Astăzi, despre Trădare! Sau Prostie! Sau Geniu! Your choice, Români! Pardon, votre choix!

hollande-victoras-OK

Zilele trecute, pe 24 martie, la Pro TV, Crinuţu’, acest Savonarola al epocii moderne, explica ce greu e să fii sub “constrângerea unui buget fixat dinainte”! Sigur, nu voia să spună că trebuie fixat dinapoi, voia doar să-l apere pe Victoraş, care, sireacu’, nu apucase să o numească pe Kövesi la parchetul anticorupţie (DNA). Aşa că, pe 24 martie, nu se supărase încă nimeni pe Crinuleţ că are aşa tovarăş de prostit poporul şi se putea iubi, deocamdată, camaradereşte cu Victoraşul cel Nebăsist! Şi grăia Crinuţul că suntem sub “constrângerile din ce în ce mai dure” ale acordurilor cu FMI şi nu avem prea mult loc pentru “imaginaţie şi creativitate politică”! Dom’le, lupta e “aproape  disperată” ca să salvezi “o ambarcaţiune, pe care, de fapt, nici nu o pilotezi” (vezi file audio aici 13crin-12guvernul nu conduce barca-fmi si altii-lupta disperata24mar)!

Adică, România e o ambarcaţiune (cum îi bântuie pe ăştia de la USL, El Marinero y El Capitan) ce nu poate fi pilotată de români! “E” răii ăia de afară, care o pilotează, ăia cu FMI, cu Uniunea Europeană. Aşa că pofta-n cui, români, hai, exerciţii libere de scrâşnit din dinţi, o s-o duceţi şi mai prost, votaţi cu USL, că nu “pilotează” ei! Sigur, nu v-au spus asta în campania electorală, căci ei nu “este” proşti, o să aflaţi voi curând cine este tâmp! Iar, cu “imaginaţia“, ca să nu zic imaginarul, stau exact la fel de prost pe cât staţi voi cu inteligenţa. Chestiune congenitală politic, se trage de la tangaj şi greţuri la hulă, când înoţi pe uscat, ca milioanele de români care au votat cu cele două lumini de la Răsărit (în sensul că sunt mai răsăriţi ca Boc, nu vă gândiţi că s-au dat cu ruşii, nu-i duce mintea aşa departe), Crinuţu’ şi Victoraşu’!

În picioare, cu Crinuţu’

Sigur, acum, ştiţi voi ce greu e să stai treaz vreo şase ore pe zi? Habar n-aveţi! Cum naiba să nu uiţi chestia cu tangajul, cu vaporul pe care nu-l pilotezi tu şi lipsa de imaginaţie impusă de FMI? Uiţi, cum să nu uiţi şi, apoi, proştii de ce există pe lume? Ca să-i prostim noi, ăştia de la USL, că se lasă, mânca-i-ar mama de proşti! Aşa că, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, Cel Fără de Imaginaţie, recte Crinuţul, odată se înfiripă, suflet din sufletul poporului şi anunţă pe toţi proştii maturi şi înţeleniţi în altoiul de “creativitate” al neamului că El, Crin nu va accepta să fie un preşedinte “tolerat” de grupuri din “altă ţară”! “Preşedinte tolerat al unei Românii în genunchi, nu mă interesează să fiu” (vezi file audio aici 13crin-a3-2romania in picioare8apr), glăsui hoplitul politic nr. 1 al neamului din Grădina lui Dumnezeu! Am plâns! Cu sughiţuri! De la tangaj!

“Am făcut acest USL pentru a ridica România în picioare”, continuă tribunul! Câtă dreptate, în lipsă de imaginaţie şi creativitate! Cât adevăr, în lipsă de lipsuri mai mari decât putem duce, noi, proştii! Aşa e, de-aia s-a făcut USL! Să ridice România în picioare pe stadion! Şi să înjure Europa, când Merkel era la Bucureşti! Uoo, Merkel! În picioare, Români! Trăiască USL! Sigur, întrebarea este: cum poţi să stai în picioare când ambarcaţiunea se clatină, fiindcă nu o pilotezi tu? Şi când imaginaţia îţi joacă feste, că ce imaginaţie să ai, dacă “bugetul e fixat dinainte”? Şi, cum să fii altfel decât tolerat de ăia din afară, când “constrângerile sunt din ce în ce mai dure”? Haida-de! Credeţi că s-a chinuit cineva prin presa românească să pună cap la cap elucubraţiile Nedormitului? Scuze, Prea-Dormitului!Credeţi că românii au probleme cu tangajul la cap al Crinuţului? N-o să vezi!

Românii îl “urăşte” pe Băsescu, bre! Clar? Şi “e” patrioţi! “Ştie” ei ce e bine pentru ţară! În picioare, români! La coadă, cu demnitate, la ajutoarele de la “grupurili” de afară, care ne “tolerează” şi ne insultă dându-ne de pomană, să nu murim de foame, fiindcă numai din pomană mai putem trăi, de buni ce ne alegem conducătorii! A, să nu uit! În picioare, români! Că avem un transport nou de moaşte la biserica din colţul străzii şi, până la mătănii, trebuie să rupeţi puţin hainele de pe voi, să vă înjuraţi şi îmbrânciţi cu jandarmii, să leşinaţi la înghesuială, în timp ce popii ortodocşi se strâng cu prapuri şi mir ca să vă adune la pupat lemne sfinţite! Or, pentru toate astea trebuie să fiţi iniţial în picioare, ca să aveţi de unde vă prăbuşi în colb sau glod, răpuşi de oboseală, boală sau iubire sinceră de cele sfinte şi ţară! Aşa să ne ajute Dumnezeu! Trăiască USL! Jos Băsescu!

Şi acum, să vedem cum stau românii demni, nu toleraţi, în Europa, sub liderii USL! Cum stau ei drepţi în faţa istoriei! Mai ales că El Lider Maximo a ieşit pe Digi 24, pe 11 aprilie, l-a desfiinţat pe Crinuţu’ (declarat “decredibilizat” şi “catastrofă”-vezi file audio aici 13basescu-digi 24-crin-decredibilizat-catastrofa presedinte11apr), care nu înţelege nimic şi are impresia că Băsescu vrea doar să rupă USL şi l-a ridicat în slăvi pe Victoraş! Care Victoraş e un moştenitor mai bun decât Crinuţu’ (vezi file audio aici 13basescu-digi 24-12ponta mai bun mostenitor decat crin11apr)! Sigur, după ce premierul a plasat-o pe Kövesi pe altarul prezidenţial de la DNA şi tămâia a început să gâdile în chip ferice nările Augustului Pontif pentru proşti, PSD-istul guvernamental a devenit, subit, frecventabil şi mult mai cool decât mult hulitul Crinuleţ. Dacă ne uităm la popularitatea lui Victoraş, chiar şi acum, după nominalizarea lui Kövesi la DNA, nu putem decât să fim mândri de un aşa popor şi de o aşa ţară. Şi să oferim noi argumente în acest sens.

Convergenţă şi eficienţă

Vă arătam în postarea cu titlul Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013, că există o discrepanţă uriaşă între subvenţiile la hectar pe care le primesc agricultorii români, în cadrul capitolului Plăţi Directe al Politicii Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene şi ceea ce primesc agricultorii din ţările vechi ale UE, cei 15 de până la extinderea UE din 2004 şi chiar faţă de ţări care au intrat în UE în 2004, cum ar fi Polonia (vezi paragrafele 4-11 ale postării Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă, din 19 martie 2013). De unde şi importanţa termenului de convergenţă, care are drept scop, în baza hotărârilor Consiliilor UE, să reducă acest decalaj uriaş, aşa cum remarca şi Învăţătorul neamului, mult controversatul preşedinte Băsescu: “Convergenţă înseamnă să se reducă mai rapid diferenţa dintre statele cu subvenţie mai mică şi subvenţie mai mare (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Fără a intra în totalitatea detaliilor tehnice legate de acest proces, pe care le găsiţi în paragrafele indicate mai sus, pentru fluidizarea înţelegerii întregului proces, reluăm doar paragrafele 5-6 din postarea menţionată:

Atunci când România a intrat în UE, la fel ca şi alte state nou venite în perioada 2004-2007, nu a primit, prin Tratatul de aderare, alocări, în cadrul plăţilor directe pentru agricultură, la nivelul a ceea ce era îndreptăţită să primească. Iar ceea ce era îndreptăţită să primească s-a calculat în funcţie de aşa-zisele referinţe istorice (modalităţi de calcul al subvenţiei la hectar în funcţie de nivelul producţiei anilor ’90, adică au fost favorizaţi agricultorii cu tehnici de producţie intensive, în aşa fel că 80% din ajutoarele acestui capitol din PAC merg spre 20% din exploatările agricole-vezi: http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html). România, lesne de înţeles, e puternic dezavantajată de această modalitate de calcul. Nu e singura ţară în această situaţie. De aceea, de-a lungul timpului, în discuţiile cu privire la echilibrarea acestor decalaje, şi-a făcut loc conceptul de convergenţă, adică ajustarea alocărilor în aşa fel încât, la orizontul lui 2020, agricultorii din România (şi din alte state UE defavorizate, cu cifrele aferente) să ajungă la un maxim posibil de până la 220 euro pe hectar (cifra de 220 este avansată de domnul Leonard Orban, fost Comisar UE, consilier prezidenţial şi ministru al lui Băsescu, ministru al lui Ponta şi iubit şi respectat de toţi actorii din devălmăşia politică USL-PDL-Băsescu, vezi: http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=24852).

Adică, mai precis, să sară de la 112 euro (după Băsescu, http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi) undeva spre 220 de euro (după Orban). Spuneam atunci, în 19 martie, că vom avea prilejul să mai discutăm despre convergenţă (când veţi afla din nou lucruri spectaculoase despre guvernul Ponta). Ea ar fi trebuit să se realizeze în patru ani, dar, prin deciziile Consiliului European din februarie 2013, procesul va lua şase ani (s-ar încheia în 2020)”.

Iată că a venit prilejul, aşa cum anunţam pe 19 martie, să mai discutăm despre convergenţă şi despre performanţele spectaculoase ale guvernului Ponta. Ne amintim cu toţii criticile dure, pe care i le adresa Victoraş Liderului Maxim, pentru negocierea dezastruoasă a Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 (bugetul comunitar), inclusiv în ceea ce priveşte PAC şi plăţile directe pentru România! Pe 10 februarie 2013, premierul tuna şi fulgera la România TV acuzând pe preşedinte că a negociat prost la Bruxelles plăţile directe pentru agricultorii români: „(…) Noi trăim într-o Uniune Europeană cu o piaţă comună. Agricultorul român nu plăteşte nicio taxă când exportă în Franţa, aşa cum nici cel francez nu plăteşte când exportă în România. Problema este că subvenţia pe care o primeşte agricultorul român faţă de cel din ţările vechi este la jumătate. Cum poţi să fii competitiv, dacă subvenţia e la jumătate? Despre asta discutăm (http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-edi-ie-speciala-romania-tv-prima-parte__l1a119446.html).

Victoraş a dat un exemplu excelent şi a explicat bine, după modelul francez-român. Trebuie spus, din capul locului, că orice formulă convenabilă pentru plăţi directe favorabile agricultorilor români, ca şi celor francezi, ca şi agricultorilor din oricare altă ţară comunitară, trebuia să fie dezvoltată prin menţinerea finanţării PAC de la bugetul comunitar, măcar la nivelul exerciţiului financiar 2007-2013. Adică, o bătălie pentru PAC, în care Victoraş a tras concluzia că noi suntem în aceeaşi barcă (mă rog, ambarcaţiune, ca să-l parafrazăm pe Crin) cu francezii! Aşadar, ne batem umăr la umăr pentru PAC! Nu-i aşa că parcă nu vă sună bine? Sau, vă sună? Ia să vedem!

Victoraş, prietenul francezilor

Încă din 8 noiembrie 2012, în emisiunea Prim Plan de la TVR 1, Victoraşul cel Mintos declara ritos: „De exemplu, am fost la Roma, am discutat cu primul ministru Monti; Italia nu este în Grupul Prietenilor Coeziunii, este net contributor, dar are aceleaşi interese cu România pe Politica Agricolă Comună; la fel, primul ministru al Franţei şi preşedintele Franţei. Deci e un context de negocieri în care fiecare discuţie şi fiecare sprijin pe care poţi să-l obţii… Cu primul ministru al Poloniei, cu domnul Tusk, am avut de la început, din luna iunie o poziţie comună” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-prim-plan-la-tvr__l1a118631.html).  Adică Italia, Franţa, Polonia sunt aliaţii noştri pentru PAC! Şi, Victoraş cel Mintenaş nu s-a oprit aici! El anunţa cu emfază, pe 20 noiembrie 2012, la Realitatea TV, cum se înţelege cu preşedintele Hollande pentru negocieri în favoarea României: „Poimâine, mă văd la Bruxelles cu preşedintele Hollande, care este un susţinător al politicii agricole comune, care de asemenea ne interesează foarte tare, deci negocierile, să ştiţi, se fac în continuare şi se vor face până în ultima secundă” (http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-realitatea-la-raport-la-realitatea-tv__l1a118710.html).

Victoraş a continuat până la Consiliul European din februarie, când s-a finalizat Cadrul Financiar Multianual 2014-2020, şi după aceea, cu teoria că noi şi francezii avem aceleaşi interese în PAC! Şi cu italienii şi cu polonezii şi cu spaniolii! Surpriză, însă! Francezii nu au declarat, niciodată, că ar avea, în PAC, aceleaşi interese cu românii! Cu italienii, Da, au declarat! Cu spaniolii şi cu polonezii, Da! Cu românii, NU! Cum vă explicaţi asta? Adică, Victoraş ştia una şi francezii alta? Hm!

După Consiliul European din februarie, aşa cum v-am arătat, Victoraşul cel Mintos a fost foarte dezamăgit de rezultatul negocierilor pentru bugetul comunitar în ceea ce priveşte plăţile directe pentru România! Normal, pentru că bugetul comunitar fusese restrâns considerabil faţă de perioada 2007-2013, ceea ce afectase şi alocările pentru PAC, acolo unde ne bătuserăm alături de francezi (aşa ştia Victoraşul Cel Luminat la Cap) ca să păstrăm finanţările destinate Politicii Agricole Comune! Noi, românii trebuia să obţinem o finanţare în plăţi directe în creştere faţă de perioada anterioară, fiindcă aşa prevedea Tratatul de aderare la UE. Această creştere, însă, a fost diminuată. În plus, am pierdut 1 miliard de euro la dezvoltare rurală. Iată comunicatul preşedintelui, din 8 februarie 2013:

“Comunicat de presă

(08 Februarie 2013)

Departamentul de Comunicare Publică

(08 Februarie 2013)

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la finalul reuniunii Consiliului European de la Bruxelles.

În ceea ce priveşte politica agricolă comună, bugetul pentru exerciţiul bugetar 2007 – 2013 a fost de 13 miliarde 828 de milioane, iar bugetul alocat pentru exerciţiul 2014 – 2020 este 17 miliarde 516,9 milioane. Asta înseamnă, pe bugetul rezervat politicii agricole comune, că România are o creştere de 3,7 miliarde de euro. Acum, în interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe pilonul plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar am avut alocaţi 5,624 miliarde euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020 avem alocate 10 miliarde 393 de milioane. Asta înseamnă un plus de 4,78 miliarde euro la plăţi directe. La dezvoltare regională am avut 8,2 miliarde de euro şi avem 7,1 miliarde de euro, deci o diminuare a bugetului de dezvoltare rurală de un miliard de euro (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

Or, preşedintele precizase, pe 23 noiembrie 2012, că, “la plăţi directe, sumele alocate României cresc de la 5,5 miliarde la 10,8 miliarde, deci o creştere cu 5,3 miliarde”? (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14044&_PRID=lazi) Aşadar, o creştere de 5,3 miliarde! Că, aşa e în Tratat, spunea el, pe 20 noiembrie 2012: “Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Păi, cum respectând Tratatul, am ajuns de la 5,3 miliarde euro în plus, la “un plus de 4, 74 miliarde”? Adică, la o pierdere de câteva sute bune de milioane de euro, peste jumătate de miliard? Ca să nu mai vorbim de pierderea de 1 miliard de euro de la dezvoltare rurală. Dacă ar fi să ne luăm după Victoraş cel Hărăzit, povestea asta este din cauza lui Băsescu, cel care a negociat dezastruos pentru România!

Dar, staţi aşa, că noi eram aliaţi cu francezii! Ăia ce au făcut? Păi, uite ne spune ministrul lor al agriculturii, Monsieur Stéphane Le Foll (UE/PAC – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt), pe 8 februarie, la Paris: “Pentru Franţa, anvelopa globală a PAC, pentru perioada 2014-2020 a rămas la un nivel foarte apropiat de perioada actuală. Evoluţia constatată în cadrul primului pilon (plăţi directe pentru agricultori) este compensată printr-o revalorizare a celui de-al doilea pilon (dezvoltare rurală). Agricultorii francezi ar trebui să beneficieze, în perioada 2014-2020, de 56 de miliarde de euro constant pentru ansamblul celor doi piloni, adică nivelul care fusese prevăzut pentru Franţa în propunerea iniţială de buget a Comisiei Europene” (Source : site Internet du ministère de l’agriculture, de l’agro-alimentaire et de la forêt; http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Francezii, prietenii altora

Wow! Lăsăm la o parte suma de 56 miliarde euro, comparativ cu 17,519 miliarde, cât primeşte România! Şi, aflăm că, în condiţiile în care bugetul comunitar a scăzut afectând şi alocările pentru PAC, de vreme ce România a pierdut serios aici, chiar pe prevederi ale Tratatului de aderare, francezii şi-au menţinut alocările inclusiv pentru plăţi directe! Păi, nu eram împreună în bătălia asta? Nu militam împreună pentru convergenţă, că asta înseamnă pentru agricultorii români să ai poziţii faţă de PAC în interesul lor? Şi, dacă avem acelaşi interes ca francezii în PAC, nu ar fi trebuit să nu pierdem atâţia bani, în timp ce ei îşi păstrează finanţările? Opa! Staţi aşa! Dar, dacă bugetul comunitar a scăzut global, iar francezii îşi menţin alocările în PAC, asta nu înseamnă că alocările lor nu pot fi menţinute decât în detrimentul altora? Ooops! Cine or fi ăia, Victoraşule, aliat cu Hollande? Dragii mei, de aici o să vă îngroziţi! Aşa că, mai bine, nu mai citiţi!

Ia să vedem! Prietenul lui Victoraş cel Miruit cu Har, nimeni altul decât preşedintele Franţei, François Hollande a explicat la Bruxelles, pe 8 februarie 2013, minunea (Conseil européen – Conférence de presse du président de la République, M. François Hollande): “Teama pe care o cunoaşte toată lumea, că s-ar putea să avem o scădere a resurselor afectate Politicii Agricole Comune, era, de altfel, intenţia Comisiei. E adevărat, există o diminuare a PAC în bugetul european, dar Politica Agricolă Comună a fost esenţial prezervată, mai ales pentru agricultorii francezi, iar eu am vegheat la asta”. Aşadar PAC s-a diminuat, francezii şi-au păstrat, însă, alocările! Dar noi? Păi, nu eram aliaţi? Nu aşa ştia Victoraş? Domnul Hollande nu a vegheat şi pentru noi? Să vedem ce zice în continuare: “Mai întâi, în ceea ce priveşte politica agricolă, pentru a fi precis, este adevărat că partea cheltuielilor agricole în bugetul european se va diminua, dar eu am făcut în aşa fel pentru a prezerva cheltuielile agricole destinate agricultorilor noştri (…) Şi cum aţi descris şi exprimat perfect (este vorba de jurnalişti-n. mea), asta vrea să spună că Franţa îşi menţine cheltuielile agricole în bugetul PAC, în timp ce alte ţări îşi vor vedea fondurile diminuate” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2013-02-11.html).

Aşadar, unele ţări „îşi vor vedea fondurile diminuate”! Care va să zică aşa! Unii, aliaţii noştri în bătălia pentru PAC, francezii, şi-au atins obiectivele, noi NU! Cum vine treaba asta, de vreme ce eram aliaţi, cum spune Victoraş? Apropo! Dar francezii ăştia, ştiau că sunt aliaţi cu noi? Tare, nu? Hai să vedem! Uite, spune premierul Franţei, Monsieur Jean-Marc Ayrault, pe 20 februarie 2013, într-o declaraţie adresată Adunării Naţionale a Republicii franceze, cu o zi înainte de vizita unui oarecare Ponta, şef  de guvern balcanic, la Paris (UE/Cadre financier pluriannuel 2014-2020 – Déclaration du gouvernement et débat sur cette déclaration à l’Assemblée nationale – Interventions du Premier ministre, M. Jean-Marc Ayrault, et du ministre délégué chargé des affaires européennes, M. Bernard Cazeneuve): “În mod ciudat, am auzit că am fi fost izolaţi. Oricine a putut să constate, însă, că acel compromis atins este în mod esenţial fructul unei apropieri metodice între poziţiile franceze şi germane şi că a reunit cvasitotalitatea statelor membre, fără a menţiona cooperarea mai specifică legată de ţara noastră cu Polonia, Italia şi Spania în jurul prezervării politicilor comune” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-02-21.pdf).

Auziţi, dragii mei? Aici, la “cooperarea mai specifică” ar fi trebuit să fim incluşi şi noi! Numai că francezii habar n-au de România, ca şi cum n-am fi fost împreună, aliaţi, în bătălia pentru Politica Agricolă Comună, aia în care aliatul francez a câştigat totul şi aliatul român a pierdut grămadă! Dar, chiar am fost aliaţi, pe bune, sau asta ştie doar Ponta? Ia spuneţi, voi, dragi mei, cât de proşti trebuie să fie unii? Vedeţi, nu vorbesc încă de trădare, din respect faţă de trădători! Dar, staţi liniştiţi că imbecilii nu “piere”! Se vor găsi unii să-mi dea replica: “Termină, bă, cu prostiile, ce tu nu ştii că a fost domnul Ponta în vizită la Paris şi a fost primit de preşedinte şi de premier?” O, ba da! Era să uit! Aşa e! Ia să vedem!

Cât de prost?

Pe 21 februarie 2013, premierul român a mers la Paris şi s-a întâlnit cu preşedintele şi şeful guvernului francez! Şi, acum, atenţie! Cu preşedintele Franţei, domnul Hollande, nu a avut cine ştie ce declaraţii de presă, doar un scurt comunicat cu fraze standard, nerelevante. Dar a avut o scurtă conferinţă de presă cu premierul Franţei, Jean-Marc Ayrault (vezi http://www.gov.ro/vizita-primului-ministru-victor-ponta-in-republica-franceza__l1a119506.html). Nu o să vă spun, în acest text, despre ţeapa fără pereche pe care i-a tras-o francezul lui Ponta, cu privire la aderarea României la spaţiul Schengen, în chiar conferinţa de presă de la Paris! Ne vom limita la a discuta despre PAC! Aşadar, Ponta pomeneşte de două ori, în conferinţa de presă, de PAC, în termenii cunoscuţi:În cursul întâlnirii noastre am vorbit de obiectivele noastre comune în politica europeană, de politica agricolă, despre noua viziune a Europei, împărtăşită de Franţa şi de România.ŞiAm apreciat mult ajutorul Guvernului francez în probleme care sunt foarte importante pentru România: aderarea la Spaţiul Schengen, dar şi politica agricolă comună.

Tare, nu? Ei bine, francezul nu a suflat o vorbă în conferinţa de presă despre Politica Agricolă Comună în sensul colaborării cu România în domeniu sau despre ajutorul dat ţării noastre pe acelaşi palier! Cum e posibil? Doar au discutat asta la întâlnirea oficială, după afirmaţiile lui Ponta! Dovadă, Ponta povesteşte despre aceste lucruri în conferinţa de presă. Ce s-a întâmplat? Răspunsul e simplu! Da, au discutat asta la întrevedere, numai că francezul nu putea să spună asta public, aşa cum a făcut Ponta! De ce? Fiindcă l-ar fi crucificat agricultorii francezi şi puternicele sindicate ale acestora, ferm potrivnice politicii de “convergenţă” urmărite de guvernul român! Căci Franţa, dragii mei, a blocat orice iniţiativă legată de realizarea convergenţei, atât de necesară agricultorilor români! Vă puteţi imagina că Ponta nici măcar asta nu ştie? Cu toată liota de miniştri şi securişti, servicii şi lingăi din USL, care lucrează cu miile pentru el, nici măcar atâta nu a ştiut, că Franţa a boicotat toate iniţiativele româneşti pentru convergenţă! Mai mult, a crezut că luptăm împreună pentru PAC! Iar acest lucru este scris/spus, pentru prima oară, în România, pe acest blog.

Iată ce preciza Xavier Beulin, preşedintele puternicei FNSEA (Fédération nationale des syndicats d’exploitants agricoles) şi al grupului agro-industrial Sofiprotéol (cifră de afaceri 5,5 miliarde euro în 2009) încă din 10 noiembrie 2011, pe site-ul www.anjou-agricole.com: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv, mai ales în ceea ce priveşte noile state membre şi ţinând cont de costurile de producţie de la ţară la ţară. Un euro nu are aceeaşi valoare în Franţa şi în România. Nu se pot da aceleaşi ajutoare unor ţări care au costuri de producţie radical diferite”( http://www.anjou-agricole.com/actualites/interview-pac-la-convergence-totale-des-aides-en-2020-est-intenable&fldSearch=:9UAV5GGZ.html).

Ceea ce spune aici Beulin este că, într-adevăr, exploatările agricole în Franţa sunt mai scumpe, atât ca preţ al forţei de muncă, dar şi ca preţ de cost general, comparativ cu o ţară ca România, unde multă vreme de acum înainte, cu mult mai puţini bani ca în Franţa, poţi pune pe picioare o activitate agricolă. Activitate care, subvenţionată ca în Franţa, ar pune România într-o poziţie net avantajoasă comparativ cu agricultura din Hexagon, în piaţă concurenţială unică. De aceea, puternicele sindicate ale agricultorilor francezi nu doresc convergenţă pentru România. Guvernul francez nu mişcă în faţa agricultorilor şi este normal să fie aşa. La 22 octombrie 2012, ministrul agriculturii din Hexagon, Stéphane Le Foll, a confirmat total poziţia sindicatelor agricole franceze, în marginea Consiliului Agricultură din Luxembourg, când a precizat: “Noi ne gândim că 2019-2020 este o scadenţă prea scurtă pentru a ajunge la o convergenţă totală (…) Italia, Spania, două alte mari ţări agricole din UE, împărtăşesc aceeaşi poziţie. Austria, Irlanda şi Belgia fac, de asemenea, parte din susţinători. La polul opus, ţările din Europa de Est vor să pună capăt referinţelor istorice care le dezavantajează în modul de calcul” (http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html).

Ce avem aici? Confirmarea că nu numai Franţa, ci şi Spania şi Italia cu care Ponta credea că este aliat în lupta pentru PAC, à la roumaine, nu s-au aflat nicio clipă alături de România, care dorea o convergenţă, în cadrul PAC, chiar mai rapidă decât anul 2020! Inutil să vă spun că nu va exista, probabil, nicio convergenţă la acel moment (2020), indiferent ce zic hotărârile Consiliului European din februarie 2013. Dar să reţinem câteva formulări din textul lui Beulin: “Convergenţa totală în 2020 este imposibilă. Nu se poate avansa decât progresiv!” Termenul “progresiv” este mantra poziţiei franceze în materie de convergenţă. “Progresiv” înseamnă pentru ei sine die, fiindcă, altminteri, precizarea clară a unor deadline-uri în materie de reducere a decalajelor între România şi Franţa, de pildă, proiectează politicile de convergenţă în calendare precise, uşor de urmărit şi aplicabile cu voinţa politică necesară. Folosirea termenului “progresiv”, în documentele cu privire la convergentă, este o formă diplomatică de a dilua orice scadenţă posibilă.

Un ministru “progresiv”

Până aici, am aflat că Franţa nu a fost niciodată aliatul României în bătălia pentru PAC, fiindcă Franţa este cel mai puternic obstacol pe drumul realizării convergenţei, în cazul României! Cum explicaţi că Ponta a trăit şi trăieşte încă, iată, cu certitudinea că Franţa este în aceeaşi ambarcaţiune cu România în materie de PAC? Căci, nu ne putem imagina că Franţa ajută România, în materie de PAC, doar în sensul de a păstra finanţările pentru o PAC globală, de vreme ce finanţările globale cu pricina se diminuează drastic, alocările pentru Franţa nu sunt afectate, iar România pierde masiv! Câtă inconştienţă, câtă ignoranţă, câtă prostie trebuie să concureze pentru a ieşi la Paris, în plină conferinţă de presă cu premierul francez, ca să trâmbiţezi de două ori ajutorul dat de Franţa României, în materie de PAC, francezul să tacă şi tu să nu realizezi că întreaga Europă râde de tine?

OK, serviciile speciale nu ţi-au spus, specialiştii de la guvern (ăia, aduşi pe pile USL), sunt impotenţi intelectual, unul, Teodorovici, sau cum l-o chema, săracul, ministru cu fondurile UE, este exact ca tine, ba chiar mai rău şi habar n-are pe ce lume e, Crinuţu’ e Crinuţu’,  dar, când premierul Franţei, nici măcar  din politeţe, nu confirmă public că ţi-a promis, în întrevederea oficială, că te ajută în PAC, tu nu înţelegi că ăla ţi-a vândut braşoave, dacă ţi-a promis aşa ceva? Să fim clari! Nu reproşez nimic Franţei! O super-putere diplomatică, ce face totul pentru cetăţenii ei, aşa cum trebuie să facă orice ţară democratică, unde există responsabilitate faţă de electorat! Problema este ce face guvernul român!

Apropo, îl ştiţi pe bravul ministru al Agriculturii, domnul Daniel Constantin? Iată, România se bate pentru o convergenţă mai rapidă, dacă se poate, înainte de 2020! Şi îşi trimite ministrul agriculturii la Paris, pe bravul Daniel Constantin, membru al Partidului Conservator, care partid e parte din Alianţa de Centru-Dreapta cu PNL, unde stăpân absolut e băiatul ăla, care vrea să conducă ambarcaţiunea România în picioare, adică demn! Ca să nu mai fie “tolerat” de grupuri din afară! Să fie mândru şi egal cu lumea civilizată europeană! Şi să militeze pentru propriile interese, să nu mai stea slugarnic, în genunchi! Bravo, Crinuţu’, ăsta da ministru! Şi, ce face Daniel? În pline negocieri pentru bugetul comunitar şi alocările pentru Politica Agricolă Comună, la 8 noiembrie 2012, cei doi miniştri ai agriculturii din Franţa şi România, Daniel Constantin şi Stéphane Le Foll produc o declaraţie comună la Paris (Roumanie/Politique agricole commune – Communiqué du ministère de l’agriculture, de l’agroalimentaire et de la forêt), în care afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că “cele două ţări pot să accepte o anume convergenţă a nivelului de ajutoare între statele membre, rezonabilă şi progresivă (les deux pays peuvent accepter une certaine convergence du niveau des aides entre les États membres, raisonnable et progressive)” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/vues/Kiosque/FranceDiplomatie/kiosque.php?fichier=bafr2012-11-09.html#Chapitre2).

Cum, de asta avea nevoie România? De o “anume convergenţă”? “Rezonabilă şi progresivă”? Fără termene, deşi noi, românii ne băteam pentru termene precise şi apropiate? Adică, dădeam mână liberă Franţei să blocheze procesul de convergenţă, în care România era profund interesată? Şi, cum, Băsescu, singur, a ratat negocierile pentru bugetul comunitar? Am o întrebare? Comunicatul cu Parisul, pe care l-a realizat Daniel Constantin, relevă Trădare, Prostie sau Geniu diplomatic? Vă las dumneavoastră răspunsul, fiindcă aţi votat cu USL!

Ambarcaţiunea USL-istă România e mândră! Şi mândru este cârmaciul! Iată, am filmat România înfruntând semeţ crestele valurilor! E superbă România USL-istă pe mare. Priviţi-o de la exterior!

Şi iată ambarcaţiunea România USL-istă din interior, unde românii, mândri de conducătorii lor USL-işti, şi-au găsit, în sfârşit, demnitatea în picioare, nu în genunchi!

Trăiască USL!

Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Scurtă

Există şi varianta lungă a acestei postări, Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă. Este postarea precedentă şi oferă o analiză mai amplă, cu explicaţii multiple pentru subiectul tratat în postarea de faţă. Ceea ce urmează în postarea din faţa dumneavoastră sunt paragrafele 21-33 din Varianta Lungă.

25% pentru români, de la Traian Băsescu, fără număr…

Şi, acum, minciuna! Mare, neaoşă, adevărată! Incredibilă! Înghiţită pe nerăsuflate de Crini, Poante şi alte acareturi ale gospodarului român, presă băsistă şi antibăsistă, academici, oengişti şi oameni de bine. Ia, să vedem! Pe 8 februarie 2013, la finalul Consiliului European, care  a stabilit cifrele Cadrului Financiar Multianual 2014-2020, Traian Băsescu ne-a anunţat unul din succesele sale la negocieri:

“În sfârşit, un lucru extrem de important pe care noi l-am obţinut a fost flexibilitate la politica agricolă comună, adică posibilitatea să facem transfer între pilonul unu, dezvoltare rurală, şi pilonul doi, plăţi directe, până la 25% din cuantumul alocării pe exerciţiul bugetar. Un procent foarte mare şi va fi o responsabilitate deosebită a Guvernului dacă optează pentru transferuri între cei doi piloni, că nu este puţin să iei 25% de la plăţi directe să-i duci la dezvoltare rurală sau, invers, de la dezvoltare rurală la plăţi directe. Va fi o decizie politică a Guvernului cum va gestiona din 2014 politica agricolă comună şi sumele alocate celor doi piloni ai PAC (Politica Agricolă Comună-n.mea) (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

Aşadar, preşedintele a anunţat că a obţinut (sigur, nu singur, au fost şi alţii, probabil, care au dorit acelaşi lucru, în negocieri) să poată face transfer între dezvoltare rurală şi plăţi directe, 25% din sumele alocate pentru dezvoltare rurală. De asemenea, poate transfera 25% şi invers, de la plăţi directe la dezvoltare rurală! Super tare! Nu o să vă povestesc aici de ce o astfel de prevedere are o importanţă covârşitoare, căci are, mă voi mărgini să spun că această flexibilitate între cei doi piloni PAC, pe asemenea sume, este un plus pentru orice ţară membră.

Pe 10 februarie 2013, într-o declaraţie pentru popor, neamuri, Crini ofiliţi şi Poante răsuflate, preşedintele tuturor românilor a venit cu nişte clarificări, inclusiv pentru a spulbera “controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi ‘părerologi’. Ei îşi mai spun şi analişti, unii din ei, desigur”. Bravo, domnule preşedinte, puneţi-i la punct pe părerologii ăia! Măreţul preşedinte s-a referit şi la Poantele răsuflate care îi suflă în ciorbă arătând fără putinţă de tăgadă că dă lecţii, în materie de negocieri, tuturor acestora: “Aici suntem acum, iar domnii care îşi manifestă dezamăgirea ar trebui în primul rând să se bată să cheltuim banii, să probăm că putem să îi cheltuim. Uniunea Europeană nu este dispusă să aloce unei ţări nişte bani în condiţiile în care există un risc foarte mare să nu fie cheltuiţi. Sigur, sunt unii care la viaţa lor nu au negociat decât funcţii de partid. Nu au negociat cu alte state, nu au negociat pe spinarea contribuabilului din alte ţări, nu ştiu cât este de greu. Lipsa lor de experienţă o putem vedea foarte uşor în modul în care au negociat acordul cu Fondul. Aşa că îi invit să nu dea lecţii (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi)”.

Marele Negociator relua, pe 10 februarie 2013, expunerea succesului de a transfera 25% între cei doi piloni ai PAC, plăţi directe şi dezvoltare rurală:

O altă prevedere care va trebui apărată este legată de posibilitatea de a transfera 25% din sumele alocate între cei doi piloni de la Politica Agricolă Comună. Este un element de flexibilitate care lasă la latitudinea statelor, dacă utilizează bani mai mulţi pentru subvenţii sau diminuează subvenţiile, plăţile directe, în favoarea dezvoltării regionale sau invers, mută 25% din banii de la dezvoltare rurală la subvenţii, la plăţi directe pentru agricultori. Aici Guvernul va lua decizie, dar vă pot spune că este, de asemenea, o discuţie care, cu certitudine, va fi parte a dezbaterilor în Parlamentul European.” Aşadar, 25% de la plăţi directe la dezvoltare rurală sau invers! Fabulos!

Sorry, erau doar 15%

Hai să vedem ce scrie în Concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013, subcapitolul Flexibilitate între piloni, paragrafele 68 şi 69, pe care le citează Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte, conducător al delegaţiei care a negociat termenii bugetului comunitar şi care a obţinut posibilitatea transferului a 25% între cei doi piloni PAC, atât de la plăţi directe către dezvoltare rurală, cât şi de la dezvoltare rurală la plăţi directe (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/135344.pdf); (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/135369.pdf).

“Flexibilitate între piloni

68. Statele membre pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate din FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală-n. mea), până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2014-2019, prevăzute în anexa II la Regulamentul privind plățile directe. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu va mai fi disponibil pentru acordarea plăților directe.

69. Statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe în temeiul Regulamentului privind plățile directe, până la 15 % din suma alocată pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în perioada 2015-2020. Statele membre care acordă plăți directe la hectar sub nivelul de 90 % din media UE pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe, un procent suplimentar de 10 % din suma alocată pentru susținerea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală. Prin urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programelor de dezvoltare rurală.”

Păi, ce făcurăm dom’le chestor? Ia, să vedem, poate transfera România 25% din fonduri între plăţi directe şi dezvoltarea rurală, ca şi între dezvoltare rurală şi plăţi directe, cum ne asigură Marele Negociator?

Dacă vorbim de transfer de la dezvoltare rurală la plăţi directe, se pot transfera (art. 69) “până la 15 % din suma alocată pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală”. Având în vedere că România se încadrează în rândul statelor UE “care acordă plăți directe la hectar sub nivelul de 90 % din media UE”, ţara noastră poate acorda “un procent suplimentar de 10 % din suma alocată pentru susținerea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală”. Aşadar, prin adunare, obţinem cei 25% de care vorbeşte Băsescu. Aici, Marele Negociator a fost corect!

Dacă vorbim de transfer de la plăţi directe la dezvoltare rurală (art. 68), România poate să aloce “până la 15 %” din plafonul său național anual “pentru anii calendaristici 2014-2019”, prevăzut “în anexa II la Regulamentul privind plățile directe”. Şi a stat! Adică, doar atât! Care 25%, dom’le chestor? Este o minciună cât casa, menită a mai atenua din eşecul vizibil al României, în negocierile pentru partea sa de buget comunitar, în exerciţiul financiar 2014-2020! A observat cineva din guvernul Ponta această teribilă mistificare? Categoric, nu! Nu m-ar mira ca viitoarele construcţii bugetare ale României să plece de la baza că guvernul poate transfera 25% de la plăţi directe către dezvoltare rurală, aşa cum i-a raportat Marele Negociator Marelui Premier!

Dacă ar fi posibil procedural, nu m-aş mira să dăm noi, românii, din buzunar, cei 10% lipsă din calculul mincinos al lui Băsescu şi lipsa de atenţie a Poantei guvernamentale, împodobite cu Crini pe toate părţile! Noroc că nu se poate, deşi resursele de prostie înmagazinate de guvernanţi în această ţară sunt inepuizabile! Oricum, mă abţin să dau sugestii incompetenţilor! Apropo, credeţi că e capabil vreun susţinător USL să înţeleagă în ce pericol de moarte e România cu asemenea guvernanţi? Cu Băsescu? La fel, cu Ponta? Eu cred că nu!

Dar, ce aţi zice dacă v-aş spune că guvernul Ponta a acţionat împotriva accelerării proceselor de convergenţă, în Politica Agricolă Comună, convergenţă atât de necesară agricultorilor români? Şi, asta, doar pentru că miniştrii guvernului, în frunte cu Ponta, impotenţi politic şi nuli, din punct de vedere intelectual, au fost incapabili să înţeleagă sensul mişcărilor politice în spaţiul comunitar şi să decripteze corespunzător mesajele partenerilor din UE? Ce ziceţi, domnilor şi doamnele, 70% din electoratul acestei ţări fără pereche?

Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Lungă

Băsescu şi Ponta se merită unul pe altul printre Crini

1. E, acum, vine greul, dragii mei! V-am lăsat o săptămână de relaxare să vă obişnuiţi cu blogul. Dar, gata cu misterul! De ce mister? Simplu! Toate lumea ştie că Băsescu minte! Ei, bine, nimeni, niciodată, nu şi-a dat seama că Băsescu a minţit cu privire la cifrele pe care le-ar fi obţinut pentru România, ca alocări de fonduri din bugetul comunitar 2014-2020, la Consiliul European din februarie 2013. Sigur, guvernul lui Ponta a spus că sunt prea mici faţă de ce s-ar fi putut obţine. Dar, Ponta şi echipa lui de incompetenţi, cunoscuţi de adulatorii premierului sub numele de miniştri (un fel de oaste de mirmidoni strânşi în jurul unui Ahile de carton, al cărui punct slab nu este călcâiul, ci zona mult mai la Nord a corpului) nu au văzut minciuna! Căci, dacă ar fi mirosit-o, măcar, ar fi vuit presa anti-Băsescu, iar corul suspendacilor de ocazie s-ar fi întrecut pe sine în triluri omologate de “vizionarii” neamului ca fiind chiar vocea “boborului”! Deh, iubitorii de frumos, de flori, de Crin, luptătorii împotriva fărădelegilor lui Băsescu (după ce au trudit, cu sârg, la realegerea “Tiranului”, la fiecare vot lăsat de la Dumnezeu, din 2004 până în iulie 2012, fie prin participare directă, fie prin admiraţie nedisimulată la adresa hâtrului, înţeleptului, iubitului de popor, necruţătorului cu toţi corupţii preşedinte) şi, evident, “noi plagiatorii”, mă vor urî! Nimic nou sub soare!

2. Atenţie, aceia dintre dumneavoastră care nu aveţi timp de prea multă analiză, puteţi sări direct la paragrafele despre minciuna lui Băsescu! E de o simplitate năucitoare şi oricine o poate înţelege, fără a mai pierde vremea cu elaborările mele explicatorii adresate, în general, unei categorii restrânse de oameni şi, pe alocuri, cetăţeni ai României. Aşadar, nu vă trebuie nimic din polologhia de până la paragrafele cu minciuna propriu-zisă pentru a o înţelege. Ca să facilitez accesarea imediată a minciunii, am numerotat paragrafele acestei postări. Aşadar, mergeţi direct la paragrafele 21-33! Sau, mai simplu decât atât, abandonaţi această postare şi citiţi, mai sus, Misterul minciunilor lui Băsescu şi bugetul comunitar-Varianta Scurtă! Este acelaşi text din paragrafele 21-33 ale postării de faţă, cu privire, exclusiv, la minciună, dar prezentat într-o postare separată.

3. În această fază a devoalării misterului încărcat de semnificaţia mistică a liderului hărăzit să mintă (Băsescu) şi a Prea-iubitului de Popor pentru că Minte mai Frecvent şi mai Inconştient decât Băsescu (Ponta), nu voi intra în prea multe detalii tehnice. Voi prezenta doar strictul necesar pentru a înţelege cu toţii dimensiunea impotenţei în care ne aflăm: Un lider care minte cu privire la bugetul comunitar pentru România (Băsescu) şi un şef de guvern incapabil să sesizeze minciuna, deşi e presupus a fi văzut toate documentele publice măsluite de Băsescu (Ponta)! Dar, atenţie! Încercarea mea de a scrie, cât de cât, pe înţelesul tuturor, nu înseamnă că vor înţelege toţi! Nu vor înţelege mai ales cei care, e adevărat, nu sunt “cu naşul în suflet”, ci cu Crinul în piept! Sau cu Poanta pe buze! Sigur, nu precizez cu care parte a trupului Poantei sunt pe buze, din respect faţă de cei care nu au înţeles Poanta! Aşa că, no sweat, cum se zice pe axa Bucureşti-Washington!

Convergenţa, minunea inefabilă

4. Mai întâi, unul din capitolele importante de negociere pentru Cadrul Financiar Multianual 2014-2020 (bugetul comunitar), este Politica Agricolă Comună (PAC)! În cadrul PAC, ne interesează plăţile directe şi fondurile pentru dezvoltare rurală. Pentru că eu lucrez cu materialul clientului, vă sugerez, ca să înţelegeţi “mai bine” PAC, să accesaţi pagina MAE român, unde vi se dau explicaţii cu privire la acest lucru, evident, pagină neactualizată şi, pe alocuri, total ineptă (http://www.mae.ro/node/1625).

5. Atunci când România a intrat în UE, la fel ca şi alte state nou venite în perioada 2004-2007, nu a primit, prin Tratatul de aderare, alocări, în cadrul plăţilor directe pentru agricultură, la nivelul a ceea ce era îndreptăţită să primească. Iar ceea ce era îndreptăţită să primească s-a calculat în funcţie de aşa-zisele referinţe istorice (modalităţi de calcul al subvenţiei la hectar în funcţie de nivelul producţiei anilor ’90, adică au fost favorizaţi agricultorii cu tehnici de producţie intensive, în aşa fel că 80% din ajutoarele acestui capitol din PAC merg spre 20% din exploatările agricole-vezi: http://www.euractiv.fr/agriculture/la-france-met-le-hola-sur-la-convergence-des-aides-agricoles-16941.html). România, lesne de înţeles, e puternic dezavantajată de această modalitate de calcul. Nu e singura ţară în această situaţie. De aceea, de-a lungul timpului, în discuţiile cu privire la echilibrarea acestor decalaje, şi-a făcut loc conceptul de convergenţă, adică ajustarea alocărilor în aşa fel încât, la orizontul lui 2020, agricultorii din România (şi din alte state UE defavorizate, cu cifrele aferente) să ajungă la un maxim posibil de până la 220 euro pe hectar (cifra de 220 este avansată de domnul Leonard Orban, fost Comisar UE, consilier prezidenţial şi ministru al lui Băsescu, ministru al lui Ponta şi iubit şi respectat de toţi actorii din devălmăşia politică USL-PDL-Băsescu, vezi: http://www.euractiv.ro/index.html/articles|displayArticle?articleID=24852).

6. Adică, mai precis, să sară de la 112 euro (după Băsescu, veţi vedea mai jos) undeva spre 220 de euro (după Orban). Vom avea prilejul să mai discutăm despre convergenţă (când veţi afla din nou lucruri spectaculoase despre guvernul Ponta). Ea ar fi trebuit să se realizeze în patru ani, dar, prin deciziile Consiliului European din februarie 2013, procesul va lua şase ani (s-ar încheia în 2020). Ce este, aşadar, convergenţa? Răspunde Traian Băsescu: “Convergenţă înseamnă să se reducă mai rapid diferenţa dintre statele cu subvenţie mai mică şi subvenţie mai mare (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”. Răspuns corect!

Ce-o mai fi şi phasing-in-ul ăsta?

7. Aşadar, am aflat ce este convergenţa! Numai că procedura plăţilor directe mai presupune un proces legat de momentul aderării României la Uniunea Europeană şi anume procedura de phasing-in. Scriam mai sus că România, la momentul intrării în UE, prin Tratatul de aderare, nu a primit alocări, în cadrul plăţilor directe pentru agricultură, la nivelul a ceea ce era îndreptăţită să primească. Nivel care era, oricum, inferior alocărilor pentru ţările deja membre UE, cu agricultură semnificativă. A primit o formulă de eşalonare a alocărilor pentru plăţi directe, alocări ce urmau a creşte anual, într-un ritm stabilit prin tratat. Ce spune Băsescu despre acest lucru? Iată: “România are în Tratatul de aderare, Articolul 143, mi se pare, litera u, care face trimitere la un aşa-numit ‘Phasing in’, deci, o obligaţie asumată de toate statele, pentru că Tratatul nostru de aderare a fost ratificat de toate statele UE. Este un proces prin care treptat, subvenţiile pentru suprafaţă cresc, cu tendinţa de a ajunge la media subvenţiei pe Uniunea Europeană. Sigur, aici ar fi multe de discutat, dacă s-a negociat bine acest „Phasing in” sau nu. Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”.

8. Răspuns relativ corect al preşedintelui, pentru că subvenţiile la care era îndreptăţită România erau oricum mai mici decât acea medie de care vorbea domnia sa. Dar, răspunsul e OK, cu oarece indulgenţă. Hai, să vedem ce zice Tratatul de aderare, la care ne trimite preşedintele. În Tratatul de Accedere, protocol, anexa III (TREATY OF ACCESSION: PROTOCOL, ANNEX III), se precizează: “următorul paragraf va fi adăugat articolului 143a”. Aceasta este formularea corectă şi să vedem ce este in paragraful cu pricina: “Totuşi, pentru Bulgaria şi România, plăţile directe vor fi introduse în concordanţă cu următorul grafic de creşteri, exprimat ca procent al nivelului unor astfel de plăţi aplicat, atunci, în Comunitate, după cum s-au constituit pe 30 aprilie 2004”. Adică mai simplu spus/scris, România nu primea imediat fondurile acelea, de care zicea Băsescu, la care era îndreptăţită prin Tratat, ci în alocări eşalonate, de la an la an, exprimate în procente din suma la care trebuia să se ajungă în final, după cum urmează: “25% în 2007, 30% în 2008, 35% în 2009, 40% în 2010, 50% în 2011, 60% în 2012, 70% în 2013, 80% în 2014, 90% în 2015, 100% începând din 2016”.

9. Acum, să recapitulăm. Am vorbit/scris despre PAC şi, în cadrul PAC, despre plăţi directe şi dezvoltare rurală. Plăţile directe sunt alocări la hectar, în funcţie de diferite criterii, pe care nu le discutăm aici, ca subvenţie comunitară pentru exploatările agricole din Comunitate. Dezvoltarea rurală se referă la un set complex de domenii susţinute financiar de UE şi care ţin de PAC (în funcţie de criterii riguros stabilite), cum ar fi, printre altele, dezvoltarea economică în zonele rurale, creşterea competitivităţii, organizarea filierei agroalimentare, conservarea ecosistemelor, utilizarea eficientă a resurselor, promovarea incluziunii sociale, reducerea sărăciei etc.

10. Plăţile directe sunt legate de două proceduri, în ceea ce priveşte România. Phasing-in-ul, procedură inclusă în Tratatul de aderare şi prin care România cunoaşte un proces treptat de alocare a resurselor financiare, până la plafonul stabilit prin Tratat şi care este mult sub cel de care se bucură vechile state membre UE. Şi convergenţa, procedură care nu este inclusă în Tratatul de aderarea fiind o convenţie supusă fluctuaţiei voinţei politice exprimate de ţările membre UE, în structurile de conducere (Consiliu, în primul rând). Prin această convenţie, maximul la care poate ajunge România, prin phasing-in, urmează a fi adaptat progresiv şi eşalonat, într-o anume perioada de timp (iniţial, 4 ani, prin evaluări ale Comisiei fără valoarea instituţională; ulterior, prin deciziile Consiliului European din februarie 2013, 6 ani; în realitate, după evaluarea mea personală, după mult mai mulţi ani) la valori mai apropiate de cele ale ţărilor favorizate din UE.

11. Vă voi arăta, în postările viitoare, spre disperarea iubitorilor de Crini şi Poante, ce confuzii copioase fac guvernanţii actuali între phasing-in si convergenţă începând cu ministrul agriculturii şi terminând cu premierul României. Dar, toate, la timpul lor.

Joaca de-a cifrele

12. Şi, acum, să ne amintim de o zicere a preşedintelui nostru, din postarea de faţă: “România are în Tratatul de aderare, Articolul 143, mi se pare, litera u, care face trimitere la un aşa-numit „Phasing in”, deci, o obligaţie asumată de toate statele, pentru că Tratatul nostru de aderare a fost ratificat de toate statele UE. Este un proces prin care, treptat, subvenţiile pentru suprafaţă cresc, cu tendinţa de a ajunge la media subvenţiei pe Uniunea Europeană. Sigur, aici ar fi multe de discutat, dacă s-a negociat bine acest „Phasing in” sau nu. Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14036&_PRID=lazi)”.

13. Ce voia să zică preşedintele pe 20 noiembrie 2012 (citatul de mai sus), în plin proces de negociere pentru bugetul comunitar? Se discuta cât să fie bugetul! Nu intru în amănunte, puteţi obţine cifrele din diferite surse, ştim cu toţii că bugetul total, pe 2014-2020, este mai mic decât bugetul pe 2007-2013, caz unic în istoria UE! Sigur, avem micile răzvrătiri ale Parlamentului European, care şi-a dat o rezoluţie, pe 13 martie 2013, prin care contestă înţelegerile din cadrul Consiliului European, în baza cărora s-a stabilit bugetul UE şi, care, veţi vedea, vor avea un impact minor (a se citi “0”) asupra cifrelor negociate, deja, la nivelul statelor membre. Aşadar, ce voia să spună preşedintele? Simplu! Voia să spună că oricât ai putea negocia pentru o cifră sau alta (capitol sau altul), din bugetul UE, pentru România, există un domeniu unde nu ai cum să pierzi bani, ci doar să câştigi! La plăţi directe, în cadrul PAC, fiindcă, acolo, funcţionează o schemă de alocare progresivă, de la an la an (iat-o din nou: “25% în 2007, 30% în 2008, 35% în 2009, 40% în 2010, 50% în 2011, 60% în 2012, 70% în 2013, 80% în 2014, 90% în 2015, 100% începând din 2016”). Oricine vede această schemă şi ia în considerare anul cu pricina, vede clar că alocarea creşte. Aşadar, spune preşedintele ceva de tipul: “Poate nu am negociat bine phasing-in-ul! Poate nu negociem bine acum! Poate vom avea bani mai mulţi, în general, poate vom avea mai puţin, în general! Dar, în esenţă, banii prevăzuţi a creşte prin tratat, in materie de plăţi directe nu au cum fi mai puţini! Aşa că să stăm în tratat! Bravo, bravo!

14. Înainte să trecem la minciuna grosieră a preşedintelui, hai să ne amuzăm amar cu privire la soarta noastră şi să spicuim din câteva declaraţii ale preşedintelui, în perioada fierbinte a negocierilor pentru bugetul comunitar, cu privire la plăţile directe, în cazul României. Vă rog să observaţi data la care sunt făcute afirmaţiile şi fluctuaţia cifrelor enunţate de preşedinte, deşi, pe 20 noiembrie 2012, spunea că cifrele sunt date de Tratat şi, chiar aşa părea, dacă ne uităm la formula de calcul!

15. A. “Comunicat de presă
(23 noiembrie 2012)

Departamentul de Comunicare Publică
23 Noiembrie 2012

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la finalul reuniunii extraordinare a Consiliului European de la Bruxelles

<<Ce ştiu însă cert este că, în momentul de faţă, pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020, agricultorii români vor avea la plăţi directe o creştere graduală de cel puţin 5 miliarde de euro, deci la acele 5,5 se vor mai adăuga încă, minim, 5 miliarde de euro>> (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14044&_PRID=lazi)”.

16. Aşadar creştere de cel puţin 5 miliarde! Cool!

17. B. “Comunicat de presă
(26 noiembrie 2012)

Departamentul de Comunicare Publică
26 Noiembrie 2012

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a susţinut luni, 26 noiembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:
<<Din punct de vedere al banilor pentru agricultură, dacă la dezvoltare rurală se menţine bugetul existent în exerciţiul 2007 – 2013, şi vom vedea după ajustările de încă 30 de miliarde, sper că vom obţine, să nu avem afectat acest buget. La plăţi directe, sumele alocate României cresc de la 5,5 miliarde la 10,8 miliarde, deci o creştere cu 5,3 miliarde, ceea ce ne va permite o creştere gradată, graduală, a plăţilor directe către agricultori, de la 112 euro, cât avem acum pe hectar, la 183 de euro pe hectar în anul 2016>> (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14046&_PRID=lazi)”.

18. Aici, apar unele mici probleme! Pe 23 noiembrie 2012, la sfârşitul Consiliului European, unde s-a discutat, în primă fază, bugetul comunitar, Băsescu spunea că primim în plus, la plăţi directe, cel puţin 5 miliarde de euro. Pe 26 noiembrie 2012, devine mai clar: o creştere cu 5,3 miliarde. OK! Se încadrează la cel puţin 5 miliarde de euro. O mică problemă ar fi următoarea: dacă, în 2016, se ajunge la 183 euro pe hectar, adică în anul care marchează sfârşitul phasing-in-ului, de ce ne mai trebuie convergenţă, de vreme ce, prin convergenţă, putem atinge maxim vreo 220 de euro (după Orban, colaboratorul lui Băsescu) abia prin 2020, adică nesemnificativ faţă de ce ne aduce finalul phasing-in-ului în 2016? Ştiţi ce, hai să nu fim răutăcioşi, sunt mici diferenţe de cifre, mici confuzii între convergenţă şi phasing-in, nu moare lumea din atât, Băsescu a negociat la greu, se vede asta din modul cum stăpâneşte aiurea conceptele. Şi, oricum, românii îl iubesc pe Ponta, nu pe Băsescu! Hai, să trecem la punctul C.

19. C. “Comunicat de presă

(08 Februarie 2013)

Departamentul de Comunicare Publică

(08 Februarie 2013)

Ref.: Declaraţia de presă a preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, la finalul reuniunii Consiliului European de la Bruxelles

<<În ceea ce priveşte politica agricolă comună, bugetul pentru exerciţiul bugetar 2007 – 2013 a fost de 13 miliarde 828 de milioane, iar bugetul alocat pentru exerciţiul 2014 – 2020 este 17 miliarde 516,9 milioane. Asta înseamnă, pe bugetul rezervat politicii agricole comune, că România are o creştere de 3,7 miliarde de euro. Acum, în interiorul acestui buget de 17,5 miliarde sunt cei doi piloni. Pe pilonul plăţi directe, pentru acest exerciţiu bugetar am avut alocaţi 5,624 miliarde euro. Pentru exerciţiul bugetar 2014 – 2020 avem alocate 10 miliarde 393 de milioane. Asta înseamnă un plus de 4,78 miliarde euro la plăţi directe. La dezvoltare regională am avut 8,2 miliarde de euro şi avem 7,1 miliarde de euro, deci o diminuare a bugetului de dezvoltare rurală de un miliard de euro>> (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

20. Aoleu! Domnul preşedinte, nu e bine, domnule preşedinte! Lăsăm la o parte că pierdem bani grei la dezvoltare rurală. Păi, ce spuseserăţi dumneavoastră românilor iubitori de Poante şi Crini, pe 23 noiembrie 2012? Că, “la plăţi directe, sumele alocate României cresc de la 5,5 miliarde la 10,8 miliarde, deci o creştere cu 5,3 miliarde”. Adică o creştere de 5,3 miliarde. Că, aşa e în Tratat, ziceaţi pe 20 noiembrie 2012 (vedeţi mai sus), cu referire la phasing-in, adică, totul era stabilit în Tratat! Cum s-ar zice pe axa Bucureşti-Washington, no fear, no surprises: “Dar, ne place, nu ne place, el se află în Tratatul nostru de aderare şi pentru a beneficia de toate drepturile pe care le avem, respectând legea, trebuie să stăm în Tratatul de aderare, în primul rând”. Păi, cum respectând Tratatul, am ajuns de la 5,3 miliarde euro în plus, la “un plus de 4, 74 miliarde”. Adică, la o pierdere de câteva sute bune de milioane de euro, peste jumătate de miliard? Dom’le preşedinte, v-a întrebat ceva domnul Ponta de această diferenţă? Evident nu, am uitat că nu vorbeşte cu dumneavoastră! Atunci, dragi români, luaţi de la Băsescu!

25% pentru români, de la Traian Băsescu, fără număr…

21. Şi, acum, minciuna! Mare, neaoşă, adevărată! Incredibilă! Înghiţită pe nerăsuflate de Crini, Poante şi alte acareturi ale gospodarului român, presă băsistă şi antibăsistă, academici, oengişti şi oameni de bine. Ia, să vedem! Pe 8 februarie 2013, la finalul Consiliului European, care  a stabilit cifrele Cadrului Financiar Multianual 2014-2020, Traian Băsescu ne-a anunţat unul din succesele sale la negocieri:

22. “În sfârşit, un lucru extrem de important pe care noi l-am obţinut a fost flexibilitate la politica agricolă comună, adică posibilitatea să facem transfer între pilonul unu, dezvoltare rurală, şi pilonul doi, plăţi directe, până la 25% din cuantumul alocării pe exerciţiul bugetar. Un procent foarte mare şi va fi o responsabilitate deosebită a Guvernului dacă optează pentru transferuri între cei doi piloni, că nu este puţin să iei 25% de la plăţi directe să-i duci la dezvoltare rurală sau, invers, de la dezvoltare rurală la plăţi directe. Va fi o decizie politică a Guvernului cum va gestiona din 2014 politica agricolă comună şi sumele alocate celor doi piloni ai PAC (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14156&_PRID=lazi)”.

23. Aşadar, preşedintele a anunţat că a obţinut (sigur, nu singur, au fost şi alţii, probabil, care au dorit acelaşi lucru, în negocieri) să poată face transfer între dezvoltare rurală şi plăţi directe, 25% din sumele alocate pentru dezvoltare rurală. De asemenea, poate transfera 25% şi invers, de la plăţi directe la dezvoltare rurală! Super tare! Nu o să vă povestesc aici de ce o astfel de prevedere are o importanţă covârşitoare, căci are, mă voi mărgini să spun că această flexibilitate între cei doi piloni PAC, pe asemenea sume, este un plus pentru orice ţară membră.

24. Pe 10 februarie 2013, într-o declaraţie pentru popor, neamuri, Crini ofiliţi şi Poante răsuflate, preşedintele tuturor românilor a venit cu nişte clarificări, inclusiv pentru a spulbera “controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi ‘părerologi’. Ei îşi mai spun şi analişti, unii din ei, desigur”. Bravo, domnule preşedinte, puneţi-i la punct pe părerologii ăia! Măreţul preşedinte s-a referit şi la Poantele răsuflate care îi suflă în ciorbă arătând fără putinţă de tăgadă că dă lecţii, în materie de negocieri, tuturor acestora: “Aici suntem acum, iar domnii care îşi manifestă dezamăgirea ar trebui în primul rând să se bată să cheltuim banii, să probăm că putem să îi cheltuim. Uniunea Europeană nu este dispusă să aloce unei ţări nişte bani în condiţiile în care există un risc foarte mare să nu fie cheltuiţi. Sigur, sunt unii care la viaţa lor nu au negociat decât funcţii de partid. Nu au negociat cu alte state, nu au negociat pe spinarea contribuabilului din alte ţări, nu ştiu cât este de greu. Lipsa lor de experienţă o putem vedea foarte uşor în modul în care au negociat acordul cu Fondul. Aşa că îi invit să nu dea lecţii (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi)”.

25. Marele Negociator relua, pe 10 februarie 2013, expunerea succesului de a transfera 25% între cei doi piloni ai PAC, plăţi directe şi dezvoltare rurală:

O altă prevedere care va trebui apărată este legată de posibilitatea de a transfera 25% din sumele alocate între cei doi piloni de la Politica Agricolă Comună. Este un element de flexibilitate care lasă la latitudinea statelor, dacă utilizează bani mai mulţi pentru subvenţii sau diminuează subvenţiile, plăţile directe, în favoarea dezvoltării regionale sau invers, mută 25% din banii de la dezvoltare rurală la subvenţii, la plăţi directe pentru agricultori. Aici Guvernul va lua decizie, dar vă pot spune că este, de asemenea, o discuţie care, cu certitudine, va fi parte a dezbaterilor în Parlamentul European.” Aşadar, 25% de la plăţi directe la dezvoltare rurală sau invers! Fabulos!

Sorry, erau doar 15%

26. Hai să vedem ce scrie în Concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013, subcapitolul Flexibilitate între piloni, paragrafele 68 şi 69, pe care le citează Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte, conducător al delegaţiei care a negociat termenii bugetului comunitar şi care a obţinut posibilitatea transferului a 25% între cei doi piloni PAC, atât de la plăţi directe către dezvoltare rurală, cât şi de la dezvoltare rurală la plăţi directe (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/135344.pdf); (http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/RO/ec/135369.pdf).

27. “Flexibilitate între piloni

68. Statele membre pot decide să pună la dispoziţie, sub formă de sprijin suplimentar pentru măsurile din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanţate din FEADR (Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală-n. mea), până la 15 % din plafoanele lor naționale anuale pentru anii calendaristici 2014-2019, prevăzute în anexa II la Regulamentul privind plățile directe. Ca urmare, cuantumul corespunzător nu va mai fi disponibil pentru acordarea plăților directe.

28. 69. Statele membre pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe în temeiul Regulamentului privind plățile directe, până la 15 % din suma alocată pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală finanțate din FEADR în perioada 2015-2020. Statele membre care acordă plăți directe la hectar sub nivelul de 90 % din media UE pot decide să pună la dispoziție, sub formă de plăți directe, un procent suplimentar de 10 % din suma alocată pentru susținerea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală. Prin urmare, cuantumul corespunzător nu mai este disponibil pentru măsuri de sprijin în cadrul programelor de dezvoltare rurală.”

29. Păi, ce făcurăm dom’le chestor? Ia, să vedem, poate transfera România 25% din fonduri între plăţi directe şi dezvoltarea rurală, ca şi între dezvoltare rurală şi plăţi directe, cum ne asigură Marele Negociator?

30. Dacă vorbim de transfer de la dezvoltare rurală la plăţi directe, se pot transfera (art. 69) “până la 15 % din suma alocată pentru sprijinirea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală”. Având în vedere că România se încadrează în rândul statelor UE “care acordă plăți directe la hectar sub nivelul de 90 % din media UE”, ţara noastră poate acorda “un procent suplimentar de 10 % din suma alocată pentru susținerea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală”. Aşadar, prin adunare, obţinem cei 25% de care vorbeşte Băsescu. Aici, Marele Negociator a fost corect!

31. Dacă vorbim de transfer de la plăţi directe la dezvoltare rurală (art. 68), România poate să aloce “până la 15 %” din plafonul său național anual “pentru anii calendaristici 2014-2019”, prevăzut “în anexa II la Regulamentul privind plățile directe”. Şi a stat! Adică, doar atât! Care 25%, dom’le chestor? Este o minciună cât casa, menită a mai atenua din eşecul vizibil al României, în negocierile pentru partea sa de buget comunitar, în exerciţiul financiar 2014-2020! A observat cineva din guvernul Ponta această teribilă mistificare? Categoric, nu! Nu m-ar mira ca viitoarele construcţii bugetare ale României să plece de la baza că guvernul poate transfera 25% de la plăţi directe către dezvoltare rurală, aşa cum i-a raportat Marele Negociator Marelui Premier!

32. Dacă ar fi posibil procedural, nu m-aş mira să dăm noi, românii, din buzunar, cei 10% lipsă din calculul mincinos al lui Băsescu şi lipsa de atenţie a Poantei guvernamentale, împodobite cu Crini pe toate părţile! Noroc că nu se poate, deşi resursele de prostie înmagazinate de guvernanţi în această ţară sunt inepuizabile! Oricum, mă abţin să dau sugestii incompetenţilor! Apropo, credeţi că e capabil vreun susţinător USL să înţeleagă în ce pericol de moarte e România cu asemenea guvernanţi? Cu Băsescu? La fel, cu Ponta? Eu cred că nu!

33. Dar, ce aţi zice dacă v-aş spune că guvernul Ponta a acţionat împotriva accelerării proceselor de convergenţă, în Politica Agricolă Comună, convergenţă atât de necesară agricultorilor români? Şi, asta, doar pentru că miniştrii guvernului, în frunte cu Ponta, impotenţi politic şi nuli, din punct de vedere intelectual, au fost incapabili să înţeleagă sensul mişcărilor politice în spaţiul comunitar şi să decripteze corespunzător mesajele partenerilor din UE? Ce ziceţi, domnilor şi doamnele, 70% din electoratul acestei ţări fără pereche?