. Și, Totuși, Cât de Proști Sunt Securiștii Proști din Vârful Ţării? 16 Replies
  3. A rămas așa: 25 iunie 2017, duminică, orele 19:00-21:00, pe B1 TV, mă voi întâlni cu Sabin Orcan, la “X-PRESS” 18 Replies
  4. S-a amânat pentru duminică, 25 iunie-Duminică, 18 iunie, ora 20:00, pe B1 TV, mă voi întâlni cu Sabin Orcan, la “X-PRESS” 12 Replies
  5. Securiștii Proști în Faţă, România e în Ceață! 23 Replies
  6. Astăzi, duminică, 23 aprilie 2017, orele 19:00-21:00, voi participa la o discuţie cu Sabin Orcan, pe B1 TV, cu privire la România și relaţiile ei strategice cu lumea, la noua condiţie a mediului strategic global. 18 Replies
  7. Chiar și prostia are o limită! Din fericire, Piaţa Victoriei nu are! Îl are, în schimb, pe Liiceanu! Nelimitat! 20 Replies
  8. Frica și “Revoluţia” Penibililor Cinstiţi! 5 Replies
  9. Astăzi, duminică, 30 octombrie 2016, ora 19:00, în emisiunea lui Sabin Orcan, X-Press, pe B1 TV! 51 Replies