Tag Archives: Antonescu

Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

Posted on by
47

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

“The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instability.  We support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

“Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.”

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică”

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

“But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

“Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

“Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

“Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

“N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.”

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.”

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!”

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

“MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.”

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

http://www.youtube.com/watch?v=myg0lFwQJmc

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Exerciţii de Logică pentru Proştii din PNL! Numai pentru cei Recuperabili!

Posted on by
105

basescu-ponta-fenechiu

Am aflat că patriotismul românilor se măsoară cu ruleta pe marginea steagului tricolor! Sunt suficient de mulţi proşti să vrea asta! De-aia am şi ajuns în Guinness book cu steagul! Sigur că batem record după record de Guinness book stând pe marginea steagului, cum stă Dorel pe marginea şanţului înainte să dea cu târnăcopul în cablul electric!

Nişte patrioţi români, de pildă, au furat şapte tablouri de patrimoniu universal, din Muzeul Kunsthal, Rotterdam! Tablouri pictate de Pablo Picasso, Henri Matisse, Claude Monet sau Paul Gauguin, pictori de care patrioţii români nu auziseră în viaţa lor, până la documentarea de pe marginea steagului, care ar fi trebuit să-i ducă automat în Cartea recordurilor! Şapte tablouri de vreo 18 milioane de euro, dar de o valoare reală inestimabilă pentru patrimoniul umanităţii, au fost furate de o trupă de imbecili români, care voiau să le vândă pentru câteva mii de euro altor imbecili! Până la urmă, operele de artă au fost arse, ca să-şi ascundă urmele! Aţi mai auzit de aşa ceva în viaţa vieţii dumneavoastră, în Galaxia Calea Lactee?

Să arzi un Monnet şi un Picasso, tablouri pe care ai crezut că le poţi vinde la iarmaroc? Sunteţi mândri de steag? Dar de România? Ştiţi că un ministru din guvernul român a fost condamnat la închisoare de o instanţă (sigur, o instanţă coruptă, rea, ticăloasă, duşmănoasă, controlată total de Băsescu, bla, bla, bla)? Din guvernul cel mai curat şi cinstit al României ever, după cum anunţa unul, Ponta, iubit năvalnic de toţi cei 7,4 milioane de…patrioţi, ca să nu mă refer la alte “capacităţi” ale lor! Verificaţi pe ce planetă s-a mai întâmplat asta? Un ministru în exerciţiu să fie condamnat la închisoare! Eu zic că e mai tare ca steagul de 150 de tone! Sau metri cubi, nu mai ştiu sigur!

Căţeluş cu Păru’ Creţ şi Ochii Oblici

L-am văzut pe ipochimen la emisiunea de Sinteză a patriotismului românesc, unde a spus atâtea lucruri înduioşătoare, încât i-am găsit scuze moderatorului că îi plângea pe umăr! Sigur, moderatorul nu plângea din cauza asta, ci din patriotism! Jos Băsescu! Hotărât lucru, Fenechiu e „nevinovat”! Cică, Marele Lider Crinuţu’ e în vacanţă! De fapt, cu treburi prin relaţia SUA-UE! Exact când Ponta şi Băsescu l-au dat afară din guvern pe Fenechiu, atât de fulgerător (de parcă “fulgerător”  ar avea grad de comparaţie), că n-a avut timp, bietul “nevinovat”, să-şi dea demisia, pe care o învăţase pe dinafară, ca pe “Căţeluş cu Păru’ Creţ”! Poezia aia, unde rapsodul zice “Fenechiu (cu accent pe “chiu”, într-o silabă, ca să iasă în evidenţă metrul versurilor şi IQ-ul nevinovatului) cu păru’ creţ? Cam cinci ani eşti la coteţ!”

Presupun că sunteţi mândri ca români şi USL-işti (dacă, din greşeală, vreun USL-ist s-a rătăcit pe blog-ul ăsta)! Vedeţi că se împart bucăţi din tricolorul ăla de 10 kilometri pătraţi sau câţi o fi avut (scuze, eu nu le am cu patriotismul în metri de steag, s-ar putea să fi greşit pogoanele), dacă luaţi şi dumneavoastră vreo medalie, pe undeva! Nu, nu la furat, ce vă veni?

Ştiţi că Băsescu merge azi la Chişinău? Hai, că-i tare! A dat un interviu la România liberă, pe 16 iulie 2013, unde a descoperit că “n-am văzut moldoveni cu ochii oblici, ce să caute în Uniunea Eurasiatică. Cetăţenii Republicii Moldova sunt la fel ca cei din România. Sunt două ţări independente, dar cred că opţiunea de suflet e cea de a reveni acasă, adică în Europa!” (vezi http://www.europalibera.org/content/article/25047850.html). Nu-i aşa că nu vă deranjează vorbele Ilustrului? Adică, rasismul abject, incultura bombastică şi mitocănismul revolut!

Dom’le preşedinte, eu am văzut moldoveni cu ochii oblici care, culmea, voiau în Uniunea Europeană! Ba, am văzut şi români cu tenul mai închis, de origine arabă, care nu voiau în Liga Arabă, ci tot în Uniunea Europeană! Şi chiar unii români cu tenul şi mai închis la culoare, de origine africană, care nu voiau în Uniunea Africană, ci, la fel, în Uniunea Europeană! Şi unii români, care, pentru dumneata, intră la capitolul “ţigănci împuţite” şi nu voiau în India! Ci tot în Uniunea Europeană, împreună cu vreo 3 milioane de români, de bine ce le e în colţul ăsta de rai! Ştiaţi, nu, că v-o fi spus domnul Ayrault?

E clar, asta e o ţară în care patrioţii sunt convinşi că toţi ţiganii fură orice, toţi ungurii fură Ardealul, toţi ruşii, cu ochii oblici sau pătraţi, ne-au furat Basarabia şi, în general, ne-ar fura cu ţigani şi unguri cu tot, iar toţi românii n-au asuprit, niciodată, pe nimeni! Ba chiar li se umezesc ochii rotunzi (ca să nu zic oblici) la vederea steagului tricolor, după ce au emigrat cu milioanele, ca să scape de mizeria patriotică din ţara păstorită cu atâta graţie de Cârmaciul cel fără de Prihană Penală! A, să nu uit! Iar ţara aia, cu cei mai mulţi ochi oblici din lume “este una din marile puteri, dacă nu cea mai mare!” (vezi http://www.gov.ro/victor-ponta-am-propus-ridicarea-relatiei-dintre-romania-si-china-la-nivelul-cel-mai-inalt-pe-care-romania-il-are-acela-de-parteneriat-strategic__l1a120380.html). După evaluarea lui Victoraş Ponta (poate vă dau, în curând, ceva pe Analytical, despre asta)! Oriunde priveşti în jur, totul musteşte de inteligenţă, pe tărâmul Mioriţei! Că de rasism vorbesc doar rapoartele „ticăloase” ale Departamentului de Stat, ăla de care se teme Crinuţu’, în mod justificat, după propriile mărturisiri în faţa Marii Adunări Naţionale!

O demisie prin telefon

Şi acum, hai să revenim la Fenechiu! Băiatul ăsta n-ar fi trebuit să ajungă, vreodată, nici portar la Metrou, ca instituţie publică, dar ditamai ministrul în guvern! Cică, ne-a dinamitat raportul pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare al Comisiei Europene! Nici nu mai contează! Pe 12 iulie 2013, a fost condamnat de o instanţă la închisoare cu executare! Liderii politici USL anunţaseră că, dacă se întâmplă asta (chiar şi la prima instanţă), Fenechiu pleacă. El însuşi promisese asta! A plecat! Dar, cum? După verdict, Fenechiu nu şi-a dat demisia! Pe 12 iulie 2013, după aflarea sentinţei, acest domn a declarat: “Am promis că, dacă voi fi condamnat, îmi voi da demisia. Mâine o să am o discuţie cu premierul, nu pot să îmi dau demisia până nu am o discuţie cu premierul să îi spun situaţia de la minister!” (vezi http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768).

Ceea ce mi se pare fair enough! Omul acceptase să plece, demisia era anunţată! Firesc, o întâlnire cu premierul, înainte de demisia propriu-zisă, premier care urma să preia interimatul la Transporturi, era de bun simţ! Aşadar, faptul că îşi dădea demisia pe 12 iulie sau pe 13 iulie nu mai avea nicio importanţă! Ce face Ponta? Fulgerător, trimite lui Băsescu propunerea de revocare a lui Fenechiu, fără să mai aştepte demisia! Şi explică: “În urma discuţiei de acum două ore cu Relu Fenechiu, reconfirmată prin discuţia de acum trei minute, m-a anunţat că nu mai doreşte să continue. Asta înseamnă demisie. Am discutat şi cu preşedintele şi i-am trimis documentele. L-am informat că domnul Fenechiu nu mai doreşte să fie ministru”! (vezi http://www.rtv.net/ponta-fenechiu-nu-a-putut-sa-demisioneze-pentru-ca-nu-este-in-bucuresti_88958.html).

Bătându-şi efectiv joc de USL-iştii care i se uită în gură, Ponta a slobozit, cu acest prilej, apoteoticele cuvinte, pentru a se justifica de ce nu aşteaptă o demisie formală, scrisă, de la Fenechiu “Domnul Fenechiu, nefiind în Bucureşti, nu putea să scrie efectiv documentul, ci a vorbit cu mine. Dacă a vorbit cu mine la telefon n-aveţi încredere? Poate să-şi dea demisia spunându-mi mie la telefon!” (vezi http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768). Adică, pentru simpatizanţii tembelizaţi ai FSN-ului de tip PSD, Ponta informa că există instituţia demisiei prin telefon (sic!)! La fel de bine putea anunţa că Ceauşescu i-a zis la telefon că revine în patrie!

Ponta făcuse cunoscut, de la recepţia de Ziua Naţională a Franţei, pe 12 iulie, că va trimite documentele de revocare a lui Fenechiu la preşedinte, că ăla îşi dăduse demisia la telefon, nu-i aşa! Dar, surpriză! Până să le trimită el, Băsescu le şi semnase, adică, ce să vezi, Ponta chiar le trimisese! Victoraş juca aria surprinderii cu proştii din ţara steagului de 10 mile marine: “Voi trimite documentele la Cotroceni. Cum, a venit decretul? Aşa de repede?” (http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768).

Aşadar, ce se întâmplase? Propunerea de revocare plecase la Cotroceni, imediat după ultima convorbire telefonică a premierului cu nefericitul Fenechiu, pe la ora 16:00, 12 iulie 2013, conform presei! Pe la 18:00, preşedintele a primit propunerea de revocare şi l-a executat scurt pe Fenechiu! (vezi http://www.gandul.info/politica/fenechiu-a-fost-oficial-demis-de-la-transporturi-basescu-l-a-desemnat-interimar-pe-ponta-11119768).

Execuţia proştilor e întotdeauna dureroasă…pentru proşti

Şi, acum, hai să punem câteva întrebări pentru proştii din PNL? De ce nu se mai putea aştepta o zi pentru o demisie formală? Fenechiu avea măcar dreptul ăsta, să plece prin voinţa sa liber exprimată şi nu dat afară! Mai ales că Ponta nu avea nimic a-i reproşa, după propriile sale repetate cuvinte! De ce a simulat Ponta că este surprins de rapiditatea revocării semnate de preşedinte? Nu ştia ce a trimis el însuşi la Cotroceni? Nu ştia că Băsescu nu îl agreează pe Fenechiu şi că promisese, public, să semneze rapid orice revocare venită din partea premierului? Există o singură explicaţie pentru graba cu care Ponta a trimis propunerea de revocare la Cotroceni ştiind exact că Fenechiu nu va avea timp să-şi dea demisia şi că va fi, pur şi simplu, dat afară din guvern! Aşa a vrut Băsescu, iar Ponta, servant credincios, a executat întocmai şi la timp, conform Regulamentului de Gardă şi Garnizoană dând încă o lovitură năprasnică PNL!

Chiar dacă Fenechiu ar fi apucat să-şi dea demisia, actul de revocare semnat de preşedinte nu era obligatoriu presupus a conţine vreo referire la demisie, pentru a da şansa lui Fenechiu de a ieşi, cât de cât, onorabil, din ecuaţia guvernamentală! Dar, corect ar fi fost să facă referire la asta! Ca şi un eventual comunicat, care să anunţe revocarea lui Fenechiu, deşi, repet, nu era obligatoriu să facă referirea cu pricina! Comunicatul lui Băsescu, din 12 iulie, sună sec şi dispreţuitor! Nici măcar nu menţionează numele lui Fenechiu. Trimite la actul de revocare, pentru a afla despre cine este vorba! Iată: “Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 12 iulie a.c., Decretul pentru revocarea din funcţie a unui membru al Guvernului. Redăm mai jos textul decretului: (…) Se revocă din funcţie domnul Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14419&_PRID=lazi).

Acelaşi Băsescu dădea un comunicat ce anunţa numirea ministrului interimar, la fel de sec: “Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 12 iulie a.c., Decretul pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca ministru interimar. Redăm mai jos textul decretului: (…) Se desemnează domnul Victor-Viorel Ponta, prim-ministru, ca ministru interimar al Transporturilor.” (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14420&_PRID=lazi).

Nicăieri nu se precizează că nefericitul de Fenechiu şi-a dat demisia! Fiindcă, oficial, nici nu şi-a dat-o! Mai bine zis, nu a  apucat, deşi era gata să o facă! Execuţia a fost teribilă şi imediată! Măcar această minusculă portiţă de onorabilitate pentru el şi pentru PNL ar fi putut fi oferită, fără nici un rău suplimentar pentru România! Să fim bine înţeleşi! Nu a fost oferită de Ponta! E adevărat, Băsescu a semnat revocarea, dar Băsescu nu putea semna nimic, fără aceste cuvinte magice, cuprinse în actul de revocare semnat de preşedinte: “având în vedere propunerea primului-ministru”!

Pentru comparaţie, hai să vedem comunicatul lui Băsescu din 2008, prin care se anunţa că Lazăr Comănescu a fost numit ministru de externe: “Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat luni, 14 aprilie a.c., Decretul privind numirea în funcţia de membru al Guvernului, a domnului Lazăr Comănescu, ca ministru al Afacerilor Externe, urmare a demisiei din această funcţie a domnului Adrian Cioroianu”! (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=9841&_PRID=ag).

Aşa cum am spus, nu e obligatoriu ca menţionarea demisiei să se afle în aceste documente oficiale, dar, corect este să fie acolo, dacă s-a produs o demisie! Cu atât mai josnică apare justificarea lui Ponta, care, în prima fază, susţine că Fenechiu şi-a dat demisia verbal, pentru ca, în realitate, premierul să fi urgentat procedura tocmai pentru a-l lăsa pe Fenechiu fără şansa demisiei de onoare! Ce să mai vorbim de ipocrizia cu care simula surprinderea că Băsescu îl executase scurt, cu revocare, pe Fenechiu, tocmai ca urmare a trimiterii urgente a propunerii în acest sens! Fenechiu, probabil, scârbit de procedură şi în imposibilitatea vădită de a mai reacţiona, după sentinţa teribilă pronunţată de instanţă (cinci ani de închisoare), a predat a doua zi mandatul premierului fără a crâcni sau comenta ceva!

Aşa cum ştiţi, Fenechiu nu mi-e simpatic! Şi el şi PNL au greşit groaznic când au decis că va fi ministru în guvernul FSN-ist al lui Ponta! Nu discut resortul! Dar şi unui condamnat la moarte pentru crimă îi dai dreptul unei ultime dorinţe! Să fumeze o ţigară sau să spună o rugăciune! Pentru Fenechiu, demisia era o datorie de onoare! O promisese! Categoric, ar fi livrat ce a promis! Nu i-au dat această minimă ieşire onorabilă! Ponta nu ar fi avut nimic împotrivă, Fenechiu a fost mai mult omul lui, decât al liberalilor, în guvern! O singură explicaţie există pentru atitudinea lui Ponta! Aşa a vrut Băsescu! Iar ceea ce este mai grav, Ponta s-a executat fără crâcnire! Vă îndoiţi? Atunci, hai să mai vedem!

O săptămână şi gata…vă luăm cu lopata!

Ce aflăm de la Ponta pe 16 iulie, după revocarea lui Fenechiu, în plină discuţie la PNL, în forul de conducere, pentru desemnarea unui nou ministru la Transporturi: “În primul rând, am avut o discuţie informală pentru că am fost îîî…!!! în primul rând, ştiam de la colegii mei liberali că, probabil, în cursul şedinţei de astăzi, propunerea lor va fi Ovidiu Silaghi. Am, repet, am avut această discuţie informală, pe tema viitorului ministru al Transporturilor, cu preşedintele Băsescu, care trebuie să semneze decretul de numire în funcţie a noului ministru. Domnul preşedinte mi-a spus că se gândeşte, nu a respins propunerea, nici nu mi-a zis că da, e în regulă, mi-a spus că o analizează şi, probabil, până la sfârşitul săptămânii, îşi va face cunoscut punctul de vedere. Asta e versiunea reală a ceea ce s-a întâmplat astăzi.” (auzi file audio* 13ponta-stia de silaghi inaintea liberalilor-basescu se gandeste o saptamana16jul).

Wow! Aţi înţeles? Hai să le luăm pe rând! Cum adică, Ponta a avut o „discuţie informală” cu preşedintele, pe o propunere a forului de conducere PNL, care încă nu fusese emisă oficial? Nu am spus emisă „public”, ci „oficial”! Căci, propunerea liberală, îndată ce era adoptată, putea fi discutată de premier cu Băsescu în linişte şi, apoi, dacă Băsescu o agrea, procedura de numire a noului ministru putea fi lansată! Ce aflăm, însă? Că Ponta ştia dinainte cine va ieşi din forul liberal! Adică, forul liberal de conducere este un simulacru penibil de democraţie, în care liberalii se adună să simuleze că e vorba de o alegere democratică! De fapt, Silaghi era ales dinainte!

Dacă ne raportăm la faptul că liderul Crin Antonescu menţionase, deja, în intervenţii publice, numele lui Silaghi, este clar cine dictează deciziile în PNL! Să fim bine înţeleşi, toată lumea ştia că Silaghi avea cele mai mari şanse, dar cum să anunţi tu, Ponta, pe Băsescu, de această propunere liberală, înainte ca ea să fi fost făcută de liberali, oficial, premierului? OK! Să zicem că toţii liberalii sunt slugile lui Ponta şi, atunci, Ponta îşi poate permite asemenea extravaganţe! Dar, pe ce planetă a democraţiei aţi mai auzit că partidul îndreptăţit să numească un ministru, într-o coaliţie, primeşte de la şeful statului, cel care face numirea oficial, o săptămână întreagă de expunere la oprobriul public, de umilinţă, de dispreţ şi desconsiderare, în asemenea hal, cum primeşte PNL de la Băsescu, prin graţia lui Victoraş Ponta?

Cum adică, Băsescu se gândeşte o săptămână? Silaghi a fost ministru! Serviciile îi cunosc şi apa din bocanci! Băsescu însuşi, dacă vrea să-l respingă, conform deciziilor Curţii Constituţionale, o poate face fără probleme! De ce să îl aprobe sau să îl respingă abia peste o săptămână? Ca să umilească PNL! Ca să acrediteze, încă o dată, ideea că liberalii sunt o gaşcă nedemnă de încredere! Chiar dacă Silaghi ar fi acceptat de preşedinte, săptămâna de neîncredere pe care i-o aplică are un efect public devastator! Dacă nu este acceptat, efectul este întărit!

De ce fac publică Băsescu-Ponta această corvoadă a umilinţei pentru liberali? Nu era mai simplu şi mai elegant, pentru toată lumea, ca Ponta să discute cu Băsescu, după o propunere a liberalilor, care să fie imediat acceptată sau respinsă de preşedinte mergându-se pe o variantă convenită pe canale informale, în aşa fel încât, în minim de timp posibil, un ministru liberal să fie numit în funcţie? De ce facem publică neîncrederea preşedintelui în Silaghi? De ce umilim PNL? De ce spunem proştilor din România că în ţara asta e un singur stăpân, Traian Băsescu şi o marionetă penibilă, dar fidelă în executarea ordinului prezidenţial, Victor Ponta? Probabil, pentru că aşa este! Şi întrebarea supremă! De ce acceptă liberalii această umilinţă? Pentru toţi proştii din USL, răspunsul este simplu: DE-AIA!

Ca nu cumva dispreţul, bătaia de joc şi umilinţa să fie insuficiente, PRM-ista de serviciu a PSD-ului, diafana Lia Olguţa Vasilescu, se întreabă metafizic referindu-se la PNL: „Ce partid de doi bani! Aşa vă ia Gaia pe toţi şi voi vă pitiţi! De parcă ar fi Justiţia Divină! Cel mai bun ministru la Transporturi, de câţiva ani încoace, care a deblocat fondurile UE, a făcut să se ruşineze fetele mari din PNL!” (vezi http://www.realitatea.net/lia-olguta-vasilescu-ataca-pnl-pe-facebook_1224515.html).

Câtă umilinţă! Şi încă nu aţi văzut nimic! Poate o să vă mai arăt, dar, până una, alta, au trecut câteva zile de la sentinţa în cazul Fenechiu! Cum vă explicaţi că nimeni, în fabulos de inteligenta presă românească, nu v-a dat această interpretare a evenimentelor? Răspunsul este simplu: fiindcă este „aberant” ce aţi citit aici, pe blog-ul meu! Or, presa din ţara proştilor se ocupă de lucruri „serioase”, cum ar fi hermeneutica lui Cioacă! Sau maieutica socratică a devenirii lui Gigi Becali! Apropo, v-aţi întrebat unde era, totuşi, Crinuţu’, când aliaţii lui din FSN, Ponta şi Băsescu, îşi băteau joc de PNL? Domne, l-am depistat pe un aeroport european, împreună cu suita! Urmăriţi-l pe Crinuţ şi pe cei care îl însoţesc pe un aeroport european încercând să gândească şi să construiască un mecanism de urnire a României din marasm şi prostie funciară!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Text pentru oameni inteligenţi! Nerecomandat USL-iştilor şi celor recent veniţi din China la recepţia de ziua naţională a Americii!

Posted on by
15

ponta-china si americanii-ok

Astăzi nu aveam de gând să postez nimic pe acest blog! În niciun caz un text atât de scurt. Pur şi simplu am clacat! Nu m-am putut abţine! Îmbătrânesc alert şi fără scăpare! Are şi prostia o limită! Nu, nu a mea! V-aţi bucurat degeaba! A mea este nelimitată! Am văzut mulţi proşti la viaţa mea! Unii extrem de autentici! Ocazional, am văzut proşti în funcţii de stat, în multe ţări ale lumii! Câteodată, în democraţii consolidate şi niciodată la asemenea nivel şi, absolut niciodată, atât de proşti ca în România! Nimeni, în România, nu observă asta! Haide, o să ziceţi! Ba, se vede! Zău?

Doi, Doamne’ şi amândoi!

Am urmărit pe 3 iulie imaginile de la recepţia oferită de Chargé d’Affaires-ul american Duane C. Butcher, cu ocazia zilei naţionale a Statelor Unite (care se celebrează oficial, în SUA, pe 4 iulie)! Pe Antena 3, în timpul emisiunii Sandrei Stoicescu, cred! Care, apropo, nu a observat nimic! E dreptul ei! Am admirat prezenţa la recepţie, concomitent, a celor doi co-penibili naţionali, Crin Antonescu şi Victor Ponta, în ordinea de precădere diplomatică.

Nicio problemă, din lipsă de limbă engleză, ordinea de precădere s-a inversat, aşa că ditamai însărcinatul cu afaceri american s-a pozat şi s-a salutat cu premierul român Ponta, ca şi cum acesta ar fi fost primul în ordinea de precădere diplomatică, deşi preşedintele Senatului (viitorul preşedinte al României, cică) ar fi fost îndreptăţit la aceste onoruri. Logic, discursul din partea României a fost rostit, în engleză, de Ponta! Să fii numărul doi în stat şi să te prezinţi la recepţii diplomatice, în absenţa numărului unu (Traian Băsescu, preşedintele României nu a participat), alături de numărul NU CONTEAZĂ CARE (după tine, în orice caz) şi să faci pasul înapoi, doar pentru că habar n-ai să vorbeşti engleză? Când puteai să bălmăjeşti ceva, în română, că atâta poţi? OK! Cred că băieţii de pe Potomac au râs cu flori de cireşi pe pleoape de atâta prostie! Dar, hold your horses! The best is still to come!

Ca o floricică de stepă chineză sau kalmucă, la alegere, Victoraşul cel călătorit pe unde şi-o fi înţărcat Anticristul iapa pur-sânge, luându-şi moaca de Marco Polo pe gulerul imaculat al cămăşii, a ieşit la declaraţii cu americanul. În engleză, bineînţeles! Şi zise, la început, printre altele, după traducerea auzită pe Antena 3, care o fi fost peste tot aceeaşi, nu ştiu: “Tocmai am aterizat dintr-o vizită într-o ţară mare şi un bun prieten al României; îmi doream foarte mult să reuşesc să ajung aici, în după-amiaza asta, la timp pentru a-mi exprima sentimentele care ne animă faţă de un alt mare prieten şi partener, Statele Unite ale Americii”! (auzi file audio* 13ponta-vine din china-3jul). Avem şi textul oficial, de pe site-ul guvernului român: „Tocmai m-am întors dintr-o vizită într-o ţară extraordinară, un bun prieten al României, dar eram foarte hotărât să ajung în această după-amiază aici pentru a-mi exprima cele mai călduroase sentimente ale noastre în legătură cu o altă ţară extraordinară, o democraţie adevărată, un bun prieten al nostru, Statele Unite ale Americii!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-festivitatea-sarbatoririi-zilei-americii__l1a120448.html).

Acum, dragi observatori oneşti, dacă eşti premierul României şi mergi la ziua naţională a Burundi, niciodată nu vei spune că mergi acolo dând fuga să nu întârzii venind de la o plimbare în Botswana! Şi nici nu vorbeşti, la ziua naţională a Burundi, despre prietenia României cu alte ţări, cum ar fi Botswana, punând cele două ţări pe acelaşi plan! Fie şi pentru simplul motiv că nu se face! NU SE FACE! Plus, că s-ar putea să nu ştii exact în ce relaţii este Burundi cu Botswana şi gafa poate fi de proporţii!

America şi China, cealaltă democraţie adevărată

Cum să spui, atunci, la ziua naţională a Americii că tu eşti prieten bun cu China şi America este “alt mare prieten”? Pardon, conform site-ului guvernamental, America este „o altă ţară extraordinară, o democraţie adevărată, un bun prieten al nostru”! America este alături de China „extraordinară”? Şi, tot aşa, „democraţie adevărată”? Că este tot „bun prieten al nostru”, nu mai încape vorbă, de vreme ce ai zis-o în clar chiar la început! Că tocmai ai venit de acolo, din China, cealaltă „democraţie adevărată”, că voiai să ajungi şi la chermeza americanilor, e limpede ca lumina zilei!

Şi ştiţi ce i-a zis, pe final, Ponta lui Butcher? Americanul spusese, amabil, câteva cuvinte, în româneşte, la sfârşitul discursului său. Ponta îi dă o replică, pe finalul propriului discurs: “Sper că engleza mea nu a fost mai rea decât româna ta, Duane!” (auzi file audio* 13ponta-engleza mea3jul). Avem şi textul oficial, de pe site-ul guvernului român: „sper că limba engleză pe care am folosit-o nu a fost mai proastă decât limba română pe care aţi folosit-o dvs!” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-festivitatea-sarbatoririi-zilei-americii__l1a120448.html).

Regula No. 1, în manualul proştilor, care învaţă diplomaţie! Nescrisă, de-aia e pentru proşti: “Dacă eşti oficial al ţării tale, niciodată nu face comparaţii, într-un discurs public, în faţa unui reprezentant oficial al altei ţări, între abilităţile tale şi ale lui, cu excepţia cazurilor când vrei să-i faci un compliment”! Dar, cum a ieşit comparaţia făcută de Ponta? A născut ea vreun compliment? Cum, adică? “Sper că engleza mea nu a fost mai rea decât româna ta, Duane!” Adică, putea fi la fel de rea? Sau mai bună, adică a americanului a fost rea, rea de tot? Sigur, presupunând că eşti foarte ignorant şi nu ştii regulile nescrise ale diplomaţiei şi vrei să faci o remarcă plină de umor, care să nu te desfiinţeze, ba chiar să-ţi slujească, poţi spune: “Sper că engleza mea a fost la fel de bună ca româna ta, Duane!” Şi îi faci omului un compliment, punându-l cu un inch deasupra ta, nu dedesubt! Şi eşti din manual, fără să ştii!

Nu am pretenţia ca Ponta să-l fi citit pe Hegel! Hegel avea o definiţie excelentă a prostiei! El o definea ca pe o contradicţie între scop şi mijloc! Adică, îţi propui să ieşi din cameră (scopul) pe uşă (mijlocul), firesc, şi te trezeşti că încerci să ieşi cu capul prin zid! Nu merge! Nu poţi să ieşi prin zid! Adică, eşti prost bâtă, instituţionalizează-te rapid! Sau, vrei să întăreşti relaţia cu un înalt oficial american (scopul), care te-a invitat la masă de ziua ţării lui! Atunci, îi zici lucruri deştepte, amicale şi prietenoase (mijlocul). Aşadar, îi zici că tocmai ai venit din China, un mare prieten al ţării tale, tot o democraţie adevărată? Şi că speri că engleza ta nu e mai rea ca româna lui? Ei bine, dacă păţeşti asta, naturalizează-te rapid! Fă-te român! Acolo, vei scăpa neobservat! Poţi să ajungi chiar premier! Mă gândesc că, pentru un discurs al lui Blaga, mult mai slab, ca iubire pentru China, decât ce debitează Inegalabilul Victoraş, presa română l-a crucificat pe nefericitul PDL-ist!

Dar, hai să nu fiu rău! Domnule Ponta, relaxaţi-vă! Sunt situaţii ceva mai grave în relaţiile cu un oficial american decât ce aţi făcut dumneavoastră! Urmăriţi filmul de mai jos, ca să vedeţi ce poate fi mai grav! Şi, apoi, poate traducerea a fost greşită! În acest caz, vă rog să primiţi scuzele mele sincere, pentru deranj (sigur, rămâne site-ul guvernamental, dar vă descurcaţi dumneavoastră)! Şi nu vă mai uitaţi la filmuleţ! Mai bine, nu vă mai uitaţi deloc, că, oricum, presupun că v-a influenţat titlul!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Pentru toţi proştii noştri dragi! Nabucco era doar Na Bucco!

Posted on by
18

putin-basescu-ponta-crin2

De prin 2007, mă străduiesc să le explic proştilor de la guvernarea ţării şi din serviciile secrete dragi lui Băsescu, de ce proiectul cu privire la gazoductul Nabucco este o făcătură politică jalnică! Fără nicio legătură cu posibilitatea de a aduce gaz azer sau de altă natură asiatică (dar, nu rusesc) în Europa, pe traseul Azerbaidjan, Georgia, Turcia, România, Ungaria şi Austria, ocolind Rusia şi Ucraina. Am făcut zeci de emisiuni la televizor pe tema asta! Toate cu adresare către Băsescu, pe vremea aia iubit de toţi proştii din România, care, astăzi, se uită râgâind, cu berea în faţă, la vizitele “istorice” ale lui Ponta prin ţările cu gaz ale Asiei! Unde Ponta încearcă să obţină ce nu a reuşit Băsescu prin Nabucco!

America şi Europa pentru liniştea proştilor

Acum câteva zile, ziarele din ţara proştilor au anunţat înfiorate: “Azerii de la Şah Deniz, cei care operează exploatarea zăcământului ce ar fi putut asigura 15% din consumul anual de energie al României, au respins proiectul gazoductului Nabucco, au anunţat reprezentanţii grupului OMV, acţionar al consorţiului”. (vezi Gândul, 26 iunie 2013, http://www.gandul.info/financiar/nabucco-radiografia-unui-esec-care-a-inceput-la-opera-dupa-12-ani-de-pregatiri-romania-a-pierdut-cursa-pentru-gazele-azere-11027364). (vezi şi http://www.turkishpress.com/news.asp?id=385373). De ce l-au respins? De-aia! Fiindcă aşa am zis eu, de m-am plictisit!

Fiindcă Uniunea Europeană (în primul rând, principalele puteri comunitare, Germania şi Franţa) a folosit aşa-zisul proiect Nabucco drept paravan politic pentru ţările mai sărace din Est, care se temeau de Rusia şi de arma sa mortală Gazprom! La adăpostul acestui paravan, de pildă, Germania a perfectat aranjamente cu Rusia pentru gaz pe sub Marea Baltică! Bravo ei! A făcut ce trebuia pentru poporul său şi pentru Europa!

Fiindcă America a folosit Nabucco pentru a plusa în jocul politic cu Moscova încurajând Europa să găsească o cale alternativă la gazul rusesc, deşi ştia că nicio ţară asiatică, fost sovietică, nu va livra, strategic, gaz Europei fără aprobarea Rusiei. Era o formă de presiune minoră asupra Rusiei şi de simulare a susţinerii pentru independenţa energetică a proştilor din Europa de Est, care se uitau la americani ca la soare, prin aburii de gaz ai Gazpromului!

Şi Washington şi Moscova au ştiut constant că nu se poate! Încet, încet, au aflat toate statele şi firmele europene aflate în proiectul Nabucco! Mai puţin o ţară: România lui Băsescu, Victor, Crin şi alţii ca ei! Nu i-am auzit pe cei doi penibili să-l fi criticat, vreodată, pe Băsescu pentru aventura anti-rusească în care a aruncat România supralicitând Nabucco până la a-l transforma în cântec de luptă împotriva Rusiei! Dar, ce nu ştiau Băsescu, SRI, SIE şi Ministerul de Externe (anexa SIE) la un loc?

Reinhard Mitschek, managing director al Nabucco, povestea, în aprilie 2008, că primele cantităţi de gaz ar fi trebuit să vină, pe conductă, din zăcămintele azere de la Shah Deniz-2, care ar fi pompat în stomacul avid al Europei 8 miliarde de metri cubi de gaz (furnizori pentru Nabucco ar fi putut fi şi Kazakhstan, Irak, Egipt şi Iran, conform lui Mitschek – The first gas for the pipeline would come from Azerbaijan’s Shah Deniz-2 offshore field, which would initially supply 8bcm annually. Other potential suppliers included Kazakhstan, northern Iraq, Egypt and Iran, Mr Mitschek said.)!

Adică, mai nimic! Nu ştiau Băsescu şi Securitatea lui că brava conductă Nabucco nu ar fi putut căra decât maxim 30 de miliarde metri cubi de gaz anual? Pentru o Europă cu nevoi de 500 de miliarde de metri cubi de gaz? (Even when running at its full 30bcm a year capacity, Nabucco will supply only a small portion of Europe’s 500bcm needs. The bulk of gas will continue to come from Russia.).

În 2008, comisarul pentru relaţii externe al UE, austriaca Benita Ferrero-Waldner anunţa că preşedintele Turkmenistanului a promis şi el 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an (Mrs Ferrero-Waldner told the FT after returning from the central Asian country: “The president . . . gave us assurances that 10bcm will be set aside for Europe in addition to possibilities in new fields to be tendered.”)!

Cică, nu e gaz!

Aşa zicea preşedintele Gurbanguly Berdymukhammedov! Preşedintele unei ţări care vindea cea mai mare parte a gazului său cui? Ghici ghicitoarea mea, dom’le Băsescu! Cui? Răspuns corect! Rusiei! Şi mai cui, după Rusia? Din nou, răspuns corect! Chinei! (Mr Berdymukhammedov has promised increased supplies to Russia, the biggest buyer of Turkmen gas, through a proposed pipeline, and to China via a long trans-Asian route planned for completion next year. A southern route to Pakistan has also been mooted.).

Bine, bine, dar cât de proşti să fim şi aşa, cu cei 10 miliarde metri cubi de gaz turkmen, de vreme ce nici dracu’ nu ştie cum i-am fi primit, în condiţiile în care toată producţia turkmenă pentru export, adică vreo 50 de miliarde de metri cubi, era acoperită de contracte până în 2028? Iar rezervele imense ale ţării, încă neexplorate, prezentau probleme tehnice de exploatare, fără a mai lua în considerare obiecţiile politice şi juridice ale Rusiei! (Industry experts say it is unclear how or when the gas could be delivered. Virtually all current Turkmen export production, of 50bcm, is covered by contracts running to 2028. The country has big additional reserves, but these have yet to be developed. Developers face technical difficulties and legal and political objections from Russia and other Caspian shore states over reserves beneath the sea.).

Apropo, dar de unde ştiam eu toate astea, iar Băsescu şi securiştii lui nu (USL nu se născuse pe vremea aia)? Păi, e un ziar! Îi zice Financial Times! Ştiu, e secret rău! Nimeni nu ştie de el! E clasificat rău! S-au zbătut securiştii lui Băsescu, dar nimic, n-au reuşit să-l scoată din ghearele Majestăţii Sale, Regina! Zău, uite-aici: “Deal helps EU ease reliance on Russian gas”, în Financial Times, de Andrew Bounds în Bruxelles şi Isabel Gorst şi Stefan Wagstyl în Londra, Aprilie 14, 2008 (vezi http://www.ft.com/cms/s/0/25ed5916-09bd-11dd-81bf-0000779fd2ac.html?nclick_check=1).

Păi, cât de prost securist să fii, să nu citeşti, tu, măcar Financial Times? Staţi liniştiţi, că, în ciuda înjurăturilor lui Băsescu la adresa presei, nici presa română nu s-a luptat prea tare cu Nabucco! A relatat „oareceuri”, cu alte variante de conductă, dar, în fond, nu s-a agitat prea tare, ba chiar i-a ţinut isonul lui Băsescu al nostru, căci tot ce este împotriva Rusiei este drag sufletului mare şi palpitând de patriotism al presei româneşti! Trăiască! Mie îmi place de ea! Îi educă pe proşti, dom’le! Uite-i, au votat cu USL, în cele din urmă! Masiv! Bravo, bravo!

Hai la îngropat conducte!

Măi, frate, că nu citeşti Financial Times, mai înţeleg! Dar, să nu citeşti nici The Moscow Times? Asta cum e? Uite: Anatoly Medetsky, “Hungary Signs Up for South Stream”, în 29 februarie 2008, în The Moscow Times. Ce aflăm din titlu? Că, încă din 2008, Ungaria a semnat cu Rusia pentru South Stream, adică pentru o conductă rivală lui Nabucco, ce avea să aducă tot gaz rusesc în Europa! South Stream era conducta proiectată pentru gaz rusesc prin Bulgaria, pe sub Marea Neagră, spre Grecia, Italia şi Austria (urma să evite Ucraina şi problemele relaţiei tumultoase dintre ruşi şi ucraineni, cu posibilitatea blocării gazului rusesc care tranzitează Ucraina spre Europa!).

Aoleu! A fost Putin la Budapesta pentru semnarea acordului! “Nenorociţii” de unguri! Ăştia “vor să ne ia Ardealul”, e clar! Şi-au dat mâna cu ruşii! Jos cizma de pe Basarabia! Nu ne lăsăm! Toţi proştii, înfrăţiţi cu securiştii, cu Băsescu şi FSN-ul lui Ponta-Antonescu-Iliescu, “luptăm, luptăm, luptăm şi câştigăm”! “Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă”! Nu se poate, domne’! Cum aşa? Ce mai zice, domne’, la gazetă, acolo? La The Moscow Times! Cică, Putin a zis ceva de Nabucco! A îndrăznit, KGB-istul ăla? Ce-a zis, domne’? Uite-aici! Referitor la Nabucco, Putin a zis: “(…) e mai rău decât să lucrezi cu Rusia…Puteţi construi două, trei sau cinci conducte de gaz…Problema este ce pompaţi prin ele şi de unde!” (it is worse than working with Russia. … You can build two, three or five gas pipelines. The question is what products you pump through them and where you get them).

Da’, ce te interesează, bre, pe tine, ce pompăm noi prin conductă! Pompăm! Treaba noastră ce! Ştie domn’ Băsescu! Şi a adăugat rusul, cu gândul probabil la noi, proştii din România, singurii din Europa şi cei mai adevăraţi din lume: “Dacă cineva vrea să găurească pământul, să îngroape fier sub formă de conducte, vă rog, nu vă deranjăm”! (If someone wants to poke the ground to bury iron there in the form of pipes, please do, we don’t mind).

Poftim? Dar nu îi e ruşine lui Putin ăsta? Ce “nemernic”! Lasă că facem noi Nabucco singuri, să moară de necaz! Că, zicea domnul preşedinte Băsescu, pe 30 iulie 2009, la Radio România Actualităţi: “V-aş putea spune că la Consiliul din iarnă (Consiliul European de iarnă, 2009-nota. mea), Nabucco fusese scos de pe agenda priorităţilor Comisiei Europene, iar poziţia României a blocat scoaterea Nabucco de pe lista de priorităţi! Mai mult decât atât, am obţinut şi finanţare de la Comisie pentru Nabucco! Aşa vreau să le spun analiştilor diletanţi, unii chiar având eticheta de mari analişti de politică externă şi bine meritată eticheta, dar îmi aduc aminte cât de uşuratic îşi blamau preşedintele pentru că se purta! Şi ei erau inteligenţii care aveau toate detaliile, iar preşedintele nu înţelegea nimic! Iată că viaţa a demonstrat că consecvenţa (sic!) şi cunoaşterea în detaliu a realităţilor face ca, până la urmă, să câştigi” (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-a castigat30jul)!

Numai “boul e consecvent”!

Eu, unul, nu ştiu care erau “analiştii” ăia, de care zicea Băsescu, fiindcă eu nu îmi aduc aminte decât de unul: de mine! Câtă maliţie! Ei bine, pe vremea aia, nu-mi aduc aminte să fi citit un singur rând în presa română de calitate, care să-l trimită la plimbare pe Băsescu pentru Nabucco! Nici la televizor nu am văzut! Ba îmi aduc aminte de oarece osanale pentru Băsescu patriotul, pentru Băsescu cel cunoscător, pentru Băsescu pro-americanul şi salvatorul naţiei de ruşi, ţânţari, urticarie şi băşici de la soare! Răsare! Măi, şi ce bine zicea! “Consecvenţa face să câştigi”! N-a zis Băsescu maxima aia? Că “numai boul e consecvent”? (vezi http://www.gandul.info/politica/basescu-boicoteaza-referendumul-este-foarte-posibil-sa-nu-ma-prezint-la-vot-presedintele-suspendat-indeamna-pdl-sa-nu-si-trimita-reprezentanti-in-sectiile-de-votare-9898536). Ba da!

Căci, spunea Băsescu: “Eu consider Nabucco, în afara altora, un succes pentru România, pentru că, la un moment dat, rămăsese singura ţară europeană care nu abandonase proiectul în favoarea South Stream-ului”! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco un succes30jul). Auzi, singura ţară europeană care nu abandonase Nabucco! Sunt mândru, mai ales acum, că Nabucco a căzut oficial şi nu mai „îngropăm fier în pământ sub formă de conducte”! Un succes, ce mai! Cum zicea preşedintele: “În politică, întotdeauna, mai ales în politica externă, este necesară consecvenţa, bunul simţ şi seriozitatea, capacitatea de a-ţi menţine opţiunea. Flexibilitatea este şi ea una din calităţi, dar nu atunci când întrebarea este fundamentală, de genul, <<contribuim la diversificarea surselor de alimentare a Europei cu energie sau ne dăm pe doi bani?>>  Şi opţiunea mea fost cea de pe drumul mai greu, dar s-a dovedit a fi corectă“! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-consecventa-corecta30jul).

„Curat” corectă! Ne-am dat pe 0 bani! Dar, nu la ruşi! Cumva, destinul Nabucco urmează soarta României! Condusă de oameni „providenţiali”! Cum o fi, însă, să votezi ani în şir cu Băsescu, să-l idolatrizezi, pur şi simplu, şi, acum, să-i iubeşti pe Ponta şi Antonescu? Cât de tare e să-i înjuri pe ruşi, tu fiind convins că americanii vor asta de la tine, în timp ce America valsează de mama focului cu Rusia, în aplauzele audienţei europene! Cât de prost să fie cineva, consecvent altminteri, chiar mai consecvent decât boul? Şi care nu ştie că America valsează cu Rusia pe ruseşte, cât e ea de America! Uite, ca în filmul de mai jos (unde se dansează tango pe ruseşte)!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Dreptul la Vot + “OK” + “Demisie” + Bordură Înaltă + “Dizabilităţi” = ?

Posted on by
4

ponta-hai ca se poate-OK-final

Ştiu că vă întrebaţi ce am mai născocit! Evident, problema de aritmetică simplă de mai sus vi se pare “insolubilă”! Ei bine, este “insolubilă” pentru voi, excepţionalii susţinători ai USL, votanţi trup şi suflet pentru Adevăr şi Alte Adevăruri! Ştiu, ştiu, blog-ul ăsta nu e citit doar de USL-işti (ba, cred că aproape deloc de aceştia)! Reverenţe faţă de toţi ceilalţi, enorm mai puţini! Brrr, unii or să spună că m-am dat cu PDL-ul şi cu Băsescu! Noroc că ăştia au divorţat la timp şi, acum, e mai complicat să fii cu amândoi odată! Aşadar, să o luăm pe rând!

Dreptul la vot

La prima parte a problemei de mai sus au răspuns, la sfârşitul secolului al XIX-lea, doi oameni vestiţi! Doi italieni. Gaetano Mosca şi Vilfredo Pareto. Au răspuns amar! În două lucrări de bază pentru istoria umanităţii! Elementi di Scienza Politica (în engleză, s-a tradus cu titlul The Ruling Class, şi anume Clasa Politică) şi Trattato di Sociologia Generale (tradusă în engleză sub titlul  The Mind and Society, adică Mintea şi Societatea).

Aceşti doi oamenii au arătat de ce democraţia mergea în Anglia, dar nu mergea în Italia sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX. Amândoi au fost abil interpretaţi de Benito Mussolini pentru a folosi învăţătura lor în sprijinul ascensiunii fascismului, căci fascismul lupta cu democraţia! Dar, ce ziceau cei doi, în cuvinte simple şi reducând totul la esenţe? Atunci când vrei să aplici democraţia la nivelul unui popor care nu are nicio legătură cu ea (cum erau italienii, pe vremea aia, în viziunea celor doi), adică să le dai votul universal pe mână, ajungi la dezastru!

Toţi derbedeii politici vor dori să fie aleşi în Parlament. Oamenii cinstiţi nu vor avea nicio şansă în faţa lor, pentru că derbedeii politici şi gunoaiele umane care se reped spre un loc în politică au resurse nelimitate pentru a minţi prostimea, dispusă să acorde încredere celui care minte mai mult! Aşadar, cine va ajunge în Parlament? Ei! Un astfel de parlament va controla guvernul, căci aşa e în democraţie (sigur, nu în cea engleză, unde electoratul are conştiinţă civică şi exerciţiu democratic)! Rezultatul? Dezastrul ţării!

Pareto a scris şi o lucrare despre sisteme propuse de o guvernare de tip socialist (la vremea lui) unui anume electorat. Iată cum caracteriza el acel electorat: “Să mergi la urne pentru a vota e un lucru foarte uşor şi, dacă cineva poate să-şi procure hrană şi adăpost făcând asta (în sensul că speră-n.n.), atunci toţi, dar mai ales neputincioşii, incompetenţii şi puturoşii, se vor înghesui să voteze”! (Vilfredo Pareto, Les Systèmes Socialistes, 1902).  Vă spune ceva motivaţia unui astfel de electorat? Extrem de primitiv! Patriarhal! Care votează pentru o găleată de mâncare, numită mită electorală! Care este dus ca turma, în autobuze, pentru a colinda secţiile de votare, la vot multiplu, în schimbul unor bănuţi nenorociţi, lipiţi ca o molimă de sărăcia, ignoranţa şi neputinţa lor! Căruia oamenii politici îi promit mereu case şi mâncare, plus dreptate şi votează, în neştire, pentru toate astea, mereu la fel, deşi, câteodată, pentru politicieni diferiţi! Votează doar ca să-şi piardă şi bruma de adăpost pe care îl avea, să flămânzească mai abitir ca înainte, şi să fie călcat în picioare din ce în ce mai straşnic, tocmai de noii apologeţi ai lui “Să trăiţi bine”! Aţi recunoscut poporul? Am o veste proastă pentru voi! Italienii sfârşitului de secol XIX erau mult mai apţi pentru democraţie decât poporul pe care eu l-am descris mai sus, plecând de la Pareto! Sorry!

“OK”!

Hai, să vă arăt pentru cine a votat poporul nostru! Pe 13 mai 2013, şeful guvernului USL, un oarecare Victor Ponta, votat de un anume electorat (orice asemănare cu cel descris mai sus e pur întâmplătoare) a mers la o emisiune, la România TV, unde a avut un schimb de cuvinte, printre multe altele, cu realizatorul. Iată-l:

“Victor Ciutacu: Cifrele zic aşa, domnule prim-ministru. Salariul mediu net în martie +4,8%, inflaţia lunii martie, 5,25%, puterea de cumpărare -0,4%.
Victor Ponta: Ok.
Victor Ciutacu: Traiul bun unde e?
Victor Ponta: Unde ziceţi dumneavoastră, nu ştiu exact în ce sens…
Victor Ciutacu: Păi nu zic, că tocmai de asta… Păi dumneavoastră aţi tot anunţat la…
Victor Ponta: …cifre…
Victor Ciutacu: Eu nu zic să umblaţi la cifre. Dumneavoastră aţi anunţat, cu precădere după câştigarea alegerilor generale, aţi dat a doua tranşă de salarii bugetarilor din ce luase Boc, 25%, aţi reîntregit pensiile cu acei 5,25%, cât reprezenta CASS-ul ăla, sau ce Dumnezeu era. Aţi mai dat…
Victor Ponta: Contribuţiile la sănătate, da.
Victor Ciutacu: …o indexare, dacă nu mă înşel, de 4%. Cu toate astea, preţurile cresc. Şi cresc, dacă vreţi, într-o măsură mai mare decât veniturile populaţiei.
Victor Ponta: Dăm o lege să nu mai crească preţurile. Ca pe vremea comuniştilor.” (http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-tonomatul-lu-ciutacu-la-romania-tv-prima-parte__l1a119993.html).

Sigur, premierul nu poate umbla la preţuri! Doar la promisiuni! Întregiri de salarii, de pensii, bla, bla, bla, din ce bani doar el ştia! Şi, în momentul când i se atrage atenţia că, pe cifre oficiale, ne e mai greu decât înainte de întregiri, el spune OK! Atât! Nici măcar nu contestă sau explică cifrele! În rest, aberaţii, dispreţ pentru oameni şi prostie! Ca povestea cu “dăm o lege ca să nu mai crească preţurile. Ca pe vremea comuniştilor”. Crede că este ironic! După ce promisese românilor totul! Şi nu le spusese în campanie electorală că micile lui fente ca să-i prostească, gen “dăm înapoi salariile”, vor fi înghiţite de preţuri. Pentru că, vezi Doamne, el nu controlează preţurile! Doar minciunile electorale! Şi românii l-au ales!

“Demisie”

În februarie 2012, a izbucnit în România o criză teribilă a medicamentelor pentru bolnavii de cancer. Cu rădăcini adânci în sistemul patronat de o clasă politică rapace şi coruptă. Scene teribile s-au derulat într-o ţară în care suferinţa celor slabi şi nefericiţi a fost dublată de indolenţa şi ticăloşia celor aleşi să-i protejeze şi să le aline durerea. Chinul acestor oameni nevinovaţi, a căror neşansă de a se naşte în România corupţiei, ticăloşiei şi a prostiei a oripilat întreaga opinie publică, a fost folosit de gaşca USL pentru a cere voturi oamenilor. Pentru că ei vor rezolva problema! Aşa au promis, în timp ce televiziunile USL-iste erau în “jihad” împotriva “criminalilor” din guvernul Ungureanu, care “produseseră” criza acută de medicamente.

În ianuarie 2013, când USL, în cap cu Victor Ponta, era de luni multe la putere, criza medicamentelor pentru bolnavii de cancer s-a reinstalat, mai puternic, în solul sterp al sistemului de sănătate din ţară. În timp ce sute de oameni aproape că se stingeau în chinuri groaznice din cauza incompetenţei noului guvern, Victor Ponta a acordat un interviu Hotnews, pe 25 ianuarie 2013! Era într-o vineri! A recunoscut candid că, dacă ar fi fost în opoziţie şi o aşa criză ar fi izbucnit în ţară, ar fi cerut “demisia” guvernului. “Categoric, da!” “E justificat” să răspundă prin “demisie”, a clamat PSD-istul! Atenţie, el era şeful guvernului sub criza cu pricina! A explicat că el nu demisionează, fiindcă “miercuri vreau să rezolv problema”! MIERCURI! (auzi file audio* de 40 secunde, Victor Ponta despre sănătate (3 of 6) – YouTube_001) (vezi înregistrare video Hotnews de 10 minute şi 17 secunde, http://www.youtube.com/watch?v=k2gfQ82VLPU&feature=player_embedded). MIERCURI, o oarecare MIERCURI, în ianuarie 2013!

Această promisiune era făcută în ianuarie 2013, după ce primul guvern Ponta venise la putere pe 7 mai 2012! Criticând amarnic şi pe bună dreptate guvernul Ungureanu pentru criza medicamentelor bolnavilor de cancer. În ce ţară din lume, credeţi că şeful executivului şi-ar putea permite atâta dispreţ şi indolenţă faţă de cetăţeni? Ei bine, staţi aşa! Pe 8 mai 2013, premierul Victor Ponta a mers la emisiunea Sinteza zilei, Antena 3, un post de televiziune care a criticat dur reacţia autorităţilor guvernului Ungureanu, în perioada crizei medicamentelor pentru bolnavii de cancer, din februarie 2012. Era la peste două luni de la acel MIERCURI miraculos, în care Ponta promisese că rezolvă problema! Acum, venise la Antena 3 cu câţiva subalterni din guvern, printre care un oarecare ministru al sănătăţii, Nicolaescu, din desantul politic al lui Crin Antonescu, omul care încă speră că va fi preşedinte al românilor susţinut de PSD! Iată dialogul dintre realizator şi Nicolaescu, în prezenţa lui Ponta:

“Mihai Gâdea: Problema bolnavilor de cancer nu a fost rezolvată în întregime. Mai sunt probleme cu citostaticele; ştiţi acest lucru la fel de bine ca şi mine. Se poate găsi o soluţie…
Eugen Nicolaescu: Aproape că am găsit-o, domnul Gâdea.” (vezi http://www.gov.ro/premierul-victor-ponta-cred-ca-actualul-guvern-a-luat-cele-mai-grele-si-cele-mai-curajoase-decizii__l1a119970.html).

Vă puteţi imagina aşa ceva? Parcă era MIERCURI în IANUARIE! NU! Încă nu a fost găsită nici în MAI! În care ţară din lume şi sub care popor, credeţi că băieţii ăştia de la USL s-ar mai fi aflat între frontierele naţiunii lor, după aşa bătaie de joc la adresa celor mai vulnerabili membri ai ei? Sau între bordurile patriei? Vă arăt eu unde!

Bordură Înaltă

Într-o ţară cu borduri înalte! Borduri înalte, exact în locurile pe unde ar trebui să treacă acele cărucioare ale persoanelor cu dizabilităţi. Ca parte a acestui popor fără reacţie, imbecilii care erau însărcinaţi să coordoneze instalarea acelor borduri mai teşite, care să permită accesul cărucioarelor cu pricina pe pavajul destinat pietonilor, nu au catadicsit să le şi explice muncitorilor drumari care este rostul acestor borduri mai speciale. Teşitura lor ar fi trebuit să fie la nivelul suprafeţei de bază, pentru a permite accesul căruciorului special pe trotuar. Iată cum arată ele în primul oraş al ţării, Bucureşti! O ruşine! O dovadă peremptorie a prostiei, primitivismului şi ignoranţei! Aceste borduri speciale au fost comandate ca să părem şi noi europeni şi civilizaţi! Au fost instalate ca să arătăm că nu suntem! Iată:

of 045

 

of 040

Dizabilităţi

Zilele acestea am fost, cu toţii, martori la secvenţe incredibile. Oameni cu dizabilităţi permanente şi grave, puşi pe drumuri pentru a fi reevaluaţi de comisii ale statului român, ca să poată obţine, în continuare, acele indemnizaţii de handicap, expresie a mizeriei, la limita supravieţuirii. Văzându-i pe aceşti oameni atât de umiliţi şi chinuiţi, dincolo de marile lor probleme de viaţă, putem realiza întreaga batjocură a celor care promit totul şi înapoiază suferinţă semenilor atât de vulnerabili! Ştiu, vor fi găsiţi ţapi ispăşitori în eşaloanele inferioare ale administraţiei.

Dar, hai să vă arăt cum se foloseşte suferinţa acestor oameni ca monedă electorală. Premierul Victor Ponta a fost, pe 14 octombrie 2012, la Pro TV, emisiunea După 20 de ani şi a anunţat naţiunea:

“Nu au fost prevăzuţi bani la autorităţile locale pentru însoţitorii persoanelor cu dizabilităţi. În ceea ce vorbesc eu acum, ce trebuie să dăm la rectificare sunt 200 de milioane de lei, 40 şi ceva de milioane de euro, care trebuie să meargă pentru ca în lunile noiembrie şi decembrie persoanele cu dizabilităţi să aibă aceste alocări. Astea nu au fost prevăzute în buget.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-fost-invitatul-emisiunii-dupa-20-de-ani-la-protv__l1a118415.html). Adică, iată ce “ticăloşi” au fost predecesorii din guvernele Boc şi Ungureanu, nu au lăsat bani pentru oamenii în nevoie. Trecem peste truismul că această lipsă de bani este  repetată la nesfârşit de toate guvernele din România, când e vorba de sfârşitul exerciţiului bugetar anual! Aşa se proiectează bugetul, întotdeauna! Dar ce ziceţi de asta?

Victor Ponta a revenit, a doua zi, pe 15 octombrie 2012, la Sinteza zilei, pe Antena 3, unde a anunţat:

“Am început cu finalul ca să spun oamenilor: da, reuşim şi avem bani şi de indemnizaţiile însoţitorilor, persoanelor cu dizabilităţi”. (vezi http://www.gov.ro/primul-ministrul-victor-ponta-a-participat-alaturi-de-pre-edintele-senatului-crin-antonescu-i-de-primarul-general-al-capitalei-sorin-oprescu__l1a118445.html).

Găsise bani de la o zi la alta? Sau folosea, pur şi simplu, condiţia de suflet a unor oameni în suferinţă, pentru a strânge simpatii electorale înaintea alegerilor? De altfel, nu făcea decât să repete un refren, pe care îl folosise deja! Sigur, între timp uitase! Uitase chiar că găsise bani pentru persoanele cu dizabilităţi, încă din august 2012. Când anunţa ritos, pe 23 ale lunii, într-un briefing de presă, la sfârşitul şedinţei de guvern, că:

“De asemenea, astăzi am identificat în buget şi am prevăzut, evident, prin autorităţile publice locale, banii necesari pentru o categorie cu totul şi cu totul specială, cu totul şi cu totul defavorizată de către vechiul guvern, într-o altă optică, bineînţeles şi anume, banii necesari pentru însoţitorii persoanelor cu dizabilităţi.” (vezi http://www.gov.ro/briefing-de-presa-sus-inut-de-premierul-victor-ponta-si-de-ministrul-finantelor-publice-florin-georgescu-la-finalul-edin-ei-de-guvern__l1a118078.html). Ei bine, românii au votat masiv pentru acest domn! USL este la putere! Întrebarea este dacă românii l-ar vota şef de guvern (prin alegeri parlamentare) sau preşedinte şi pe domnul din filmul de mai jos:

Eu cred că DA! Şi Pareto ar fi crezut la fel!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Crinuţu’ şi Victoraş joacă România la biliard! Nu vă fie frică! Cine pică, pică!

Posted on by
16

ponta-biliard-romania-OK

Epopeea numirii şefilor procurorilor din România a developat încă o dată nivelul precar al inteligenţei la români. O să spuneţi: Ce are inteligenţa românilor cu numirea procurorilor? Întrebare corectă! Ar fi câteva conexiuni. Să le luăm pe rând!

Mai întâi, bătălia dintre Crin şi Victor nu mai poate fi escamotată, după ce premierul şi-a exprimat opţiunea pentru un procuror băsist, Laura Codruţa Kövesi, în fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Justificările lamentabile avansate de Ponta nu fac decât să adâncească prăpastia căscată între aşteptările unui electorat ignorant până la epuizare, pe alocuri incapabil să se desprindă din desantul istoric nefinalizat şi şmenurile politice rudimentare ale noilor lideri ai neamului. Aliniamentele de susţinere şi putere politice, evidenţiate inclusiv prin angajarea masivă a unor trusturi de presă în bătălia din piaţa ofertelor electorale interaliate, sunt evidente în acest moment. Atât de evidente, încât liderii de carton ai naţiei lui Burebista nici măcar nu mai fac efortul să se ascundă după aparenţe.

„Minţim ca la Meteo” şi ne iubim ca la USL!

Canonada legitimă a Trustului Intact la adresa premierului, pe tema nominalizării lui Kövesi la şefia DNA, l-a iritat pe Victoraş, care nu şi-a ascuns dispreţul fată de Antene lansând săgeţi ţintite ironic spre jurnaliştii postului (cu trimitere directă către Dan Voiculescu), în conferinţele sale de presă: “O să o dezamăgim pe colega de la Antena 3, nu vorbim în şedinţă de procurori, nu se pun nici la PSD, nici la PNL, dacă vreţi îi punem la Antena 3, dar la PSD nu punem procurori şi nici la PNL şi deci nu avem subiectul ăsta pe ordinea de zi. Am văzut că era îngrijorare mare şi am vrut să o lămuresc de acum” (http://www.b1.ro/stiri/politica/victor-ponta-nici-psd-i-nici-pnl-nu-decid-efii-la-parchete-dar-eventual-decizia-ar-putea-fi-luata-la-antena-3-53172.html). Concentrarea forţei mediatice a Antenelor în spatele lui Crin Antonescu şi rolul acesteia în aspiraţiile prezidenţiale ale lui Crinuţ, susţinut fără rezerve de Dan Voiculescu, a dezvăluit un paradox incredibil la prima vedere. Această concentrare a devenit cel mai puternic atu, nu al USL, în bătălia cu racilele presupusului defunct regim băsist, ci al PNL în demantelarea mediatică a premierului bănuit că face jocul lui Băsescu la scară deschisă. Halal, alianţă! Aferim, bre!

Dincolo de minciunile liniştitoare cu privire la cum “mergem împreună în USL”, programul pentru România şi încrederea electoratului, cei doi competitori USL-işti, în scena politică, pregătesc de zor hăcuiala finală. Crin primeşte în PNL toată zgura fetidă a unui PDL asociat până la identificare completă cu dezastrul provocat ţării de guvernarea Băsescu clamând, sus şi tare, că luptă împotriva PDL şi a preşedintelui şi că nu face compromisuri, spre deosebire de Ponta! Frunzăverde şi Stănişoară sunt mantra “intransigenţei” crinolide, în materie de refuz al compromisului! Sigur, răspunsul este simplu! Nu bătălia împotriva lui Băsescu îl animă pe Crinuţu’, căci, dacă ar fi aşa, la cei 70% susţinere parlamentară pe care o are USL, nu ar fi nevoie să adune în PNL toate loazele PDL-iste (ca înainte de alegerile generale, când putea, măcar, să invoce nevoia de parlamentari pentru a susţine, mai puternic, guvernarea USL), ci nevoia de a-şi consolida poziţia politică, în Parlament, pentru momentul ruperii de PSD!

Înţelegerile abjecte încheiate (fie şi în eter sau în etern) de Ponta cu Băsescu, în spatele electoratului român, nu sunt decât un răspuns, la fel de legitim, la nevoia de consolidare a premierului în tranşeele politice deschise, nu împotriva preşedintelui (că, doar cu el încheie aceste aranjamente), ci împotriva actualului aliat, Crinuţu’-PNL-PC! Căci, Crinuţu’ e considerat periculos, aventurist (vezi continua invocare a suspendării preşedintelui, de către aliatul de bază al Crinuţului, după eşecul amatorist şi stupid al exerciţiului din vară), dornic de putere cu orice preţ, naţionalist stupid şi primitiv antieuropean (vezi atacurile constant puerile şi populist tembele ale Crinuţului la adresa instituţiilor europene, cum ar fi Comisia, ca să nu mai amintim de şarjele împotriva unor oficiali europeni sau americani!).

Cică, nu se poate! Pe bune?

Ca să vedem exact unde stăm, hai să listăm câteva evenimente, care au scăpat, în înlănţuirea lor (căci, altminteri, toate instituţiile de presă le-au ventilat separat şi fără noimă), presei băsiste, antibăsiste şi intergalactice, cu privire la recenta nominalizare a doamnei Kövesi, pentru poziţia de şef la DNA! Mai precis, să folosim această întâmplare ca temă centrală a unei analize a metabolismului USL, la momentul prezent! Pe 23 ianuarie 2013, preşedintele Băsescu anunţa foarte clar că vrea negociere cu premierul (sigur, formal cu ministrul justiţiei) şi cu CSM pe tema numirii procurorilor în vârful parchetelor de bază ale României: “Şi transparenţă mai înseamnă nu să ne forţăm mâna unul altuia. Transparenţă poate să însemne şi să ne întâlnim, cei trei factori implicaţi, unii mai mult, alţii mai puţin – ministrul Justiţiei, CSM şi Preşedinţie – şi să stabilim mecanismul sau omul.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14127&_PRID=lazi).

Ştim, preşedintele a spus-o de nenumărate ori, el şi-ar fi dorit pe Daniel Morar procuror general al României şi pe Laura Codruţa Kövesi şef la DNA! Practic, invita la negocieri pe acei factori din stat, care aveau şi ei rol, alături de augusta sa persoană, pe traseul nominalizare-numire, în funcţiile cu pricina: ministrul justiţiei (urma să devină Ponta interimar, fiindcă ministrul Pivniceru avea să fie votată de Parlament pentru Curtea Constituţională) şi CSM. Mai mult, chiar a încercat o negociere, în acest sens, cu premierul şi preşedinţii celor două Camere. Evident, Băsescu anunţa, voalat, prin intervenţia de mai sus că, dacă nu i se face pe plac şi nu se negociază, nu va numi pe propuşii USL în veac, cu sau fără aviz favorabil de la CSM (respinsese, deja, propunerile făcute de ministrul justiţiei Pivniceru). Legea 303 din 2004, cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor îi permite acest lucru preşedintelui, care este ultimul pe linia de decizie, la etajul superior:

“Art. 54 – (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”

Reacţiile liderilor USL au fost dure! Crinuţu’ s-a bătut, răsunător, cu pumnii în “pieptu-i de aramă” strigând sus şi tare, pe 26 ianuarie 2013: “Nu avem ce negocia în această privinţă nici noi, ca lideri de partide, nici noi sau eu, în ce mă priveşte, ca preşedinte al Senatului, preşedinţii Camerelor, primul-ministru (…)”! (http://www.mediafax.ro/politic/antonescu-nu-putem-fi-de-acord-cu-propunerile-lui-basescu-privind-procurorii-sefi-10523666). După cum se vede, vorbea şi în numele Victoraşului cel Viteaz! Este clar că erau concertaţi! Foarte interesant, Victoraş a confirmat că era inacceptabilă orice negociere, pe 28 ianuarie 2013, la postul de televiziune Digi 24:

“Realizator: Da. Preşedintele propune următoarea formulă de negociere pentru procurorii şefi: comisii ale celor trei părţi – Comisia de la Cotroceni, Comisia de la Ministerul Justiţiei, Comisia de la CSM – să se întâlnească şi să nu iasă, ca la oamenii furioşi…
Victor Ponta: Ca la conclav.
Realizator: Da, să nu iasă de acolo, până nu găsesc două nume, cu care să fie toţi de acord.
Victor Ponta: Din păcate, nu se poate.
Emil Hurezeanu: Care este varianta dumneavoastră?
Victor Ponta: Din păcate, nu se poate. Pentru că legea, pe care n-am adoptat-o noi, a adoptat-o, atunci când credea că este bună, preşedintele, în 2005, cu ministrul de atunci, spune foarte clar: Ministrul justiţiei propune, ceea ce s-a adăugat, deşi nu-i în lege, dar prin negocierea cu Bruxelles-ul, este să avem o procedură transparentă, adică, înscrieţi-vă toţi, CSM-ul avizează pozitiv sau negativ – dacă nu mă înşel, doamna Kövesi şi domnul Morar au avut aviz negativ, de la CSM, şi asta nu i-a împiedicat să fie în funcţii – şi preşedintele numeşte, adică ai, practic, un sistem cu trei axe, una singură nu-i obligatorie, cea a CSM-ului, dar ministrul şi preşedintele sunt condiţii cumulative.”( http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-jurnalul-de-seara-de-la-postul-de-televiziune-digi-24__l1a119365.html).

Foarte clar! Un NU hotărât oricărei negocieri cu preşedintele pe tema procurorilor-şefi ai României! Ce face Băsescu? Pe 25 martie, scoate din calcul prezenţa lui Morar în cursa pentru funcţia de procuror general şi îl numeşte judecător la Curtea Constituţională, pentru un mandat care începe pe 9 iunie 2013! Aproape concomitent, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) prelungeşte cu şase luni mandatul lui Daniel Morar, ca prim-adjunct al procurorului general al României, mandat care expira pe 2 aprilie, menţinându-se astfel influenţa totală a lui Băsescu în sistem. Aparent, Băsescu ceda un pion important în bătălia pentru controlul parchetelor, prin deplasarea lui Morar spre instanţa constituţională! La o privire atentă, însă, prezenţa lui Morar în Curtea Constituţionala este de o importanţă maximă pentru gestiunea conglomeratului de teme de pe masa forului constituţional, mai ales din perspectiva revizuirii Constituţiei! Căci, în acest proces, în care Băsescu are mize extrem de importante, aliniamentele de putere politică din rândul magistraţilor constituţionali vor juca un rol esenţial. All in all, Băsescu făcea, totuşi, o concesie semnificativă lui Victoraş retrăgându-l pe Morar!

Preşedinţi şi Premieri – mână-n mână ca şi ieri!

Ce face Ponta? Pe 29 martie (după ce preluase interimatul la justiţie) enunţă foarte clar, uluitor, un principiu total nou, fundamental diferit de declaraţia din 28 ianuarie, de data asta, chiar pe postul Antena 3:

“Realizator: Propunerea o face primul ministru, ca ministru interimar al justiţiei. Ce anume ar trebui să se întâmple până săptămâna viitoare ca să ştiţi pe cine veţi propune?
Victor Ponta: Să am o discuţie cu cei de care depinde ca propunerea mea să fie pusă în practică. Doamna ministru Pivniceru a făcut două propuneri – după părerea mea, foarte bune amândouă – şi, din păcate, dincolo de faptul că au fost terfeliţi cei doi procurori prin presa domnului Băsescu, nu s-a întâmplat nimic” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-la-ordinea-zilei-la-antena-3-prima-parte__l1a119691.html). Adică, Victoraş accepta discuţii cu preşedintele, după ce clamase că asta este ilegal, pe 28 ianuarie! Niciun cuvânt despre negocieri! Doar o discuţie, dar ce diferenţă faţă de nimic!

Tot pe 29 martie, Băsescu spusese, la congresul avocaţilor: “Mă uitam chiar ieri, era un politician cu înaltă funcţie într-un partid care spunea: să se vină să negociem procurorii, desemnarea de procurori. Asta arată cât de în urmă poate rămâne un politician sau chiar clasa politică, dacă el exprimă dorinţa clasei politice. Desemnarea procurorilor este o chestiune de asumare, iar eu am susţinut acest lucru tot timpul. Avem legea, aşa cum o avem, care spune clar: propune ministrul Justiţiei, avizează CSM, decide preşedintele. Vreau să ştiţi că sunt cel care a fost împotriva organizării acelei selecţii la Ministerul de Justiţie pentru că o selecţie nu înseamnă asumarea. Ca preşedinte, ca ministru al Justiţiei, mâine spui: îmi pare rău, el a ieşit din concurs. Când discutăm de Parchetul General, de DNA, de DIICOT, cei care fac desemnarea trebuie să-şi asume responsabilitatea că au desemnat nişte oameni extrem de valoroşi din punct de vedere profesional, nişte oameni capabili să ducă misiunea Parchetului înainte, şi nu s-o negocieze cu politicieni”( http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14241&_PRID=lazi).

Adică, nu negociem nimic, suntem oameni serioşi (mai corect, nu mai negociem, dă prost la proşti, dar, poate, discutăm), hai să ne asumăm rapid, conform legii, nominalizările şi numirile pentru procurori, fără selecţii şi proceduri îndelungate, Comisia Europeană va accepta numirea rapidă, dacă este cine trebuie şi, uite, pisicule Ponta, eu am renunţat la Morar! Tu accept-o pe Kövesi, care e bine văzută în SUA şi la Bruxelles, toată lumea va fi mulţumită, eu îmi întăresc controlul asupra parchetului anticorupţie, care mă interesează, tu te pui bine cu Europa şi, mai ales, cu mine, iau din presiunea pe care am pus-o pe tine şi te ajut să te baţi cu Crinuţu’ care nu înţelege nimic şi cu Dan Voiculescu, care înţelege mult, dar prost! Asta este parafrazarea mesajului lui Băsescu către Victoraş, care, ce credeţi, iată ce zice pe postul lui Dan Voiculescu:

“Realizator: Ştiţi că preşedintele a spus astăzi că numirile astea – propunerile, de fapt – nu se negociază, se asumă; şi dă de înţeles că dvs. n-aţi avea ce negocia cu nimeni şi că trebuie să vă asumaţi nişte propuneri. În funcţie de ce vă veţi asuma aceste propuneri?
Victor Ponta: În funcţie de posibilitatea ca doi oameni acceptaţi în rândul magistraţilor, în rândul procurorilor, dar şi – că nu mă ascund după degete – de partenerii noştri europeni, pot să fie după aceea numiţi de către preşedintele în funcţie. Cel pe care nu l-aş fi propus niciodată – şi nu e niciun secret – e domnul Morar” (http://www.gov.ro/participarea-primului-ministru-victor-ponta-la-emisiunea-la-ordinea-zilei-la-antena-3-prima-parte__l1a119691.html).

Adică, Victoraş a recitat întocmai şi la timp, conform Regulamentului de Gardă şi Garnizoană, exact ce glăsuise Râul şi Ramul Planetei Românica, însuşi El Presidente! Ce avem noi aici, cum ar zice colegii de la Antena 3? Avem un preşedinte, Băsescu, foarte înclinat să negocieze (ulterior, va zice că nu negociază, evident, dădea prost, doar asumă) cele două funcţii de şefi ai procurorilor în România, pentru a-i fi lui bine! El Presidente, în prima fază, îi dorea tot pe Morar şi Kövesi, în funcţiile cheie! Avem pe stăpânii României, votaţi de români, liderii USL, care spun un NU hotărât avansurilor prezidenţiale! Victoraş e mai nuanţat ca Crinuţu’! El zice NU doar lui Morar! Ce face Băsescu? Zice: OK! Iată, îl retrag pe Morar! Mai negociem ceva? Ce zice Ponta? Zice: OK, El Comandante, ţi-o dau pe Kövesi, nu mai e nimic de negociat, m-ai pus bine cu Europa, îl lăsăm în offside pe penibilul de Crin! Crinuţu’, care nu înţelege nimic, e luat prin surprindere şi încep presiunile de tot felul, mai ales mediatice, prin reacţia dură şi stimulativă la adresa Crinuţului din partea Antenei 3.

Şovăieli şi Răzgândeli, cu Morar şi Socoteli

Ponta pare să şovăie (e prieten cu Şova, dacă nu ştiaţi, un şovăitor de tradiţie în PSD) în faţa perspectivei de a pierde din susţinerea electoratului USL, radical antibăsist, dar se redresează rapid, după două răzgândeli. Mai precis, pe 2 aprilie, după întâlnirea cu secţia de procurori a CSM (când Ponta a vrut să fie politically correct şi să se întâlnească şi cu ei), ăia neavând azimutul de la Băsescu, au anunţat că fac procedură de durată, conform solicitării Comisiei! Adică i-au dat flit astronomic premierului, care voia aviz rapid de la CSM, pe nominalizări convenite cu El Comandante Supremo de las Fuerzas Armadas! Ponta a fost descumpănit, nu a înţeles (ştia că CSM-ul e la ordinul lui Băsescu) şi a crezut că s-a răzgândit Băsescu, aşadar a dat înapoi anunţând că va numi un ministru al justiţiei propus de liberali, care să facă nominalizările pentru procurori.

Până a doua zi, 3 aprilie, Hermes, pristavul zeilor, cu al lui caduceu înaripat, a venit seara, la geam, la prea îngânduratul Victoraş şi i-a spus: “Victore, Victore!” Premierul a răspuns: “Da, stăpâne, slăvită-ţi fie răsuflarea curată!” Hermes a şoptit ca un abur: “Rămâne cum am vorbit în vis”! Şi premierul răsuflă uşurat! Mai ales că domnul Morar, prezent la şedinţa CSM, unde s-a decis procedura îndelungată, era om de încredere al lui Băsescu şi, evident, premierul a crezut că s-a schimbat viziunea preşedintelui, de vreme ce însuşi Morar vorbea aiurea despre proceduri îndelungate. Mai mult, Morar a ieşit, în aceeaşi zi fatidică, pe 2 aprilie, la România TV şi a desfiinţat-o pe Kövesi pronunţându-se pentru oameni recrutaţi din DNA pe poziţiile de vârf de acolo şi mergând chiar pe ideea că CSM se poate opune preşedintelui.

Aşa că odată se revigoră premierul (după asigurările date de pristavul zeilor) şi, pe 3 aprilie, trimise epistolă la CSM, cu Kövesi cap de listă pentru DNA! Stupoare, unde? Evident, la PNL! Crinuţu’ îşi pierde cumpătul şi, ghidonat stupid de călăuza Dan Voiculescu (un gafeur politic prin excelenţă), se dezlănţuie, vom vedea cum, împotriva lui Ponta! Între timp, El Presidente văzând că pupilul Morar (sireacu’ Morar, va daţi seama, boieri dumneavoastră, ce o fi fost în sufletul lui, după ce Gigantul l-a trimis la Curtea Constituţională luându-i lumina ochilor, precum Justiţiei, adică lăsându-l fără jocul preferat la procuratură) a luat-o pe mirişte şi cât pe-aci să-i strice şmenul cu procurorii, a ieşit, pe 4 aprilie, cu nimbul său olimpian, la lămuriri! Ca să-l asigure pe Victoraş, pe americani, pe Barroso, pe Calea Lactee şi pe Univers (ca persoane fizice, toţi) că vorba marinarului e vorbă! Şi l-a făcut terci pe Morar: “Este responsabilitatea ministrului Justiţiei pe cine desemnează, pe cine propune şi nu o responsabilitate nici a societăţii civile, nici a partidelor politice şi, pun accentul în mod deosebit, nici a partidelor politice, nici a procurorilor. Nu procurorii decid nominalizările” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14252&_PRID=ag).

Şi ca să fie şi mai clar, apropo de Morar, care îndrăznise să spună că Laura Codruţa nu e bună pentru DNA, pentru că nu provine chiar de acolo, Colosul a scrâşnit printre dinţi aruncând fulgere din priviri: “Nimeni n-a îndrăznit să spună că nu poţi să treci de la DIICOT într-o structură de anchete penale a Parchetului General, să conduci acea direcţie”(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14252&_PRID=ag).

O, ho, ho! De unde, temutul Morar se înfiripase ca o volbură a furtunii peste bietul Victoraş, care voia să o pună pe Codruţa Laura la DNA, odată fala lui cea mândră (scuzaţi pleonasmul) se prăbuşi în fasolea plină de oarece produse de dezasimilaţie (să le zicem, eufemistic, mucozităţi!) împingându-l pe gladiatorul anticorupţie spre bâlbe penibile şi scuze umile, aşa cum se cade faţă de stăpânul firii şi al tuturor animalelor din ţară, până la Homo Sapiens Intelligens, care la noi e doar Fossilis! Căci, pe 5 aprilie, nemaisuportând stigmatul zeilor, Morar se prăbuşi din înalturi în colbul propriilor zbateri nefericite. Şi declamă patetic că nici în ruptul capului nu a pohtit el să pună oprelişti voinţei Divinului (ca să nu zic a Prea Ilustrului) în numirea procurorului-şef la DNA! Aveţi prestaţia lui Morar aici, file audio (13morar-balbe-nu a vrut deranj pt basescu5apr). Care Morar, sireacu’, emoţionat de tâmpenia pe care o făcuse, mai şi glăsui cum s-a retras el din cursa pentru şefia Parchetului General, ca să-i dea preşedintelui “marja de a negocia” numirile pentru şefii procurorilor! Ascultaţi aici file audio (13morar-marja de negociere pt basescu5apr)! Wow! L-a luat gura pe dinainte! Păi, nu stabiliserăm că nu e vorba de negocieri? Că e asumare! Că e cool! E cam End of Story!

Aşadar, dragi votanţi USL! Ce aţi înţeles voi? Că Băsescu nu a negociat cu Ponta? Că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase? Că nu a fost nicio înţelegere între ei? Că nu au comunicat, că nu s-au pus de acord, că nu au şmenuit până la epuizare, politic şi în toate felurile, numirile astea, cu încălcarea tuturor angajamentelor faţă de voi, natură, munţii Carpaţi şi albastrul de Voroneţ? Că Victoraş aşa zice, că NU şi NU! Şi colegii lui de şmenuri politice, de la PSD-ul comunistoid, la fel, vai de capul lor! Deja, americanii şi britanicii au salutat procesul numirii rapide a procurorilor. Urmează Comisia Europeană! CSM, veţi vedea, va fi mult mai rapid în a da aviz, decât a anunţat nefericitul şi auto-mustratul Morar! Aşadar, Alles ist Gut, români! Votaţi USL ca să vă scape de Băsescu şi de PDL, care PDL s-a mutat la PNL ! A, să nu uit? Câţi aţi votat la referendum, în vară, pentru demiterea lui Băsescu? 7,4 milioane? Wow! Sunteţi aşa de mulţi, din ăştia, în România şi în lume? Cum, chiar aţi crezut că scăpaţi de el, aşa? Cu Crinuţu’ şi Victoraşu’ la butoane? OK, lasă, mergeţi data viitoare, când vă cheamă Dan Voiculescu, mergeţi cu încredere, că vine şi Laura Codruţa cu voi!

Of, Crinuţu’!

Dar, Crinuţu’? Cum a reacţionat el, sireacu’, la giumbuşlucurile băsiste ale lui Victoraş? Le-a înfierat cu mânie proletară, din secunda zero şi s-a declarat sus şi tare împotriva numirii lui Kövesi la DNA! Victoraş, însă, i-a atras atenţia impetuosului coleg, pe bună dreptate, încă din 1 aprilie (helas! – ziua păcălelilor), înainte să se răzgândească de două ori: “Haideţi să stabilim un lucru. Eu am văzut punctul de vedere, îl respect. În acelaşi timp, eu o să fiu întotdeauna solidar cu colegii liberali şi când vor lua ei decizii controversate. Eu i-am sprijinit când i-au luat pe domnul Frunzăverde şi pe domnul Stănişoară, care au fost mult mai apropiaţi de domnul Traian Băsescu, decât Kövesi, iar eu pe Kövesi nu o pun vicepreşedintă la PSD, să stea liniştiţi liberalii, pe tema asta. Eu sunt solidar cu ei, îi susţin. Am responsabilitatea guvernării ţării, până la anul, când domnul Antonescu va deveni preşedinte şi trebuie să aibă o ţară pe care să o conducă” (http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-bate-obrazul-liberalilor-1030727.html). Vezi, aici, ce i-a zis Victoraş, file audio (13ponta-solidar cu liberalii-stanisoara-frunzaverde1apr).

Vă daţi seama cum e cu ţara, ca să o guvernezi, trebuie mai întâi să o ai, zice adânc şi cu tâlc Victoraşu’! Cam asta nu înţeleg Crinuţu şi Dănuţu’ (zis şi Voiculescu). Nu înţeleg că Victoraş şi El Comandante nu o să le lase nicio ţară! Săracii! Tot Victoraş l-a dojenit, atunci, pe Crinuţu’ Gură de Aur arătându-i că el nu se spală pe mâini de aberaţiile aliatului: “V-am spus ce fac eu şi eu, niciodată, nu mă spăl pe mâini, ca Pilat din Pont. Întotdeauna îmi asum. Şi ştiţi foarte bine, repet că, la momentul la care dumneavoastră eraţi foarte critici, eu am înţeles deciziile luate de PNL, le-am susţinut şi asta voi face şi în continuare”  (http://www.evz.ro/detalii/stiri/ponta-bate-obrazul-liberalilor-1030727.html). Iată, aici, glăsuirea premierului, file audio (13ponta-nu se spala pe maini ca pilat1apr).

După ce Crinuţu’ a anunţat, pe 3 aprilie, că nu “cumpără” compromisurile lui Ponta şi nu mai acceptă povestea cu “răul cel mai mic” (vezi aici file audio, 13crin-nu cumpara raul cel mai mic3apr), căci unde şi cum poate fi Kövesi mai mică decât Morar (sigur, e vorba de dimensiunea “răului”, nu a taliei), i-a liniştit pe toţi proştii din România şi de aiurea: “USL nu se rupe”! Hai, măi, că mi-au dat lacrimile (uite aici glăsuirea, file audio, 13crin-ruperea usl era varianta-nu rupem3apr)! Păi, cum vine asta? Nu mai acceptăm răul cel mai mic, adică pe Kövesi în locul lui Morar, dar mergem în continuare cu răul cel mai mic, adică, iată, cu USL, în loc de răul mai mare, care ar fi ruperea USL? Aaaaa! Mai ales că mergem aşa, USL, cu “pagini rupte”! Aşa a zis Crinuţu’ Gură Bogată, că a rupt pagina Justiţie din programul USL şi angajamentul fată de români! Uite aici, file audio (13crin-rupem fila justitie3apr)! Aţi înţeles, bre! Am rupt o pagină din carte! Care-i problema? Au mai fost şi vor mai fi şi altele! Rupte! Citiţi-o aşa, cu pagini lipsă, că-i pentru proşti! Trăiască USL şi cei 7,4 milioane de români care au sperat! Plus milioanele de români care au votat USL la alegeri! Dragilor, vă meritaţi unii pe alţii!

Şi, pentru încheiere, data viitoare când vă mai lăsaţi seduşi de fermecătoarea USL şi vreţi să vă iubiţi cu ea, încercaţi să fiţi treji şi căscaţi bine ochii. E frumoasă, e adevărată, dar…mai bine, vedeţi filmul!