Summit-ul NATO de la Varşovia! Analiza de pe 10 iulie, imediat după eşec, video!

asa ma duc-johannis2

Am făcut primul evaluarea corectă a evenimentului, duminică, 10 iulie, pe B 1 TV, imediat după consumarea lui, în mijlocul unei extravaganţe de neimaginat, în materie de omagiu adus „conducătorului iubit”, pentru „măreţele realizări” de la Varşovia! Incredibil că România mai există, în noianul acesta de slugărnicie fetidă şi manipulare tipică Securităţii lui Ceauşescu! Faptul că, în momentele Summit-ului, toată presa română vorbea la superlativ de „ctitoriile lui Iohannis”, nu mai lasă loc niciunui suspin!

Doar Băsescu, posesor, el însuşi, de omagii similare, la vremea lui, a venit pe România TV (unde trimisul special de la Varşovia era o adevărată simfonie de elogii la adresa „Cârmaciului” în funcţie), aproape suprapunându-se cu finalul emisiunii noastre de pe B 1 TV, pentru a critica prestaţia lamentabilă a lui Iohannis! Abia după aceste reacţii, „brava” presă română a început să se trezească timid, pe ici şi acolo! Penibil! Voi reveni, probabil, şi cu o evaluare scrisă. Nu mă întrebaţi când!

http://inregistrari.b1.ro/view-10_Jul-2016-x_press-108.html

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/daca-te-iei-dupa-iohannis-toate-virgulele-summit-ului-de-la-varsovia-le-am-pus-noi-valentin-stan-suntem-atat-de-penibili-incat-avem-impresia-ca-putem-sa-ne-echilibram-cu-altii-care-sunt-destepti-video-155338.html

“După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat!”

ciolos-mussolini

E drept, n-am reuşit să mă achit de obligaţiile liber asumate de a vă furniza, prin intermediul acestui blog, toate datele impotenţei politice şi instituţionale ale unui preşedinte zidit în penibil, amalgamat cu roadele indecenţei crase şi rapid înghiţit de prăpastia propriilor eşecuri. Românii au uitat, deja, că l-au ales ca să nu ajungă Ponta preşedinte! Tot ce îşi aduc aminte, când nu votează pentru primarii aruncaţi în penal de egocentrista Kövesi (desfiinţând, astfel, ideea că susţin DNA), este că Iohannis are case dovedite a fi achiziţionate prin fals, că doamna Carmen seamănă izbitor cu tovarăşa Elena (nu Udrea), iar guvernul Cioloş, adus de preşedinte sub sigla “tehnocraţi”, a semănat deja dezastrul la cote de neimaginat.

Prostia? O afacere între noi şi Dumnezeu!

Carenţele în materie de Judecată, a doua parte, ca importanţă, a Logicii, după Petru Ramus (secunda Petri), par a fi parcursul fatidic al unor politicieni români, născuţi în paradigma eternă a servirii propriilor interese în detrimentul binelui public. Dincolo de diatribe, fraze sforăitoare şi promisiuni factice! Ajungem la discuţia cu privire la calitatea intelectuală, cea atât de bine creionată de filosoful Immanuel Kant! Neamţul scria în nemuritoarea sa Critica Raţiunii Pure:

“Lipsa de judecată este, propriu-zis, ceea ce se numeşte prostie, şi o astfel de infirmitate nu poate fi remediată. Un cap obtuz sau mărginit, căruia nu-i lipseşte decât gradul convenabil de intelect şi de concepte proprii acestuia, poate ajunge foarte bine, prin instrucţie, chiar până la erudiţie. Dar, fiindcă, de obicei, în acest caz, lipseşte şi judecata (secunda Petri), nu este neobişnuit să întâlneşti bărbaţi foarte instruiţi, care, în folosirea ştiinţei lor, lasă să se întrevadă, deseori, această deficienţă iremediabilă”. (Immanuel Kant, Critica Raţiunii Pure, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969, p. 166).

Sigur, nu vreau să sugerez, prin citatul din Kant, că domnii Iohannis şi Cioloş ar fi “foarte instruiţi”. Departe de mine aşa ceva! Şi departe de ei că ar fi lăsat, fie şi o clipă, să se întrevadă o astfel de posibilitate. În ceea ce priveşte imensa, incomensurabila prostie de care vorbeşte Kant, deh, e o afacere personală între români şi Dumnezeu! În definitiv, nimeni nu poate reproşa românilor că votează aşa cum votează. Problema este ce fac românii, după ce se adevereşte că au învestit, prin vot, pe tâmpiţi, ticăloşi sau infractori. De regulă, îi mai votează o dată! Şi, până la momentul când îi mai votează o dată, dacă dispreţul celor pe care i-au votat îi loveşte în faţă, se mulţumesc să se învelească în noroiul şi aluviunile stihiilor care le-au spulberat casele şi să-şi caute alinarea în respiraţia de mucegai a moaştelor. Sau, dacă nu i-a lovit potopul, să râgâie în faţa televizorului, la meciurile răsuflate ale unei naţionale după chipul şi asemănarea lor, recent eliminate ruşinos de la Europenele de fotbal.

Între timp, de-alde Cioloş şi ai lui se lăfăiesc în vilele de protocol ale lui Ceauşescu, urmând călătoriei după cai verzi pe pereţi, prin Canada, unde, cică, s-a bătut pentru ridicarea vizelor impuse românilor care călătoresc pe cele meleaguri. Iohannis, turistul grotesc al destinaţiilor exotice, îşi face veacul prin Bulgaria vecină (mai puţin exotică), unde vorbeşte despre flote NATO la Marea Neagră, fără să-şi dea seama că e vorba de ele şi tăgăduind, apoi, că s-ar fi referit la aşa ceva. Asta, spre deliciul bulgarilor, care, din ce în ce mai fericiţi că sunt alţii mult mai proşti ca ei prin Balcani (sigur, mă refer la autorităţi, altfel am tot respectul pentru poporul bulgar), ne dau cu tifla, aşa cum a făcut premierul lor faţă de preşedintele nostru. Între timp, mii de români îşi duc destinul în palmă, după ce stihiile i-au lovit necruţător, fără ca Iohannis sau vreun membru al guvernului să fi arătat, în vreun fel, că ar putea să-i ajute (abia pe 21 iunie a convocat Cioloş oarece la guvern, în legătură cu potopul care înghiţea, de vreo două săptămâni, România).

Ah, am uitat! Ştiaţi că doamna Cristina Spătar (nu-mi cereţi să vă spun cine este această doamnă!) căuta soluţii la vrăjitoare ca să-şi salveze căsnicia, alături de un domn al cărui nume îmi scapă? Ei, asta a fost preocuparea numărul unu a românilor, timp de câteva zile, şi eu cred în televiziunile de ştiri care furnizau, în “neştire”, acest “breaking news”, fiindcă sunt televiziuni comerciale. Trăiesc din rating, aşa că ştiu ce “ştiri” consumă neamul lui Mihai Viteazul şi Zorro la un loc, vorba filosofului antilopelor gnu, marele gânditor Zgonea, coleg cu primul şi întruchiparea vie a celui de-al doilea (conform propriei evaluări)! Adică, român de-al nostru, până de curând în a treia funcţie ca importanţă ierarhică în stat. Să mai zică cineva că Securitatea lui Ceauşescu nu a învins în lupta cu vicisitudinile vremii! Mă scuzaţi, n-am zis nimic de domnul Coldea! Şi, nici nu vreau să zic că, în ţara asta, toţi tâmpiţii ajung în funcţii importante în stat, pentru simplul motiv că îl consider pe Zgonea un geniu! Este aidoma multor români, cam toţi cei care ne conduc! Genii, nu tâmpiţi! Fiindcă, atâta putem noi! Să găsim tot timpul genii care să ne conducă! De unde puteţi conchide că poporul e blagoslovit!

De aceea, astăzi nu voi scrie lucruri grave! Nu vă voi informa cât de nefericită ne este viaţa. Vă voi arăta doar cât de inteligenţi sunt cei care ne conduc! Cât de dedicaţi cauzei democraţiei. Ca să înţelegem mai bine cine suntem noi, cei conduşi de ei! Sigur, pe altă planetă, când te conduce un prost, nu se prea cheamă că tu eşti un geniu! Noroc că pe noi ne conduc geniile! Să-l luăm, bunăoară, pe Klaus Werner Iohannis! La izbucnirea scandalului cu privire la dezinfectanţii din spitale, diluaţi spre apă chioară de firma Hexi Pharma şi despre auto-ucisul fără faţă Condrea, SRI ne-a livrat o tolbă de minciuni arătând cum informaseră securiştii neamului pe toate cumetrele şi precupeţele din fruntea ţării despre dezastrul respectiv. Deşi puţea, de la o poştă, a minciună fetidă (putea fi şi adevărat), Klaus a sărit în apărarea găştii lui Coldea şi a anunţat solemn naţia, pe 19 mai 2016:

Jurnalist: Faptul că SRI a trimis aceste informări este contestat de mulţi demnitari. Pe ce anume vă bazaţi când spuneţi că SRI şi-a făcut cu certitudine datoria şi practic firul s-a rupt în momentul când s-a ajuns la aceşti demnitari?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Fiindcă acesta (sic!) este experienţa mea că SRI îşi face treaba şi sunt anumite instituţii, care, în anumite momente, nu-şi fac treaba. Eu vorbesc din propria experienţă (subl. mea)”. (http://www.presidency.ro/ro/media/declaratii-de-presa/declaratie-de-presa1463654832).

“Experienţa” lui Iohannis alias Omul Invizibil

Sigur, acestui izomorf politic, îndelung întârziat pe lângă gineceul doamnei Carmen, nu i-a explicat nimeni că, în democraţie, singurele instituţii, care pot depune mărturie că serviciile secrete nu mint, sunt comisiile specializate ale parlamentului, doar ele abilitate să controleze activitatea acestor servicii. Preşedintele este doar beneficiarul informaţiilor furnizate de serviciile secrete, nu şi controlorul acestor informaţii. Cum Comisia SRI din parlamentul României nu controlează nimic, iar Iohannis nici măcar nu face parte din ea, cade total varianta în care Iohannis ştie, din “proprie experienţă”, ca parlamentar în Comisia cu pricina, că SRI nu minte. Mai rămâne doar o singură variantă. Cineva, care ar spune că ştie din “proprie experienţă” că SRI nu minte, nu poate fi decât un lucrător SRI, căci doar experienţa unui astfel de lucrător îl poate face să ştie, fără de tăgadă, că informaţia furnizată de Serviciu este corectă. A vrut Iohannis să ne facă o destăinuire cu privire la adevăratul său loc de muncă? L-a luat gura pe dinainte? Este, cumva, în imposibilitatea de a înţelege la ce trebuie să se limiteze “propria experienţă” a unui preşedinte? Puteţi încerca un răspuns.

Oricum, experienţa domniei sale în nu ştiu care materie, posibil securistică, a fost destul de “acoperită” public, de vreme ce una dintre cele mai strălucite minţi ale ştiinţei politice americane îl consideră “invizibil”. Robert Kaplan remarca, într-un interviu pentru Hotnews, din 23 mai 2016, că Iohannis, “din nefericire, nu prea e văzut deloc!” Şi că “preşedintele nu a lăsat o impresie solidă, într-un fel sau altul. Este încă invizibil” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21014853-robert-kaplan-intr-interviu-pentru-hotnews-despre-cum-este-perceput-klaus-iohannis-washington-pesedintele-nu-lasat-impresie-solida-intr-fel-sau-altul-este-inca-invizibil.htm).

OK, Klaus Werner Iohannis, omul “invizibil”, nu prea ştie care trebuie să fie experienţa unui preşedinte în funcţie şi se dă cu serviciile secrete împotriva altor “anumite instituţii, care, în anumite momente, nu-şi fac treaba”. Toate, cică, din democraţie!

Oricât de miraţi aţi fi, să ştiţi că se poate şi mai rău de atât, deşi e incredibil!

“Fidelitatea” Ministrului Educaţiei, care este, de fapt, Ministrul Justiţiei. Sau, mai scurt spus: “Care este”, punct!

 Uite, ce te faci cu Raluca Prună, un ministru în guvernul lui Iohannis, care nu ştie ce portofoliu deţine? Astfel, pe 30 mai 2016, într-un interviu pentru Europa FM, avea impresia că este ministrul educaţiei (ascultă file audio*):.

Reporter: Ştiţi dacă mai urmează şi alte dosare importante de judecat în urma plângerilor, sesizărilor de neconstituţionalitate…

Prună: Nu, nu am cunoştinţă despre aşa ceva, însă sigur că şi aici, şi vorbesc ca jurist, nu neapărat ca ministru al educaţiei, faptul că în doi ani…al, pardon, al ministru…al, al justiţiei, îîî, deci, ca jurist vorbesc…”

 Sigur, mulţi dintre românii care citesc aceste rânduri vor fi înclinaţi, pe linia  fundamental reprezentativă pentru poporul român, despre care scriam mai sus, să creadă că madam Prună a greşit în exprimare. Nicio problemă! Mai ales că a greşit, în exprimare, constant, până pe 1 iunie 2016, când le-a spus elevilor şi studenţilor: “Cred că educaţia civică, mai ales cea non-formală, este extrem de importantă, pentru că toate valorile pe care o astfel de educaţie le promovează, cum ar fi responsabilitatea, fidelitatea, onoarea, civismul, nu sunt nişte concepte pe care le putem scrie într-o lege. Acestea sunt valori care se învaţă întâi acasă, apoi în şcoală (subl. mea) şi sunt valori fără de care nu ar fi posibilă o societate (…)”.

Personal, nu am auzit în viaţa mea că educaţia civică se referă la fidelitate şi onoare! Eu am auzit, din “experienţă personală”, că educaţia civică se referă la educaţie prin şi pentru democraţie, în sensul apărării drepturilor individuale si libertăţilor fundamentale, pe care se bazează orice societate democratică. E drept, am auzit şi despre fidelitate şi onoare, în raport cu societatea, dar nu la capitolul educaţie civică, ci în raport cu un anume jurământ:

“Eu, cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândurile forţelor armate, jur să fiu devotat poporului muncitor, patriei mele şi conducerii de stat a Republicii Socialiste România.” (vezi http://www.luju.ro/institutii/servicii-secrete/document-inedit-ura-din-juramantul-securistilor-jur-sa-urasc-din-adincul-fiintei-mele-pe-toti-dusmanii-patriei-si-ai-poporului-muncitor?pdf).

Aşa începea jurământul lucrătorilor de la Securitate, în România lui Ceauşescu. Că acestea sunt valori pe care Prună le-a “învăţat acasă” sau din “propria experienţă”, după modelul lui Iohannis, nu eu sunt cel chemat să se pronunţe, este suficient ce declară ea singură, ca jurist sau “ministru al educaţiei”, după cum îi place să se prezinte. Probabil, ca ministru al educaţiei, fiindcă “acestea sunt valori care se învaţă întâi acasă, apoi în şcoală (subl. mea)”.

Apoi, ce “frumos” sună Programul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, care subliniază, cu ardoare: “Partidul susţine codul moral al constructorului comunismului, care trebuie să includă următoarele principii: devotamentul (subl. mea) faţă de cauza comunismului (…)” (vezi George H. Knoles, Rixford K. Snyder, Readings in Western Civilization, Stanford University, New York, 1968, p. 556).

Teoria sacrificiului permanent şi doctrina statului călare pe cetăţean

Nici Cioloş, pupilul lui Iohannis, şeful cu acte al guvernului domnului preşedinte, nu stă mai prejos cu “propria experienţă”. Pe 9 iunie 2016, de Ziua Eroilor, domnul Cioloş a grăit, din “proprie experienţă”, următoarele:

“Îi cinstim astăzi pe eroii României de ieri şi de azi, pe toţi cei care au avut crezul că binele comun este deasupra binelui propriu, că libertăţile semenilor sunt mai importante decât libertatea individuală, că drepturile personale se circumscriu drepturilor fundamentale ale societăţii (subl. mea).” (vezi http://gov.ro/ro/stiri/mesajul-premierului-dacian-ciolo-pentru-ziua-eroilor-astazi-9-iunie&page=1).

Wow! Nici în cele mai negre coşmaruri ale unei “proprii experienţe” democratice, nu veţi întâlni conceptul de “drepturi ale societăţii”, care să circumscrie “drepturile individuale”. În fapt, nu veţi întâlni conceptul de “drepturi ale societăţii” de niciun fel! De ce? Simplu! Pentru că acest concept a fost “inventat”, sub licenţă, de Comunism! Care Comunism l-a “cumpărat” de la fascism! Adică vorbim de regimuri totalitare, care plantează concepte din “proprie experienţă” direct în gura “democratului” Cioloş! Uite ce frumos au colaborat Benito Mussolini şi Giovanni Gentile ca să-l înveţe pe Cioloş despre “drepturile societăţii”, care “circumscriu” libertatea individuală, în Doctrina Fascismului, din 1932:

“And if liberty is to be the attribute of living men and not of abstract dummies invented by individualistic liberalism, then Fascism stands for liberty, and for the only liberty worth having, the liberty of the State and of the individual within the State (subl. mea)”. (vezi http://www.worldfuturefund.org/wffmaster/Reading/Germany/mussolini.htm).

Adică:

“Şi, dacă libertatea trebuie să fie atributul oamenilor vii şi nu al unor momâi abstracte, inventate de liberalismul individualist, atunci Fascismul reprezintă libertatea şi numai acea libertate care merită trăită, libertatea Statului şi a individului în cadrul Statului (subl. mea)”.

Sau:

“We were the first to state, in the face of demo liberal individualism, that the individual exists only in so far as he is within the State and subjected to the requirements of the state (…) (subl. mea)”.

Adică:

“Noi am fost primii care am declarat, în faţa demo individualismului de tip liberal, că individul există numai în măsura în care este în Stat şi se supune comandamentelor Statului (…) (subl. mea)”.

“Superbă” este şi întâlnirea în doctrină sau, poate, doar în exprimare, a domnului Dacian Cioloş cu domnul Adolf Hitler. Vedeţi intervalul dintre minutele 2:52 şi 3:03:

“When you sacrifice for your community (subl. mea), then you can walk with your head held up high! Our belief in Germany is unshakeable! And our will is overwhelming!”

Adică:

“Atunci când te sacrifici pentru comunitatea ta (subl. mea), atunci poţi să mergi cu capul sus. Credinţa noastră în Germania este de neclintit. Şi voinţa noastră este copleşitoare”

Şi comuniştii ne-au tot învăţat că trebuie să ne sacrificăm pentru binele societăţii, aşa s-au întemeiat “generaţiile de sacrificiu”! Personal, am făcut parte din una! Că o fi Mussolini, Hitler, Ceauşescu, sau idolul tinerilor frumoşi şi liberi, Cioloş, pe mine, unul, vă rog să nu contaţi! Eu nu mă mai sacrific! Vă las pe voi!

“Ca în statele europene democratice”, cu securistul la chioşcul de ziare

Sigur, presa română nu s-a ocupat deloc de aceste panseuri “geniale” ale băiatului cu agricultura, Cioloş, cum nu a văzut nici “experienţa” lui Iohannis şi nici “civismul” lui Prună. Evident, asta nu din cauză că Maior (băiatul de la SRI, care e acum ambasador în SUA, ca răsplată că e de la SRI, că altă motivare n-am primit de la securişti) ar avea dreptate în materie de cum controlează SRI presa! Şi, evident, nici din cauză că ăştia trei, Cioloş, Iohannis, Prună, ar fi colegi cu colegii lor din presă (ascultă file audio*):

25 ianuarie 2015

Reporter: Îîî, cum staţi cu ofiţerii acoperiţi din presă?

George Maior: Îî, cum stau toate statele, îî, democratice…

Reporter: Adică, bine…

George Maior: Cum stau toate statele democratice europene. Ofiţerul acoperit este o latură specială, o armă specială a oricărui serviciu de informaţii. Sarcina lui este ca, folosind această, îîî, situaţie, această calitate, să aducă informaţii de securitate naţională, îî, pentru stat (subl. mea), şi cu asta basta (subl. mea)!”

Reporter: Şi vom afla vreodată?

George Maior: Păi, asta e ideea, că nu, hîîî!”

Observaţi că “informaţia de securitate naţională” este “pentru stat”? Nu pentru cetăţeni şi promovarea libertăţilor constituţionale, nu pentru apărarea indivizilor prin pavăza statului democratic! Nu, “pentru stat” şi atât! Păi, citiţi materialul precedent de pe acest blog, Securişti şi Comunişti (…), coroboraţi cu afirmaţia lui Maior de aici şi veţi înţelege cine i-a făcut lui Iohannis Strategia de Apărare Naţională! Vedeţi ce simplu e? Totul este să citim! Dar şi să vorbim între noi! Şi “cu asta basta”, cum ar zice poetul securist al neamului! Ba, nu! Încă nu! Cum era cu “fidelitatea” lui Prună? Dar, cu “drepturile personale se circumscriu drepturilor fundamentale ale societăţii” a lui Cioloş (fraza)? Cum se potrivesc astea cu “să aducă informaţii de securitate naţională, îî, pentru stat” a lui Maior? Ei, abia acum şi cu asta basta!

Aşa ştie Maior, că, în “statele democratice europene”, şefii serviciilor secrete se laudă public cu ofiţerii lor acoperiţi din presa liberă!!! Presupun că de-aia l-a trimis Iohannis în America! Să-i înveţe şi pe americani cum e cu Securitatea la europeni, prin New York Times sau Washington Post! Bun băiat! Iohannis, nu Maior! Şi Cioloş! Şi…era să zic Prună! Nu, Prună nu e bun băiat! Dar e “fidelă”, ca să nu zic “fidea”. Vorba lui Conu’ Iancu, din “D’ale carnavalului”: “(…) i-am fost întotdeauna fidea”. Evident, civismului! Purtatul diagonalei pe sub cămaşă nu mai e de actualitate, pe canicula de afară!

Apropo, oameni buni! Luaţi-o pe asta de la mine! Ce Nostradamus?  Conu’ Iancu să trăiască! Ia, ziceţi aici! Câţi ani au trecut de la Marea “Revoluţie” din Decembrie 1989? Vreo 27, nu-i aşa? Adică, aproape 30! Au ocupat, cumva, ruşii, Crimeea? Păi, au cam ocupat-o, acum doi ani! Zău? Atunci luaţi-o pe asta de la mine:

Caţavencu : Fraţilor! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram, acuma câtva timp, înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!” (Ion Luca Caragiale, O scrisoare pierdută, 1884). “Curat constituţional”, coane Klaus! Tare?

Mai ştiţi cum a venit domnul Cioloş să ne spună ce mult a făcut el pentru poporul român? Cum s-a bătut el, pe vremea când era Comisar european, ca să ne înfruptăm şi noi, mai cu sârg, din mălaiul fondurilor europene pentru agricultură! Cum a pus el stavilă hrăpăreţilor francezi şi germani, care înghiţeau tot şi ne lăsau flămânzi şi mioritici! Eeeee, aţi uitat, nu-i aşa? Ia uite ce frumos spunea, pe 22 noiembrie 2015 (ascultă file audio*):

Cioloş: (…) Inclusiv ideea că, de fapt, nu am lucrat pentru România, acolo, ci pentru alţii, eu ştiu, pentru Franţa sau pentru Germania. Atâta timp cât nu ştiu câtă lume ştie că, de fapt, pentru prima dată de când există Politica Agricolă Comună, Franţa, Germania şi celelalte ţări occidentale, începând din 2014, pierd bani pe politica agricolă comună, altfel spus, bugetul alocat li se reduce de la un an la altul, şi, pe de altă parte, România şi alte ţări din Europa de Est câştigă bani, deci alocarea bugetară creşte. Sigur că există această diferenţă de subvenţii, încă, dar ceea ce am putut să fac este să încep să schimb tendinţa. Ei, aceste lucruri, din păcate, nu se spun sau se ascund”.

Pe bune, nici Cioloş nu minte, exact ca SRI!

Aşa este, domnule Cioloş, poate, se ascund. Dar nu de către băieţii cu Dunărea Albastră în priviri, ai domnului Maior. Exact cum dumneavoastră ascundeţi (sau mai grav, nu ştiţi?) că ANNEX I, PERCENTAGES OF THE GUARANTEE THRESHOLD PER MEMBER STATE OR SPECIFIC REGION FOR THE RECOGNITION OF PRODUCER GROUPS, din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, prevede foarte clar că alocările bugetare pentru România urmau să crească în mod constant, cu 5%  până la 10%,  începând cu 2008 până în 2016, când s-ar fi ajuns la nivelul subvenţiei la care România era îndreptăţită prin tratatele constitutive (vezi pp. 87-88, https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/273249/6657.pdf).

 

159-tratat aderare-cote crescute

Adică, România câştiga bani, prin Tratat, încă din 2008, nu abia din 2014, când v-aţi pus această creştere în contul personal, ca o contribuţie exclusivă a Comisarului pentru Agricultură Cioloş la bunăstarea patriei. Înţeleg că v-aţi sacrificat, nu-i aşa? Minciuna sau Ignoranţa este sacrificiul  dumneavoastră?

Acum, ori Comisarul Cioloş minte, de vreme ce Tratatul de aderare spune altceva decât susţine el, ori are dreptate, dar, atunci, înseamnă că nu s-a respectat Tratatul de aderare, în ceea ce priveşte România, iar asta s-a întâmplat în chiar mandatul Comisarului comunitar pentru Agricultură Cioloş (2010-2014). Nici nu ştii cum e mai grav!

Sau, poate e altceva! Uite, Cioloş a făcut o vizită la Paris, în ianuarie 2016, prilej cu care a ţinut o conferinţă la Sciences Po, l’École des affaires internationales de Sciences Po. Ei, ditamai fost Comisarul pe Agricultură a lăsat impresia că nu ştie câte ţări sunt membre ale Uniunii Europene. Nefiind sigur de număr, avansa aproximaţii de tipul “Europa de azi e o Europă din 28-29” sau din “27-28”. Vezi intervalul dintre minutele 31:12 şi 31:54.

OK, m-am gândit că, poate, se referea la dezvoltarea Europei instituţionalizate, de aceea vorbea în grupe de cifre, nu putea să nu ştie Comisarul pe Agricultură că sunt 28 de ţări membre în Uniunea Europeană, mi-am zis eu, conciliatorist. Căci, în chiar mandatul său, în 2013, Croaţia devenise al 28-lea stat membru UE. Numai că domnul Cioloş a revenit la Paris în iunie, prilej cu care a dat un interviu doamnei Arlette Chabot, pe 9 iunie 2016, pentru LCI – MYTF1. Da data asta, lucrurile au fost perfect clare . Iată extrasul din transcriptul oficial, pus pe site-ul guvernului român:

“Deci, există mai multe Europe şi mie asta nu-mi pune probleme, este normal, suntem 27 de ţări (subl. mea), dar trebuie să găsim calea de a trăi împreună, chiar dacă avem acest multiculturalism şi perspective diferite de a privi lucrurile.” (http://gov.ro/ro/stiri/interviul-premierului-dacian-ciolos-acordat-postului-francez-lci-mytf1&page=1).

Wow! Pentru aşa prestaţie, Marele Comisar, că o fi el Miclovan, Roman sau Cioloş, ar fi picat cu brio examenul la cursul meu de Istoria Integrării Euro-Atlantice. Aşadar, în ianuarie, era exact ca acum, în iunie şi acum era exact ca cel din ianuarie. Superb! Pentru conformitate, vezi intervalul dintre minutele 9:24 şi 10:01 (“on est vingt-sept”)

http://lci.tf1.fr/videos/la-matinale-lci/l-invite-d-arlette-chabot-dacian-ciolos-8749701.html?xtmc=ciolos&xtcr=1

Totul este bine! Nu s-a întâmplat nimic! Dormiţi liniştiţi!

Acesta este omul care, cică, a prestat pentru România în postul de Comisar european, un personaj care nici măcar nu ştie numărul statelor membre UE. În esenţă, asta este România şi acesta e poporul ei! Cu guvernanţi de teapa unui Iohannis, unui Cioloş şi unei Prună! Cu “fidelităţi” suspecte, cu “experienţe” stranii şi “drepturi personale circumscrise drepturilor societăţii” scandaloase. Şi, evident, cu expertize de Comisar European care ştie că sunt 27 de ţări membre UE în loc de 28 şi cu “ofiţeri acoperiţi în presă” şi “cu asta basta” securistică la vârful ţării şi la ambasada României din SUA!

Aţi observat că n-am zis nimic de domnul Coldea sau de doamna Kövesi, exact cum nu zice presa lui Maior nimic serios despre…hm…cum să le zic eu ăstora? A, experimentaţii! Pssss! Procurorii ne “aude”!

Practic, cam tot ce mai putem face este să strigăm cu băieţii de mai jos: “All is well”! Şi să vă convingeţi apropiaţii să nu se spânzure, încă, fiindcă, ghici ce? Se mai întâmplă chiar şi acolo unde All is well! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Securişti şi Comunişti! Ghici Ciupercă ce-i… Iohannis! Un Demoooocrat Conviiiins!

johannis-ceausescu 3

Ştiu, am promis să vă spun cum performează Klaus Iohannis, ce a făcut la Paris sau la Berlin, atunci când a mers, spre nefericirea noastră, să spună lumii libere unde zace esenţa egocentrismului găunos şi a fermentului de disoluţie a minimei decenţe! Sigur, însoţit de Carmen Iohannis, această vestală a superbităţii vetuste, multiplicată la nesfârşit de tivul unei fuste situate la mii de ani lumină de linia genunchilor, liman şi galaxie îndepărtate, unde se odihnesc rămăşitele ultimului indice de inteligenţă mioritic şi privirile opace ale Noului Lider în Absolut…ism! Marele Tăcut Klaus! Deh, sunt milioane de români care încă suspină, transportaţi, după această pereche de “vis” Klaus-Carmen. Eu zic aşa: Să le fie de bine!

Eu însumi am votat cu Klaus, dar am scris pe acest blog, înainte de turul doi, că urmează dezastrul! E drept, Tornada Tăcută ar fi trebuit să producă mai puţine daune decât impetuosul nostru Victor Viorel! Daune? A produs deja un cataclism! Paris, Berlin? Toate la timpul lor, s-au întâmplat lucruri foarte grave şi vor fi prezentate în textele care urmează! Este, cum am anticipat aici, atât de dramatic, aplicat şi fără ieşire, încât, privind la acest munte de incompetenţă crasă, Klaus Werner Iohannis şi la gaşca lui de impostori penibili, îmi vin, invariabil, în minte, versurile unui vrăjitor al sensurilor, Ion Minulescu:

“Nu sunt ce par a fi –
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu…
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…”

Iohannis? Un român de-al nostru…

Nu, Klaus nu este ce pare a fi şi nu este ce vrea să ne facă să credem că este! Dacă ar fi bun creştin, nu ştiu, deşi m-aş juca un pic cu termenul de “creştin”, în ceea ce-l priveşte, pierzând intenţionat o literă! Vi se pare un democrat? Bun, mai corectă este întrebarea: credeţi că poporul român are nevoie de un democrat în fruntea sa? Adică, felul de a fi al românilor indică radiografia unei societăţii democratice, cu şefi de partid (PNL), ca Gorghiu, năimiţi pe formula “pohta ce-am pohtit”, tocmai de cel care zicea că luptă pentru democraţie, însuşi Iohannis? Bineînţeles, nu despre doamna Gorghiu, cu această cacofonie personalizată a societăţii de tranziţie (ascultă file audio*), vom povesti în materialul de faţă.

Dar, trebuie să ne asumăm că suntem un popor descris mai bine în scrierile secolului al XVIII-lea, decât în proiectele de legi ale Noului Mileniu.

Mă fascinează diagnosticul găsit de Jean-Jacques evident Rousseau popoarelor de un anume gabarit istoric (limitat spre auto-anulare), condamnate să-şi epuizeze energia telurică a semnificaţiilor identitare în insignifiant, anost şi tern! În prejudecată stupidă şi stereotip amorf, învelite cu zeamă de moaşte şi coapte la jarul habotnicismului tutelar ortodox, în spoiala trădărilor convenabile şi a abandonului fetişizant şi fatalist, ca o boală congenitală.

Wow! Aproape că am definit poporul român cu nemţii lui cu tot şi ce-o mai fi pe acolo! Dar tot Jean-Jacques absolut Rousseau spune, mai bine, în Contractul Social: “Odată ce obiceiurile sunt stabilite şi prejudecăţile înrădăcinate, este primejdios şi zadarnic să vrei să reformezi; poporul nu poate suferi nici să te atingi de relele lui pentru a le distruge, asemenea indivizilor stupizi şi lipsiţi de curaj, care se înfioară la vederea medicului”. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957, p. 146).

Sigur, românii sunt prea săraci şi prea călcaţi în picioare ca să-şi permită un Chanson de Roland al modernităţii, în biografia lor naţională! Dar, dacă sunt prea săraci, de la Burebista încoace, ar trebui să ştie, măcar, ceea ce ştiau Siger de Brabant şi Boetius din Dacia, încă la 1277: “Quod pauper bonis fortunae non potest bene agere in moralibus” (“că cel sărac în bunuri materiale nu poate acţiona bine în domeniul moralei”)! (Despre eternitatea lumii, Bucureşti, Editura IRI, 2007, p. 223).

Vedeţi? Ce paradox! Ai putea crede că românii fură de sting, nu pentru că destinul le-a hărăzit karma de hoţ, ci doar pentru a-şi face culoar spre Maxima Moralia! Eliberându-se, prin furt, de sărăcie! Deh, tot ce-au putut produce a fost o Minima Moralia şi aia un titlu folosit de altul, Adorno, înaintea celui care l-a consacrat, patetic, pe malul Dâmboviţei! Sper că aţi observat că nu am spus încă nimic despre prostie şi proşti! Uf! Ştiţi ce greu este?

Pe 22 iunie 2015, Klaus Iohannis a prezentat parlamentului României Strategia Naţională de Apărare a ţării. Înţelenită în intrigi mărunte, amalgamată în gesturi de o heraldică frivolă şi îndoielnică, această futilă şi anecdotică înşiruire de aberaţii şi incongruenţe logice a fost votată, la limită, de un parlament slugarnic şi eminamente românesc în deprinderi şi apucături. Iohannis ne-a anunţat că această mizerie euristică a fost redactată la cel mai înalt nivel de competenţe, de către ciracii săi cei mai calificaţi: “(…) procesul elaborării şi definitivării Strategiei a inclus consultarea cu specialişti şi cu reprezentanţi ai instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic şi partidelor politice.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Şi a anunţat, atunci: “Peste câteva zile voi participa la Consiliul European, unde voi promova angajarea fermă a României în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate. Avem oportunitatea de a merge la aceste discuţii cu un document propriu, nou şi comun asumat de întreagă clasă politică”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi). Ei bine, a participat la acel Consiliu European! Şi mi se pare corect să vă arăt cu ce s-a dus în faţa Europei, pentru a se angaja ferm “în procesul de elaborare a noii Strategii Europene de Securitate”!

Nicolae Ceauşescu, marele nostru contemporan

Acum, să lămurim un lucru! Strategia Naţională de Apărare şi Strategia Naţională de Securitate nu au o valoare majoră în România. Sunt simple enunţuri principiale de doctrină pentru apărare şi proiecţie a mediului de securitate în sfera ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii ŢĂRII. Nicio legătură cu cetăţeanul, în jurul căruia sunt construite aceste elaborări, în democraţiile funcţionale şi în societăţile care imită democraţia sau ambiţionează să o sintetizeze “original”.

Chiar dacă  Strategia Naţională de Securitate şi Strategia Naţională de Apărare sunt documente separate, cu o compartimentare specifică, ele se suprapun conceptual, în mod esenţial, dezvoltând o doctrină unitară cu privire la obiective şi factori de risc, în proiecţiile de securitate şi apărare la nivel naţional şi global. Să ne explicăm! În comunism, sub bunul nostru “colaborator”, Nicolae Ceauşescu, statul trebuia apărat şi atât! Statul, ca noţiune abstractă, ai putea spune că trebuia protejat, deşi nu prea înţelegeai ce este acel stat! Lucrurile deveneau mai clare, când noţiunea de stat se concretiza extrem de palpabil, sub Ceauşescu. Statul era ceea ce apărai împotriva propriilor cetăţeni. Este definiţia eternă a oricărei dictaturi!

Comunismul a reinventat conceptul de “suveranitate” a statului, concept fără niciun conţinut în afara drepturilor cetăţeanului. Comunismul trebuia să apere şi el ceva! Nu putea apăra pe cetăţeanul supus oprimării chiar de către dictatură! Aşa că şi-a construit un subiect de apărat! “Suveranitatea” statului, adică puterea dictatorului asupra libertăţii individuale, căci asta era statul la comunişti. E simplu!

În Carta ONU, există adjectivul “suveran”, dar lipseşte termenul de “suveranitate” a statului, o ciudăţenie pentru limbajul juridic al vremii. Sub regimul comunist mondial, “suveranitatea” statelor se va impune în spaţiul juridic, prin militantismul noilor ţări “eliberate” de “imperialismul” american sau european, găsindu-şi locul în instrumentele de drept internaţional. Nu o vom găsi, însă, în documente de tipul Strategiei de Apărare sau Securitate, într-o ţară ca America, unde Strategiile cu pricina se referă la “suveranitate” doar atunci când este vorba de alte ţări (Irak sau Afganistan), niciodată de Statele Unite. Căci, SUA se reclamă, în orice strategie de securitate, de la nevoia de a apăra pe cetăţeanul american, ca fundament al statului, ca valoare supremă a fiinţării de stat!

Pentru pedanţi şi falşi cunoscători în ale “suveranităţii”, trebuie precizat că nu mă interesează istoria conceptului ca atare, de la accepţiunea westphalică, trecând prin dihotomia “internă/externă” şi poposind în lucrările lui Jean Bodin, Thomas Hobbes sau ale bunului nostru sfătuitor, Jean-Jacques Rousseau! Mă interesează, exclusiv, valoarea de întrebuinţare a acestui concept în epoca modernă, când apare codificat în instrumente de drept internaţional, ca instrument politic desprins total de lumea drepturilor omului şi folosit, pe plan intern, de statele comuniste, chiar împotriva drepturilor, ca atare.

Pentru americani, nu există “suveranitatea” statului, ca valoare conceptuală, de sine stătătoare, există “felul de viaţă american”, definit prin cetăţean, cel care trebuie apărat, statul existând şi fiind apărat doar prin protejarea individului şi a libertăţilor sale fundamentale.

Francezii, care, spre deosebire de americani, lucrează intens cu acest concept, “suveranitate”, îl plasează în documente de tipul celui descris mai sus, dar ca o derivaţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului. Uniunea Europeană nu cunoaşte, nici ea, termenul abstract de “suveranitate”, axându-se, în Agenda sa de Securitate, pe cetăţean şi drepturile lui, ca obiective şi principii esenţiale ale apărării spaţiului comunitar. Până şi ruşii, în documentele lor similare, nu apără, în primul rând, statul şi “suveranitatea” sa, ci pe cetăţean şi drepturile sale fundamentale.

Moştenirea “suveranităţii” statului, ca principal obiectiv de apărat în România, ne vine pe filiera comunismului desăvârşit, în varianta “democratică mai superioară” a lui Nicolae Ceauşescu Integral.

Cetăţeanul însuşi este contrapus conceptului de suveranitate şi integritate a statului şi, de aceea, Ceauşescu se referea întotdeauna la apărarea “suveranităţii” statului, a independenţei şi integrităţii sale teritoriale, niciodată la cetăţean (ascultă file audio*):

(urale) “(…) pentru triumful socialismului şi comunismului în România, pentru întărirea continuă a independenţei şi suveranităţii patriei noastre, pentru o politică de pace, progres social şi colaborare în întreaga lume” (urale).

În plină reprimare a revoltelor de la Timişoara, în decembrie 1989, Ceauşescu se adresa poporului român prin intermediul televiziunii naţionale informându-l că armata română a avut prea multă răbdare cu protestatarii din oraşul erou. Armata apăra “suveranitatea” statului împotriva propriilor cetăţeni! (ascultă file audio*).

“Doresc să declar, cu toată răspunderea, că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare”.

America, Europa, Franţa şi doctrina democraţiei “mai inferioare”

Chiar şi atunci, sub comunism, era un nonsens să vorbeşti despre apărarea statului, a “suveranităţii” de stat, prin înfrângerea cetăţenilor săi, sau despre valoarea supremă, “suveranitatea” statului, ignorând total libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Dar, vă întreb, cum este ca astăzi, în documentul lui Iohannis, să avem exact aceeaşi filosofie ceauşisto-securistă a “suveranităţii” de stat, în contradicţie totală cu doctrina drepturilor omului practicată de americani, francezi, întregul sistem comunitar, cu toate ţările sale, Canada şi chiar Rusia lui Putin? Cum e posibil ca un parlament, în România Noului Mileniu, să voteze o asemenea mizerie securisto-ceauşistă, de cea mai joasă speţă, la cererea lui Iohannis? Cine au fost “specialiştii şi reprezentanţii instituţiilor cu atribuţii în domeniu, ai societăţii civile, mediului academic” cu care s-a consultat preşedintele ţării, în elaborarea Tâmpeniei Secolului? Căci, veţi vedea imediat, textul  e “Ceauşescu” absolut, de la cap la coadă! Hai să trecem în revistă documentele menţionate!

Mai întâi, să poposim în Statele Unite şi să vizualizăm rapid un scurt extras din Strategia Naţională de Securitate 2015 a Americii, p. 8 (https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/2015_national_security_strategy.pdf).

1-us national security strategy-amenintare cetatean

“SUA vor folosi forţa militară, unilateral dacă este necesar, când interesele noastre de durată o cer; când oamenii noştri sunt ameninţaţi; când felul nostru de trai este în cumpănă; şi când securitatea aliaţilor noştri este în pericol”.

Ce poate fi mărturie mai vibrantă a angajamentului pentru cetăţean, pentru valorile democratice, pe care este clădit destinul individului uman, într-o societate în care drepturile sale definesc statul şi nu invers?

Agenda de Securitate a Uniunii Europene este la fel de relevantă, p. 3 (http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/e-library/documents/basic-documents/docs/eu_agenda_on_security_en.pdf).

5-eu-primul principiu-drepturile omului

La subcapitolul: Să lucrăm mai bine împreună pentru securitate, documentul european anunţă “cinci principii cheie”, dintre care, primul sună aşa: “Mai întâi, avem nevoie să asigurăm deplina îndeplinire a drepturilor fundamentale”! Nicio vorbă despre “suveranitatea” naţională! Asta este securitatea UE! În primul rând, drepturile omului. Aşa cum scrie în Titlul V al tratatului de la Maastricht, unde este definită Politica Externă şi de Securitate Comună a UE (PESC).

Francezii nu fac excepţie, deşi, spre deosebire de America şi de doctrina comunitară de securitate, vorbesc şi scriu abundent despre “suveranitatea” statului în Cartea Albă cu privire la Apărarea şi Securitatea Naţională, p. 19! Dar, care “suveranitate”? A cui? Cea a lui Ceauşescu? (http://www.livreblancdefenseetsecurite.gouv.fr/pdf/le_livre_blanc_de_la_defense_2013.pdf).

2-livre blanc-france-stat de drept defineste suveranitatea

“Suveranitatea”, la francezi, derivă din “respectul” faţă de statul de drept!

3-livre blanc-france-Declaration des droits de l Homme-suveranitate

Mai mult, “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului subliniază că menţinerea suveranităţii naţionale este o responsabilitate esenţială a puterii politice”. Practic, “suveranitatea” de stat este un subprodus al monumentalei Declaraţii, care a pus cetăţeanul, în civilizaţia modernă europeană, la începutul şi sfârşitul lumii!

Între Vest şi România, Putin “vrea” democraţia

Oricât ar fi de paradoxal, Rusia lui Putin este foarte tare înscrisă, conceptual, pe această linie a democraţiilor occidentale. Adică, la nivel de documente, aşa cum apare cu evidenţă din Strategia Naţională de Securitate a Rusiei până în 2020. Sigur, modul în care respectă Putin drepturile omului, în varianta occidentală, nu prezintă nicio taină pentru noi, dar e spectaculos că, pe hârtie, filosofia este exact aceeaşi. (http://rustrans.wikidot.com/russia-s-national-security-strategy-to-2020).

8-russia-national security strategy-titlu

Principalele Direcţii ale Politicii Naţionale de Securitate a Rusiei se traduc în Priorităţi Naţionale Strategice.

9-russia-national security strategy-drepturile omului first-suveranitate dupa

Iar Priorităţile Naţionale Strategice sunt înţelese prin a “crea condiţii sigure pentru realizarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor ruşi, dezvoltarea stabilă a ţării şi prezervarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii statului”. După cum se vede, întâi sunt drepturile cetăţenilor şi, abia apoi, “suveranitatea” naţională.

10-russia-national security strategy-protectia individului-suveranitate dupa

La fel, când vine vorba despre “conceptul” de “securitate naţională”, care se defineşte, în primul rând, prin “protejarea individului”, prin “calitatea vieţii cetăţenilor”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială se plasează, din nou, pe ultimul loc, derivând din primele.

11-russia-national security strategy-amenintari-individul-suveranitate dupa

Şi mai relevant este conceptul rusesc de “ameninţare la adresa securităţii naţionale”, vom vedea, total diferit de cel din gândirea lui Iohannis! În accepţiunea rusească, acest concept presupune “posibilitatea directă sau indirectă de a afecta drepturile şi libertăţile constituţionale”, “suveranitatea” şi integritatea teritorială venind după aceea.

13-russia-national security strategy-interese-individul-suveranitate dupa

Este de reţinut ordinea de precădere, în doctrina rusească, atunci când se definesc interesele naţionale ale Federaţiei Ruse: “individul, societatea, statul”.

Iohannis, un om pentru eternitate…a lui Ceauşescu

Strategia Naţională de Apărare a României emisă de Iohannis este un coşmar, comparată cu doctrina ceauşisto-securistă şi cu documentele prezentate, deja, din spaţiul democratic NATO-UE, ca şi din Federaţia Rusă. Încă de la început, ce poate fi mai traumatizant, decât să aşezi ordinea de precădere rusească, în materie de preocupare cu privire la securitate, “individul, societatea, statul”, lângă următoarea frază, din discursul rostit de Iohannis, la livrarea Strategiei Naţionale de Apărare a României către parlament?

“Este o declaraţie pe care România o face. Ea îşi propune să răspundă unor nevoi şi aşteptări şi priveşte deopotrivă statul, societatea şi cetăţeanul”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15822&_PRID=lazi).

Ordinea este inversată perfect, parcă Iohannis s-ar fi vorbit cu Putin cum să arate România mai prost! Şi, avem pretenţia, cu un asemenea preşedinte, să le dăm lecţii de democraţie ruşilor! Gândiţi-vă că Iohannis se plimbă cu Strategia lui prin Europa comunitară şi, probabil, se laudă cu ea! Nu ştiu dacă Putin îi dă atâta importanţă, încât să râdă de el, în timp ce Hollande strâmbă din nas! Dar, să vedem prestaţia lui Iohannis!

14-strategia nationala de aparare romania-titlu

Este incredibil că Ceauşescu este atât de viu, în reflexele comunistoide ale acestui domn, indiferent dacă a fost sau nu membru de partid!

15-strategia nationala de aparare romania-interese securitate-individ

Exact ca pe vremea Marelui Cârmaci, interesele naţionale de securitate se traduc, după cum se vede, prin “suveranitatea” statului, în primul rând. “Drepturile omului” vin abia pe locul al patrulea. Ceauşescu redivivus!

16-strategia nationala de aparare romania-amenintari-nu individ

Spre deosebire de americani şi ruşi, la care ameninţările vizează, în primul rând, pe cetăţean, în Strategia lui Iohannis, la subcapitolele Ameninţări, Riscuri, Vulnerabilităţi, nu există deloc referire la drepturile omului!

17-strategia nationala de aparare romania-obiective-individ loc doi

Iată, imediat mai sus! La Obiective Naţionale de Securitate, “suveranitatea” tronează înaintea “drepturilor şi libertăţilor fundamentale”.

Acesta este “democratul” Klaus Iohannis! Înţeleg, de la dumneavoastră, că nu a lucrat pentru Securitate! Oare? Şi nici membru PCR n-ar fi fost! Că la băut cu Ceauşescu, precis nu a mers! Deşi vrea să ne convingă că gândeşte occidental, “democraţia” promovată de domnia sa pare cu “mult mai superioară” decât a americanilor, a francezilor şi a Uniunii Europene! I-a “tăiat” până şi pe ruşi, cu tot trecutul lor stalinist şi congenitala tulpină ţaristă în comportament.

Iohannis practică un balet pe cu totul altă muzică decât libretul democratic original. E drept, mişcările par aceleaşi, perfect adaptate la muzică! Doar că nu e muzica din libret! Ce nu înţelegeţi? Cu zâmbetul spre Washington şi cu Securitatea în suflet! Trăiască Suveranitatea Statului! Da, se poate, chiar la interval atât de mare în timp! Zău, şi Rita Hayworth a dansat pe Stayin’ Alive de Bee Gees! E drept, Rita călătorea în viitor, pe muzica celor de la Bee Gees! Iohannis merge în trecut, pe refrenele dogite ale lui Ceauşescu! “Prietenii ştiu de ce”! Eu n-am zis nimic de Coldea, vă rog frumos! Coldea e băiat tânăr, sensibil, necontaminat de Securitatea lui Ceauşescu, terminaţi cu prostiile! Şi obişnuiţi-vă cu ideea că Ceauşescu a murit! Dacă mai puteţi! Cum? Trăiască Băsescu? OK! Aşa mai merge! Ceauşescu Is Stayin’ Alive!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Ţara Proştilor şi a Procurorilor! Pardon, eu n-am zis nimic de SRI!

coldea-kovesi

Frenezia adunatului cu japca în spatele zăbrelelor, cu sau fără probe solide, pentru un denunţ sau o interceptare, doar pentru că prostimea jubilează la mascarada procurorilor, e un dat cotidian reprezentativ pentru o ţară primitivă şi stupidă. Cu un popor abulic, marcat de afazie la vârful puterii, fără fibră democratică, izomorf în conştiinţă şi gregar în manifestare. Într-un fel, o abominaţie a firii, pervertită în serbare câmpenească, tip Sâmbra Oilor, în care tembelii zbiară din toţi bojocii “Noi suntem români/Noi suntem aici pe veci stăpâni”, fără să sesizeze că singura stăpânire, care le este permisă, este aceea de a se lăsa furaţi! Şi conduşi ca oile! Şi de a-i omagia, până la epuizare, pe şmecherii care le dau iluzia că îi bagă la răcoare pe ăia care au furat, manipulând denunţurile altor suspecţi în cătuşe! Fără să recupereze mare lucru din furt, evident! Şi fără să se atingă de marii vinovaţi, cu certitudine!

În rest, zăngănit de cătuşe la vedere, arestări preventive în cascadă şi toată recuzita penibilă a actului de “justiţie” aglutinat în spectacol, specific manipulărilor liniare şi revolute, pe care nimeni nu le mai practică, nici măcar în regimurile totalitare. Fiindcă până şi acolo, proştii au încetat să mai alcătuiască majoritatea absolută a populaţiei! Nu mă voi ocupa de conţinutul dosarelor din vitrină, în acest text. Clienţii procurorilor sunt din ce în ce mai numeroşi, ultimele achiziţii numărându-i pe Darius Vâlcov, Marian Vanghelie şi Dan Şova. “Trofeul Calităţii” este, indubitabil, Elena Udrea!

Poporul e fericit! Se zgâieşte neghiob, cu faţa lipită de ecranul televizorului, la circul arestărilor pe bandă, cu sau fără probe, şi-şi împărtăşeşte hulpav din “triumful” procurorilor, ca şi cum le-ar fi slobozit o nouă porţie de mahorcă gratis, pe care s-o mestece tâmp şi satisfăcut că s-a făcut dreptate! Nişte jertfe ritualice, de tip Udrea, îl încântă într-atât, încât aproape nu mai observă că pe Băsescu nu-l cheamă nimeni la procuratură, deşi sunt grămezi de denunţuri cu privire la banii negri care au mers în campania sa electorală din 2009. Va fi chemat la procurori doar în legătură cu litigiul de aşa-zis şantaj, în care se confruntă cu Gabriela Firea! Brrrr! Îmi tremură genunchii!

Mai greşesc şi americanii! Tocmai în New York Times

Din când în când, prin corul inept de panegirice şi ditirambi la adresa trupei despletite a lui Kövesi, vărsate cu ghiotura prin presa internă sau externă, sub oblăduirea unor ambasade mai mult sau mai puţin interesate să stimuleze “furia” “justiţiară” în Ţara Proştilor, apar note disonante. Cum ar fi articolul din New York Times, “Romania’s Anti-Corruption Mania” (Mania Anti-Corupţie a României), din 4 martie 2015, sub semnătura lui Patrick Basham, cel care cataloghează atmosfera de beţie justiţiară din Bucureşti drept “domnie legală a terorii” (legal reign of terror). (http://www.nytimes.com/2015/03/05/opinion/romanias-anti-corruption-mania.html?_r=0).

Marele Conducător Klaus Iohannis se consideră că a câştigat alegerile pe o “platformă populistă-anticorupţie” (populist, anti-corruption platform). Mai mult, cică bătălia anticorupţie, dusă de “bravii” procurori ai lui Kövesi, “a fost o unealtă politică”, “pentru domnul Băsescu”, “pentru a-şi ataca opozanţii, la fel de bine o modalitate de a-i linişti pe criticii americani şi europeni ai sistemului politic din România” (for Mr. Băsescu, it was a useful political tool to attack opponents, as well as a way to appease American and European critics of Romania’s governance).

Articolul vorbeşte despre “ridicarea statului procurorilor” (the rise of the prosecutorial state). În ceea ce-i priveşte pe proşti (termenul de “proşti” îmi aparţine), articolul precizează foarte pertinent: “Oricine din politică şi afaceri este presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor recunosc că nu-i prea interesează neajunsurile procedurilor judiciare sau dacă probele procurorilor sunt atât de subţiri că devin rizibile, ori că aceştia îi tutelează pe judecători” (Everyone in politics and business is presumed guilty of something. Most Romanians admit that they care little about shortcomings of due process, whether it’s laughably thin evidence or prosecutors’ tutoring of judges in verdicts).

În ţara proştilor (deşi, termenul de “idiot” mi se pare mult mai adecvat), New York Times indică tactica “genială” a năimiţilor procurori ai lui Kövesi: “Este lucru obişnuit ca suspecţii să fie presaţi să livreze nume (adică, denunţuri-nota mea), pentru a obţine indulgenţă. Se practică, de asemenea, şi arestarea membrilor familiei, ca argument suplimentar pentru procurori. O anume măsură Orwelliană este folosirea ‘arestului preventiv’”. (It’s commonplace for suspects to be pressured to name names in exchange for possible leniency. It’s also routine for family members to be arrested as additional leverage for the prosecutors. One particularly Orwellian measure is the use of “preventive arrests”…).

Nu pot să cred! Cum, scrie aşa ceva în New York Times? De parcă asta ar fi tot! Luaţi de aici: “Campania anti-corupţie din România a trecut în metastaza unei cruciade neliberale. Pofta neostoită a publicului (a se citi “a proştilor”-nota mea) pentru justiţie a reuşit doar să amplifice pericolul la adresa viitorului democratic al ţării.” (Romania’s anti-corruption campaign has rapidly metastasized into an illiberal crusade. The public’s insatiable appetite for justice only exacerbates the threat to the country’s democratic future).

Cum lesne ne putem imagina, presa băsisto-macovisto-kövesistă a sărit ca arsă. Ba că articolul a fost cumpărat, ba că autorul este un derbedeu, ba că bla şi bla şi bla! Nici nu mă obosesc să dau citate sau să-i numesc pe penibilii ăştia. Fie şi pentru simplul motiv că au tot dreptul din lume să considere că New York Times bate câmpii! Care New York Times a publicat adevărate articole lirice despre inegalabila doamnă Kövesi şi lupta ei anticorupţie. Alea erau bune, evident, fiindcă o lăudau!

Învăţăturile lui Udrea către Ţara lui Coldea

Acum, cât de idiot să fii ca să crezi că există justiţie în România sub Kövesi, de vreme ce, pe când aceeaşi Kövesi era şefa tuturor procurorilor din România, doamna Udrea, cea aruncată la WC turcesc, în 2015 (după propria exprimare), o sfida în faţă, refuzând să se prezinte la audierile unde era convocată de procurori? Se întâmpla în 2009! Şi, de atunci, până în 2015, lui Udrea nu i s-a clintit un fir de păr din cap! Şi Kövesi era procuror general al României! Dar, oare, ce s-o fi întâmplat, ce este diferit, faţă de perioada 2009-2015, în perioada începând cu 2015? Nu cumva, faptul că nu mai este Băsescu preşedinte? Cum, a refuzat Udrea să meargă la procurori? Luaţi de aici:

“Haideţi să ne punem în situaţia unui simplu cetăţean, căruia un membru al parchetului, un procuror, care are dreptul să facă dosare penale, asta-i meseria lui, încearcă, cu orice preţ, să-i creeze, să-i fabrice un dosar penal şi cetăţeanul află! Ce face acel cetăţean? Se mai prezintă în faţa procurorului? Nu! Face o plângere şi se adresează celor care sunt în măsură să-i apere drepturile. Asta am făcut şi eu, am formulat plângere penală împotriva tuturor celor care au participat la discuţie şi ca orice cetăţean cer (…)” (ascultă file audio* 9udrea-a3-1exemplul cu procurorul-nu ma mai duc19aug) (vezi şi http://psnews.ro/audio-elena-udrea-dezvaluiri-din-2009-lectiile-fostului-ministru-despre-cum-sa-scapi-de-un-procuror-care-te-ancheteaza/).

Poftim? Dar, Udrea spune şi acum că este nevinovată! De ce nu a refuzat şi acum să meargă în faţa procurorului şi nu i-a făcut plângere conform învăţăturilor sale către cetăţeni, din anul 2009?  Păi, fiindcă au înşfăcat-o ăia, i-au luat sutienul (ascultă file audio* 15udrea-parlament-7arestata-sutien-dus-8doua detinute-10dna reformeaza clasa politica23feb) şi au aruncat-o la beci cu WC turcesc (după propria litanie, din Parlament, la 23 februarie 2015):

“Am fost dusă în arestul poliţiei capitalei, verificată la sânge şi dezbrăcată. Mi-au luat sutienul şi am fost dusă într-o cameră cu dimensiunea de trei pe trei metri, în care erau patru paturi, câte două suprapuse. Apă caldă era doar dimineaţa şi noaptea, iar WC-ul era de tip turcesc.”

Conform principiului: “Dacă nu acum, atunci când? Dacă nu noi, atunci cine?” Păi, tot voi, procurorilor, dar de ce abia acum şi nu în 2009? Fiindcă slugile lui Băsescu nu pot lovi în oamenii de încredere ai lui Băsescu, atunci când Băsescu e preşedinte? Hm! Ce întrebare stupidă, nu-i aşa?

Aceeaşi Udrea a adus acuzaţii grave şefului SRI, Coldea. Dar şi şefei DNA, Kövesi. Acum! Deputat fiind! Cum că ei controlează ocult România! În interviul de pe Hotnews, în 30 ianuarie 2015:

“(…) constatând toate acestea, se află un om care deţine în acest moment toate aceste secrete, pentru că le are de la mii de oameni, de ofiţeri care le adună. Este şeful actual al Serviciului Român de Informaţii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, în acest moment, deţine această putere, pentru că pe de o parte deţine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de altă parte are o foarte bună relaţie cu dna Kövesi.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19243479-elena-udrea-anunta-depus-dna-denunt-impotriva-sefului-sri-florian-coldea-coldea-cerut-lui-dorin-cocos-dea-500-000-euro-lui-sebastian-ghita-pentru-rtv.htm).

Aţi auzit despre vreo reacţie a “statului de drept” la aceste acuzaţii grave ale unui deputat român? Că, slavă Domnului, denunţurile tuturor derbedeilor şi hoţilor mărunţi, în detenţie deja, sunt imediat folosite de DNA, pentru a agăţa numele mari din politica şi economia României! Dovediţi sau nedovediţi ca hoţi! Denunţul lui Udrea de ce nu este bun? Căci, este vorba şi de un denunţ, care a apărut în spaţiul public şi care conţine acuzaţii concrete de o gravitate excepţională la adresa lui Coldea (vezi http://www.luju.ro/static/files/2015/februarie/15/denunt_udrea_coldea.pdf).

Culmea, parte din acuzaţii fac referire la Traian Băsescu, pe care nimeni nu l-a convocat să îl întrebe măcar dacă ce zice Udrea e adevărat!

Sigur, SRI-ul s-a auto-anchetat! Aşa-zisa comisie din parlamentul României, care, cică, se ocupă de controlul serviciului, condusă, penibil şi slugarnic, faţă de Securitatea de “tip nou”, de un oarecare Georgian Pop, s-a convocat pentru a executa, întocmai şi la timp, reflecţiile lui Coldea! Şi gata! Pa! A ieşit Coldea de la comisie şi şi-a trimis înapoi un subordonat, să le spună parlamentarilor cum e cu adevărul! Sigur, ca să facă asta, genialul, excepţionalul, profesionistul şef interimar al SRI, aliatul americanilor, super-Bond-ul planetelor româneşti, salvatorul securităţii naţionale şi al dropiei cu cap de zimbru, nu a fost în stare să bălmăjească nici măcar două cuvinte liber!

A citit, ca ultimul repetent, de pe o foaie, câteva fraze de absolvent de curs primar, înghiţind în sec şi poticnindu-se pe alocuri, ca să spună cum SRI s-a auto-anchetat şi a descoperit că eclipsa solară e la locul ei şi nu a furat-o nimeni, el fiind soarele neprihănit al românismului tutelar. Inutil să vă spun că, în nicio ţară din lume, nu există o procedură prin care comisia de control al serviciilor secrete, din parlament, să-şi bazeze propria anchetă pe auto-controlul Serviciilor, pe care le supraveghează! Numai într-o ţară a proştilor, Parlamentul poate accepta aşa-ceva! Asta spune clar şi cine se află, de fapt, sub controlul cui!

Transparentă ca cristalul, duios Codruţa trecea…

Dar, să revenim la imparţiala şi dedicata Kövesi, idolul românilor în sondajele de opinie. Doamna despre care mult hulita Udrea spunea, în interviul de pe Hotnews, că fusese adusă de la Bruxelles, pentru şefia DNA, la propunerea lui Coldea: “Am spus că propunerea ca dânsa să se întoarcă de la Bruxelles a venit de la dl Coldea.” (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19243479-elena-udrea-anunta-depus-dna-denunt-impotriva-sefului-sri-florian-coldea-coldea-cerut-lui-dorin-cocos-dea-500-000-euro-lui-sebastian-ghita-pentru-rtv.htm).

Pe 11 iulie 2012, doamna Kövesi, colaboratoarea apropiată a lui Coldea (de la Udrea citire), ne învăţa importanţa criteriilor transparente în numirea şefilor procurorilor, ea fiind exact în acea poziţie de şef:

“Cred că este important pentru toţi procurorii din România, care, în ultimii şase ani, au depus un efort constant şi continuu, pentru a transforma instituţia ministerului public într-o instituţie activă şi profesionistă, să aibă parte de un procuror general şi de un procuror-şef al DNA ales (sic!) pe criterii de transparenţă. Cred că sunt cea mai în măsură să vorbesc despre acest lucru, în primul rând, pentru că mandatul meu de procuror general va expira în scurt timp. Nu mai am dreptul să ocup această funcţie, am condus această instituţie şase ani şi cred că sunt în măsură să fac acest comentariu”(ascultă file audio* 12kovesi-012criteriile sunt totul11jul).

Bun, dincolo de nepotrivirea substantivului cu adjectivul, “infracţiune” minoră faţă de tâmpeniile de sens şi gramatică pe care le citesc în comunicatele DNA, doamna Kövesi are mândria să ne vorbească de “criterii de transparenţă” în alegerea şefilor procurorilor! Cum vă explicaţi, atunci, că această colaboratoare a lui Coldea (indicată, ca atare, de Udrea), livra popoarelor următoarea evaluare, cu privire la criteriile propriei numiri în fruntea parchetului general, la 9 ianuarie 2007?

Nu cunosc motivele exacte pentru care am fost aleasă sau ce criterii s-au avut în vedere, însă, cred că tinereţea nu este un handicap în această funcţie”! (transcriere RADOR, BBC: “Interviul zilei”-invitat: procurorul general al României, Laura Codruţa Kövesi-partea I; BBC-9 ianuarie, ora 18:30-realizator Mircea Zamfir).

Acum, cu siguranţă, nu tinereţea părea să fie handicapul doamnei Kövesi, asta este clar! În ceea ce priveşte criteriile pentru alegerea procurorului general, se pare că distinsa doamnă nu le prea ştia, deşi tocmai fusese aleasă în onoranta funcţie. Sigur, a aflat ceva despre ele mai târziu, prin 2012, abia când pleca din funcţie. Din câte ştiu eu, alegerea pe o anume poziţie ierarhică, fără criterii cunoscute public, câteodată necunoscute chiar şi celui ales, se practică în serviciile secrete. Evident, Ministerul Public din România nu este o anexă a SRI! Evident, Udrea minte când vorbeşte de relaţia ocultă Kövesi-Coldea! Categoric, comisia de control al SRI din Parlament controlează la sânge serviciul! Sau îi zice comisia de control a SRI?

Un bilanţ pentru eternitate! Regula de trei simplă la “peste” pătrat

Păi, nu ne mai rămâne decât să ne bucurăm de rezultatele muncii DNA, expuse cu acribie de doamna Kövesi, cea care nu are nicio legătură ocultă cu SRI, la bilanţul din 24 februarie 2015. Să ne concentrăm pe următoarea evaluare:

Peste 1100 de inculpaţi au fost trimişi în judecată în anul 2014, iar numărul persoanelor juridice trimise în judecată s-a dublat. În anul 2014 a fost urmărită exercitarea eficientă a competenţelor procurorului în faza de judecată. Activitatea judiciară a fost desfăşurată de 28 de procurori care au participat în şedinţele de judecată la peste 10.200 cauze penale.

Peste 1130 inculpaţi au fost condamnaţi definitiv, soluţiile pronunţate de instanţe confirmând caracterul obiectiv şi profesionist al cauzelor instrumentate de DNA. Pe de altă parte, procentul de achitări s-a menţinut ca şi în anii anteriori la 9 %, sub media europeană, dar trebuie continuată preocuparea pentru creşterea standardelor de calitate.” (vezi http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5982).

Tare, nu? Ce ne spune onorabila? Că a trimis “peste 1100 de inculpaţi” “în judecată în anul 2014”! Şi că “peste 1130 inculpaţi au fost condamnaţi definitiv”! Acum, deşi “peste 1100” poate fi orice număr de la 1100 la plus infinit, ar fi o aberaţie, chiar şi “peste” “posibilităţile” doamnei Kövesi, de a ne informa că, din “peste 1100 inculpaţi”, ar fi fost condamnaţi definitiv “peste 1130”, în 2014!  Aşadar, ca să o salvăm, să presupunem că acei 1130 de condamnaţi definitiv provin din dosare care nu au fost trimise în judecată numai în 2014, ci şi în anii anteriori!

Dar, dacă este aşa, cum putea calcula Kövesi procentul de 9% achitări, dintr-un număr total de cazuri pe care nu îl cunoaştem, ştiind doar aproximativ numărul de condamnări definitive? Căci, 9% este o cifră exactă, referitoare strict la anul 2014 (se face precizarea la “anii anteriori” în text, raportat la 9%, de unde rezultă că anul vizat pentru 9% este 2014), iar numărul de condamnări, “peste 1130” nu mai este o cifră exactă, ci una aproximativă, cu “peste” înainte! Iar numărul total de dosare nu îl ştim şi nici perioada de timp pentru care s-a calculat numărul de achitări.

Pe scurt şi mai simplu, dumneavoastră puteţi calcula un procent, prin regula de trei simplă, folosind cifre cu “peste” înainte, în aşa fel încât să vă iasă un 9% întreg şi frumos ca însăşi DNA? Cum ziceţi?

Aşa, de pildă: Dacă “nu se ştie câte dosare s-au trimis în judecată, în nu se ştie cât timp”, reprezintă 100%, atunci “peste 1130 inculpaţi condamnaţi definitiv” reprezintă X”. Aşadar  X este egal cu “peste 1130” înmulţit cu 100 şi împărţit la “nu se ştie câte dosare s-au trimis în judecată, în nu se ştie cât timp”, adică egal exact cu cifra faţă de care putem calcula “9% achitări”, adică fix “sub media europeană!!!

Dumneavoastră realizaţi că nimeni din presă sau societatea civilă, în Ţara Proştilor, nu a reacţionat la această mizerie de bilanţ? La această manipulare ordinară! Pe care o vom regăsi, fără tăgadă, şi în rapoartele MCV!

Foaie verde ametist, m-a făcut mama jurist!

Ajunşi aici, aş vrea să fac o precizare. Am considerat, întotdeauna, că judecătorii din România trebuie protejaţi şi susţinuţi! Chiar dacă există printre ei judecători corupţi! Chiar dacă unele soluţii date de instanţă sunt motivate politic. Adevărul este că, într-o societate cât de cât normală, o soluţie greşită dată de un judecător, în instanţă, nu poate fi îndreptată decât tot de o soluţie dată în instanţă, de un judecător. Altfel, e haos!

Am comentat soluţii date de judecători, cu care nu eram de acord, dar, niciodată, nu am respins o soluţie dată de instanţă. Am considerat că soluţia trebuie, întotdeauna, respectată. Dar eu sunt un simplu cetăţean. Nu sunt om politic ales sau numit în funcţie de demnitate publică, nu sunt funcţionar public şi nici nu sunt parte a sistemului judiciar. Căci, dacă aş fi aşa ceva, simplul fapt de a comenta negativ o soluţie dată de instanţă m-ar pune în afara statului de drept.

Nicio problemă, Kövesi poate! Procurorii domniei sale, împreună cu mascaţii, l-au adunat dintr-un spaţiu public pe mult controversatul primar al Constanţei, Radu Mazăre. Cu cătuşe la mâini, by the book. Reţinut şi propus judecătorului pentru arest preventiv! Ghici ce! Judecătorul a respins arestul preventiv! Cum explică Kövesi, poticnindu-se în vorbe, pe 1 iunie 2014, la B1TV, soluţia dată de judecător:

“A motivat (judecătorul-nota mea) îîî… îîî… hotărârea deeee…privind cercetarea arestării preventive, ca să folosesc termenul prevăzut în codul de procedură îîî… penală, prin aceea că nu există suficiente probe. Dar, în acelaşi timp, există suficiente probe pentru controlul judiciar. Deci, practic, era o contradicţie de natură procedurală, interpretare diferită. Nu poţi să ai probe pentru o măsură preventivă, dar să nu ai probe pentru altă măsură preventivă”. (ascultă file audio* 14kovesi-1234nu poti avea probe pt o masura preventiva si nu pentru alta1jun).

Adică, dacă ai probe pentru control judiciar, no problemo, merge şi arestarea preventivă!!!

Codul de Procedură Penală specifică la articolele 202 şi 203:

ART. 202

    Scopul, condiţiile generale de aplicare şi categoriile măsurilor preventive

(1) Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

(2) Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menţinută dacă există o cauză care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale.

(3) Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

(4) Măsurile preventive sunt:

a) reţinerea;

b) controlul judiciar;

c) controlul judiciar pe cauţiune;

d) arestul la domiciliu;

e) arestarea preventivă.”

ART. 203

    Organul judiciar competent şi actul prin care se dispune asupra măsurilor preventive

(1) Măsura preventivă prevăzută la 202 alin. (4) lit. a) poate fi luată faţă de suspect sau inculpat de către organul de cercetare penală sau de către procuror, numai în cursul urmăririi penale.

(2) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. b) şi c) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către procuror şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.

(3) Măsurile preventive prevăzute la art. 202 alin. (4) lit. d) şi e) pot fi luate faţă de inculpat, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în procedura de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul judecăţii, de către instanţa de judecată.”

Aşadar, măsurile preventive se stabilesc de către judecător şi parţial de procuror, art. 203 (2). În cazul “arestării preventive”, numai de judecător, art. 203 (3)! Dar, alegerea măsurii preventive depinde de nevoia de a fi “proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”. Numai un analfabet juridic poate emite următoarea tâmpenie: “Nu poţi să ai probe pentru o măsură preventivă, dar să nu ai probe pentru altă măsură preventivă”.

Căci, dacă poţi spune, extrapolând, că probele pentru arestare preventivă pot acoperi, întotdeauna, şi o măsură de control judiciar, ei bine, reciproca nu e valabilă! Dacă există, proporţional vorbind, indicii pentru control judiciar, văzut ca suficient, de ce aş da arestare preventivă? Doar fiindcă mă cheamă Kövesi?

Aşa grăit-a Vladimir!

Asta este regina Justiţiei din România! Nu şi a Dreptăţii! Ea vorbeşte despre interpretarea diferită a judecătorului, pe care o desfiinţează. Sigur, şi eu îi pot spune, asemenea părintelui libertăţii americane, Patrick Henry, în celebrul său discurs din 23 martie 1775, rămas în istorie sub numele de “Dă-mi Libertate sau dă-mi Moarte” (Give Me Liberty or Give Me Death):

“Dar, oameni diferiţi văd, adesea, acelaşi subiect în lumini diferite; şi, de aceea, sper că nu se va considera lipsă de respect faţă de acei domni, dacă, exprimând opinii opuse celor expuse de ei, după cum o fac, voi vorbi deschis conform sentimentelor mele, liber şi fără reţinere” (But different men often see the same subject in different lights; and, therefore, I hope it will not be thought disrespectful to those gentlemen if, entertaining as I do opinions of a character very opposite to theirs, I shall speak forth my sentiments freely and without reserve.)

Mă tem, însă, că doamna Kövesi s-ar putea să nu-l înţeleagă bine pe Patrick Henry, evident, nu din cauza handicapului tinereţii! Aşa că am să încerc cu Titu Maiorescu (“Critice”, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, p. 186):

“Pe noi, românii, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei şi ne-a pus în faţa Europei. Odată cu gurile Dunării, ni s-au deschis şi porţile Carpaţilor şi prin ele au intrat formele civilizaţiei din Franţa şi din Germania şi au învălit viaţa publică a poporului nostru. Din acest moment, am pierdut folosul stării de barbari, fără a ne bucura, încă, de binefacerea stării civilizate”.

Cam pe aici se află doamna Kövesi, în starea descrisă de Maiorescu! Adică, undeva între barbari şi Codul de Procedură Penală, varianta pentru analfabeţi juridic. În ceea ce vă priveşte pe voi, dragii mei, ei bine, cu voi este altă poveste! Starea voastră (a se citi “a noastră”) este cel mai bine descrisă nu de Patrick Henry, nici de Titu Maiorescu! Cel mai bine este descrisă de Vladimir Putin, care a pus punctul pe “i” stârnind dezaprobarea Angelei Merkel, în ceea ce vă priveşte. Ştiu, însă, că voi veţi fi de acord cu Vladimir! Enjoy!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Când Prostia şi Domnia s-au Unit în România! Iar Minciuna-i Veselia!

iohannis-sima4

Din nou, acest text va fi scurt (by my standards, adică nu chiar scurt). Explicaţii puţine. Preşedintele României, surprinzător, nu mai trebuie explicat! La nici câteva zile după ce ne-a marcat destinul, prin preluarea puterii politice, deriva spre zările fulgurante ale incompetenţei a atins orizontul propriei neputinţe! Ştiu sloganul: să-l lăsăm pe Preşedinte să înveţe să fie Preşedinte! Mă scuzaţi! Pardon! “Il est Charlie”! Ştie precis cum este cu libertatea! Mai ales cu a lui! Libertatea de a greşi în numele şi pentru nenorocirea a milioane de români! Sigur, nu la nivelul la care a greşit administraţia socialistă de la Paris, în infernul terorist stimulat de incompetenţa crasă şi falimentul instituţional al guvernării Hollande! (vezi http://www.newsmax.com/Headline/France-attacks-Charlie-Hebdo-US/2015/01/09/id/617672/) (vezi http://www.algemeiner.com/2015/01/09/responding-to-paris-terror-outrages-us-jews-highlight-centrality-of-anti-semitism-to-islamist-ideology/).

Este drept, anunţam încă din 17 noiembrie că domnul Iohannis va face toate greşelile din manual! Nu ştiam, atunci, că domnul Iohannis îşi conspectează nenorocirile din cu totul alt manual decât cel ştiut de mine! Pentru avansaţi! Mai amplu! Mai bogat! Mai încăpăţânat în modelarea paginilor după arhetipurile mono-îngheţate în culoarea gerului iohannist. Năprasnic! Şi implacabil ca o glumă proastă!

C’est vrai, je suis Charlie, mais on sait rien sur MCV…

Scriu aceste rânduri pe 12 ianuarie 2015. În câteva zile, începând cu astăzi, Iohannis va acumula o deja nouă incredibilă paletă de erori şi nenorociri. Astăzi, urmează să discute cu liderii politici ai ţării despre bugetul armatei, “cu scopul asigurării, în anul 2017, a unui prag minimal de 2% din PIB pentru apărare”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15407&_PRID=lazi).

Are propuneri: “Mai mult, propun tuturor factorilor politici, atât de la guvernare, cât şi din opoziţie, să-şi asume clar menţinerea acestui minim obiectiv pentru cel puţin 10 ani”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15407&_PRID=lazi).

Ei bine, această discuţie va fi dusă mai departe, de acelaşi Iohannis, în întâlnirile cu preşedintele Comisiei Europene: “(…) alocarea suplimentară de 0,3% din PIB pentru Ministerul Apărării. Acest subiect se va afla, în curând, pe agenda discuţiilor la nivelul Uniunii Europene” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15396&_PRID=lazi).

No problemo! România se va face de râs! Klaus nu va afla de ce, decât după, dacă va afla! E un început “bun”, pentru primul Consiliu European la care va participa! Vom comenta împreună, când va veni sorocul!

Nu l-am prea văzut în cadrele postate pe site-ul Palais de lElysée, după participarea la marşul de la Paris. La cât de “important” este mesajul sec, pe care ni l-a transmis, până şi ăla citit, pe aeroport, aseară, la sosirea acasă, mă aşteptam să fie mai omniprezent în conştiinţa fotografică a francezilor! Ne-a spus cu cine a vorbit, cu “doamna cancelar Merkel, cu preşedintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, cu preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, cu premierul Olandei, cu preşedintele Ucrainei, cu premierul Israelului şi mulţi alţii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15424&_PRID=lazi).

Presupun că domnul Cameron se încadrează perfect la “mulţi alţii”! Fiind pe Axa aia pe care zicea că a luat-o de la Băsescu. Sau nefiind pe nicio axă, decât pe cea a minimei bune creşteri protocolare, unde Iohannis nu poate pătrunde nici cu ordinul Procuraturii! Nu, că e genial Klaus! Nu explic nimic. Epoca în care scriam de ce nu are ce căuta doamna Carmen Iohannis în dreapta şoferului a trecut! E timpul să-l lăsăm pe Klaus să fie “puternic”! Pentru România! Şi milioanele de români care îl iubesc!

Înţeleg că este foarte criticat de foştii sau actualii ciraci ai lui Băsescu, de “imaculata” justiţiară Macovei şi de savantul “neprihănit” al luptei anticomuniste Tismăneanu! Nu ştiu ce le-a promis Iohannis, dar cred că sunt supăraţi mai ales pentru ce nu le-a promis, dar le oferă acum, spre stupefacţia tuturor celor care înţeleg ceva! Nu şi a presei române, care îl idolatrizează şi îi sfâşie în bucăţi pe “detractori”! E bine! Trăiască România!

Într-un fel, la început, mi-era milă de Iohannis. Garabet Ibrăileanu avea o vorbă, în Privind viaţa: “o nenorocire venită din propriile greşeli e tot atât de fatală ca şi una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita!” (Garabet Ibrăileanu, Privind viaţa…, Bucureşti, 2009, p. 28). M-am scuturat, însă, repede, de milă. Nu e cazul! Omul nu greşeşte! Şi e bine că nu greşeşte! N-are ce regreta! NICIODATĂ! Fie vorba între noi, cum ar putea greşi, la cât de încăpăţânat este, ceea ce reprezintă marca “inteligenţei” infinite şi rafinate, după cum zice şi cântecelul? Lasă, că e bine! Fiindcă, negreşind, nu are nevoie să mintă! Oare?

Mai ţineţi minte Mecanismul pentru Cooperare şi Verificare (MCV)? Jucăria aia convenită la Comisia Europeană şi despre care Iohannis ştie că s-ar fi stabilit în negocierile de aderare a României la UE (informaţie greşită, evident, dar pe care el o crede bună)! Şi care este folosită acum drept hârtie de turnesol de câtre Germania, pentru a ne da sau nu acordul pentru intrarea în spaţiul Schengen! Psst! Nu pot să vă spun nici ce înseamnă MCV, nici când s-a stabilit! Klaus are un fost comisar european în suită şi un ambasador all seasons la butonieră, aşa că ştie el mai bine să vă spună! Uite, ce frumos a zis în discursul, citit, bineînţeles, de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), pe 6 ianuarie 2015:

Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Gata cu Minciuna! De Astăzi, spunem numai Adevărul (adică, la Adevărul

Genial, nu? Aproape că nu mai contează cine l-a învăţat! Reaua aia de Livia Stanciu, preşedinta Înaltei Curţi, fără ruşine şi minimă adoraţie faţă de Geniul Interplanetar al iubirii noastre fără zăgăzuire, uite ce a putut spune (ascultă file audio* 15stanciu-2mcv trebuie mentinut fiindca nu s-au indeplinit obiectivele6jan):

“Din punctul meu de vedere, încă se impune menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, pentru că sunt încă multe obiective care nu sunt finalizate”. (http://www.mediafax.ro/politic/livia-stanciu-se-impune-mentinerea-mcv-pentru-ca-sunt-inca-multe-obiective-nefinalizate-13751264).

Ruşine, doamna judecător! Adică, ce vreţi să spuneţi cu “sunt multe obiective care nu sunt finalizate”? Nu vă daţi seama că negaţi afirmaţia Iubitului Conducător care spune clar că “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”? Uf! Şi, totuşi! Cine este blasfematorul ăla de profesie, care a zis că Iohannis este încăpăţânat? Cine-i caută nod în papură? Iohannis e genial, domne’! Ştie că are dreptate! Dar nu vrea să o intimideze, în adoraţia ei măruntă, pe Livia Stanciu. Se repliază rapid, pregăteşte busuioc, prima întâi, de calitate, pentru dres, şi merge la lustragiii băsişti (altminteri, perfect respectabili, aşa, simpluţi, cum sunt ei) de la Adevărul, chiar a doua zi, pe 7 ianuarie, ca să ne dea lumină. Uite ce frumos a zis (ascultă file audio* 15johannis-adevarul-mcv-4in anii 2016-2017-56indeplinite azi7jan):

Iohannis: Să ajungem în acest punct, atunci când actualul Parlament şi actualul CSM îşi încheie mandatul. Păi, actualul Parlament îşi încheie mandatul la sfârşitul lui 2016 şi actualul CSM la începutul lui 2017. Deci, implicit, am dat un orizont de timp, care mi s-a părut rezonabil.

Jurnalist: Dar, consideraţi că azi suntem pregătiţi?

Iohannis: Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi!”

Sigur, Genialul a îngăimat ceva şi la CSM, cu privire la orizontul de timp 2016-2017 (“atunci când actualul CSM şi actualul Parlament îşi termină mandatele, să putem bifa împreună această reuşită”). (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Dar, a afirmat, fără putinţă de tăgadă, că: “Astăzi (…), să se constate că acele condiţionalităţi (…) au fost îndeplinite”! Păi, cum se potriveşte asta cu “Azi nu suntem pregătiţi, nici nu m-am referit la astăzi”?

Cum nu v-aţi referit la ASTĂZI, domnule Preşedinte? Cum, MINCIUNĂ ORDINARĂ? Sigur, ne minţea şi Băsescu, la fel, a doua zi! Dar, hăhăia, şi ce dacă, poporul îl iubea, Băse era cool! Genialul Klaus nu are stilul ăsta! Zice scurt şi fără să citească, de data asta: “Nici nu m-am referit”! Deşi, chiar aşa zisese, cu doar o zi înainte! Adică, te minte în faţă, cu zâmbetul metalic pe buze!

Sigur, apostolii noii religii iohanniste mă vor întreba unde-i nenorocirea? Pe bune? N-o vedeţi? Hai, să v-o arăt! Preşedintele Iohannis a dat un interviu în presa germană: “Klaus Iohannis a declarat Märkische Allgemeine Zeitung că va face eforturi pentru ca aderarea României la acest spaţiu să aibă loc anul acesta.” (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).

Schengen în 2015? Se ocupă Herr Iohannis! 

Poftim? Cum, Preşedintele României dă un interviu presei germane, care se adresează populaţiei Germaniei, nefavorabilă aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, fără să se consulte cu cancelarul Merkel? Adică, el, etnic german şi nou ales Preşedinte al României, se adresează direct, prin intermediul presei germane, poporului german, informându-l despre intenţii pe care germanii nu le agreează? Şi, “ce dacă?”, or să zică apostolii iohannişti! “Foarte bine a făcut”, vor clama! Şi, de unde ştiu eu, Stan, că nu a vorbit cu Merkel? Păi, ştiu! Fiindcă, imediat, a apărut în presa germană, şi nu oriunde, în Der Spiegel, citat de Mediafax, pe 5 ianuarie, o reacţie extrem de dură a preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach, creştin-democrat şi apropiat consilier al cancelarului Merkel: “Îndoielile faţă de o aderare a României la Spaţiul Schengen persistă (…) (România) nu-şi va atinge acest obiectiv în 2015 (http://www.mediafax.ro/politic/oficial-german-romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-13748621).

Wolfgang-Bosbach

Wolfgang Bosbach

Ce se întâmplase? Intempestivul, aberantul şi stupidul interviu dat de Iohannis, doar pentru imaginea sa penibilă, a pus administraţia de la Berlin într-o situaţie dificilă faţă de propriul electorat. Reacţia lui Bosbach s-a adresat germanilor şi nu românilor, de aceea a venit din partea preşedintelui Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, şi nu a Comisiei de relaţii externe. Practic, Iohannis i-a obligat pe oficialii de la Berlin să închidă anul 2015 pentru aderarea României la Schengen! Asta, în condiţiile în care Germania nu zisese nimic despre 2015, până în prezent. Şi erau bune premise ca, în baza unui raport MCV mai bun, să putem obţine o aderare care să înceapă, în 2015, măcar cu frontierele aeriene şi maritime. S-a ales praful! 2015 devine imposibil, de vreme ce Germania a spus, deja, NU! Forţată de Iohannis!

Mai mult, situaţia creată de Klaus cel Înţelept va vulnerabiliza raportul MCV, care va arăta prost, ca să poată oferi argumente pentru decizia Germaniei! Mă veţi verifica în următoarele zile! Ia ziceţi! E suficient de mare nenorocirea asta, la numai câteva zile după preluarea mandatului de către Klaus cel Întreprinzător? Sunteţi mândri? Dar, staţi că nu e tot! Merkel a zis, chiar şi aşa, cu 2015 închis, că se va uita la raportul MCV: “Întrebată dacă va sprijini aderarea Bulgariei la Schengen, în martie 2015, Angela Merkel a declarat că Guvernul german aşteaptă raportul MCV, pentru a lua o decizie.” (vezi http://www.romanialibera.ro/politica/uniunea-europeana/wolfgang-bosbach–romania-nu-va-adera-la-schengen-in-2015-362838).

Şi, în condiţiile astea, dumneavoastră, ditamai Preşedintele României, după gafa monumentală din presa germană, mergeţi în CSM şi anunţaţi ritos că:

Astăzi, aici, în faţa dumneavoastră, declar cu responsabilitate că a venit momentul, la opt ani de la instituirea MCV-ului, ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele condiţionalităţi, sub rezerva îndeplinirii cărora am devenit stat membru, au fost îndeplinite”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15406&_PRID=lazi).

Toate religiile reunite ale mapamondului nu au mai înregistrat asemenea demonstraţie de “inteligenţă” mistică, menită a mântui şi mirui, în acelaşi timp, sufletul magilor de la televiziunile iohanniste (cam toate)! Topite, evident, după ghiersul de aur, în cuvinte puţine şi citite, constant, după acelaşi petic de supremă învârtoşare a minţii Marelui Strateg!

Care Legionari? Că aveau toţi trei ani, pe vremea lor…pe urmă au crescut

https://www.youtube.com/watch?v=ejXiJP2_9hA

Dar, cel mai tare mi-a plăcut cum a justificat Iohannis, tot la Adevărul, pe 7 ianuarie, decorarea lui Octav Bjoza cu cea mai înaltă distincţie a României. Domnul Bjoza precizase, încă din 2009, care e relaţia sa cu “morala” şi “credinţa” legionare.

Domnia sa a subliniat, cu multă sinceritate (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov), cum l-au educat legionarii”, precizând că nu este legionar, dar asta doar pentru că este prea târziu” să mai fie! Aferim, bre!

“Nu sunt legionar, n-am fost şi-i prea târziu să mai devin. Dar, norocul meu a fost ca, la vârsta de 19 ani, să fiu educat în temniţele comuniste de unii dintre ei. Ne-au marcat tot restul vieţii!”

Ce să-i spui lui Iohannis, la aşa ceva? Să-i spui că educaţia antisemită şi crima pentru Căpitan erau baza educaţiei legionare? Să-i spui că cea mai teribilă formă de terorism continuă să fie incendierea sinagogilor, peste tot în lume, inclusiv în Franţa lui Hollande? Bjoza continuă cu mărturisirile (ascultă file audio* 09bjoza-2morala si credinta invatate de la legionari7nov_1):

“De la ei am învăţat, pentru totdeauna, că nimic, fiule, nu se poate realiza fără morală, nici în familie, nici în economie, nici în politică, nici în ţară. Şi, mai e ceva, băiatule! Fără credinţă, nimic nu se va putea realiza! Tot ei mi-au atras atenţia că neamul românesc este bântuit de trădători, de vânzători de ţară şi au avut dreptate. Şi, din cauza asta, îi voi purta în mintea şi în sufletul meu câte zile voi avea!”

Ei, “fiule”, ce crezi că a invocat Iohannis, la Adevărul, pe 7 ianuarie 2015, ca să justifice decorarea domnului Bjoza, cel educat de legionari, în “morala” şi “credinţa” Căpitanului, după propriile confesiuni? Pentru a arunca în derizoriu acuzaţiile cu privire la afilierea lui Bjoza la crezul legionar! Nu o să-ţi vină să crezi, “băiatule” (ascultă file audio* 15johannis on bjoza-6acuzatii nefondate-7nu e legionar fiindca avea 3 pe vreme lor-discutie fortata7jan):

Acele acuzaţii nu mi se par fondate! Şi, cred că e foarte uşor de terminat discuţia. Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar? Nu, nu, lucrurile nu se leagă! În afara de asta, nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”.

Chiar aşa! “Cum poate cineva, care, pe vremea legionarilor, a avut trei ani, să fie considerat legionar?” Conform acestei viziuni, practic, mişcările neonaziste din Germania, ai căror membri, în majoritatea lor, nici nu erau născuţi pe vremea lui Hitler, nu există! Propagandă! Antisemitismul nu mai există, fiindcă îmi vine greu să cred că mai sunt prea mulţi oameni pe Terra care aveau mai mult de trei ani pe vremea lui Hitler! Şi, apoi, chiar “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”, cum nu putem bănui de aşa ceva pe nimeni care recunoaşte că a primit “morala” şi “credinţa” prin educaţie legionară, chiar de la legionari! Pe care îi va purta “în minte şi în suflet” “câte zile” va avea! Categoric, “nu există niciun temei ca să îl bănuim pe domnul Bjoza de simpatii doctrinar legionare”!

Ce ar mai fi de adăugat, “fiule”? Să ai “noroc”, nu “ghinion”, ca la vârsta de 19 ani să fi fost educat de legionari, după filosofia lui Bjoza, cel decorat de Geniul Carpaţilor! Iar domnului Iohannis îi recomand să-şi ia consilieri pe fraţii Nicholas, căci are nevoie de consiliere în jocul de glezne! După cum a început, în curând, va dansa pe mese!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Iohannis! Ceva mai Bine decât Ponta! Un Dezastru!

la bulivar

Inspiraţia şi prezenţa de spirit ale cuplului Iohannis nu încetează să mă uluiască! Inflexibilitatea garderobei Primei Doamne, chiar şi în exerciţiul complicat al învestirii Preşedintelui, arată “consecvenţă”! Şi “aplicabilitate”! Şi “decenţă instituţională”! Dumnezeul ortodox, atotputernic, Cel care le vede pe toate, a aranjat cu Dumnezeul protestant al americanilor incidentul dedicat doamnei Carmen Iohannis! Incident de la graţierea curcanilor, la Casa Alba, de Thanksgiving, când Preşedintele Obama şi-a exercitat prerogativele constituţionale pentru a salva de la deces doi curcani! Au participat la eveniment şi fetiţele sale, Malia şi Sasha, doi copii adorabili de 16 şi 13 ani. Ele nu au fost prea impresionate de solemnitatea salvării curcanilor! În plus, erau îmbrăcate ca nişte fete de vârsta lor, cu fustiţe ce păreau uşor prea scurte pentru seriozitatea ceremonialului de la reşedinţa tăticului prezidenţial.

obama and daughters

Curcanul, Barack, Sasha şi Malia

Cele două fetiţe au fost aspru criticate în presa americană, în ciuda vârstei fragede (vezi http://www.bbc.com/news/world-us-canada-30265373). Se întâmpla pe 30 noiembrie 2014! Cele două fetiţe au fost acuzate de “lipsă de respect şi clasă” (disrespect and lacking “class”)! Şi din cauza fustelor scurte (short skirts), dar nu numai. Credeţi că profesoara de limbă engleză Carmen Iohannis a catadicsit să înţeleagă ceva din povestea de mai sus? Mă scuzaţi, întrebarea era greşit formulată! Mai încerc o dată! Credeţi că profesoara Carmen Iohannis are vreo legătură cu limba engleză, ca expresie a culturii anglo-saxone? Ceea ce ar presupune, dincolo de speak-uitul de rigoare, în engleză, să mai citeşti o carte, să mai vezi un film, să mai priveşti la nişte ştiri din lumea anglo-saxonă! Să îţi mai însuşeşti nişte coduri de îmbrăcăminte sau, pur şi simplu, să mai înveţi câte ceva despre garderoba Reginei Regatului Unit sau a Primei Doamne a Americii! Despre protocol, respect şi clasă! Chestiune de minimă cultură generală pentru o profesoară de limba engleză! Doamna Carmen Iohannis a dovedit cu prisosinţă că este mult sub “clasa” şi “respectul” pentru instituţii ale doamnei Maria Băsescu! Priviţi fotografia de mai jos şi ascundeţi-vă în munţi!

carmen-iohannis-maria-basescu

Ghici, ghicitoarea mea! Cine-i Carmen Iohannis?

Locul meu, lângă şofer

O, da! Ştiu! Presa din România e cucerită de “farmecul” doamnei Iohannis! Şi preocupată, la greu, să lustruiască anumite părţi din corpul domnului Iohannis, părţi care s-ar aşeza, conform proverbului românesc, în “două luntri”! “Două luntri” pentru presa română, care l-a desfiinţat în campania electorală pe Iohannis, divinizându-l pe Ponta! Ghici la ce parte a corpului lui Iohannis ne referim! Din acest motiv, de “două luntri”, nu s-a prea agitat presa română de apariţia fulgurant năucitoare a Primei Doamne la “conacul” unde cuplul prezidenţial a petrecut revelionul. Apariţie în care Carmen Iohannis a “strălucit” din nou, de data asta pe locul din faţă al limuzinei prezidenţiale, în dreapta şoferului.

carmen iohannis-ok

Exact aşa cum, probabil, au văzut ea şi presa română cea relaxată şi subit iubitoare de Iohannişi că ar călători Michelle Obama! Iată!

Barack_and_Michelle_Obama_wave_from_the_presidential_limousine

Michelle+Obama+Barack+Obama+Attends+Daughter+-XGBnXCWizJx

După cum stă Carmen Iohannis în dreapta şoferului, putea la fel de bine să stea pe capra căruţei din grafica ce deschide postarea noastră. Având în vedere “vasta” cultură a Primei Doamne, perfect reprezentativă pentru România, care s-ar putea supăra (doamna, nu România) că induc opinia publică în eroare, folosesc acest prilej pentru a preciza că grafica la care mă refer este un fotomontaj! Nu vreau să sugerez că Doamna Iohannis ar fi, în realitate, în fotografia cu pricina! Nici vorbă! Mai mult, o asigur pe doamna Iohannis că nu am vrut să transmit nicio clipă că acele cuvinte, desenate acolo, ar fi fost rostite de domnia sa! “La bulivar, birjar” au fost grăite, deja, de mam’ mare, mamiţa şi tanti Miţa, rudele domnului Goe, eroul lui Caragiale, cu voia dumneavoastră, Madam President!

Iar cuvintele “Iată-mă-s isprăvniceasă” aparţin Chiriţei nemuritorului Alecsandri! Aşadar, nu dumneavoastră le-aţi rostit! Pace! Peace! Sper, cu umilinţă, să nu mă daţi în judecată pentru defăimare! Să-mi fie permis să nu mai explic de ce, never ever, o Primă Doamnă nu va sta pe locul din faţă, în dreapta şoferului, în maşina oficială, oriunde ar merge, chiar şi la revelion, din raţiuni de securitate, protocol şi ghici ce, encore? Bună creştere, oare? Ceva de genul: unde stă o doamnă, care se urcă în taxi? Lângă şofer? Poate, la Bucureşti! Dar şi la Sibiu? Şşşşt! Să nu ne audă presa română!

Vor fi unii care îmi vor reproşa că am votat cu Iohannis, mai ales după ce vor citi acest material şi plecând de la postarea mea din 11 noiembrie 2014, cu titlul “Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…”, în care anunţam că am votat în turul întâi cu sibianul, ceea ce urma să fac şi în turul doi! Exact asta am şi făcut!

Atenţie, eu nu l-am recomandat pe Iohannis, în materialul din 11 noiembrie, ca fiind o valoare în scaunul de preşedinte! Am arătat doar de ce Iohannis este o variantă mai bună decât Ponta sau de ce rasismul, fie el şi limitat la raţiuni electorale, nu are ce căuta în fruntea României. Mai mult, în comentariile la postarea menţionată, scriam încă din 17 noiembrie, pe acest blog: „Personal n-am nicio reţinere să afirm, după ce l-am susţinut pe Iohannis, că nu voi lăsa trecute cu vederea eventuale mici exerciţii de adecvare la guvernare, cu orchestraţie necorespunzătoare. Semnalele, în prezent, nu sunt favorabile, după părerea mea. S-a văzut în aiuritoarea non-campanie electorală a candidatului Iohannis, în care a “strălucit” doamna Alina Gorghiu! Cu asemenea competenţe, dacă Ponta nu greşea, singur, fatal, Iohannis ar fi fost acum istorie!”

Iar pe 2 decembrie precizam, tot pe acest blog, în comentarii:  “Că Iohannis va comite toate greşelile din manual, era de aşteptat (eu mă aşteptam; nu l-am declarat, niciodată, un mare lider sau super-cunoscător în relaţii internaţionale), dar, oricum, este de o mie de ori varianta mai bună, nu răul mai mic! În rest, îl aştept, cu mici speranţe, să se facă bine!” Într-adevăr, foarte mici, spre nule! Apropo de doamna Gorghiu! Preşedintele mi-a confirmat temerile cele mai sumbre, atunci când a impus-o în fruntea PNL, destructurând acest partid istoric, pentru a-l fragiliza în faţa ciracilor lui Băsescu, abil conduşi de Blaga, în interiorul Partidului Naţional Liberal! Practic, un liberal autentic şi dedicat, de talia lui Ludovic Orban, omul care a făcut totul pentru ca Iohannis să fie astăzi preşedinte, a fost înlăturat brutal de la şansa de a conduce legitim partidul!

Alina-Gorghiu-600x400-7

Alina Gorghiu

Presedintele PNL Bucuresti, Ludovic Orban

Ludovic Orban

Un “Socrate” al “lucrului bine făcut”

Au urmat momente penibile! “Recepţia privată”, de la Cotroceni, pentru rubedenii politice şi ciraci de campanie electorală, culmea, menţionată exact ca atare pe site-ul oficial al Preşedinţiei (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15384&_PRID=lazi). Sau “vizita secretă”, de un populism greţos, de care a ştiut toată presa (exact ca în epoca Băsescu), la o fetiţă ai cărei părinţi muncesc în afara ţării, pentru a-i aduce un cadou, care să-i faciliteze comunicarea cu ei (vezi http://www.romaniatv.net/klaus-iohannis-a-daruit-o-tableta-unei-fete-de-14-ani-a-carei-mama-e-la-munca-in-strainatate_191838.html). Ce să mai zicem despre decorarea unui domn cu simpatii legionare, pe motiv de luptă anticomunistă şi suferinţă în temniţele epocii, în prima zi de “domnie”, care a pus capac la “noul început”? (vezi http://antisemitism.ro/wp-content/uploads/2014/12/2014-12-23-MCA-Comunicat-de-Presa-Administratia-Prezidentiala-decoreaza-un-sustinator-al-Miscarii-Legionare.pdf).

Dar, să privim mai atent la Preşedinte! La modul cum gestionează principalele sale prerogative constituţionale, politica externă şi securitatea naţională! Nu vom insista acum, pe larg, în ceea ce priveşte “excepţionala” activitate a Preşedintelui. Vom face doar o scurtă trecere în revistă a “vastelor” cunoştinţe şi abilităţi ale legendarului, deja, Iohannis în ale conducerii de stat! Urmărindu-l pe Preşedinte, în zilele din urmă, şi modul cum învaţă, din mers, funcţia prezidenţială, mi-am adus aminte de superbul dialog platonician “Menon (sau despre virtute)”.

Menon: În ce chip vei cerceta, Socrate, un lucru pe care nu-l ştii deloc cum este? Ce lucru, între atâtea necunoscute, vei lua drept temă de cercetare? Sau, chiar presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?

Socrate: Înţeleg, Menon, ce vrei să-mi spui. Vezi în ce discuţie euristică mă vâri; în discuţia după care omul nu poate cerceta nici ceea ce ştie, nici ceea ce nu ştie. Nu cercetează ce ştie, fiindcă, dacă ştie, n-are nevoie de o cercetare a celor ce ştie; nu cercetează ce nu ştie, întrucât nu ştie ce să caute.” (Platon, Dialoguri, după traducerile lui Cezar Papacostea, Bucureşti, 1968, p. 92).

Ei? Ce credeţi că cercetează Iohannis? Ce ştie sau ce nu ştie? Hai să vă arăt! Să mergem mai întâi în programul său prezidenţial, “România lucrului bine făcut” (vezi http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2014-09-29-18205568-0-programul-prezidential-klaus-iohannis.pdf), la pagina 21. Acolo unde este vorba despre “O politică externă sinergică: naţională, europeană şi euroatlantică”. Unde declară sus şi tare că:

“(…) sunt adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile şi interesele noastre la nivel european, dar numai în cadrul solidarităţii şi valorilor împărtăşite cu aliaţii şi partenerii noştri euroatlantici şi europeni.”

Ce bine zicea Socrate! Nu merge nici, nici, cu Iohannis! Păi cum să fii “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE” şi să ai pretenţia că poţi fi preşedintele unei ţări membre a Uniunii? De vreme ce Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE se constituie în Titlul V al Tratatului de la Maastricht, adoptat încă pe 7 februarie 1992! Aşadar, este acquis comunitar sau, pe înţelesul tuturor, are valoare de lege pentru ţările membre UE! (vezi http://www.eurotreaties.com/maastrichteu.pdf).

Adică, Iohannis ne spune că este adeptul Tratatelor constitutive ale UE? Ar putea la fel de bine să spună că este adeptul Constituţiei României! Sau adeptul Sistemului Solar! Sau galaxiei Calea Lactee! Sau adeptul limbii germane în relaţia dintre el şi el însuşi! Ca profesor de fizică, meditator de forţă, presupun că ştie măcar ce este aia o lege a fizicii, dacă legea, ca sistem de organizare juridică a societăţii, pare să-i scape! De pildă, merge să zici că eşti adeptul Legii lui Arhimede? Sau al gravitaţiei? Tiii! Vorba lui Socrate! Uite în ce “discuţie euristică” mă vârâi singur!

Reînvierea lui Lazăr, apostolul “siglelor”

Ştiţi ceva? Eu cred că exagerez, domne’! Îi caut nod în papură lui Socrate de Sibiu, acest geniu imobiliar cu fraza scurtă şi apăsată, atotcuprinzătoare şi “genială”, prin lipsa acută de cuvinte! Păi, când şi-a scris programul prezidenţial, s-o fi consultat cu Lazăr Comănescu, consilierul său de politică externă, acest model de investigaţie “euristică”, diplomat din Epoca de Aur, perfect aplicat proiectului prezidenţial al “lucrului bine făcut”, fost ministru de externe al lui Băsescu şi ambasador la NATO, la UE, peste tot unde contează România, un “gigant” exact de valoarea şi priceperea lui Iohannis însuşi. Iată-l, în plenitudinea forţei sale de persuasiune, într-un interviu la TVR 1, pe 31 mai 2008, când se referea la instituţii europene de care era legată şi România (ascultă file audio* 8comanescu-tvr 1-01confuzie eujust lex=eulex31may):

Realizator: Avem şi irakieni care vin în România, la şcoală?

Lazăr Comănescu: În ceea ce se cheamă un program EUJUST…EULEX…pardon, EUJUST, dacă nu mă înşel. Nu mai ţin minte, că sunt atât de multe sigle înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…

Realizator: În terminologia…

Lazăr Comănescu: În terminologia aceasta!”

ambasadorul-romaniei-la-berlin-pentru-tagesspiegel-18446854

Lazăr Comănescu

EUJUST Lex era o misiune civilă a UE în Irak, pe probleme de cooperare juridică, sub egida Politicii Europene de Securitate şi Apărare. Misiunea UE pentru statul de drept în Kosovo, EULEX Kosovo, presupunea desfăşurarea de forţe de poliţie şi civile în recent, la vremea aceea, independentul stat kosovar. Comănescu, ale cărui uşurinţă în exprimare şi elocinţă le-aţi putut admira, în pasajul de mai sus, confunda EUJUST cu EULEX, că prea sunt multe acronime în Uniunea asta Europeană! Uniune în care Iohannis este adeptul Politicii Externe şi de Securitate Comune, adică al PESC! Încă un acronim, adică “o siglă”, în “terminologia aceasta”. Păi, are dreptate Comănescu, îţi vine să-ţi iei lumea în cap, nu se poate, domne’, cu atâtea de-astea “înnnîîîîî… înnnîîîîî…cum se cheamăăăăăă…”? “Sigle”, domne’, “sigle”! Care, de fapt, sunt acronime sau prescurtări, necunoscute limbajului domnului Comănescu!

Vorba lui Menon, care tot la “sigle” cred că se referea, când spunea: “presupunând că te-ai întâlni cu lucrul acela, cum vei şti că-i el, dacă nu-l cunoşteai deloc?” Corect! Dar geniul lui Iohannis rezolvă tot, inclusiv pe domnul Comănescu! E „simplu”, domne’, cu politica externă! Uite aici, încă de pe 20 octombrie 2014 (ascultă file audio* 14johannis-12abordarile de politica externa destul de simple20oct):

“Abordările de politică externă sunt destul de simple şi am constatat că mai toţi candidaţii au aceeaşi abordare, lucru pe care îl salut, fiindcă, pentru România, există numai o cale în această situaţie geopolitică complicată. Să fii un partener serios, credibil şi de lungă durată. În NATO, în Parteneriatul Strategic cu Statele Unite şi în Uniunea Europeană”.

Tiii, vedeţi ce “simplu” e totul? Chiar şi încărcat cu unele cacofonii de etapă! Şi când mă gândesc că unii dintre studenţii mei mai pică încă examenul de Istoria Integrării Euro-Atlantice! Când totul e atât de “simplu”! Parcă mi s-a luat o perdea de pe ochi, zău aşa! Înţelegeţi acum de ce este musai să fie “adeptul unei Politici Externe şi de Securitate Comune în cadrul UE”? Hai, că e clar! Adică, “simplu”! Şi să ştiţi că nu numai ceilalţi candidaţi gândeau la fel ca Iohannis! Chiar şi Băsescu gândea la fel! Uite ce zicea Băsescu, pe 20 decembrie 2014, în conferinţă de presă, la Cotroceni, cu privire la Parteneriatul Strategic cu SUA:

“Parteneriatul de care eu vorbesc este parteneriatul agreat la nivel de şef de stat între preşedintele Barack Obama şi mine, care este un parteneriat ce vizează nu numai securitatea, cooperarea militară, ci vizează dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice – o paletă extrem de largă şi acela trebuie pus în practică până la ultima lui consecinţă.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15381&_PRID=lazi).

Pe 21 decembrie 2014, în Parlament, la învestire, Iohannis venea cu ceva… parcă luat tot de acolo:

Doresc să facem chiar mai mult. Să aprofundăm Parteneriatul Strategic cu Statele Unite nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Păi, domnul Preşedinte Iohannis, am înţeles că vă coordonaţi cu domnul Băsescu, că e foarte “simplă” politica externă, dar chiar aşa, cu copy-paste? Şi pe urmă, vorba lui Socrate, dacă domnul Băsescu zice că Parteneriatul ăsta strategic este şi pe “dezvoltarea economică, cercetare, educaţie, cultură, schimburi turistice” şi “acela trebuie pus în practică”, atunci, domnul Iohannis, de ce vreţi aprofundare “nu doar în zona militară, ci şi în zona schimburilor economice şi culturale”? Că doar asta se face, deja! Când aţi copiat de la Băsescu, aşa “simplu”, n-aţi observat că nu merge să ziceţi chiar acelaşi lucru? Adică, să “aprofundaţi” ceea ce este deja “aprofundat”? Că e o singură “siglă” şi aia consumată? Sigur, eu nu vreau să spun că sunteţi mână în mână cu domnul Băsescu, Doamne fereşte! Doamne ortodox, nu luteran! Că zicea domnul Băsescu, menajându-se pe sine, aşa, “simplu”, cum îl ştiţi, pe 21 noiembrie 2014:

Iohannis şi noul Băsescu – nicio “limită”, dar, absolut, niciuna…

“Am constatat, în două mandate, deci într-un interval de 10 ani, că se vor găsi întotdeauna în societatea românească, în mass-media românească, germenii pasului înapoi şi, uneori, trebuie să forţezi la limită Constituţia pentru a te opune” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15325&_PRID=lazi).

Adică, nu încălcarea Constituţiei, ci, un pic, aşa, “simplu”, mersul la “limita” ei! Bravo, domnule Băsescu! Cine mai zice asta?

“Problema a constat în faptul că am avut preşedinţi care au mers până la ultima limită, la ce permite limita Constituţiei, ignorând spiritul Constituţiei.” (vezi http://adevarul.ro/news/politica/klaus-iohannis-adevarul-live-candida-indiferent-intampla-nu-exista-niciun-motiv-cred-pierde-procesul-ani-1_542912120d133766a883b4db/index.html).

Cine zice asta, aşadar? Chiar Klaus Iohannis, pe 29 septembrie 2014! Adică, povestea cu “limita Constituţiei” a luat-o Băsescu de la Iohannis! Cea cu Parteneriatul Strategic o luase Iohannis de la Băsescu! Ei, înţelegeţi, boieri dumneavoastră, cam cum vine cu lucrurile “simple”? Că se miră băieţii ăştia din diasporă de ce este Ungureanu consilierul lui Iohannis! Păi, din aceleaşi motive pentru care Parteneriatul strategic cu SUA are şi valenţe economice, iar unii preşedinţi au mers până la limita Constituţiei! Ce nu e clar aici? Sau, “simplu”, mă rog! E la fel de “simplu” ca statul în dreapta şoferului! N-am nicio îndoială că va fi cum zice Iohannis şi vom fi pregătiţi “ca peste 5 ani să putem spune că România este ţara care a uimit lumea, prin transformarea şi reconstrucţia ei.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15383&_PRID=lazi).

Transformarea adevărată! Cu Băsescu, cu Ungureanu, cu Lazăr Comănescu şi cu toate “siglele”: “stat de drept”, “stat în dreapta şoferului”, “Statu’-Palmă-Barbă-Cot” etc. Dar, în primul rând, cu Băsescu! Că era păcat de Dumnezeul luteran, care este din ce în ce mai ortodox! Iată-l pe Iohannis anunţându-se la liturghia duminicală de la Catedrala mitropolitană ortodoxă cu hramul Sfânta Treime din Sibiu, pe 4 ianuarie! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=15401&_PRID=lazi). Alături de bravul mitropolit Laurenţiu Streza, cel în a cărui catedrală îi plăcea lui Băsescu să-şi rostească discursurile politice preacuvioase! Probabil, Klaus vrea să se introducă în poza de mai jos, alături de Traian! Aferim, bre!

basescu-bor-mediafax-marcovici

Să te ţii, acum, tirade pe facebook despre odăjdiile vetuste ale preoţilor ortodocşi, posibil susţinute de doamna Tatiana Niculescu-Bran, această conştiinţă vie şi literată a comunicării publice cu care ne învăluie creştinul de profesie universală Iohannis! Never mind! Se dă ea pe brazdă! Important este că românii îl iubesc pe Klaus, care devine din ce în ce mai ortodox! Ca ei! Cu sinceritate şi drag devine aşa, fără nici un morb al populismului, cum ar spune detractorii fără inimă! Şi, cu maximă apropiere de felul evlavios ortodox de a fi al lui Băsescu, învăţătorul şi mentorul iubit al noului Mesia ot Sibiu! Îmi place! Învaţă tot ce este de ştiut omul acesta, vlăstar de teuton ortodox! Că tot ne-a anunţat în L’Express, din 23 decembrie 2014, că vrea două mandate de preşedinte (je souhaite rester au pouvoir durant deux mandats) (vezi http://www.lexpress.fr/actualite/monde/europe/klaus-iohannis-les-roumains-aspirent-au-changement_1635150.html). Cum nu a îndrăznit niciun şef de stat de pe Terra să anunţe în primele zile de la învestire! Dar Klaus ştie! El îi adună pe românii ortodocşi şi dezbinaţi pentru două mandate întregi! Exact ca Băsescu, tot două mandate! Este atât de „simplu”! Ca în cântecelul de mai jos, pe care s-a lansat şi Ponta!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Ponta, Dincolo de Nazism şi Firea… Omului, Preşedintele Vostru…

ponta-adolf 1

Acest text va fi spectaculos de scurt. Nefiresc, pe acest blog! Alfred Grosser are o superbă reflecţie cu privire la păcatele originare ale unei umanităţi filtrate până la epuizare de propria cădere din paradisul ideilor revolute, dar perfect funcţională în societatea românească. El nu vorbeşte despre români, dar spune că: “este regretabil că creştinismul nu a trecut prostia printre păcatele capitale” ( “Il est même regrettable que le christianisme n’ait pas fait figurer la bêtise parmi les péchés capitaux”, Le sel de la terre, Pour l’engagement moral, Seuil, Paris 1981, pp. 164-165).

Din păcate, prostia nu explică chiar totul…

Ştiu, ar fi prea simplu! Ai putea explica orice prin prostie. Dezastrul guvernărilor politice, apocalipsa votului imbecilizat prin prosternare şi ignoranţă, jaful dezinvolt prin pasivitatea mioritică a celui jefuit, spasmele cromatice ale ecranelor TV, cumpărate atât de ieftin, în campania electorală şi câte alte găuri negre din conştiinţa colectivă a românilor! Nu aştept nimic de la acest popor! Ideea că poţi trăi spiritul Magna Carta, pe care englezii îl aşezau în istorie la 1215, la 25 de ani după ce te-ai despărţit de Ceauşescu şi după 2000 de ani de Burebistare asezonată cu mici improvizaţii penibile, de tipul Mihai Viteazul sau Ştefan cel Mare, e absolut derizorie. Noi ne-am alungat Regii (da, da, ştiu, e din cauza sovieticilor, tiens!), ca să votăm pe Iliescu preşedinte şi să ajungem acum la Ponta prin Băsescu! Apropo, aţi văzut cum arată stema României? Comparativ cu stema Regatului şi Regilor Noştri Întemeietori! Uite aşa!

stema regala a romaniei

Stema Regală a României

stema romaniei

Stema României de azi

Vedeţi vreo Coroană în această stemă? Vreo Coroană lăsată de Regii noştri, care ne-au dat Demnitate, Independenţă şi Ţară? Ne lamentăm că au venit bolşevicii ruşi şi ne-au adus comunismul pe cap! Nu, zău! Dar ruşii ăştia, bolşevicii ăştia, de îi înjurăm noi, “patriotic”, prin toate crâşmele televizate, începând cu Palatul Cotroceni şi terminând cu Palatul Victoria, cum se face că au Coroana ţarilor şi a împăraţilor bizantini pe capetele vulturului lor bicefal? Nu una, ci trei! Ei, comuniştii galactici!

russia eagle

Stema Rusiei de azi

Iar noi, în veacul renăscut al “libertăţii”, continuăm să siluim simbolistica devenirii noastre naţionale! De ce? De-aia! Vă spune asta ceva, dragi urmaşi ai lui Burebista, ăla de distrugea viile ca să nu se îmbete supuşii (după cum ne învaţă Strabon în Geografia,VII, 3, 11)?  Adică, strămoşii noştri, ăia care nu i-au putut bate pe romani, deşi erau de zece ori mai numeroşi ca ostaşii Romei, pe câmpul de luptă, nu cum vă învaţă manualele de istorie trucate, adică viceversa! Nu vreţi să ştiţi ce “romani” a trimis după aceea Traian în provincia cucerită, Dacia, pentru colonizare! E OK! Suntem români astăzi şi avem un loc sub soare, la egalitate cu toate popoarele lumii! Nu insist, nu am timp şi nici chef să mă lungesc să vă învăţ arborele genealogic al naţiunii. Să trecem la subiect!

Poporul român nu a avut nicio reacţie semnificativă la un anume gest al premierului Victor Ponta, acum, în campania pentru funcţia de preşedinte! Deşi, pentru acel gest, oriunde în lumea civilizată, Ponta ar fi înfundat rigola fetidă a istoriei, cu PSD cu tot. Aici, a reacţionat relevant doar Centrul de Resurse Juridice, o organizaţie neguvernamentală, cu mult curaj şi lipsă de adecvare la laşitatea şi stupizenia supuşilor lui Ponta! (vezi http://www.crj.ro/*articleID_1509-articles).

Liberalii Renate Weber şi Ludovic Orban au fost singurii oameni politici, din opoziţie, care au înţeles ce a făcut Ponta şi au reacţionat ca atare! În rest, tăcere! Presa, mai ales, noapte şi stele! Mediul academic, delir oniric despre orice altceva! Poporul, genunchi în praf şi aplauze la PSD! PNL plus PDL egal dragoste de ţară şi popor, cu al lui conducător! Iar Ponta e bine, mersi, îl înjură copios pe Iohannis, contracandidatul său neamţ şi neortodox şi se lăfăie în milioane de voturi româneşti şi ortodoxe, mai puţin voturile ălora de şi-au luat lumea în cap şi au plecat din ţara Meşterului (a se citi Şmecherului) Manole de atâta “bine”! Şi, care, de acolo de unde au ajuns, votează atât de anti-Ponta, încât fecioru’ politicii ponteşti le-a dat atâtea secţii de vot cât puteau duce! Adică, mai deloc!

Doar nişte “cuvinte teribile”

Pe 4 noiembrie 2014, Victor Ponta a lansat către alegători următoarea reflecţie “generoasă”, cu privire la  Klaus Iohannis, adversarul său politic în lupta pentru scaunul de preşedinte:

“(…) că proiectul nostru este un proiect pentru toată România şi un proiect pentru oameni. Domnul Iohannis se adresează lucrurilor, eu mă adresez oamenilor, românilor; domnul Iohannis este un lucru, eu sunt om, un român, ca toţi cei din Transilvania, din Moldova, din Oltenia, din Bucureşti şi vreau să facem o ţară pentru oameni, nu pentru lucruri. Deci, ştiţi foarte bine ceea ce aveţi de făcut în continuare!” (ascultă file audio* 14ponta-1johannis e un lucru-ponta e om si roman4nov) (vezi şi http://www.hotnews.ro/stiri-politic-18458205-victor-ponta-iohannis-este-lucru-sunt-roman-nu-vreau-mai-primim-ordine-din-afara-tarii-noi-stim-mai-bine-romania.htm).

Este adevărat, Ponta vărsase şi alte lături pe neamţul de la Sibiu, tot amintind românilor de etnia sa românească şi ortodoxia la purtător, spre deosebire de urmaşul teutonilor, pe pământul sacru al Neamului Şoimăreştilor!  „Fantomele lacului” strecuraseră în  plicul trimis de Poşta Română, cu pensia seniorilor traşi la odihna trupului şi a minţii, fluturaşi cu informaţia năucitoare că neamţul, odată ales în scaunul Basarabilor, le va reteza din temelii pensia, deşi acest lucru a fost tranşat de mult, ca imposibil, de Curtea Constituţională! Că sasul a traficat copii pentru organe, că nu are copii fiindcă are case multe sau că militează pentru ruperea Ardealului de România, că uite cum îl sprijină  duhul rău, Tőkés László, sunt deja ştirile expirate ale fiecărei dimineţi de toamnă, în ţara eternei Mioriţe! Totul este OK la români, no sweat, cum ar spune chinezii! Dar, povestea cu „domnul Iohannis este un lucru” depăşeşte chiar si imaginaţia pestilenţială a rigolei.

În anul 1935, Adolf Hitler dădea istoriei legile rasiale de la Nürnberg, în concordanţă cu care evreii erau excluşi de la cetăţenia Reich-ului, fiindcă erau „rasă inferioară”. Nu mai puteau să se căsătorească sau să aibă relaţii sexuale cu cei „de sânge german”! Ulterior, Hitler i-a exterminat sistematic pe evrei, promovând „soluţia finală”, şi generând cea mai neagră etapă din istoria umanităţii: Holocaustul! Ei bine, dictatorul nazist nu i-a numit, niciodată, pe evrei, ”lucruri”! Erau „inferiori” ca rasă şi au fost exterminaţi din acest motiv! Dar erau oameni!

Nu a existat, de la ororile celui de-al Treilea Reich, asemenea discurs politic în Europa! Cu o excepţie! Perioada războiului dus de sârbi în Kosovo, pentru exterminarea populaţiei de origine albaneză de acolo, ceea ce a dus la intervenţia militară a NATO! Iată ce relata CNN, pe 29 aprilie 1999, cu declaraţii de interviu, între ghilimele, referindu-se la folosirea pe scară largă a violului, ca armă de război, de către paramilitarii sârbi, împotriva femeilor albaneze din Kosovo:

„U.N. workers now say at least 25 women have described to them how they were assaulted by Serb paramilitary troops and police.

At least one victim said the Serbs said they were also demanding money for Vojislav Seselj, a deputy prime minister in the Yugoslav government who has been associated with paramilitary groups.

Asked about that, Seselj said Thursday, ‘I hope that no one now accuses me of rape. Once you take a look at those who left their shacks, you can see that only a blind person could rape things like that.’” (vezi http://edition.cnn.com/WORLD/europe/9904/29/kosovo.refugees.01/).

Adică:

„Oficialii ONU spun că cel puţin 25 de femei le-au descris cum au fost atacate de trupele paramilitare sârbe şi de poliţie. Cel puţin una dintre victime a spus că sârbii cereau, de asemenea, bani pentru Vojislav Šešelj, vice-prim-ministru al guvernului iugoslav (al Serbiei, în realitate-nota mea), care era asociat cu grupurile paramilitare. Întrebat în legătură cu aceste acuze, Šešelj a răspuns, joi, ‘Sper că nimeni nu mă acuză pe mine de viol. Este suficient să te uiţi la astea, care şi-au părăsit bârlogul, ca să vezi că numai un orb ar putea viola asemenea lucruri!’”

„Lucrurile” noastre, de fiecare zi…

Aceste cuvinte au oripilat întreaga comunitate internaţională. Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat a înregistrat un adevărat blocaj mental, fiind incapabil să reproducă teribilele cuvinte produse de acest descreierat, care aşteaptă, astăzi, verdictul Tribunalului Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, pentru crime împotriva umanităţii. James Rubin a arătat, pe 30 aprilie 1999, că tocmai cuvintele rostite de Šešelj indică identitatea unui regim care trebuie confruntat cu forţa militară pentru a opri crima de masă şi curăţirea etnică în mijlocul Europei:

„Can you imagine saying that he thought that these people were too ugly to rape? This kind of perverse lack of understanding of human nature and immorality is the logic behind this brutal campaign in Kosovo by one of its leaders. Nothing could be a greater testament to why we’re conducting this military operation than those terrible words he spoke. ” (vezi http://usembassy-israel.org.il/publish/press/state/archive/1999/may/sd4503.htm).

Adică:

„Vă puteţi imagina pe cineva spunând că aceşti oameni sunt prea urâţi pentru a fi violaţi? Această perversă lipsă de înţelegere a naturii umane şi imoralitate este logica din spatele acestei campanii brutale din Kosovo, din partea unuia dintre liderii săi. Nimic nu poate fi o dovadă mai grăitoare a motivului pentru care acţionăm militar, decât aceste teribile cuvinte, pe care le-a rostit!”

Vojislav-Seselj0903

Vojislav Šešelj

Jamie-Rubin

James Rubin

Rubin este incapabil să redea exact cuvintele lui Šešelj. Americanul se referă la „oameni”, care „sunt prea urâţi pentru a fi violaţi”, pe câtă vreme Šešelj vorbea, în realitate, de „lucruri”. Pur şi simplu, Omul de pe malul Potomacului nu înţelegea! Eu înţeleg! Fiindcă trăiesc pe malul Dâmboviţei, la doi paşi de Serbia şi în mijlocul poporului român! Care îl votează cu sârg pe Ponta, după ce acesta a rostit „teribilele cuvinte”! Sigur, Ponta nu se referă la niciun viol şi nu face pe nimeni „urât”! Mai mult, acoliţii săi au avut tupeul să explice „teribilele cuvinte” printr-o aşa-zisă referire la sloganul de campanie a lui Iohannis, „România lucrului bine făcut”! O explicaţie pentru imbecili, aşa cum îi şi consideră pe români oricine ar veni cu aşa-ceva!

Formularea lui Ponta este fără echivoc: „domnul Iohannis este un lucru, eu sunt om, un român, ca toţi cei din Transilvania, din Moldova, din Oltenia, din Bucureşti”! Nu numai că Iohannis este un lucru, dar este ce este pe criteriu rasial, de vreme ce cel care nu este lucru, ci om, Victor Ponta, este aşa pentru că este român! Culmea, la Šešelj, „lucrurile” erau doar implicit albaneze, extremistul sârb nu foloseşte apelativul albanez, când se referă la femeile violate. La Ponta, etnia necesară pentru a nu fi lucru, pentru a fi om, este enunţată explicit, cu claritate: „eu sunt om, un român”!

Ai putea crede că mai sunt multe de spus despre România, Victor Ponta şi această campanie electorală! În fapt, nu mai e nimic de adăugat! Am votat în primul tur cu Klaus Iohannis şi voi vota şi duminica următoare tot aşa! Sincer, însă, le doresc românilor pe Ponta ca preşedinte! Cred că aşa e corect faţă de istorie şi destinul fatidic al acestui popor! Reprezentativ! Şi pentru igienizarea noastră istorică! Îmi pare rău doar pentru studenţii mei! Sper, însă, că majoritatea dintre ei vor merge pe meleaguri unde oamenii nu sunt lucruri! Şi vor trăi acolo, cu altă Românie în suflet, decât cea pe care le-o oferă astăzi majoritatea celor care au votat cu Ponta. Adică părinţii, fraţii, bunicii lor!

Există, paradoxal, şanse ca Iohannis să câştige, totuşi, alegerile! Pentru mine, ar fi doar o bucurie tristă! Chiar şi aşa, sunt prea multe milioane de români, care nu au tresărit la cuvintele lui Ponta! Deşi ar fi trebuit! Fie şi pentru simplul motiv că dor!  Ca în filmuleţul de mai jos, care, evident, nu a fost făcut pentru noi!

În rest, le-aş recomanda tuturor să se gândească, înainte de a pune buletinul în urna de vot, dacă şi-ar găsi, ca oameni, vreun rol în filmul care urmează! Căci au mari şanse să fie doar „lucruri” în Republica cea fără de Coroană şi Dumnezeu a lui Ponta!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!