Securitatea lui Ceauşescu şi Frăţia Băsescu-Assad mai Tari ca Alianţa României cu America

base-bashar-obama 2

Este 11 septembrie! O zi de pioasă rememorare! Am ascultat speech-ul lui Obama, în această dimineaţă, la ora 4:00 (ora României)! Mulţi români erau prea şocaţi de acel 2-0 administrat de ieniceri, pe câmpul de la “Călugăreni”, din Arena Naţională, ca să mai aibă grija lui Obama! Sau a lumii! Sau a sutelor de copii gazaţi la Damasc de cel mai abominabil regim al acestui secol! Aşa că, firesc, dormeau obosiţi, după şocul de aseară!

Înfrângerea a fost cam usturătoare, dar nu am nicio îndoială că o vom prezenta ca pe o victorie, exact aşa cum am procedat cu privire la anul 1595, când Mihai zis Viteazul, pe la noi, a suferit o înfrângere similară. Tot din partea lor! Nu-i vorbă, noi învăţăm despre victoria românească de la Călugăreni în manualele de istorie! Nici vorbă de înfrângere! Aşa a lăsat, cu limbă de moarte, Nicolae Bălcescu! Şi a ţinut până azi! Şi va mai ţine ceva sute de ani de acum încolo!

Vorba lui Putin: “Kerry este un mincinos”! Oooo! Mai bine să fiu atent! Nu te joci cu patriotismul născut pe minciună al românilor! Avem şi statuie la Universitate! A lui Mihai Viteazul! Cu securea în mână, ca la Călugăreni, de unde s-a retras fugind, după ce i-a “bătut” pe turci! Acei turci, cărora nimeni nu le-a spus că i-a “bătut” Mihai Viteazul, drept pentru care, după ce au luat “bătaie”, au ocupat toată Ţara Românească. Aşa o zice la strategia militară. Ăla care fuge de pe câmpul de luptă şi ţara lui e ocupată de inamic, după aceea, este declarat învingător! Şi are şi statuie la Universitate! Şi, dacă nu tăia Băsescu salariile, avea şi el statuie! Mai mare ca a lui Mihai Viteazul! Fără secure! Cu multe ţepe împrejur! Aşa, o să ne mulţumim doar cu statuile Regelui Florin Cioabă şi a Mihaelei Rădulescu!

Moarte la Damasc şi “gentileţea” de a o aştepta cuminte, din nou

Obama a arătat lumii de ce a hotărât să lovească militar Siria! Chirurgical! Ţintit! Pentru a descuraja şi degrada (deter and degrade) pontenţialul militar al regimului Assad. Fără trupe americane pe pământ sirian! Cu forţa rachetelor de pe armada aero-navală, pe care a concentrat-o în largul coastelor siriene!

Obama a arătat, încă o dată, că nu poate exista decât o soluţie politică negociată a conflictului intern din Siria! Că nu va face el schimbare de regim acolo. Că, deşi avea autoritatea să lovească Siria, a dorit să primească susţinerea Congresului pentru atac! Bashar al-Assad a folosit arme chimice împotriva propriului popor, ne-a informat Obama! Deja, nimeni nu mai contestă atacul cu gaze de luptă, iar Assad a recunoscut că are arme chimice, deşi spune că nu e vinovat! Rebelii, pe care i-au acuzat Assad şi Rusia de atacul chimic, nu au astfel de capabilităţi, la asemenea anvergură, cum s-a întâmplat pe 21 august, lucru demonstrat de serviciile speciale din Regatul Unit, SUA, Franţa şi Germania.

Armele chimice ale lui Assad sunt o ameninţare pentru securitatea naţională a Americii şi a aliaţilor săi din Orientul Mijlociu! Dar nu o ameninţare iminentă! De aceea, Obama a dorit o susţinere din partea Congresului! Assad trebuia oprit în a folosi arme de distrugere în masă! Sunt unii, în lume, care spun că nu Assad le-a folosit! Aşa a zis şi Assad! Iniţial, Assad a afirmat că nici nu are arme chimice! Între timp, s-a mai gândit! Da, are! Ba, mai mult! După ce americanii au lansat zeflemitor ideea, Assad a zis că este gata să cedeze tot arsenalul pe care îl are! Sigur, pe care nu l-a folosit, dar îl are!

1.429 de sirieni, printre care 426 de copii, au fost gazaţi la Damasc, pe 21 august! Conform lui Assad, au fost ucişi de rebeli! Sau de Dumnezeul nostru! Nu se ştie! Ruşii au devenit, subit, flexibili şi ingenioşi! Vor să se întoarcă în Consiliul de Securitate, pe care îl ţin blocat de vreo doi ani, pentru a pecetlui dezarmarea chimică, „de bună voie şi nesilită de nimeni”, a lui Assad! Care, în sfârşit, a descoperit că are arme, pentru a se dezarma! Înduioşător!

Obama a zis OK! A cerut amânarea votului în Congres şi a dat drumul diplomaţiei! În povestea asta, poziţia lumii a fost diversă! Noi, românii, am fost alături de aliaţii americani! Cică! Cei care au extins umbrela de securitate asupra noastră! Nu o să vă vină să credeţi! Pe 6 septembrie 2013, în marginea Reuniunii G 20, din Sankt Petersbug, 11 ţări au hotărât că o ripostă a comunităţii internaţionale împotriva Siriei este corectă şi inevitabilă. Declaraţia adoptată cu acest prilej preciza:

The world cannot wait for endless failed processes that can only lead to increased suffering in Syria and regional instabilityWe support efforts undertaken by the United States and other countries to reinforce the prohibition on the use of chemical weapons.” (http://www.whitehouse.gov/the-press-office/2013/09/06/joint-statement-syria).

Adică:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Sensul lui “reinforce”, în document, indică folosirea forţei, atât în limbajul diplomatic internaţional, cât şi în textul instrumentelor juridice internaţionale. Pe 9 septembrie, Traian Băsescu, preşedintele tuturor românilor, a ieşit cu un comunicat pentru presă, referitor la poziţia României faţă de documentul celor 11 ţări menţionate mai sus. Practic, ne-a citit ce scrie în Declaraţia celor 11, poporul român fiind recunoscut ca analfabet şi, probabil, incapabil, în viziunea preşedintelui, să citească textul comunicatului de pe site-ul preşedinţiei:

Aş vrea să enumăr cele 11 state semnatare sau iniţiatoare ale declaraţiei, pentru că şi România a devenit semnatara acestei declaraţii. Cele 11 state sunt: Australia, Canada, Franţa, Italia, Japonia, Republica Coreea, Arabia Saudită, Spania, Turcia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Ralierea lui Băsescu la…Assad!

Preşedintele Suprem s-a grăbit apoi să ne atragă atenţia: “iar România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor”.

Atunci, cum se potriveşte fraza următoare: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii.

Păi, cum se raliază România Declaraţiei celor 11, dacă este împotriva folosirii “forţei armelor”?

Zice Băsescu: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat, o decizie militară nu trebuie adoptată înainte de prezentarea raportului experţilor ONU şi o soluţie negociată, care să se finalizeze prin alegeri libere în Siria, este cea pe care România o susţine fără rezerve.”

Foarte bine! Şi SUA susţin o soluţie negociată pentru conflictul intern din Siria! Şi toţi cei 11. Declaraţia celor 11 spune exact asta: “We are committed to a political solution”. Adică: “Suntem angajaţi pentru o soluţie politică

Pe 6 septembrie 2013, purtătorul de cuvânt oficial al Departamentului de Stat, Marie Harf, explica foarte pe înţelesul oricui:

But we’ve been clear, again, that the process through that, that that needs to happen through, is a political solution through a Geneva process, which is in the best interest of the Syrian people and ultimately has the best chance for this process to succeed.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213879.htm).

Adică:

Dar noi am fost foarte clari, încă o dată, procesul de care este nevoie acum este o soluţie politică, printr-un proces la Geneva, care este cel mai mult spre folosul poporului sirian şi are, în cele din urmă, cele mai mari şanse să reuşească.”

Aşadar, de ce insistă Băsescu asupra ideii de soluţie politică negociată, de vreme ce chiar textul Declaraţiei celor 11 subliniază asta?

Să ne întoarcem la Harf! Ce voia să spună? (Fictiv) “Sigur, noi americanii suntem pentru o soluţie politică la criza internă din Siria! Dar, una-i una şi alta-i alta! Soluţia să fie politică, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lovim militar Siria, pentru folosirea armelor chimice! Nu ne amestecăm în echilibrul de forţe din teren, doar îl avertizăm pe Assad că nu poate fi tolerat ca pericol pentru securitatea internaţională, aruncând cu gaze de luptă în propriul popor! Sau, mai simplu spus, da, suntem pentru o soluţie politică, dar ea poate fi atinsă doar dacă Assad ştie că va fi făcut răspunzător pentru crimele sale, inclusiv prin forţa militară”!

Explicaţii pentru proşti

Cum adică, Băsescu zice că trebuie “evitat conflictul militar”? Amestecă rezolvarea politică a crizei interne din Siria cu un atac militar limitat, pentru a forţa regimul Assad să nu mai folosească armele de distrugere în masă? Or, soluţia politică nu intră în coliziune cu un atac limitat asupra regimului Assad! Dimpotrivă! O spune, ca pentru proşti, premierul francez, Jean-Marc Ayrault, pe 5 septembrie 2013, în faţa Adunării Naţionale, la Paris. Practic, nu poate exista soluţie politică fără acţiune militară:

Ne pas réagir, ce serait enfin fermer la porte à un règlement politique du conflit syrien. Oui, Mesdames et Messieurs les Députés, la solution à la crise syrienne sera politique et non militaire. Mais regardons la réalité en face : si nous ne mettons pas un coup d’arrêt à de tels agissements du régime, il n’y aura pas de solution politique!(http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“A nu reacţiona, ar însemna să închidem poarta unei rezolvări politice a conflictului sirian. Da, doamnelor şi domnilor deputaţi, soluţia crizei siriene va fi una politică şi nu militară. Dar să privim realitatea în faţă: dacă nu punem capăt unor astfel de acţiuni ale regimului, nu va exista soluţie politică”!

Şi mai clar explică ministrul de externe francez, Laurent Fabius, pe 4 septembrie 2013, tot în Adunarea Naţională de la Paris, când reiterează că acţiunea militară este premisa unei soluţii politice:

“Enfin, l’action n’est pas contradictoire avec une solution politique. Bien au contraire, elle en est une condition” (http://basedoc.diplomatie.gouv.fr/exl-doc/FranceDiplomatie/PDF/bafr2013-09-05.pdf).

Adică:

“În sfârşit, acţiunea nu este în contradicţie cu o soluţie politică. Dimpotrivă, este o condiţie pentru ea.”

Exact ce spune Declaraţia celor 11, din 6 septembrie 2013:

Lumea nu poate aştepta procese eşuate fără sfârşit, care pot doar să ducă la suferinţe sporite în Siria şi la instabilitate regională. Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Atunci, ce vrea să zică Băsescu prin: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat”?

Numai că, Declaraţia celor 11 nu spune doar că trebuie acţionat militar. Spune şi de ce:

“Signatories have consistently supported a strong UN Security Council Resolution, given the Security Council’s responsibilities to lead the international response, but recognize that the Council remains paralyzed as it has been for two and a half years. ”

Adică:

“Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate”,

La asta, Băsescu zice cu dezinvoltură:  “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”  Tare, nu?

Şi, pentru a “lămuri” total poziţia României:

N-aş vrea să revin la un lucru pe care l-am mai spus, îl reamintesc totuşi: soluţia militară, indiferent cât de soft şi de precisă ar fi, implică riscuri, riscuri majore – în primul rând riscul de reacţie a Damascului, de reacţie militară; în al doilea rând – riscul de extindere a conflictului la nivel regional având în vedere că pe teritoriul Siriei acţionează foarte multe formaţiuni militare sau militarizate care nu sunt sub control politic – şi aici discutăm şi de Hezbollah şi de formaţiuni ale insurgenţei care ţin de Al-Qaeda ş.a.m.d.

Şanse pentru criminali şi “conflicte militare evitate” pentru a-i ţine la putere

Adică, din nou, “soluţia militară” amestecată cu soluţia politică! Băsescu nu e de acord cu nicio “soluţie militară”, nici soft, nici “precisă”, de niciun fel, că uite ce se întâmplă! OK! Nu am nimic împotrivă ca domnul Băsescu să vrea NIMIC în materie de a opri pe criminalul Assad să-şi omoare poporul! Dar, România? Oricum, ţara noastră nu ar participa la nicio acţiune militară, nefiind solicitată şi neavând capabilităţi în acest sens!

După discursul din 10 septembrie (ora Coastei de Est), 11 septembrie la noi, Obama a hotărât să-i dea o şansă criminalului Assad să se dezarmeze! E bine că a făcut asta, fiindcă lumea trebuie să vadă că aceşti criminali nu ştiu să se dezarmeze, chiar şi atunci când sunt speriaţi de moarte! Dar, Băsescu, cică, se ralia la o Declaraţie a celor 11, care vorbeşte de acţiune militară pentru a face posibilă o soluţie politică.

Adică, Declaraţia celor 11 zice: “Semnatarii au susţinut constant o rezoluţie puternică a Consiliului de Securitate al ONU având în vedere responsabilităţile Consiliului de Securitate de a iniţia un răspuns internaţional, dar recunosc că acest Consiliu rămâne paralizat, aşa cum a fost în ultimii doi ani şi jumătate.

Iar Băsescu zice: “România este una din ţările care susţin fără rezerve nevoia ca problemele de acest gen să fie rezolvate în Consiliul de Securitate, şi nu cu forţa armelor.”

Declaraţia celor 11 spune: “Susţinem eforturile Statelor Unite şi ale altor ţări pentru impunerea (reinforce) interzicerii folosirii armelor chimice!”

Iar, Băsescu zice: “De aceea, conflictul militar trebuie evitat!

Şi Băsescu conchide triumfător: “În ceea ce priveşte România, ea se raliază fără rezerve acestei declaraţii”!

De ce face Băsescu asta? De ce aruncă în aer Declaraţia celor 11, absolut inutil şi stupid, la prima vedere? Simplu! Împacă şi capra, şi varza! Trebuia să facă un semn către America, pe care a păcălit-o copios, până în prezent, prin slugărnicie şi solicitudine, beneficiind masiv de susţinere americană, mai ales în bătălia politică internă! Dar trebuia să-i dea un semnal şi lui Assad, de care îl leagă mii de conexiuni şi interese obscure (vezi articolul meu din pagina principală a blog-ului, “Hayssam şi „What You Need to Know”!). Practic, prin ieşirea sa la rampă, pe 9 septembrie 2013, pentru a anunţa poporul că se alătură celor 11 ţări, a făcut el însuşi o declaraţie de loialitate faţă de regimul Assad! Nu faţă de America! Nu faţă de România şi aliaţii săi cei mai importanţi, SUA şi Franţa!

Asta spune cu atât mai multe despre România, cu cât, încă de pe 5 septembrie 2013, aşadar înainte de emiterea Declaraţiei celor 11 (6 septembrie), România informase Departamentul de Stat că susţinem ferm o acţiune militară a SUA împotriva Siriei, alături de alte ţări! Iată declaraţia purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, doamna Jen Psaki, din 5 septembrie 2013:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Denmark, France, Poland, Romania, and Turkey. (…)

MS. PSAKI: Have publicly and explicitly expressed support for U.S. military action.” (http://www.state.gov/r/pa/prs/dpb/2013/09/213851.htm).

Adică:

MS. PSAKI: Okay. Australia, Albania, Kosovo, Canada, Danemarca, Franţa, Polonia, România şi Turcia. (…)

MS. PSAKI: Au exprimat public şi explicit susţinerea pentru acţiunea militară a SUA.

Întrebare: Când a exprimat România, public, susţinerea pentru o acţiune militară a SUA împotriva Siriei? Că nici măcar în 9 septembrie, prin vocea preşedintelui, care, pasămite, se ralia Declaraţiei celor 11, nu avem aşa ceva! Dimpotrivă, avem, mai degrabă, o poziţie de susţinere a regimului Assad, darămite de aprobare a unui atac american asupra Siriei! Băsescu şi ciracii săi, din diplomaţia, culmea, lui Titus Corlăţean şi Victor Ponta, au fost aşa de atenţi să nu-l supere pe Assad, încât au trimis sprijinul “public” pentru America, la Departamentul de Stat, prin canale confidenţiale! Că nimeni nu a ştiut de acel sprijin “public”!

Lista loviturilor americane pentru liniştea lui Assad

Aşadar, pe 9 septembrie, Băsescu îi transmitea lui Assad, pur şi simplu, să stea liniştit, că SUA nu vor ataca silozurile armelor sale chimice:

“Însă, aici, aş vrea să fac o precizare, cu privire la soluţia militară: ea, dacă se va utiliza, se va utiliza împotriva infrastructurilor militare sau a resurselor aviaţiei siriene sau a resurselor artileriei siriene sau a unităţilor de tancuri, a depozitelor de muniţii, cu o singură excepţie – depozitele cu muniţie chimică, pentru că lovirea acestora înseamnă generarea unui dezastru chimic şi n-aş vrea să vedem situaţia în care singura şansă a regimului rămâne muniţia chimică.” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14516&_PRID=lazi).

Dar, de când face publică, un lider politic din România, lista ţintelor atacului american asupra Siriei? Liniştindu-l pe Assad, că preţioasele sale arme chimice nu vor fi atinse!  Pe 5 septembrie 2013,  secretarul de presă al Pentagonului, George Little, a explicat pentru toţi prietenii lui Assad:

“To be clear, stockpiles of chemical weapons, sarin and VX, those are not in the target set. It’s the infrastructure and the capability to employ those weapons that are the target set.” (http://www.defense.gov/transcripts/transcript.aspx?transcriptid=5304).

Aşadar:

“Ca să fie clar, silozurile de arme chimice, sarin şi VX , nu sunt pe lista ţintelor. Infrastructura şi capabilitatea de a folosi aceste arme sunt pe lista ţintelor”.

Sigur, mai sunt şi marii analişti militari ai neamului, patrioţi şi naţionalişti români, cum este Răducu Tudor, care au informat cu dezinvoltură naţiunea că americanii vor bombarda exact silozurile chimice: „În Declaraţia, semnată şi de România, nu se închide complet varianta unui atac fără trupe la sol împotriva Siriei. Această declaraţie va fi folosită de Statele Unite, din punctul meu de vedere, ca dovadă a sprijinului politic internaţional pe care îl au pentru a lansa lovituri punctuale, chirurgicale asupra unor locaţii militare ale Siriei, locaţii care adăpostesc arme chimice şi care pun în pericol, în mod continuu, populaţia Siriei”! (ascultă file audio* 13radu tudor-0americanii vor lovi silozurile cu arme chimice9sep). Omul este „genial”!

Şi, acum, am şi eu nişte întrebări pentru dumneavoastră! De ce au permis Ponta şi Antonescu această declaraţie de dragoste a lui Băsescu faţă de Assad? De ce nu a ieşit imediat un comunicat MAE care să pună lucrurile la punct?

Priviţi filmuleţul de mai jos, cu mare atenţie! Dacă aveţi o fire emoţională mai accentuată, mai bine nu-l vizionaţi! Am fost atent să nu redau scene cu atrocităţi oribile! Sunt mii astfel de scene în dovezile video împotriva regimului Assad! În filmuleţ veţi vedea o mamă siriană care îşi ia rămas bun de la copiii ucişi de criminalul Assad! Ucişi de gaze de luptă, pe care opoziţia din Siria, cu sau fără facţiunile Al Qaeda, cu sau fără ce aţi vrea dumneavoastră, nu a avut mijloacele tehnice pentru a le folosi într-un atac de asemenea amploare!

Nu era pentru prima oară când Assad folosea gaze de luptă! Priviţi şi înţelegeţi până unde pot merge aceşti criminali! Şi decideţi dacă vă puteţi permite să aşteptaţi veşti de la un Consiliu de Securitate blocat de ruşi! Aşa cum vrea Băsescu! Şi aşa cum vor, prin tăcerea lor vinovată, domnii Ponta şi Antonescu! Care habar n-au că, pe 9 septembrie 2013, Băsescu îl „mângâia” pe creştet pe Assad şi dădea cu tifla Americii. Exact aşa cum nu ştiau nici presa din România, nici guvernul ţării sau securiştii loiali ei, din MAE, câţi or mai fi rămas pe acolo!

http://www.youtube.com/watch?v=myg0lFwQJmc

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Pentru toţi proştii noştri dragi! Nabucco era doar Na Bucco!

putin-basescu-ponta-crin2

De prin 2007, mă străduiesc să le explic proştilor de la guvernarea ţării şi din serviciile secrete dragi lui Băsescu, de ce proiectul cu privire la gazoductul Nabucco este o făcătură politică jalnică! Fără nicio legătură cu posibilitatea de a aduce gaz azer sau de altă natură asiatică (dar, nu rusesc) în Europa, pe traseul Azerbaidjan, Georgia, Turcia, România, Ungaria şi Austria, ocolind Rusia şi Ucraina. Am făcut zeci de emisiuni la televizor pe tema asta! Toate cu adresare către Băsescu, pe vremea aia iubit de toţi proştii din România, care, astăzi, se uită râgâind, cu berea în faţă, la vizitele “istorice” ale lui Ponta prin ţările cu gaz ale Asiei! Unde Ponta încearcă să obţină ce nu a reuşit Băsescu prin Nabucco!

America şi Europa pentru liniştea proştilor

Acum câteva zile, ziarele din ţara proştilor au anunţat înfiorate: “Azerii de la Şah Deniz, cei care operează exploatarea zăcământului ce ar fi putut asigura 15% din consumul anual de energie al României, au respins proiectul gazoductului Nabucco, au anunţat reprezentanţii grupului OMV, acţionar al consorţiului”. (vezi Gândul, 26 iunie 2013, http://www.gandul.info/financiar/nabucco-radiografia-unui-esec-care-a-inceput-la-opera-dupa-12-ani-de-pregatiri-romania-a-pierdut-cursa-pentru-gazele-azere-11027364). (vezi şi http://www.turkishpress.com/news.asp?id=385373). De ce l-au respins? De-aia! Fiindcă aşa am zis eu, de m-am plictisit!

Fiindcă Uniunea Europeană (în primul rând, principalele puteri comunitare, Germania şi Franţa) a folosit aşa-zisul proiect Nabucco drept paravan politic pentru ţările mai sărace din Est, care se temeau de Rusia şi de arma sa mortală Gazprom! La adăpostul acestui paravan, de pildă, Germania a perfectat aranjamente cu Rusia pentru gaz pe sub Marea Baltică! Bravo ei! A făcut ce trebuia pentru poporul său şi pentru Europa!

Fiindcă America a folosit Nabucco pentru a plusa în jocul politic cu Moscova încurajând Europa să găsească o cale alternativă la gazul rusesc, deşi ştia că nicio ţară asiatică, fost sovietică, nu va livra, strategic, gaz Europei fără aprobarea Rusiei. Era o formă de presiune minoră asupra Rusiei şi de simulare a susţinerii pentru independenţa energetică a proştilor din Europa de Est, care se uitau la americani ca la soare, prin aburii de gaz ai Gazpromului!

Şi Washington şi Moscova au ştiut constant că nu se poate! Încet, încet, au aflat toate statele şi firmele europene aflate în proiectul Nabucco! Mai puţin o ţară: România lui Băsescu, Victor, Crin şi alţii ca ei! Nu i-am auzit pe cei doi penibili să-l fi criticat, vreodată, pe Băsescu pentru aventura anti-rusească în care a aruncat România supralicitând Nabucco până la a-l transforma în cântec de luptă împotriva Rusiei! Dar, ce nu ştiau Băsescu, SRI, SIE şi Ministerul de Externe (anexa SIE) la un loc?

Reinhard Mitschek, managing director al Nabucco, povestea, în aprilie 2008, că primele cantităţi de gaz ar fi trebuit să vină, pe conductă, din zăcămintele azere de la Shah Deniz-2, care ar fi pompat în stomacul avid al Europei 8 miliarde de metri cubi de gaz (furnizori pentru Nabucco ar fi putut fi şi Kazakhstan, Irak, Egipt şi Iran, conform lui Mitschek – The first gas for the pipeline would come from Azerbaijan’s Shah Deniz-2 offshore field, which would initially supply 8bcm annually. Other potential suppliers included Kazakhstan, northern Iraq, Egypt and Iran, Mr Mitschek said.)!

Adică, mai nimic! Nu ştiau Băsescu şi Securitatea lui că brava conductă Nabucco nu ar fi putut căra decât maxim 30 de miliarde metri cubi de gaz anual? Pentru o Europă cu nevoi de 500 de miliarde de metri cubi de gaz? (Even when running at its full 30bcm a year capacity, Nabucco will supply only a small portion of Europe’s 500bcm needs. The bulk of gas will continue to come from Russia.).

În 2008, comisarul pentru relaţii externe al UE, austriaca Benita Ferrero-Waldner anunţa că preşedintele Turkmenistanului a promis şi el 10 miliarde de metri cubi de gaz pe an (Mrs Ferrero-Waldner told the FT after returning from the central Asian country: “The president . . . gave us assurances that 10bcm will be set aside for Europe in addition to possibilities in new fields to be tendered.”)!

Cică, nu e gaz!

Aşa zicea preşedintele Gurbanguly Berdymukhammedov! Preşedintele unei ţări care vindea cea mai mare parte a gazului său cui? Ghici ghicitoarea mea, dom’le Băsescu! Cui? Răspuns corect! Rusiei! Şi mai cui, după Rusia? Din nou, răspuns corect! Chinei! (Mr Berdymukhammedov has promised increased supplies to Russia, the biggest buyer of Turkmen gas, through a proposed pipeline, and to China via a long trans-Asian route planned for completion next year. A southern route to Pakistan has also been mooted.).

Bine, bine, dar cât de proşti să fim şi aşa, cu cei 10 miliarde metri cubi de gaz turkmen, de vreme ce nici dracu’ nu ştie cum i-am fi primit, în condiţiile în care toată producţia turkmenă pentru export, adică vreo 50 de miliarde de metri cubi, era acoperită de contracte până în 2028? Iar rezervele imense ale ţării, încă neexplorate, prezentau probleme tehnice de exploatare, fără a mai lua în considerare obiecţiile politice şi juridice ale Rusiei! (Industry experts say it is unclear how or when the gas could be delivered. Virtually all current Turkmen export production, of 50bcm, is covered by contracts running to 2028. The country has big additional reserves, but these have yet to be developed. Developers face technical difficulties and legal and political objections from Russia and other Caspian shore states over reserves beneath the sea.).

Apropo, dar de unde ştiam eu toate astea, iar Băsescu şi securiştii lui nu (USL nu se născuse pe vremea aia)? Păi, e un ziar! Îi zice Financial Times! Ştiu, e secret rău! Nimeni nu ştie de el! E clasificat rău! S-au zbătut securiştii lui Băsescu, dar nimic, n-au reuşit să-l scoată din ghearele Majestăţii Sale, Regina! Zău, uite-aici: “Deal helps EU ease reliance on Russian gas”, în Financial Times, de Andrew Bounds în Bruxelles şi Isabel Gorst şi Stefan Wagstyl în Londra, Aprilie 14, 2008 (vezi http://www.ft.com/cms/s/0/25ed5916-09bd-11dd-81bf-0000779fd2ac.html?nclick_check=1).

Păi, cât de prost securist să fii, să nu citeşti, tu, măcar Financial Times? Staţi liniştiţi, că, în ciuda înjurăturilor lui Băsescu la adresa presei, nici presa română nu s-a luptat prea tare cu Nabucco! A relatat „oareceuri”, cu alte variante de conductă, dar, în fond, nu s-a agitat prea tare, ba chiar i-a ţinut isonul lui Băsescu al nostru, căci tot ce este împotriva Rusiei este drag sufletului mare şi palpitând de patriotism al presei româneşti! Trăiască! Mie îmi place de ea! Îi educă pe proşti, dom’le! Uite-i, au votat cu USL, în cele din urmă! Masiv! Bravo, bravo!

Hai la îngropat conducte!

Măi, frate, că nu citeşti Financial Times, mai înţeleg! Dar, să nu citeşti nici The Moscow Times? Asta cum e? Uite: Anatoly Medetsky, “Hungary Signs Up for South Stream”, în 29 februarie 2008, în The Moscow Times. Ce aflăm din titlu? Că, încă din 2008, Ungaria a semnat cu Rusia pentru South Stream, adică pentru o conductă rivală lui Nabucco, ce avea să aducă tot gaz rusesc în Europa! South Stream era conducta proiectată pentru gaz rusesc prin Bulgaria, pe sub Marea Neagră, spre Grecia, Italia şi Austria (urma să evite Ucraina şi problemele relaţiei tumultoase dintre ruşi şi ucraineni, cu posibilitatea blocării gazului rusesc care tranzitează Ucraina spre Europa!).

Aoleu! A fost Putin la Budapesta pentru semnarea acordului! “Nenorociţii” de unguri! Ăştia “vor să ne ia Ardealul”, e clar! Şi-au dat mâna cu ruşii! Jos cizma de pe Basarabia! Nu ne lăsăm! Toţi proştii, înfrăţiţi cu securiştii, cu Băsescu şi FSN-ul lui Ponta-Antonescu-Iliescu, “luptăm, luptăm, luptăm şi câştigăm”! “Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă”! Nu se poate, domne’! Cum aşa? Ce mai zice, domne’, la gazetă, acolo? La The Moscow Times! Cică, Putin a zis ceva de Nabucco! A îndrăznit, KGB-istul ăla? Ce-a zis, domne’? Uite-aici! Referitor la Nabucco, Putin a zis: “(…) e mai rău decât să lucrezi cu Rusia…Puteţi construi două, trei sau cinci conducte de gaz…Problema este ce pompaţi prin ele şi de unde!” (it is worse than working with Russia. … You can build two, three or five gas pipelines. The question is what products you pump through them and where you get them).

Da’, ce te interesează, bre, pe tine, ce pompăm noi prin conductă! Pompăm! Treaba noastră ce! Ştie domn’ Băsescu! Şi a adăugat rusul, cu gândul probabil la noi, proştii din România, singurii din Europa şi cei mai adevăraţi din lume: “Dacă cineva vrea să găurească pământul, să îngroape fier sub formă de conducte, vă rog, nu vă deranjăm”! (If someone wants to poke the ground to bury iron there in the form of pipes, please do, we don’t mind).

Poftim? Dar nu îi e ruşine lui Putin ăsta? Ce “nemernic”! Lasă că facem noi Nabucco singuri, să moară de necaz! Că, zicea domnul preşedinte Băsescu, pe 30 iulie 2009, la Radio România Actualităţi: “V-aş putea spune că la Consiliul din iarnă (Consiliul European de iarnă, 2009-nota. mea), Nabucco fusese scos de pe agenda priorităţilor Comisiei Europene, iar poziţia României a blocat scoaterea Nabucco de pe lista de priorităţi! Mai mult decât atât, am obţinut şi finanţare de la Comisie pentru Nabucco! Aşa vreau să le spun analiştilor diletanţi, unii chiar având eticheta de mari analişti de politică externă şi bine meritată eticheta, dar îmi aduc aminte cât de uşuratic îşi blamau preşedintele pentru că se purta! Şi ei erau inteligenţii care aveau toate detaliile, iar preşedintele nu înţelegea nimic! Iată că viaţa a demonstrat că consecvenţa (sic!) şi cunoaşterea în detaliu a realităţilor face ca, până la urmă, să câştigi” (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-a castigat30jul)!

Numai “boul e consecvent”!

Eu, unul, nu ştiu care erau “analiştii” ăia, de care zicea Băsescu, fiindcă eu nu îmi aduc aminte decât de unul: de mine! Câtă maliţie! Ei bine, pe vremea aia, nu-mi aduc aminte să fi citit un singur rând în presa română de calitate, care să-l trimită la plimbare pe Băsescu pentru Nabucco! Nici la televizor nu am văzut! Ba îmi aduc aminte de oarece osanale pentru Băsescu patriotul, pentru Băsescu cel cunoscător, pentru Băsescu pro-americanul şi salvatorul naţiei de ruşi, ţânţari, urticarie şi băşici de la soare! Răsare! Măi, şi ce bine zicea! “Consecvenţa face să câştigi”! N-a zis Băsescu maxima aia? Că “numai boul e consecvent”? (vezi http://www.gandul.info/politica/basescu-boicoteaza-referendumul-este-foarte-posibil-sa-nu-ma-prezint-la-vot-presedintele-suspendat-indeamna-pdl-sa-nu-si-trimita-reprezentanti-in-sectiile-de-votare-9898536). Ba da!

Căci, spunea Băsescu: “Eu consider Nabucco, în afara altora, un succes pentru România, pentru că, la un moment dat, rămăsese singura ţară europeană care nu abandonase proiectul în favoarea South Stream-ului”! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco un succes30jul). Auzi, singura ţară europeană care nu abandonase Nabucco! Sunt mândru, mai ales acum, că Nabucco a căzut oficial şi nu mai „îngropăm fier în pământ sub formă de conducte”! Un succes, ce mai! Cum zicea preşedintele: “În politică, întotdeauna, mai ales în politica externă, este necesară consecvenţa, bunul simţ şi seriozitatea, capacitatea de a-ţi menţine opţiunea. Flexibilitatea este şi ea una din calităţi, dar nu atunci când întrebarea este fundamentală, de genul, <<contribuim la diversificarea surselor de alimentare a Europei cu energie sau ne dăm pe doi bani?>>  Şi opţiunea mea fost cea de pe drumul mai greu, dar s-a dovedit a fi corectă“! (auzi file audio* 9basescu-rra-nabucco-consecventa-corecta30jul).

„Curat” corectă! Ne-am dat pe 0 bani! Dar, nu la ruşi! Cumva, destinul Nabucco urmează soarta României! Condusă de oameni „providenţiali”! Cum o fi, însă, să votezi ani în şir cu Băsescu, să-l idolatrizezi, pur şi simplu, şi, acum, să-i iubeşti pe Ponta şi Antonescu? Cât de tare e să-i înjuri pe ruşi, tu fiind convins că americanii vor asta de la tine, în timp ce America valsează de mama focului cu Rusia, în aplauzele audienţei europene! Cât de prost să fie cineva, consecvent altminteri, chiar mai consecvent decât boul? Şi care nu ştie că America valsează cu Rusia pe ruseşte, cât e ea de America! Uite, ca în filmul de mai jos (unde se dansează tango pe ruseşte)!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!