Dragi USL-işti! La Mulţi Ani! Ştiţi ce-i aia „Puţin La Minte”? Puţin, nu Putin!

basescu-putin-ponta-brucan2

Sigur, nu mă aştept ca USL-iştii să se uite la Dr. House! Nici chiar eu nu mă uit, că nu am timp! Ei au timp! Mai nou, semnează petiţii, după ce au fost 7,4 milioane la vot să-l dea jos pe Băsescu! Şi nu au reuşit! Lasă, că le iese cu petiţia!

Întotdeauna i-am admirat pe USL-işti! Sunt puternici şi inteligenţi! Unde am mai auzit asta? “Puternic şi inteligent”! A, nuuu! Aia era “puternic şi amărui”! V-am spus eu că îmbătrânesc! Am început să le confund! N-am să vă spun nimic, deocamdată, despre vizita Victoriei Nuland la Bucureşti! Doamna despre care spune Ponta că a venit să discute lucruri secrete la Bucureşti! O fi şi asta o justificare că a fugit de ea! Îmi creşte inima de bucurie când văd câţi români îl iubesc pe Ponta şi se vor conduşi de el. Sincer, cred că românii merită ce este “mai bun”! Sigur, Băsescu mătură pe jos cu ce este “mai bun” în poporul ăsta! Evident, Ponta nu îşi dă seama! Doar el! Şi încă vreo nu ştiu câte milioane de români! De-ai noştri! USL-işti de nădejde!

Ponta se hlizeşte şi minte! Românii îl iubesc! Minte, aşa, fără ţintă! Nu mai poate altfel, săracu’! Românii se topesc după el! Şi Crin cu ei! Speră şi el, bietul! Să fie preşedinte pe mâna lui tata-socru! Al lui Ponta, of course!

Simone Weil a scris o carte despre “Oprimare şi Libertate”. E acolo ceva fabulos! Cică “mai binele nu poate fi conceput decât prin raportare la perfect”! Adică, dacă vreţi să trăiţi “mai bine” şi dacă Ponta este “mai binele”, va trebui să găsiţi “perfectul”! Mai ţineţi minte cine vă ura: „Să trăiţi bine”? Vă daţi seama, USL-iştilor, care este nivelul dumneavoastră, dacă “perfectul”, în România, este Traian Băsescu? Căci, ce poate fi “mai perfect” decât acela care nu dă niciodată socoteală pentru nimic din ceea ce face?

Uite, spune Samuel Pufendorf, în “Despre Datoria Omului şi Cetăţeanului Conform Dreptului Natural”! Şi el se referă la “perfect”! La o “promisiune perfectă”. Cică: “Este o promisiune perfectă atunci când nu numai că intenţionez să mă ţin de cuvânt, dar şi acord celuilalt dreptul de a cere ce i-am promis, ca şi cum acel lucru i-ar aparţine”! Vedeţi, USL-iştilor? Pufendorf îl cunoştea pe Ponta! Şi vi l-a dat vouă! De acum încolo, aveţi “mai binele” şi promisiunea lui “perfectă”: să vă scape de Băsescu! Adică, de „Perfect”! Hai, mai semnaţi o petiţie, mânca-v-ar mama de băieţi deştepţi!

Moldova, ca în 2005! Adică, tot acolo!

Dar ce face Băsescu? La începutul mandatelor sale, obiectivul său declarat a fost să bage Moldova în UE! I-am atras atunci atenţia că este imposibil! În 2005, România “profundă” vibra la funambuleştile “panseuri” ale Navigatorului. Într-o emisiune televizată, i-am arătat documentele UE care făceau imposibilă proiectarea unui viitor previzibil pentru integrarea europeană a Moldovei! A fost prima şi ultima oară când Băsescu a simţit nevoia să reacţioneze imprudent la afirmaţiile mele. După aceea s-a înţelepţit şi s-a mulţumit să “copieze” argumentele şi formulele subsemnatului! Câteodată, când îi prindeau bine! Iată ce mi-a transmis, pe 4 februarie 2005, la Sfertul Academic, pe Radio România Actualităţi, conform RADOR:

“Dar voi fi un preşedinte care prima dată va gândi care este interesul românilor. Ăsta este, asta fac, indiferent care sunt convenienţele internaţionale. Care este interesul românilor? Să spun asta. Păi, asta spun. Am văzut, aseară, era un mare analist care stătea cu un calculator în faţă, într-o emisiune de vreo două ore şi, uitându-se el în calculator, nu înţelegea cum e cu Moldova, cum e cu atitudinea … Atâta timp cât Europa a spus că n-o interesează Moldova, cum îşi permite Băsescu să gândească la Moldova. Cred că dacă mai avem vreo trei de ăştia, să ne rugăm numai preşedinţi să n-ajungă, pentru că politica externă a unei ţări se bazează în primul rând pe interesul naţional, ca şi politica internă, de altfel. Şi nimeni nu are dreptul să accepte constrângeri pe care ţi le formulează alţii. Vorbesc la postul dumneavoastră pentru că sunt convins că au văzut mulţi la B1 acel mare analist care invoca un document al Comisiei Europene din 2003, care fusese cu siguranţă elaborat prin 2002 şi care nu ţinea cont de câteva realităţi de dezvoltare ulterioară în Europa de Est şi mai ales nu ţinea cont că, din 2004, vine Băsescu preşedinte al României!”

Am lăsat textul aşa cum l-a enunţat Titanul! Îngrijorat că aş putea candida eu, neica nimeni, la alegerile prezidenţiale! În loc să se fi temut de Geoană! Aşadar, asta spunea Băsescu în 2005, adresându-mi-se direct mie, care îi arătasem că Moldova nu va primi nicio proiecţie legată de aderarea la UE în viitorul previzibil! După cum puteţi observa, Europa trebuia să se închine în faţa lui Băsescu şi să primească Moldova la sânul său, fiindcă aşa voia Marele Cârmaci!

Dar ce spune zilele astea Băsescu, pe 6 ianuarie, de pildă, la aproape 10 ani de atunci, culmea, tot la B 1 TV, acolo unde aflase de la mine, în 2005, că Moldova “stă”? După reuniunea Parteneriatului Estic al UE de la Vilnius, 28-29 noiembrie 2013, Moldova are doar un Acord de Asociere cu UE parafat, nu şi semnat. Şi un Acord de Liber Schimb tot parafat. Păi, Băsescu ne spune cam aşa:

“Vreau să ne înţelegem foarte bine! Republica Moldova, ca stat independent, poate avea parcursul lui (sic!). Parcursul acestei ţări către integrare europeană, deşi Vilnius-ul nu înseamnă nicio promisiune! Repet, nicio promisiune! Doar un Acord de Asociere şi un Acord de Liber Schimb! Am insistat noi, câteva ţări, să se dea o perspectivă europeană. S-a refuzat categoric acest lucru!”. (ascultă file audio* 14basescu-1recunoaste-moldova nu are sanse eu6jan).

Ca să vezi! Eu am avut dreptate şi Băsescu nu! Aşadar, cel mai important obiectiv al lui Băsescu în raport cu Moldova, şi anume aderarea la UE, este încă o himeră! Planul Gigantului a eşuat lamentabil! Credeţi că liderii USL au observat acest „amănunt” al panopliei eşecurilor totale ale lui Băsescu, pentru a-l folosi în lupta cu maestrul schiului nautic prin politică? Nici vorbă! Habar n-au că Băsescu a recunoscut asta! Brava presă autohtonă nu a observat nici ea, căci a trecut prea mult timp din 2005, când eram cam singurul, prin România, care atrăgea atenţia că politicile europene ale lui Băsescu nu vor duce Moldova în Uniune! Mai precis, nu o vor duce nicăieri!

Moldova ca o pradă! Unde-i Ponta să o vadă?

Deşi este în război total cu Băsescu şi are nevoie să puncteze mai ales în faţa Vestului, dar şi a românilor săi, Ponta este incapabil să observe că Băsescu, fără să-şi dea seama, recunoaşte acest eşec teribil. Nu este prima „inadecvare” de proporţii a penibilei găşti de cartier numită USL, care hălăduieşte sus, în preferinţele celui mai bizar electorat din Estul Europei!

Îngrijorat că planurile sale de „reunificare” a pământurilor „româneşti” în interiorul UE s-au dezumflat ca o băşică de săpun, Băsescu nutreşte visuri de „întregitor” de operetă şi aruncă jeturi de cuvinte incandescente, despre unirea cu Moldova, drept în motorul separatist al liderilor de la Tiraspol! Care au folosit fiecare aberaţie a lui Băsescu, de-a lungul timpului, pentru propria propulsie politică şi pentru a mai bate un cui în sicriul integrităţii teritoriale a Republicii Moldova! Reacţia lui Ponta? Zero!

E cu atât mai interesant, cu cât Ponta e zero barat în ochii americanilor pierzând prin knock down fatal bătălia pentru Washington, în meciul cu Băsescu! Ei bine, tocmai politicile lui Băsescu pentru Moldova sunt prost privite de americani şi, aici, Ponta şi incompetenţii din clasa Corlăţean ar fi putut încerca o manevră de recuperare. Căci, preşedintele tocmai a declarat, pe 16 ianuarie 2014, la întoarcerea de la Bruxelles, unde a încercat să-l convingă pe preşedintele Consiliul European, Herman Van Rompuy, să susţină aventura unirii “principatelor” în varianta Băsescu cel Sfânt:

De aceea am simţit nevoia să atenţionez pe preşedintele Consiliului European că nu ne mai putem ascunde, niciunii din comunitatea europeană sau din lumea democratică, să spunem: lucrurile se rezolvă în formatul 5+2 (Rusia, Ucraina, Moldova, Transnistria, OSCE + UE şi SUA-nota mea). Nu. Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei, în calitate de forţă de prevenire a incidentelor armate, dar n-aş spune că doar acest rol a fost exercitat de militarii ruşi de pe teritoriul Transnistriei”. (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi)

Asta, după ce ambasadorul american la OSCE, Daniel Baer, precizase pentru Consiliul Permanent de la Viena, pe 21 noiembrie 2013, răspunzând şefului Misiunii OSCE în Moldova, care este tot o americancă, Jennifer Brush:

“Statele Unite rămân angajate pentru a lucra cu ceilalţi parteneri din formatul 5+2, pentru a găsi o rezolvare cuprinzătoare, care să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Moldovei şi să ofere un statut special pentru regiunea Transnistria!” (The United States remains committed to working with the other 5+2 partners to find a comprehensive settlement that respects the sovereignty and territorial integrity of Moldova and affords a special status for the Transnistria region.) (http://osce.usmission.gov/nov_21_13_moldova.html).

Coliziune totală între aberaţiile lui Băsescu şi poziţia americană! Ce face Ponta, care are nevoie ca de aer să găsească puncte comune cu Washington-ul, în detrimentul lui Băsescu? Pur şi simplu, nu sesizează! Între două minciuni, molipsit de colegul de pridvor USL-ist, Crin cel Frumos Mirositor a Parfum de Molii, Ministerul de Externe, condus de cea mai strălucitoare “stalagmită” a diplomaţie române, din clasa Corlăţean, tace cu aplomb! Iar Băsescu bâjbâie prin manualele de istorie căutându-şi un profil de Cuza reşapat, în speranţa că a lui Mişcare Populară, moldovenită de prezenţa Tomac-ului în ceaunul cu braşoave, va reuşi să câştige voturi pe ambele maluri ale Prutului!

Doar, doar, s-o sumeţi Băsescu în funcţia de premier “întregitor”, după “ispăşirea” mandatului de preşedinte jucător cu nervii românilor! Iar USL-iştii bocănesc de zor  prin scumpirile de tot felul, prăbuşiţi în adoraţie faţă de minciunile neconforme cu încălzirea vremii ale lui Ponta, singurul om din România care poate îngheţa apele la plus 10 grade Celsius!

Nici mai mult, nici mai puţin, Băsescu vrea unirea cu Moldova acum, că-i expiră mandatul şi vrea ceva dramatic în moţul Europei, capabil să-l propulseze în galeria figurilor de ceară de la Madama Tussauds:

„Ar fi previzibilă o întoarcere către Uniunea Euro-Asiatică! Sau, urmarea unor provocări din Transnistria care sunt şi acum, România are obligaţia să-i dea Republicii Moldova posibilitatea de a-şi continua parcursul european prin Unirea cu România. Este şi o scurtare a drumului, este şi o soluţie certă de continuare a acestui drum”! (ascultă file audio* 14basescu-1234unirea cu moldova-solutie6jan).

Aţi înţeles, „patrioţilor” USL-işti şi băsişti la un loc! România să facă Unirea cu Moldova! Crede cineva că Băsescu sau orice om întreg la cap vrea Unirea cu o Moldovă pe teritoriul căreia se află trupe ruseşti? Adică o unire şi cu Transnistria? Evident că nu! Avem aici de a face cu un vechi plan al securiştilor proşti din MAE, care plănuiau, pe la începutul anilor ,90’, o unire rapidă cu Moldova prin cedarea Transnistriei către Ucraina sau Rusia, doar, doar, ne-o lăsa lumea largă să alipim Moldova! Fără să-i întrebăm şi pe moldoveni, bineînţeles! Aşa cum i-am tratat mereu, inclusiv după Unirea din 1918! Nu mă mir că Băsescu dezgroapă astăzi această mizerie fetidă, mai ales dacă ne gândim la minciunile sale dezonorante pentru România de la începutul mandatului de preşedinte!

Dacă Ponta ar juca în „Dr. House”!

Astfel, ca să lovească în PSD, care deţinuse guvernarea României în timpul războiului civil din Moldova, pentru Transnistria, din anii ‚90’, Băsescu a declarat în 2005 că România lui Adrian Năstase s-a retras singură din formatul cvadripartit de consultări. Consultări la care participa alături de Ucraina, Moldova şi Rusia, pentru rezolvarea conflictului transnistrean! Mai mult, şi-a cerut scuze în numele României, pentru un gest pe care România nu l-a făcut niciodată! Alături era preşedintele Voronin, în conferinţă de presă, la Iaşi, în 25 septembrie 2005, conform RADOR:

Traian Băsescu: România regretă în primul rând că a făcut o mare eroareîn 1992, când s-a retras de la masa tratativelor în problema transnistreană (…) E mai dificil, după ce ai dat o dată cu piciorul şansei, să te întorci, după 13 ani, să-ţi aduci aminte că era interesul României să susţină cu posibilităţi maxime Moldova în rezolvarea acestei probleme. Am pierdut şansa s-o facem direct şi am pierdut-o pentru că aşa am gândit în ’92 – adică prost a gândit diplomaţia noastră de atunci.”

Niciodată Ponta nu a reacţionat corespunzător la aceste afirmaţii grave şi neadevărate. Veţi vedea, însă, că afirmaţiile din 2005 se coroborează cu afirmaţii noi, acum, în 2014, la care Ministerul de Externe al lui Corlăţean este total paralizat! Mai întâi, ceea ce Corlăţean pare că nu mai are, documentele CSCE din anii 1992-1993, care atestă că Băsescu minte şi România nu s-a retras din mecanismul cvadripartit în 1992! Este vorba de raportul din 2 februarie 1993 al reprezentantului personal al preşedintelui în exerciţiu al CSCE, Adam D. Rotfeld:

92osce-transnistria0001

Reiese foarte clar că România a susţinut formatul şi nu a dorit să-l părăsească:

romania-mecanism

Ceea ce a determinat excluderea României din format şi, în cele din urmă, abandonarea totală a formatului celor patru, a fost, de fapt, trecerea Moldovei în negocieri bilaterale cu Rusia. Kremlin-ul dorea desfiinţarea mecanismului de consultări cu participarea României şi semnarea Convenţiei de la Moscova, între Rusia şi Moldova, ceea ce s-a şi întâmplat în 21 iulie 1992:

rusia-rol

Ei bine, după trecerea Moldovei în aranjamente exclusive cu Rusia, în 1992, ceea ce a însemnat eliminarea României din consultări (criticată de Băsescu), în pofida voinţei sale, ce credeţi că propune Băsescu, pe 16 ianuarie 2014? După ce comunitatea internaţională a reuşit cu mare greutate să închege un format de negocieri cu participarea părţilor interesate, dar şi a observatorilor din SUA şi Uniunea Europeană, pentru a nu lăsa Moldova singură în faţa Rusiei! Iată:

Acest format nu a rezolvat nimic şi trebuie găsite soluţii de discuţie directă cu aşa-zisele autorităţi transnistrene şi cu Moscova, care deţine un control militar, să spunem, pe teritoriul Transnistriei (…) Nu aş putea să lansez public către lume soluţiile de negociere, dar cred că cel mai puternic element de negociere este Chişinău-Moscova!” (http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14767&_PRID=lazi).

What? Ne întoarcem, de data asta, pe bune, în 1993? Când nici SUA, nici UE nu erau implicate în consultări, despre care Băsescu spunea, în 2005, că au fost părăsite intenţionat de România? Acum vrea negocieri directe Chişinău-Moscova, peste formatul de negocieri 5+2? De ce? Fiindcă Băsescu speră că Moldova va ceda Transnistria, ca să-şi facă el Românie întregită, în pofida intereselor cetăţenilor moldoveni şi români şi a securităţii în întreaga zonă? Iar SUA sau UE nu acceptă cedări teritoriale pe seama Moldovei!

Cum, aliatul de nădejde al SUA, în loc să militeze pentru întărirea rolului Americii în negocieri, vrea dialog direct (a se citi privilegiat) între Chişinău şi Moscova? În ciuda poziţiei americane? În detrimentul integrităţii teritoriale a Moldovei? Şi în tăcerea mormântală a analfabeţilor şi impotenţilor intelectual de la USL? Care, cică, mai au şi un Minister de Externe pe mâna Stalagmitei diplomatice din clasa Corlăţean!

Acum, dragi USL-işti, să vă spun un secret! Din acela, de veni doamna Nuland cu el în traistă! Dacă aveţi probleme cu Băsescu, în sensul că vă domină ca inteligenţă, atunci sfârşitul lumii pentru România voastră este foarte aproape. Şi e greu să nu-ţi cadă mâncarea din gură! Sigur, dacă Băsescu este Dr. House, iar Ponta pacienta, ca în secvenţa de mai jos, atunci România este după chipul şi asemănarea voastră!

Dar, în acest caz, e greu să te pui cu ruşii! Fiindcă ruşii nu sunt ca USL-iştii! Ruşii au alt indice de inteligenţă! Ruşii de azi sunt like that, un pic mai pro-americani ca Ponta. Ştiu să meargă cu Chattanooga choo choo. Nu cred că Titi Aur a apucat să-i explice co-pilotului Viorel ce este aia!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!

Clarificări şi Explicaţii cu privire la Criza Siriană

base-bashar 2

În ultimele zile, o foarte complexă dezbatere cu privire la situaţia din Siria s-a dezvoltat pe acest blog. Unele dintre comentarii au fost ample şi au solicitat răspunsuri elaborate. Acestea pot fi accesate atât în Comentariile din secţiunea unor postări, de pe pagina principală, cât şi pe pagina Analytical, respectiv în Comentariile la pagina Analytical. Între timp, evenimentele s-au precipitat devenind inevitabilă o intervenţie americană în Siria.

Numeroşi cititori mi-au solicitat să transfer o parte din analizele din secţiunile menţionate în principala pagină a blog-ului, pentru o mai bună vizibilitate şi lesnicioasă accesare de către cei interesaţi! Ca urmare a interesului din ce în ce mai mare al cititorilor acestui blog, am decis să transfer în prima pagina analizele cele mai importante dedicate crizei siriene.

Aceste analize au menirea de a oferi, tuturor celor care accesează blog-ul, cea mai bună şi documentată evaluare, cu privire la dinamica evenimentelor legate de internaţionalizarea crizei siriene şi de inevitabila intervenţie americană! Analizele vor fi prezentate cu mici modificări faţă de forma iniţială, dar menţinând conţinutul axat pe dialogul cu cititorii blog-ului, aşa cum s-a desfăşurat acesta.

“Agresorii” Americani şi Ruşii cei “Răi”

Text postat pe 6 septembrie 2013 în Analytical. Răspuns la un comentariu al domnului Alex, (Submitted on 2013/09/05 at 10:03 am | In reply to Valentin Stan.), în secţiunea pentru comentariile la Analytical. Pentru o mai bună înţelegere a răspunsului, postez imediat înaintea textului meu comentariul şi întrebarea domnului Alex.

[Dle Stan, intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos? Mâine, poimâine, te pomeneşti că Rusia sau China sau o altă mare putere inventează un context şi un pretext de a efectua bombardamente într-un alt stat.

Puterea serviciilor secrete ruseşti nu trebuie subestimată. Să luăm, de exemplu, Republica Moldova, care cică ar trebui sa semneze (sper că ăsta e termenul) un acord de asociere, la Vilnius, în noiembrie. Se promovează nişte proteste “contra guvernării corupte”, se instigă lumea la violenţă, se face să se pară aşa încât poliţia trage în manifestanţi şi, de aici până la “trebuie să intervenim să stopăm acest guvern, care îşi ucide propriul popor” nu e decât un pas.

Guvernarea aşa-zis democratică pică şi la putere vin unii fideli intereselor ruse.
Vi se pare prea SF un asemenea scenariu?
Mai ales că aşa-zişii “comunişti” au anunţat o “revoluţie” în toamna.

În general, credeţi că presiunile Rusiei asupra RM se vor intensifica până la summit-ul de la Vilnius?
Mulţumesc]

Ce este mai periculos decât periculosul?

Domnul Alex, ce v-aţi face fără mine? Aţi ridicat o problemă de mare semnificaţie pentru zilele noastre, concentrată, pe bună dreptate, în întrebarea: “Intervenţiile astea, fără votul ONU, n-or fi un precedent periculos?” Ba da! Foarte periculos! Dumneavoastră mergeţi chiar mai departe! Daţi şi răspunsul ipotetic! O intervenţie rusă! Unde? Păi, în Moldova! Hai, să le luăm la rând! Întrebare, ipoteză, răspuns!

Da, orice intervenţie, fără autorizare expresă din partea Consiliului de Securitate al ONU, poate fi un precedent periculos! Personal, sunt pentru ca astfel de intervenţii să fie bazate ori pe invocarea articolului 51 din Cartă (răspuns la un atac direct), ori pe o rezoluţie a Consiliului de Securitate! ORI DE CÂTE ORI SE POATE! E, într-adevăr, periculos să avem intervenţii care nu se încadrează în acest tipar! Dar, întrebarea de “Catch 22” este alta: “Poate fi ceva mai periculos decât o intervenţie fără autorizarea Consiliului de Securitate?” Răspuns corect: “Da! Câteodată, este mult mai periculos să nu intervii!!!” Şi, acum, să vă spun o poveste!

A fost odată ca niciodată un băiat! Îl chema Pol Pot! Era liderul kmerilor roşii în Cambodia (numele în engleză)! După unele estimări, este pe locul 3, după Stalin şi Hitler, în ierarhia  criminalilor mondiali! A omorât, scurt, aşa, cam între 1 şi 3 milioane de oameni din propriul popor, adică, undeva la 25% din populaţia de vreo 8 milioane, cu totul, a Cambodiei! Nu intrăm în amănunte! În anii ’70 ai secolului trecut, când a fost liderul naţiunii sale. Dacă v-aţi fi plimbat, atunci, prin ţara lui, v-aţi fi “întâlnit”, pe aici, pe acolo, cu “frumoase” piramide alcătuite din mii de capete tăiate, ca pe vremea lui Genghis Han! O “minunăţie”!

Băiatul a fost răsturnat de la putere, în 1979, de un atac armat al Vietnamului comunist, cu care avea diverse chestiuni de împărţit, iar comuniştii de la Hanoi se cam săturaseră de el! Nu a existat nicio rezoluţie a Consiliului de Securitate, care să autorizeze intervenţia Vietnamului! Sigur, Vietnamul a invocat dreptul la autoapărare, că nu-i durea gura, dar nu au raportat cine ştie ce la Consiliul de Securitate, care, oricum, nu prea avea cum să reacţioneze, fiind blocat pe considerentele de divizare politică ale războiului rece!

Ia, ziceţi, a fost bine să acţioneze Vietnamul (altminteri, o dictatură comunistă) pentru a răsturna de la putere pe unul dintre cei mai mari criminali din istoria tuturor timpurilor? Eu cred că da (domnul Ion spunea că îi “divinizez” pe americani, aici sunt căzut în „admiraţie” faţa de vietnamezi)! Sau trebuia să mai omoare şi restul de 6 milioane, din poporul său şi, abia apoi, SUA, China şi URSS să fi discutat serios un proiect de rezoluţie? Sigur, vietnamezii nu l-au înlăturat pe Pol Pot fiindcă mureau, neapărat, de grija victimelor sale! Aveau alte scopuri. Dar milioane de oameni au supravieţuit terorii, fiindcă Vietnamul a intervenit! Sigur, nu poţi să opreşti mereu dictatorii să omoare! Câteodată, îi opresc alţi dictatori! Câteodată, în funcţie de interesul tău naţional de securitate şi dacă ai mijloace, îi opreşti tu! Fără aprobare de la ONU! Altădată, sub pretext umanitar, fără voie de la Consiliul de Securitate, unele state chiar declanşează agresiunea împotriva altor state! A, agresiunea! Ăsta e un subiect! Ia să vedem! Că nu se mai poate cu “agresorii” ăştia americani!

America? Nişte “AGRESORI”!

La 14 decembrie 1974, Adunarea Generală a ONU (AGONU) a adoptat rezoluţia 3314 prin care definea agresiunea! Dominată de ţările lumii a treia şi în luptă cu “imperialismul” american, care tot “agresa” în dreapta şi în stânga (aşa am învăţat eu la facultate, în Epoca de Aur), Adunarea Generală a ONU, ale cărei rezoluţii, atenţie, nu sunt obligatorii pentru statele membre, cum sunt rezoluţiile Consiliului de Securitate, a dat această definiţie! Sigur, rezoluţiile Adunării Generale a ONU nu sunt obligatorii, dar pot asista la codificarea dreptului internaţional cutumiar, dacă sunt adoptate în unanimitate sau cu mare majoritate de voturi şi prevederile lor devin principii în practica statelor, după adoptare. Mai mult, sunt rezoluţii ale AGONU, care conţin instrumente juridice internaţionale (convenţii, tratate), care au fost negociate sub egida ONU. Acestea nu sunt obligatorii, prin faptul că sunt conţinute în rezoluţiile AGONU, dar, îndată ce sunt semnate şi ratificate de state, ele se transformă în instrumente obligatorii juridic pentru semnatari.

Adunarea Generală, prin definirea agresiunii, intra în coliziune cu prerogativele Consiliului de Securitate, singurul abilitat, prin Carta ONU, să stabilească cine este agresor pe Terra (articolul 39 din Cartă)! Dar, AGONU avea treabă, că erau “imperialiştii” agresivi şi Adunarea Generală trebuia să-i oprească! Că ăia interveneau  peste tot, fără rezoluţii ale Consiliul de Securitate! Buuuuun! Ia să vedem ce zicea rezoluţia 3314 despre agresiune, printre altele! Conform Anexei, definiţia agresiunii include şi “blocada porturilor sau coastelor unui stat de către forţele armate ale altui stat”! Tare, nu? O să ziceţi: “Bine şi ce-i cu asta”?

Păi, în 1962, sovieticii plantaseră în Cuba instalaţii pentru lansarea rachetelor cu încărcătură nucleară spre SUA! Ceea ce nu era agresiune, nu-i aşa? Un stat independent, URSS, a pus şi el nişte rachete în Cuba, alt stat independent, care şi-a dat aprobarea pentru asta! What the heck! Ei bine, SUA au blocat Cuba, exact cum zice rezoluţia Adunării Generale ONU! Adică, iată, AGRESIUNE! Jos America! Nişte bandiţi, “imperialiştii” ăştia! Auzi, tu, să blocheze coastele Cubei, stat independent şi suveran, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate!

Înţeleg că SUA ar fi trebuit, dacă merg pe raţionamentul dumneavoastră, să ceară rezoluţie de la Consiliul de Securitate, ca să oprească livrările sovietice de armament nuclear către Cuba, nu-i aşa? Ceea ce sovieticii lui Hruşciov s-ar fi grăbit să aprobe cu amândouă mâinile, nu-i aşa? Domnul Alex, să vă spun un secret, că tot zice domnul Ion că îi “divinizez” pe americani! V-aţi pus, vreodată, următoarea întrebare? „Ce aţi fi dumneavoastră şi România, şi Europa şi planeta, dacă, de la începutul secolului trecut, cea mai mare putere militară a lumii nu ar fi fost America, ci, să zicem, Rusia sovietică a lui Stalin sau Hruşciov? Ştiţi ce ar fi astăzi România sau Europa? Dar, cum ar fi să fie Iranul cea mai mare putere militară a lumii? Sau China, aşa deschisă cum e ea la toate modelele economice? Cum ar fi fost ca puterea americană să fi dispărut într-un nor nuclear sovietic, în anii ’60 ai secolului trecut?

Să  lămurim clar un lucru! Putem să îi criticăm cât vrem pe americani, câteodată cu temei! Atâta vreme cât vor deţine puterea în lume, democraţia va avea o şansă! Dar ca puterea lor să dea această şansă democraţiei, s-ar putea să trebuiască să oprească, fără autorizare din partea Consiliului de Securitate, prin forţă, Iranul să deţină arma nucleară, fiindcă Rusia nu va permite o rezoluţie în acest sens!

S-ar putea să trebuiască să oprească Siria în a deţine arme chimice, pe care le poate livra unor reţele teroriste transnaţionale, pentru a le folosi direct împotriva Americii şi a aliaţilor săi! Apropo, ce credeţi că poate opri, astăzi, China să domine politic şi militar întreaga Asie? Planeta Giganţilor? Imperiul klingonian? De ce credeţi că armata roşie a lui Stalin nu a ajuns la Dublin în şapte zile de la căderea Berlinului? I-au oprit romulanii? Nu, prietene Alex! Aşa hulită cum e, aşa criticată şi “încărcată” cu toate relele, democraţia americană ne permite, în fiecare zi, să o înjurăm aici şi la ea acasă şi să ne trăim viaţa asta amărâtă, aşa cum am ales noi trimiţându-l pe Băsescu sau pe Ponta să ne conducă!

Nu întotdeauna poţi să mergi să aperi vieţile oamenilor sau democraţia aia strâmbă, în lume, sub egida unei rezoluţii a Consiliului de Securitate! Fiindcă nu o să vrea China sau Rusia! Ce faci atunci, dacă e vital să nu scapi din mână balanţa puterii în lume? Atâta vreme cât puterea mondială este deţinută de o democraţie, lumea are o şansă! Din momentul în care balanţa va înclina spre dictatorii criminali ai aceleiaşi lumi, să vă temeţi, domnule Alex!

Ruşii “tremură” de emoţie că semnează Moldova „Nimic” cu Uniunea Europeană

Şi acum Rusia şi Moldova! Am o veste proastă pentru dumneavoastră! Aţi aflat de la Băsescu şi din presă cum vin moldovenii la noi sau încearcă să meargă în UE, la muncă! Aşa este! Dar ştiţi câţi dintre moldoveni sunt la muncă în Rusia? Ia faceţi o investigaţie! O să fiţi uluit! Vorbiţi de Moldova şi UE! Aţi întrebat câţi moldoveni vor o integrare cu Rusia şi câţi cu UE, dincolo de faptul că foarte mulţi dintre ei ar dori un paşaport de UE? Unii ar dori un paşaport de UE, deşi muncesc în Rusia şi nu sunt dispuşi să-şi încerce norocul în spaţiul comunitar.

Îmi spuneţi că Rusia vrea să împiedice vax-ul de la Vilnius, prin care Moldova va încheia „nimic” cu UE! Hai, nu mă înnebuniţi! De ce ar avea nevoie Moscova să strice jucăria de la Vilnius? Dacă, mâine, Rusia opreşte importul de vin din Moldova, economia Moldovei s-a prăbuşit instantaneu! Dacă le opreşte gazul, nu mai pâlpâie o luminiţă în toată republica! Dumneavoastră vorbiţi de guvernarea “aşa-zis democratică” din Moldova? Bine scris “aşa-zis”! Guvernarea aia lipită de toate compromisurile posibile cu comuniştii lui Voronin şi avidă de putere nedemocratică, pe mâna şmecherilor şi securiştilor proşti de la Bucureşti, ghidonaţi de Traian Băsescu?

Credeţi că Rusia, cu trupe în Transnistria şi toate pârghiile economice în mână, se sinchiseşte de România şi bufeurile comice ale penibilului de la Cotroceni sau de Uniunea Europeană, când este vorba de Moldova? Domnul Alex, aveţi o părere foarte proastă despre serviciile secrete ruseşti! Astea au cu totul alte treburi decât să lucreze, zi şi noapte, la menţinerea Moldovei în sfera de influenţă rusească! De treaba asta se poate ocupa uşor Gazpromul sau serviciile economice de la Moscova, dacă ruşii ar avea asemenea apăsări! Până una, alta, ruşii au un mare conducător! V-aţi uitat atent la Băsescu?

A, să nu uit! Un sfat de la un om bătrân şi foarte priceput în domeniul ăsta (scuzaţi exerciţiul de auto-admiraţie, dar sunt prea bătrân ca să mă mai îmbolnăvesc de falsă modestie)! Prietene Alex, dumneavoastră şi cu mine nu vom trăi să vedem Moldova în UE! Habar n-am dacă moldovenii vor dori în 10, 20, 30 de ani să intre în UE! Dar ştiu ce vor dori comunitarii! Nein, Verbotten, if you know what I mean, cum ar zice comisarul Şoric! Aşa că relax şi daţi acatiste la biserică să poată interveni SUA, atât cât pot şi cât vor, pentru a opri dictatorii planetei să ajungă la butoanele puterii mondiale! Sigur, ca nişte „imperialişti” ce sunt, că de-aia şi putem să-i înjurăm în voie! Şi să ne îmbrăcăm în blugi şi să vrem să emigrăm în SUA, de-ai dracu’ ce sunt ei! Nu am auzit de niciun român că vrea să emigreze în Iran! Sau în China! Că în Siria avem mulţi cetăţeni, vreo 10.000, femei şi copiii lor! No comment!

Credeţi-mă, v-aţi înţelege uşor mai greu cu Ali Khamenei sau cu Assad, decât cu Obama! Şi să vă mai spun un mare secret! Cam cinic, dar benefic pentru libertate, în general! E bine să ne bazăm, cât de mult se poate, pe Consiliul de Securitate! Dar, când libertatea României va fi în pericol, iar Consiliul de Securitate va fi paralizat, la cine veţi face apel? Veţi aştepta o rezoluţie? Nu credeţi că v-ar fi mai bine dacă domnul Khamenei ar fi conştient de puterea americană şi foarte pătruns de faptul că acea putere îl va lovi, devastator şi fără ezitare, îndată ce va trece linia roşie a armelor de distrugere în masă?

Dar sutele de mii de evrei români din Israel înseamnă ceva pentru România cea atât de preocupată de cei 10.000 de români din Siria?

Apropo, Băsescu v-a spus de cei 10.000 de români din Siria! Or fi 14.000? Preocupare legitimă a oricărui stat faţă de cetăţenii săi. Ştiţi câţi evrei români sunt în Israel? Parte a statului Israel? Sigur, mulţi nu mai sunt cetăţeni români, dar au fost, ei sau părinţii lor! Oameni care, în ciuda vicisitudinilor, vorbesc româneşte, iubesc România şi păstrează amintirea locurilor de baştină, fiind cel mai puternic segment de cultură românească din lume, în afara frontierelor româneşti, dacă excludem Republica Moldova! Peste 300.000! Toţi, sub spectrul atacului chimic din partea lui Assad! Nu credeţi că o politică deşteaptă din partea României, ca să nu zic altceva, ar fi să ne preocupăm mai mult şi de soarta acestor sute de mii de evrei români din Israel, decât să ne îngrijorăm exclusiv de cei 10.000 de români din Siria (de care trebuie, evident, să avem primordial grijă, ca cetăţeni români)? Sau câteva mii, din orice altă ţară arabă?

Rachetele Scud ale lui Saddam au căzut, în anii ’90, în Israel, iar Israelul nu a ripostat, pentru a menţine integritatea coaliţiei internaţionale, care a alungat, sub conducerea SUA, Irakul din Kuweit. Am fost noi suficient de conştienţi că, printre evreii care au suferit atunci, încă o dată în istorie, erau, poate, şi oameni care au văzut lumina zilei sub cerul României? Şi care, acum, sunt din nou în pericol, pentru că bravul Consiliu de Securitate este total blocat! Ce recomandaţi, domnul Alex? Să le spunem evreilor: “scuzaţi, muriţi un pic, nu avem rezoluţie”? Păi, Israelul nu va alege să moară! Va lovi devastator Siria! Paradoxal, Assad se va bucura, pentru că orice conflict al unei ţări arabe cu Israelul este de natură să dezintegreze alianţa SUA cu ţările arabe din Orientul Mijlociu! Assad ar neutraliza, în felul ăsta, şi coaliţia din Siria, care luptă împotriva dictaturii sale! Ar ieşi jumulit din confruntarea cu Israelul, ar pierde ceva din capabilităţile sale militare, inclusiv arme chimice, dar s-ar salva politic şi ar fi eroul Orientului arab în lupta împotriva „sionismului”!

Doriţi ca SUA să asiste inerte şi liniştite la acest deznodământ, doar pentru că ruşii şi chinezii spun Niet în Consiliul de Securitate? Sorry, Sir! Aiasta nu se poate! Iar în ceea ce priveşte Rusia lui Putin, nu vă luaţi după disensiunile pe tema Siriei, developate în exces de presa mondială şi înţelese total prost de “pasdaran”-ul de la Cotroceni, Traian Băsescu! Ruşii sunt în aceeaşi ambarcaţiune cu americanii pe teme mult mai importante ca Siria, ca să permită, de dragul lui Assad, deteriorarea relaţiei cu SUA! Ca să conchid: Periculos, domnul Alex, curat periculos!

În ceea ce-l priveşte pe Assad, acesta este uşor răcit! Pentru guturaiul său de sezon există o reţetă infailibilă. Medicamente compensate de mare eficienţă! Găsiţi reţeta şi medicamentele în filmuleţul de mai jos!

Victoraş Poantă, un Maestru în Subtextu’!

ponta la coe-OK-refacut

Victoraş este un mare maestru! Un maestru al subtextului! Un pionier în adevăratul sens al cuvântului. Adică, un deschizător de drumuri, nu de conserve! Chiar un om providenţial pentru români! Sigur, nu am spus inteligent! Ceea ce nu înseamnă că n-ar fi! Doar că eu nu văd nimic în el, de acest fel! Oricum, pentru subtexte, în politica românească, nu e nevoie să fii inteligent! Minimul necesar este să fii laş sau perfid! Evident, nu e cazul lui Poantă! El nu există pe minimul necesar! El e un om de cultură, poate! Hm! Universitatea din Bucureşti tocmai a descoperit recent că i-a conferit titlul de doctor pentru un plagiat ieftin! Iar românii au încredere în el şi aşa, mai ales că toate comisiile şi “comiţiile” din Ministerul Educaţiei, în cap cu ministrul PSD, nu au catadicsit să-i retragă titlul!

Cum e să furi un titlu la comunişti

Apropo, am uitat să vă spun! Când ministrul apărării şi ministrul învăţământului din administraţia Merkel au fost nevoiţi să părăsească funcţia oficială din guvern, fiindcă au fost acuzaţi de plagiat, ştiţi cine le-a retras titlul de doctor? Păi, exact universitatea care a acordat acel titlu. Căci, aşa este în democraţie, universităţile au autonomie reală, acordă şi retrag titlurile ştiinţifice, cum este cel de doctor! În România, exact ca pe vremea comunismului, în care universitatea era o slugă a Ministerului Educaţiei şi subordonată total factorului politic, titlul de doctor este acordat şi retras prin decizia ministrului politic! Comunist sau pesedist, liberal sau imbecil, dacă mâine românii vor vota la putere vreun partid al imbecililor, ceea ce nu m-ar mira deloc.

Degeaba decide universitatea care a acordat titlul de doctor că Victoraş a furat, căci asta este plagiatul, furt intelectual! Universitatea nu-i poate retrage titlul ştiinţific, fiindcă o comisie din ministerul doamnei Andronescu a descoperit că decizia universităţii nu e bună! Şi românii îl adoră pe Victoraş, după ultimele sondaje! Adică, au încredere în el! Ştiţi ce? Cred, sincer, că Victoraş este exact ceea ce reprezintă cu succes pe români astăzi! Românii ar trebui să vrea să fie reprezentaţi de cine este mai bun printre ei! Şi mai deştept! Şi mai de încredere, în slujba lor! Şi Poantă este toate astea! Nu e sigur, totuşi, după cum vom vedea, că românii chiar îl vor în frunte pe cel mai deştept dintre ei! Noroc că s-a nimerit ca Poantă să fie cel mai deştept! Uite, pe 24 aprilie 2013, Victoraş, cel iubit de români, a ţinut o cuvântare magistrală, pregătită cu mult înainte şi exersată corespunzător, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei! Şi răspunsurile la întrebările care au urmat au fost îndelung pregătite. De ce dau acest exemplu? Fiindcă este cea mai importantă intervenţie (în forul democraţiei europene) şi cea mai recentă.

Cum e să votezi când eşti prost

Ei, bine, pe parcursul câtorva minute, Victoraş a spus cele mai mari cretinisme din istoria vorbei! Acolo! Dacă le-ar fi spus un american (păstrând proporţia şi similitudinea temei) la Organizaţia Statelor Americane, a doua zi l-ar fi crucificat presa, de la New York Times la Washington Post trecând prin CNN şi Fox News! La noi, nimeni nu a observat nimic! Nimic, nimicuţa! La fel cum nimeni nu s-a mirat că, la douăzeci de ani de la comunism, Universitatea din Bucureşti nu poate conferi sau retrage titlul de doctor decât prin mâna ministrului comunist al ţării. Căci, numai în comunism, sub centralizare dictatorială excesivă, titlul universitar se acordă astfel! Aşadar, noi menţinem miniştri comunişti, indiferent de partidul din care provin!

A, să nu uit! Povestea poveştilor, cum ar spune un mare scriitor de pe la noi! În orice societate, cât de cât răsărită, oamenii, oricât de umili, prin poziţia lor socială, înţeleg că, prin alegeri democratice, trebuie să trimită în fruntea ţării lideri care să-i conducă spre o altă viaţă, decât cea trăită de ei până atunci! Mă refer la cei mulţi şi umili! De ce? Simplu! Mulţi dintre ei nu au putut mai mult, nu au făcut studii suficiente, viaţa i-a nedreptăţit, poate, au un trai modest, dar decent. Alţii sunt alcoolici sau dependenţi de droguri. Alţii s-au certat cu legea şi nu s-au mai putut întoarce pe drumul drept. Dar, specia umană are o caracteristică şi pentru aceşti oameni, aceeaşi ca pentru toţi! Vor o viaţă mai bună pentru copiii lor decât cea trăită de ei! De aceea, când merg la vot, vor căuta lideri care să se impună prin valoare personală, prin inteligenţă, prin capacitate intelectuală. Niciodată nu vor vota ca lider pe unul care hăhăie ca ei, care şofează după ce a băut, doar pentru că şi ei ar vrea să facă asta, dar îi opreşte poliţia! Sau pe unul care râgâie în public şi se afişează cu blonde, ce par a-i fi oferit favoruri sexuale în schimbul unor funcţii ministeriale, doar pentru că şi ei visează la aceleaşi blonde sau care insultă femei jurnalist, doar pentru că şi lor le place să-şi pună femeile la respect! Ei bine, aţi fost în România în ultimii douăzeci de ani? Dacă da, atunci ştiţi cum votează românii! Slavă Domnului, Victoraş nu se încadrează în descrierea de mai sus! Acolo, altcineva a ocupat podiumul!

Cum e să fii mândru că eşti român la corupţi

Victoraş a vorbit în Consiliul Europei. Şi a repetat, spre bucuria presei şi a oamenilor obişnuiţi din România, de mai multe ori: “Sunt foarte mândru că sunt român (I am very proud to be a Romanian)!” Presupun că şi voi! Eu, nu! Nu atunci când România e reprezentată la Consiliul Europei de Victoraş! A fost întrebat de un oarecare Kox, parlamentar din Olanda: “De ce este atât de dificil să lupţi împotriva corupţiei şi ce este de aşteptat să se întâmple cu această importantă luptă în viitor?” Venit dintr-o ţară măcinată de corupţie congenitală, unde şeful guvernului este conducătorul de necontestat al cruciadei împotriva corupţiei, Victoraş a răspuns apoteotic şi profetic, spre mândria tuturor românilor, de care el însuşi e atât de mândru: “Sunt un fost procuror, dat tot sunt incapabil să vă spun exact de ce este atât de greu să lupţi împotriva corupţiei”!!! (I am a former prosecutor but I am still unable to tell you exactly why it is so difficult to fight corruption). (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Wow! Câtă supleţe a minţii! Cât românism condensat în substanţa justiţiară a acestui Corrado Cattani expirat, doctor refuzat de o universitate, dar adoptat de ministerul propriilor ciraci politici! Câtă dedicaţie pe altarul jertfei în slujba cetăţeanului până mai ieri băsist, astăzi luptător pontist pentru propăşirea neamului şi răpunerea hidrei corupţiei! Poftim? A, nu ştim cum s-o răpunem? Şi, ce dacă ne-a lăsat-o Burebista acum câteva mii de ani? Nu moare nimeni (e un fel de a spune, că, altfel, murim pe capete) că o să mai stea cu noi vreo două mii! Dacă nu ştim să o răpunem, ce să facem? Nu, hotărât lucru, Victoraş nu râgâie, nu pipăie blonde ministrese, nu se urcă beat la volan şi nici nu face accidente uşoare! E mândru că e român, măi! Toată Europa a văzut! Toată! Presa din România? Nu! Presa aia cu bentiţă tricoloră pe headline, nu a suflat o vorbuliţă! Că ajungem şi acolo, staţi pe-aici!

Toţi cei care râgâie sau îşi ciupesc femeile de părţile intime, în public sau, mai bine, le dau cu capul de bordură sau te calcă pe tine, cu BMW-ul, pe trecerea de pietoni sau câştigă zeci de mii de euro, pe lună, în vreo autoritate publică sau agenţie a statului sau cerşesc la colţ se vor fi bucurat că Victoraş e mândru de ei! Şi, că nu ştie de ce e greu să te baţi împotriva corupţiei! Şi că a răspuns aşa de bine la întrebarea olandezului (venit din regatul ăla, care nu lasă România în Schengen, fiindcă ţara noastră cică ar fi prea coruptă!)! Sigur, asta cu condiţia să fi aflat de prestaţia excelentă a premierului. Doar că presa nu a suflat o vorbă despre asta! Iar pe site-ul guvernului s-a publicat doar discursul lui Victoraş, nu şi sesiunea de întrebări şi răspunsuri!

“Coabitarea” la deştepţi, “Cooperarea” la proşti

Eeeeee, staţi aşa, bre, românilor! Voi sunteţi antibăsişti, nu-i aşa? Înrăiţi! Nu suportaţi ca Victoraşul cel Mustind de Inteligenţă să “coabiteze” cu Băsescu! Adevărul este că, în România, cuvântul “coabitare” este urât de popor! Victoraş ştie şi nu “coabitează” cu Tiranul! E trup din trupul poporului! E sufletul mare, pipota râgâindă a românismului. Un NU hotărât “coabitării” cu Duşmanul poporului!

Sigur, trebuie să cooperăm cu Băsescu, instituţional, ca statul român să poată funcţiona! Dar, fără “coabitare”, că sună prost pentru românul de care suntem mândri cu toţii! Uite, ce frumos a zis Victoraş în faţa Europei civilizate: “(…) După alegeri, noi, politicienii români am reuşit să găsim soluţiile cele mai bune, având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare clară între şeful guvernului şi preşedinte.” Bravo, foarte frumos! Pipota naţională vibrează! Sigur, ce aţi citit aici este transcrierea cuvintelor lui Poantă de pe site-ul oficial al guvernului român! (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-lucrarile-adunarii-parlamentare-a-consiliului-europei-la-strasbourg__l1a119871.html).

Nenorociţii ăia de la Consiliul Europei i-au pus lui Victoraş alte cuvinte în gură (aşa apare pe site-ul lor): “După alegeri, noi – politicienii români – am încercat (în textul românesc este am reuşitn.n.) să găsim soluţiile cele mai bune având în vedere viitorul ţării, şi nu trecutul, pentru că, aşa cum mulţi dintre dumneavoastră ştiţi, există o înţelegere de cooperare – ‘coabitare’ în franceză – între şeful guvernului şi preşedinte.” (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm) . Adică, în limba vorbită de Victoraş acolo, aşa: “After the election, we – the Romanian politicians – tried to find the best solutions, having in mind the future of the country, not the past. As some of you know, there is clear agreement on co-operation – ‘cohabitation’ in French – between the president and the government”.

Da, ştiu, mă ocup de tâmpenii! Asta e temă de discuţie, într-o ţară democratică, în care “coabitarea” Victoraş-Traianel e subiect de cancan politic? Corect! Scuze! Eu încerc doar să vă arăt că meritaţi să fiţi şi voi mândri de Victoraş, fiindcă el este exact ca voi! Uite, de pildă, ce frumos spunea Victoraş, pe 18 iulie 2012, la B 1 TV, într-un dialog cu Ion Cristoiu:

Ion Cristoiu: Întrebare. Concepeţi viaţa de premier după 29 iulie cu Traian Băsescu la Cotroceni? Nu, este o întrebare…, faţă de omul politic vorbesc.
Victor Ponta: Sincer, nu cred că vom putea coabita. Nu.” (vezi http://www.gov.ro/participarea-premierului-victor-ponta-la-emisiunea-ultimul-cuvant-b1-tv-partea-i__l1a117771.html).

E, asta era pentru voi! Românii antibăsişti! În altă epocă (acum o săptămână), aş fi zis “pentru proşti”! Dar, nu, români! Mi-am dat seama că, în ciuda aparenţelor, în ţara noastră, toată lumea musteşte de inteligenţă! Pentru că, încă din august 2012, cam  în aceeaşi perioadă când Victoraş vă spunea că nu “coabitează” cu Băsescu, făcea o declaraţie pentru The Guardian (14 august 2012), adică în afara României, de care e atât de mândru. O declaraţie cum “că ar fi pregătit să ‘coabiteze’, atâta vreme cât preşedintele se limitează la rolul său constituţional (he would be prepared to “cohabitate” as long as the president stuck to his constitutional role).” (vezi http://www.guardian.co.uk/world/2012/aug/14/victor-ponta-romania-president-impeachment?INTCMP=SRCH).

Legea-i veche, prostia şi mai mare

E, cum vă simţiţi acum, ăia care aţi votat cu Victoraş? Cel cu un discurs pentru proştii autohtoni şi altul pentru deştepţii de afară! Foarte înţelepţi, presupun! Voi! Dar, hai să ne întoarcem la discursul Victoraşului din Consiliul Europei! Căci, au fost multe întrebări acolo şi Victoraş, prin fiecare răspuns, v-a făcut mândri! Mândri de el, de România, de Burebista, de mănăstirile din Bucovina, de bordura de o palmă înălţime de pe străzile din oraşele noastre, în spaţiul destinat trecerii cărucioarelor persoanelor cu dizabilităţi! Mândri de miile de câini vagabonzi de pe uliţe, pe care nimeni nu i-a strâns în douăzeci de ani, deşi, cu jumătate din salariul pe trei luni al unor angajaţi din instituţiile bugetare ale statului, am fi putut construi adăposturi nucleare unde să plasăm jumătate din China, darămite câteva mii de patrupede abandonate!

Uite, ştim cu toţii de îngrijorarea persistentă din Marea Britanie, cu privire la o posibilă deplasare masivă a cetăţenilor români spre Regatul Unit, îndată ce, în baza Tratatului de aderare, de la 1 ianuarie 2014, urmează să fie ridicate restricţiile de la accesarea pieţei muncii comunitare, pentru cetăţenii români şi bulgari. Doamna Gillan, parlamentar britanic, l-a întrebat pe premierul român, această lumină antibăsistă (cică!), votată cu pipota de majoritatea românilor drepţi din ţară: “Confirmaţi dacă guvernul dumneavoastră urmează să acorde, automat, unui număr potenţial de un milion de cetăţeni moldoveni, cetăţenia română, ceea ce le-ar permite intrare şi mişcare libere în interiorul UE? Sunteţi conştient de îngrijorarea că, în condiţiile în care o astfel de politică este continuată, ea ar putea submina încrederea în libertatea de mişcare?”

Victoraş a răspuns genial, ca poporul din care provine: “M-am consultat cu ministrul de externe, pentru că legea care acordă cetăţenie tuturor străinilor a fost adoptată cu multă vreme în urmă, în 1991. Există acolo o prevedere specială, care este doar pentru cetăţenii Moldovei, care au avut cândva cetăţenie  română, fiindcă sunt de origine română, aşa că nu este pentru toţi moldovenii. Cetăţenia nu se acordă automat, dar procedura este mai rapidă şi, până acum, nu a afectat migraţia în Uniunea Europeană. După cum ştiţi, lucrăm din greu să aderăm la zona Schengen, aşa că am fost în strânsă legătură cu Comisia Europeană şi cu statele membre. Desigur, pentru a ne atinge scopul de a adera la Schengen suntem gata să ne îmbunătăţim legislaţia, dacă e necesar. Vreau doar să fie clar că nu există o lege specială; este legea şi aceasta e o lege adoptată cu multă vreme în urmă. Şi nici nu se acordă cetăţenia automat; este doar o procedură mai rapidă. Nu se aplică tuturor moldovenilor; se aplică doar acelora care au avut cetăţenie română”.  (vezi http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/Records/2013/E/1304241530E.htm).

Minunat! Absolut grandios răspunsul! Nu sunteţi mândri, români? După aşa răspuns, doamna Gillan cred că a dat buzna transportată în biroul lui David Cameron, de la Downing Street 10, să-i ducă vestea cea bună: “Moldovenii nu vor da buzna în Regat cu cetăţenia română în buzunar! Mi-a spus mie Victoraş! David, please, renunţă la pachetul ăla de contramăsuri îndreptate împotriva muncitorilor români, care ar căuta beneficii sociale în Britania, după liberalizarea pieţei muncii!” Şi, David, uşor ca o sulfină (nu Sulfina Barbu, deştepţilor) se va lansa în levitaţie plutind peste griji şi catedrale, peste Aston Martin şi Canterburry Tales, peste Thomas Morus şi Chelsea Londra! Victoraş se va parca, pe vecie, în sufletul Majestăţii Sale, Regina Regatului Unit! Super!

Sigur, între “procedură mai rapidă” şi “acordare automată” s-ar putea să nu fie nicio diferenţă, nici măcar semantică! Bleah, nu cred că s-a prins madam Gillan! Că zice Victoraş, legea e veche, din 1991 şi se referă doar la moldovenii care au avut cetăţenie română. Ăia din perioada 1918-1940, cât a fost Moldova de peste  Prut la noi. Câţi or mai fi în viaţă din ăia? Puţini! Aşa i-a spus Corlăţean lui Victoraş!  Madam Gillan, poţi merge liniştită la David! Chiar dacă “procedură mai rapidă” înseamnă “acordare automată” don’t bother! Nu sunt mulţi moldoveni în acea situaţie! Uite, zice foarte clar Legea nr. 21/1991, legea cetăţeniei române, republicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 06/03/2000 (aia veche, ce s-a modificat, oricum, de mai multe ori, inclusiv de la republicare), la articolul 10:

“Art. 10
Cetăţenia română se poate acorda şi persoanei care a avut această cetăţenie şi care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplineşte în mod corespunzător condiţiile prevăzute la art. 8 lit. b), c) si e)”.

Articolul 8 e cu nişte condiţionalităţi tehnice nesemnificative! Nu ne interesează acele condiţionalităţi în textul de faţă! Uraaa! I-am liniştit pe englezi. Câţi să mai fie din ăştia, prin Moldova, care au avut cetăţenie română! Vă spun eu, puţini! Dragi români, Victoraşul v-a slavat! Pardon, am vrut să spun “v-a salvat”, eram Puţin cu Putin pe telefon! Puteţi merge liniştiţi la muncă în Regatul Unit. Nimeni, acolo, nu se va speria că veniţi cu toată populaţia Moldovei de gât! Mai sunt câteva fraze în continuarea articolului 10 din legea aia veche şi depăşită, de care ştiu Poantă şi Corlăţean? Care? Astea? Aha: “Părinţii care se repatriază şi solicită redobândirea cetăţeniei române hotărăsc şi în privinţa cetăţeniei copiilor lor minori (…) În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani este necesar consimţământul acestuia.” Bun, e de presupus că moldovenii care aveau cetăţenie română în 1940 nu au copii de 14 ani, aşa că no sweat! Dar descendenţi de gradul III, cărora statul lui Poantă să le acorde cetăţenie română, or avea?

Băi, moldoveni! De la stânga la dreapta, în continuare, număraţi!

Ooops! Păi, dacă au, în cazul ăsta, nu vor mai fi aşa de puţini, după cum veţi vedea! Hai, să fim serioşi! Doamnă Gillan, ce, ne formalizăm pentru încă un milion de vlăstare moldoveneşti gata să primească cetăţenia şi care să vrea să vadă, într-o excursie, aşa (nu altfel), The White Cliffs of Dover? Come on, it’s a long way to Tipperary! I-a spus Corlăţean lui Victoraş că nu aveţi a vă teme, e o lege veche din 1991 şi numai moldovenii ăia, care au avut cetăţenie românească, o primesc rapid, din nou! Sigur, şi copiii lor! Şi descendenţii de gradul III! Pe-asta o ştiaţi? Păi, ce, să despărţim copiii de părinţi, doamna Gillan! Sau nepoţii de bunici? E frumos? V-a spus Victoraş că ştie de la domnul Corlăţean că e OK! E OK! Poftim? Ce? Corlăţean nu i-a spus şi de Ordonanţa de Urgenţă nr. 36 din 15 aprilie 2009? Cum, care ordonanţă 36? Aia cu descendenţii de gradul III ai cetăţenilor din 1940! Aia pentru modificarea şi completarea legii cetăţeniei române nr. 21 din 1991, legea aia veche! Cică, s-a înnoit prin Ordonanţa 36. Cică, s-a modificat articolul 101, aliniatul 1! Aoleu! Şi cum sună asta?

Păi, uite aşa: “Foştii cetăţeni români, care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi, ori li se poate acorda cetăţenia română la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).”

Opa! Cam toată populaţia Moldovei a pierdut cetăţenia română, fără voinţa ei, în 1940! Au mai rămas în viaţă destul de puţini. Şi, acum, o dăm înapoi (cetăţenia română) nu numai ălora care au pierdut-o atunci, ci şi tuturor descendenţilor până la gradul III? Trăiască România Mare! Sus, inima, români! Nu s-a unit ea, Moldova, cu România, dar unim populaţia Moldovei cu România, le dăm la toţi cetăţenie, fără să fie obligaţi să aibă domiciliu pe teritoriul ţării. Un singur exemplu a mai fost în istorie şi nu vreţi să ştiţi cine a mai făcut asta în Europa, până prin 1945!

Inspirat de exemplul românesc, domnul Viktor Orban a făcut la fel, în epoca noastră, a dat o lege a cetăţeniei, dar mai restrictivă decât a românilor, că omul are, totuşi, ruşine. Aoleu, am uitat de doamna Gillan, săraca! A apucat să-i spună treaba aia lui David, treaba cu legea aia veche din 1991, care vorbeşte doar de cei ce au avut cetăţenie română şi care sunt foarte puţini? Şi, care nu apucă ei să vină în Britania! Sper că nu a aflat David şi de treaba cu “descendenţii acestora până la gradul III”, că se dărâmă Regatul Unit! Înţelegeţi, boieri dumneavoastră! Noi nu vorbim aici despre cât de întemeiată e frica britanicilor că-i invadăm noi, cu moldovenii în buzunar! E vorba de ce le spune Poantă, sponsorizat de Corlăţeapă, europenilor! Cum îi linişteşte! Minţind ordinar şi mândri că sunt români! Sau, cine ştie, poate Corlăţeapă chiar nu ştia de Ordonanţa 36! Dar, ce credeţi voi, dragii mei? Doamna Gillan ştia de ea? Dar David Cameron?

De pildă, domnul Nicolas Sarkozy, preşedinte al Franţei, până de curând, ştia de ea. Pe 20 noiembrie 2010, la Lisabona, a susţinut o conferinţă de presă în marginea summit-ului NATO, care avea loc acolo. Şi a zis referindu-se la nevoia de a se reglementa problema de frontieră între România şi Moldova (sic!), înainte ca România să poată intra în Schengen: “M-aţi înţeles? Dacă această problemă de frontieră nu se rezolvă înainte să intre ei (românii-n.n.) în Schengen, problema românilor şi a moldovenilor, de exemplu, ea devine o problemă pentru toate ţările Schengen şi nu numai pentru prietenii noştri români. Nu vreau să mă amestec în politica românească, dar urmăresc un pic declaraţiile unora şi altora şi am notat entuziasmul autorităţilor române pentru a zice: <<în fond, aproape că nu există frontiere între Moldova şi România>> pentru că chiar este o lege foarte generoasă şi este din partea românilor, pentru a da cetăţenia română moldovenilor. (Je n’ai pas moi, à m’insérer dans la politique roumaine mais je suis un petit peu les déclarations des uns et des autres et j’ai noté l’enthousiasme des autorités roumaines pour dire : « au fond, il n’y a quasiment pas de frontière entre la Moldavie et la Roumanie », puisque même, il y a un acte très généreux – et c’est très bien de la part des Roumains – pour donner la nationalité roumaine aux Moldaves). Dar eu am crezut că am înţeles că moldovenii nu erau încă membri ai Uniunii Europene. Dacă ei (românii-n.n.) vor să păzească frontierele Uniunii Europene, de ce nu? Au toate calităţile să o facă. Mai trebuie încă să-şi fixeze frontierele şi noi cerem ca, înainte să intre în Schengen, să-şi fixeze frontiera pentru a şti care sunt frontierele care trebuie protejate. Aşa mi se pare rezonabil.”

Cum, după ce România primeşte asemenea avertismente, tu, şeful guvernului României, te duci în faţa Consiliului Europei şi îi spui doamnei Gillan din Marea Britanie, ţară nemembră Schengen, care se pregăteşte să inventeze oprelişti pentru cetăţenii români, în accesarea pieţii muncii din Regat, să stea liniştită că România nu face cetăţeni români decât din moldovenii care aveau cetăţenie română la 1940? Că aşa zice legea românească din 1991? Pe principiul că occidentalii ăia proşti nu ştiu ce legi avem noi? Fiindcă aşa ne-a învăţat Corlăţeapă? Să-i prostim pe proştii din Vest? Sau, fiindcă, pur si simplu, nu ştim legile ţării? Şi ne lăudăm pe acolo că suntem mândri că suntem români? Exact aşa! Şi, acum, luaţi-o pe asta!

Sancţiune pentru voi, români! “E” unii cu discurs antieuropean, dom’le!

Pe 25 aprilie 2013, Victoraş s-a dus la Digi 24 şi s-a angajat într-un dialog cu realizatorul, în care a primit următoarea întrebare dând răspunsul care urmează:

Realizator: Sunt alte patru ţări europene, care vor înăsprirea luptei împotriva fraudelor sociale comise de imigranţi, potrivit unei scrisori obţinute de France Press. Cei patru cer preşedinţiei irlandeze să poată interzice accesul pe teritoriul unei ţări al cetăţenilor UE, dacă aceştia au comis o fraudă cu ajutoare sociale. Cum vi se pare?
Victor Ponta: Ideea mi se pare corectă. Ideea, principiul. Dacă cineva, în mod regulat, merge într-una din cele patru ţări doar ca să acceseze programe sociale, nu să lucreze, nu să studieze, nu să facă schimburi culturale, ci doar ca să beneficieze de un sistem de protecţie socială mai bun, sigur că trebuie să existe o sancţiune.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-a-participat-la-emisiunea-impartial-la-postul-de-televiziune-digi-24-prima-parte__l1a119935.html).

Ei bine, nu mă mai obosesc să vă arăt ce legislaţie comunitară, primară şi secundară, încalcă grosolan Victoraş Poantă făcând aceasta afirmaţie profund îndreptată împotriva cetăţenilor români, în primul rând, şi nu numai împotriva lor! Asemenea cretinism enunţat la cel mai înalt nivel în stat, într-o ţară care se află, încă, sub restricţii de accesare a pieţei muncii comunitare şi care vulnerabilizează poziţia politică a României, în orice negociere pentru apărarea drepturilor românilor aflaţi pe teritoriul altor ţări comunitare, arată exact cine este Poantă sau Corlăţeapă şi ceva în plus! Arată, în plus, exact cine sunteţi voi!

Dacă cineva  „fraudează” ceva, în Europa comunitară, există legi care condamnă asta! Punct! Ce alte „sancţiuni” să mai inventezi, după ce legea te-a pedepsit pentru „fraudă”! Este clar vorba aici, nu de sancţiuni inventate pentru a pedepsi o „fraudă”, pentru că, pentru fraudă, ţi se aplică o lege deja existentă peste tot în Europa instituţionalizată. Aici este vorba de „sancţiuni”, mai corect, oprelişti la accesarea beneficiilor sociale din piaţa muncii, ceea ce românii ar putea să facă, fără a încălca legea în ţările comunitare cu pricina. Adică, dacă eu, cetăţean român şi european, merg în Danemarca şi acolo mă prevalez de sistemul de protecţie socială existent în piaţa muncii, fără a presta o muncă socială, dar şi fără a încălca legea, Victoraş e de acord să fiu sancţionat? Şi nu v-am spus ce lege comunitară încalcă Poantă Tristă! Asta, ca să muncească un pic şi Corlăţeapă, poate află singur, cu mia lor de subordonaţi la fel de mintoşi ca ei, plătiţi de voi ca să vă apere interesele în Europa.

În aceeaşi discuţie de la Digi 24, Victoraş s-a lăudat cu partidul său comunistoid, PSD, prezentat ca mare partid proeuropean! Atenţie la schimbul de cuvinte, căci veţi descoperi o altă faţetă a personalităţii lui Victoraş, pentru care merită să vă reprezinte:

Victor Ponta “(…) Noi am fost întotdeauna un partid proeuropean. Sub guvernarea PSD s-au făcut lucrurile cele mai importante, care ţin de aderarea la NATO, la UE. Eu nu doar că nu vreau să schimb această direcţie, ci, mai degrabă, vreau s-o accelerez.
Realizator: Dar vara trecută au fost nişte declaraţii care au putut fi interpretate ca fiind mai puţin europene.
Victor Ponta: Da, dar să zicem că mult mai puţin de la noi.”

“Părerologi” şi “analişti”! Şi unii guvernanţi artişti!

Foarte tare! Atunci, de la cine au fost? Noroc cu Crinuţu’, care îşi pune mâna pe tichie şi declară candid, pe 8 aprilie 2013, la Antena 3, că “eu am fost şi sunt, în continuare, ţinta de serviciu, acuzat că sunt antieuropean etc., nişte prostii” (auzi file audio* aici 13crin-a3-1e considerat antieuropean-prostie8apr). O să ziceţi: stai aşa, că Poantă nu l-a acuzat direct pe Crinuţu’! Aşa e! Poantă nu are nici decenţa, nici ştiinţa dialogului civilizat, a afirmaţiilor directe, a asumărilor curajoase. Preferă subtextul, încercând să plaseze veninul fără a-şi asuma, pe loc, paternitatea aserţiunilor! Iată o mostră relevantă! Pe 5 aprilie 2013, a dat un interviu agenţiei naţionale de presă Agerpres. Realizatorul interviului s-a referit la laudele aduse, din ce în ce mai des, de Băsescu lui Ponta. Iată dialogul:

AGERPRES: Anumiţi analişti politici avansează ipoteze conform cărora laudele preşedintelui au scopul de a vă strica relaţia cu colegii de alianţă.
Victor Ponta: În mod sigur, da. Domnul preşedinte Băsescu este un politician mult prea bun ca să nu ştie că atunci când lauzi pe cineva sigur creezi suspiciune. Pe de altă parte, aţi văzut, în aceste zile au fost tot felul de alinieri cu totul şi cu totul neaşteptate. Până la urmă, colegii jurnalişti de la Antena 3, pe care îi respect foarte tare, erau pe aceeaşi linie cu doamna Macovei şi cu domnul Morar. Eu eram pe aceeaşi linie cu domnul Băsescu. (vezi http://www.gov.ro/interviu-acordat-de-premierul-victor-ponta-agentiei-nationale-de-presa-agerpres__l1a119728.html).

Aici, Poantă, ca să mai atenueze din realitatea relaţiei speciale pe care o are cu Băsescu, dovedită de numirea lui Kövesi, o foarte băsistă doamnă, în fruntea parchetului anticorupţie, invocă faptul că Antena 3 s-ar fi aşezat pe acelaşi aliniament cu Daniel Morar criticând numirea lui Kövesi. Adică, vezi Doamne, Antena 3 cea antibăsistă este în aceeaşi barcă, iată, cu băsistul Morar! Aşadar, care-i problema că el, Poantă, a făcut o numire băsistă la DNA? OK, am spune noi! Numai că, pe 6 aprilie 2013, a doua zi, a mers chiar la Antena 3! Iată dialogul:

Victor Ponta: (…) După foarte mulţi ani, dl Morar nu mai e procuror general şi nu mai e şef în Parchet. Şi, într-un mod foarte ciudat, zilele trecute, tocmai cei care l-au acuzat mulţi ani pe Daniel Morar erau cei mai mari suporteri ai lui Daniel Morar.
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Eu cred…
Realizator: Cine?
Victor Ponta: Analişti… părerologi. Că vorbim de păreri.” (vezi http://www.gov.ro/primul-ministru-victor-ponta-am-deblocat-o-situa-ie-blocata-de-ani-de-zile-am-propus-pentru-func-ia-de-procuror-general-pe-domnul-ni-u-cel-care__l1a119732.html).

Cu o zi înainte, cine erau cei de “pe aceeaşi linie cu domnul Morar”? Păi, chiar jurnaliştii de la Antena 3! Venit în studioul Antenei 3 şi întrebat fiind cine sunt “suporterii” lui Morar, Poantă nu-i mai indică pe jurnaliştii postului unde se afla. Aceştia s-au transformat brusc în “părerologi” anonimi! Pe principiul “onestităţii” şi al “adevărului”, pe ăştia îi înjur numai în vecini, nu şi la ei acasă! Ăsta este omul ales de voi! Un om din Poante şi Minciuni, cea mai periculoasă specie de politician, specifică naţiei lui Burebista. Apropo, ştiţi cine a introdus termenul “părerolog” în discursul politic din România? Uite aici:

“Am promis că vă voi da unele explicaţii acasă, iar faţă de opinia publică am obligaţia unor clarificări legate de buget şi de controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi „părerologi”. Ei îşi mai spun şi analişti, unii din ei, desigur”. (vezi http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=14159&_PRID=lazi).

Cu Băsescu, în cuget şi simţiri!

Îl cheamă Traian Băsescu! Inutil să vă menţionez că cei doi termeni, “părerologi” şi “analişti”, sunt folosiţi, în această formulă, împreună, exact la fel, de cei doi titani ai neamului (vezi cei doi termeni folosiţi aidoma de Poantă, în interviul de la Antena 3 de mai sus). Poantă îi soarbe cuvintele din gură lui Băsescu! Sincer, nici nu cred că îşi dă seama că vorbeşte cu cuvintele lui Băsescu! Dar, faptul că presa din România nu îşi dă nici ea seama, vă spune ceva? Voi v-aţi dat seama? Nu cred, pentru că în sondaje, încrederea voastră în Poantă e la cote din cele mai înalte! Şi, în plus, sunt câteva milioane de proşti, în această ţară, care l-au votat fiindcă au crezut că va lupta împotriva lui Băsescu! E drept, el luptă! Doar că o face alături de Băsescu!

Mai precis, dragii mei, v-aţi însoţit cu Poantă, cel mai bun prieten al omului, adică al dumneavoastră! Ceea ce nu aţi ştiut este că, atunci când eşti ori foarte prost, ori foarte tânăr şi naiv, chiar şi cel mai bun prieten îţi bea apa din gură. Şi, credeţi-mă, nici el nu trebuie să fie foarte deştept ca să vă bea din gură! Adică, să muriţi voi de sete. Aş vrea să cred că voi sunteţi în categoria “tineri şi naivi”! Cum v-am văzut, însă, pe aici, încă de pe vremea lui Burebista, cred că intraţi în altă categorie! Nu-mi cereţi să vă precizez care! M-am îndrăgostit de subtexte de când îl urmăresc pe Poantă! Poate vă daţi seama cum vă e, din filmul de mai jos! Nu speraţi, însă, nimic! Aşa cum v-am spus, voi sunteţi în altă categorie!

*Notă: Dacă accesarea file-urilor audio din text, prin link-urile prezente, se realizează trunchiat sau incomplet la primul click, reluaţi procedura printr-un nou click pe link-ul corespunzător!